ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 892/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța, A., B., C., D., E. și F. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România anularea integrală a Hotărârii Consiliului Național al OTDR din data de 3.04.2018 pentru motive de nulitate a procedurii, precum și pentru motive de nelegalitate, repunerea părților în situația anterioară și reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanță cu dispozițiile legale în materie. La data de 14.05.2019 G. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România.

Încheierea instanței de fond Prin încheierea din data de 11 septembrie 2019 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de G., având în vedere obiectul acțiunii, respectiv anularea unei hotărâri a organului colegial al instituției pârâte, hotărâre ce reprezină voința membrilor organizației respective și nu voturile individuale date de participanți, neavând relevanță, din perspectiva soluționării cauzei, poziția pe care un membru care a votat o are față de acțiunea reclamanților.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva acestei încheieri au declarat recurs G. dar și pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, ambii criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea acesteia, în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie astfel cum a fost formulată . Recurentul G. a apreciat că în cauză erau întrunite condițiile prevăzute pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție întemeiate pe dispozițiile art. 64 și următoarele C. proc. civ. și a subliniat că interesul său de a acționa pentru menținerea valabilității Hotărârii Consiliului Național al OTDR din data de 3.04.2018 rezidă din calitatea sa de membru în OTDR, de implicarea în activitatea acestuia și de necesitatea ca organizația să funcționeze cu adevărat, fără sincope, blocaje generate de orgolii, rezultate din modul de votare a unor inițiative sau de pierderea unor prerogative sau influențe. Pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a arătat că își însușește calea de atac promovată de G., cererea acestuia întemeiată pe dispozițiile art. 64 C. proc. civ. neputând fi refuzată de către instanță, câtă vreme intervenientul și-a dovedit interesul direct, născut și actual de a păstra hotărârea atacată și de a menține funcționarea organismului colegial în condiții normale .

Apărările formulate în cauză Intimații A., B., C., D., E. și F. au depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a încheierii primei instanțe. Recurentul G. a depus întâmpinare față de recursului promovat de pârât, apreciind că se impune admiterea acestuia, casarea încheierii, admiterea cererii de intervenție accesorie și reluarea judecății suspendate de drept. În ședința publică din data de 13 februarie 2020 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România în promovarea căii de atac.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: În privința excepției lipsei calității procesuale active a recurentului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România invocată din oficiu, Înalta Curte reține că potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ. "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă". Noțiunea de "parte" din textul de lege citat, trebuie înțeleasă ca vizând persoana care a formulat cererea de intervenție principală sau accesorie, iar nu părțile inițiale ale dosarului. Împrejurarea că, asemenea litigiului de față, reclamantul sau pârâtul în favoarea căruia s-a formulat cererea de intervenție are interes să exercite calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție, pentru a obține ca terțul să participe la proces, nu este de natură să acopere condiția legitimării procesuale în exercitarea căii de atac. Calitatea procesuală în calea de atac presupune existența unei identități între titularul dreptului dedus judecății - cel care a formulat cererea de intervenție respinsă ca inadmisibilă - și cel care exercită calea de atac, astfel încât recursul promovat de către partea în interesul căreia s-a intervenit, respectiv pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, apare ca fiind promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Dată fiind soluția ce se va pronunța asupra recursului declarat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, instanța de control judiciar nu va putea analiza cererea de intervenție accesorie în interesului acestuia depusă în recurs de către H.. Examinând recursul promovat de titularul cererii de intervenție respinsă ca inadmisibilă de prima instanță, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți". În sensul dispozițiilor citate, rezultă că prin intervenția accesorie, terțul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părțile inițiale ale procesului. Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit. Ca atare, natura juridică a intervenției accesorii este aceea de apărare, fără însă ca terțul să devină un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește interesul ca fiind una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile (în cauză, a cererii de intervenție), interes care "...trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual", și, chiar dacă nu este născut și actual, "se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ.). În toate situațiile, însă, interesul trebuie să fie personal și, pentru ca cererea să fie admisă în principiu, terțul intervenient trebuie să justifice un interes propriu, dovedind că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri defavorabile părții pentru care intervine. Prin urmare, în analiza admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., trebuie avut în vedere interesul propriu al terțului în legătură cu modul de soluționare a acțiunii principale, deoarece terțul care intervine trebuie să aibă un interes personal în participarea la judecata procesului ce se desfășoară între alte persoane, chiar dacă nu pretinde un drept propriu. Or, în cazul de față, raportat la obiectul litigiului și finalitatea lui concretă, contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că titularul cererii de intervenție accesorie nu are un interes personal și direct în soluționarea cauzei, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunța, câtă vreme prin acțiunea reclamanților se constestă hotărârea organului colegial și nu voturile individuale ale membrilor participanți. Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,