ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au solicitat să se dispună anularea integrală a Hotărârii Consiliului Național al O.T.D.R din data de 03.11.2017 pentru motive de nulitate a procedurii, precum și pentru motive de nelegalitate, repunerea părților în situația anterioară și reluarea dezbaterilor pentru adoptarea Hotărârilor în concordanță cu dispozițiile legale în materie, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 9 mai 2019, pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135, art. 136, art. 246 și art. 247 din C. proc. civ., criticate din perspectiva prevederilor art. 1,20, 21, 24 și 124 din Constituție.

Cauza a fost amânată la data de 6 iunie 2019.

Prin încheierea din 6 iunie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța apreciind, raportat la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. Raportat la dispozițiile care sunt avute în vedere prin excepție, instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt relevante pentru soluționarea prezentei cauze și nu au legătură în momentul de față cu soluționarea litigiului ce face obiectul prezentului dosar.

Împotriva încheierii din 6 iunie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în cadrul ședinței de judecată de la acea dată, pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a declarat, oral, recurs.

II. Hotărârea instanței de recurs

În vederea soluționării căii de atac, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. x/2018.

Prin rezoluția din 27 iunie 2019, instanța a dispus comunicarea recurentului-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a obligației de a depune cererea de recurs în scris, potrivit art. 486 din C. proc. civ., precum și dovada formulării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila x (coroborat cu adresa aflată la dosarului de recurs), recurentului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România i-a fost comunicată obligația la data de 05.07.2019.

De asemenea, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila x (coroborat cu conceptul de citare atașat la dosarului de recurs), recurentul -pârât a fost citat la data de 16.10.2019 cu aceeași mențiune.

La termenul de judecată de astăzi, 21.01.2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1) aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., conform cărora "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură […] care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Înalta Curte constată că recurentul a declarat oral recurs împotriva încheierii din 6 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constată că, deși recurentul - pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România i-a fost comunicată prin adresă și, ulterior, prin citație obligația de a depune cererea de recurs în scris, potrivit art. 486 din C. proc. civ., precum și dovada formulării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, până la termenul de judecată de astăzi, 21.01.2020, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 486. - (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: […]

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; […]

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția nulității recursului invocată de instanță din oficiu, astfel că, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România împotriva încheierii din 6 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România împotriva încheierii din 6 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.

GGC - OB