ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6363/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 și 247 din C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 135 și 136 din C. proc. civ.

Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, solicitând admiterea acestuia, desființarea încheierii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În motivarea recursului, a arătat că legătura cu fondul cauzei deduse judecății este evidentă, rezultând cu ușurință inclusiv din examinarea hotărârii instanței de fond și din apărările făcute de părți în contextul dezbaterilor asupra stabilirii competenței materiale și funcționale.

Totodată, a menționat că este întemeiată critica privind încălcarea dispozițiilor art. 1, 20 și 21 din Constituție prin aceea că neclaritatea normei juridice afectează dreptul la un proces echitabil, încalcă principiul aplicării prioritare a Convenției Europene a Drepturilor Omului în raport cu legea națională atunci când în discuție este o posibilă încălcare a unui drept fundamental pentru oricare dintre părțile litigiului.

Recurentul a susținut faptul că instanța de fond a nesocotit faptul că între problema de drept ridicată de pârât în construirea apărărilor și excepția ridicată există o strânsă și evidentă legătură, întrucât problema de drept dedusă judecății, stabilirea corectă a competenței materiale, teritoriale și funcționale, ca și a caracterului actului dedus judecății reprezintă probleme importante.

Intimații A., B., C., D., E. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Au invocat, totodată, excepția nulității recursului, motivat, pe de o parte, de încălcarea termenului procedural cu privire la motivarea recursului, iar pe de altă parte de neindicarea hotărârii care se atacă și a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

II. Soluția instanței de recurs

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimați prin întâmpinare, reținând că recurentul a formulat contraargumente de ordin critic față de considerentele încheierii atacate, cu referire concretă la modul în care prima instanță a interpretat condițiile legale de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește susținerile intimaților referitoare la încălcarea termenului procedural cu privire la motivarea recursului, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art. 485 alin. (2) din C. proc. civ. și adresa instanței de fond aflată la dosar x/2018, în sensul că nu a fost efectuată comunicarea încheierii de ședință din 11.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2018.

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, astfel cum a fost motivată de recurentul-pârât, nu este admisibilă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Recurentul-pârât a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 135 și 136 și art. 246 și 247 din C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 1, 20, 21, 24, 124 din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător/arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului,

- activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare,

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale,

- dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legi, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii legale atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția ridicată. În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv, pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale și care sunt implicațiile declarării neconstituționalității acestor dispoziții asupra finalizării cauzei.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în acest dosar s-a depășit problema competenței materiale, aceasta fiind stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin regulatorul de competență, excepția de neconstituționalitate nefiind relevantă în cauză.

Întrucât cadrul procesual în care se află cauza nu are legătură cu dispozițiile legale prevăzute de art. 135 și 136 și art. 246 și 247 din C. proc. civ., remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nefiind folosit în scopul și finalitatea sa, Înalta Curte apreciază că un asemenea demers în mod corect a fost respins, textul criticat a fi neconstituțional neavând legătură cu obiectul pricinii deduse judecății.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România împotriva încheierii din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România împotriva încheierii din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.