ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2022

Ședința publică din data de 09 iunie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: anularea integrală a Hotărârii Consiliului Național al O.T.D.R din data de 03.11.2017, pentru motive de nulitate a procedurii, precum și pentru motive de nelegalitate; repunerea părților în situația anterioară și reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanță cu dispozițiile legale în materie; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că plângerea prealabilă a fost depusă tardiv și excepția lipsei de interes a reclamanților C., D. și E., motivat de împrejurarea că aceștia nu sunt membri ai Consiliului Național, astfel încât nu puteau ataca hotărârea.

I.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 179/CA din 04 octombrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei de interes, ca nefondate, a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâtul - Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, a anulat art. 19 din Hotărârea Consiliului Național al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România din data de 03.11.2017, a obligat pârâtul la plata către reclamanta A. a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).

I.3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții D., H., B., F., C., G., A., E., I., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I.3.1. Reclamanții D., H., B., F., C., G., A., E., I., în motivarea recursului, au solicitat, în temeiul disp art. 496 C. proc. civ., casarea în parte a sentinței civile nr. 179/CA/04.10.2019, și rejudecând, admiterea în tot a cererii introductivă de instanță, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele de recurs, încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pet 6 C. proc. civ. ("Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") și art. 488 alin. (1) pet 8 C. proc. civ. ("Când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") sunt în esență următoarele:

- În mod neîntemeiat s-a ales ca modalitate de convocare pentru data de 03.11.2017, "ședința extraordinară" a Consiliului Național al O.T.D.R. cu scopul de a se transmite materialele necesare desfășurării ședinței cu doar 5 zile înainte de aceasta, membrii neavând timpul necesar să studieze problematica ce urma să fie dezbătută.

Membrii O.T.D.R. care ar fi dorit să participe la lucrările ședinței nu au putut beneficia de prevederile art. 12 al (2) din Regulamentul de organizare și desfășurare a ședințelor consiliului.

S-a convocat ședința în baza disp art. 47 alin. (1), (2), (3) din Statut și în baza Regulamentului de organizare si desfășurare a ședințelor Consiliului național. Atât în convocator cât și în Hotărâre se face trimitere la un document inexistent, respectiv la Regulamentul de organizare si funcționare a ședințelor Consiliului Național al OTDR.. Instanța retine în mod greșit faptul că acest regulament există și este depus, deși în realitate el nu există sub această denumire.

Recurenții invocă în acest sens art. 47 (3) din Statut și art. 5 din Regulamentul de desfășurare al ședințelor Consiliului Național.

- Din prevederile Statutului, Regulamentului, dar și ale notei din Convocator rezultă că materialele aferente ordinii de zi ar trebui să fie cele transmise prin e-mail și care ar trebui să se regăsească la mapa de ședință. Pentru a se crea confuzii la mapă au fost și alte materiale, suplimentar celor trimise odată cu convocarea și nu se știa care material era aferent unui anume punct de pe ordinea de zi. Instanța a reținut în mod eronat că "susținerile ...sunt prea vagi și inconsistente pentru a putea fi luate în considerare". Reclamanții au depus copia mapei de ședință și materialele transmise pe e-mail, iar compararea lor face ca susținerile să fie susținute de dovezi.

- Convocatorul nu conține solicitarea de a se propune amendamente la documentele propuse spre dezbatere. Instanța nu s-a exprimat pe această neregulă a convocatorului care încalcă prevederile statutare și ale regulamentului de ședință și care exclude orice formă de consultare a membrilor Consiliului Național, organ superior de conducere Biroului Executiv din care face parte și președintele J..

- Instanța nu analizează critica reclamanților cu privire la punctul 5 al convocatorului care este vag precizat. Convocatorul nu este formulat clar și complet, evident cu scopul de a fi modificat în ședință. La punctul 5 din Convocator nu se precizează despre ce sesizare a Comisiei de disciplină este vorba, despre ce faptă este vorba, despre ce persoană este vorba, astfel încât membrii Consiliului sunt neinformați în prealabil și sunt puși să decidă în condiții de stres și oboseală. De asemenea, la punctul 9 din Convocator se menționează propunerea de revocare a unui membru din Biroul executiv, fără a se preciza numele acestei persoane, aspect care se precizează oral în cursul ședinței, iar informațiile despre această revocare sunt trunchiate, distorsionate, fără ca persoana în cauză să beneficieze în mod real de dreptul de a se apăra.

- În cursul ședinței Consiliului Național au fost propuse de către Președintele O.T.D.R. problematici noi, cum ar fi Rezoluția adoptată la art. 21 din Hotărârea Consiliului Național, care reprezintă o încălcare a dreptului privind liberul acces la justiție și dreptul legitim al oricărei persoane de a se adresa organelor judiciare pentru apărarea drepturilor sale de cetățean. Rezoluția a fost supusă votului la sfârșitul ședinței de Consiliu, la ore târzii, în condițiile în care sala de ședință fusese părăsită de unii membri ai Consiliului, iar votul acestora a fost numărat ca fiind "pentru" deși nu erau prezenți în sală. Instanța nu reține ca acest material a fost prezentat direct în ședință, nu era pe ordinea de zi, nu era la mapă, iar acest material cu caracter de recomandare are un caracter discriminatoriu și nu este "o simplă poziție față de anumite atitudini ale unor membri, apreciate ca neconforme...", aceste atitudini fiind tocmai apelarea la instanțele de judecată pentru controlul legalității hotărârilor emise de către organele de conducere. Recomandările rezoluției sunt neconforme legislației române și internaționale, deși concluzia finală a instanței este că oricum acestă rezoluție nu ar putea să stabilească limitarea unor drepturi.

- Modalitatea în care este exprimat votul este lovită de nulitate absolută, fiind nelegală, în sensul că se numără doar voturile împotrivă și abținerile, iar voturile "pentru" nu se numără, ci se face scăderea raportat la numărul de membri înregistrați prezenți la începutul ședinței. Se consideră astfel în mod abuziv faptul că voturile celor lipsă sunt voturi "pentru", ceea ce este ilegal. Instanța a reținut greșit că reclamanții au un interes personal cu privire la modul de exprimare al votului, mai ales că parte dintre reclamanți nici nu sunt membri ai Consiliului național și nu au participat la ședință. Modalitatea de votare și adoptare a decizilor este nulă în condițiile în care cvorumul nu mai este întrunit. În timpul ședinței s-a ieșit din sală, aspecte neconsemnate în PV de ședință. Erorile de consemnare nu au putut fi semnalate pentru că s-a refuzat punerea la dispoziție a procesului-verbal participanților la ședință. Recurenții consideră că se poate invoca nulitatea absolută pentru vicii de procedură care trebuie considerate și în ansamblul lor, nu numai separat.

- În privința Hotărârii contestate aceasta este lovită de nulitate întrucât cuprinde hotărâri care în esență nu pot avea acest statut de decizie, cum ar fi punctele menționate la art. 1, 2, 4 din Hotărâre. Aspectele supuse votului sunt deja reglementate prin Regulamentul de organizare si desfășurare al ședințelor Consiliului național si/sau prin Statut/ROF al OTDR și fac obiectul procesului-verbal de ședință. Votul solicitat la aceste articole a fost de multe ori cu încălcarea regulamentului de ședință și/sau Statutului și subliniază abuzurile și ilegalitățile comise în această ședință.

- Aprobarea rapoartelor Comisiilor menționate la art. 6, 7, 8, 9 din Hotărârea contestată nu este de competența Consiliului Național, acesta fiind un alt motiv de nulitate. Recurenții invocă în acest sens art. 49 (1) din Statut. Instanța s-a raportat la art. 48 alin. (1) lit. e), s), t) în care nu se găsesc dispoziții referitoare la aprobarea regulamentelor acestor comisii de către Consiliul National. Art. 49 alin. (2) din statut precizează că aceste regulamente sunt aprobate de către Biroul executiv. Aceste regulamente nu sunt aprobate de Consiliul național, nu sunt comunicate, rapoartele la care se referă în cauză fiind de asemenea necomunicate, dându-li-se citire direct în ședință și apoi supuse aprobării, deși Consiliul nu are aceste atribuții.

- Un alt motiv de nulitate îl reprezintă discutarea și adoptarea art. 10, 11,12 (în parte) din Hotărârea contestată, aspecte ce nu pot face obiectul unor modificării prin Hotărâri ale Consiliul Național al O.T.D.R, indiferent dacă au fost supuse votului și au fost adoptate, întrucât aceste aspecte sunt reglementate prin lege organică respectiv Legea nr. 96/2007 și nu pot fi modificate decât de către organul emitent, respectiv Parlamentul României. Instanța confundă punerea în aplicare a dispozițiilor legale, cu "adăugarea la lege", prin elaborarea unor norme interne care exced cadrului legal sau încalcă cadrul legal. La art. 10 al hotărârii se prevede sancțiunea de a exclude din organizație membri printr-o hotărâre a consiliului național, când legea precizează la art. 41 alin. (2) că aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) este de competența consiliilor județene, respectiv a Consiliului municipiului București, ale Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, iar aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) este de competența Consiliului național al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, după pronunțarea hotărârii judecătorești definitive. Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești, excluderea din organizație prin radierea din registrul unic (art. 10 al hotărârii constestate) este abuzivă și nelegală.

Nelegal este și art. 11 al hotărârii raportat la art. 26 alin. (1) din lege care precizează ca Membrii Ordinului Tehnicienilor Dentari din România sunt înscriși în Registrul unic al tehnicienilor dentari din România.

Art. 12 alin. (5) al hotărârii dă drepturi depline, respectiv dreptul de liberă practică, membrilor pensionari doar în baza achitării cotizației, deși art. 26 alin. (2) precizează că doar rămân înscriși la cerere. Această extrapolare a legii îi discriminează pe ceilalți membri care pe lângă cotizație trebuie să îndeplinească și alte condiții impuse de lege (ex educație profesională continuă) sau de normele interne (dovada locului de muncă).

- O altă nulitate se referă la Hotărârea adoptată la art. 15, care nu poate face obiectul votului întrucât Consiliul Național nu este organ de cercetare disciplinară și nu are asemenea competențe, iar sesizarea trebuia trimisă către Comisia de disciplină, ceea ce nu s-a realizat.

- S-a procedat la alegerea unui nou secretar al Biroului Executiv al Consiliului național al O.T.D.R deși această poziție este în litigiu, procesul aflându-se pe rolul Curții de apel Constanța, respectiv s-a supus votului, fără încunoștiințare prealabilă și fără o consiliere legală a membrilor Consiliul Național, ocuparea pe întreaga perioada a mandatului a funcției de secretar.

- S-a supus votului revocarea mandatului de membru în Biroul executiv al d-nei A. fără a da posibilitatea acesteia să se apere în raport de toate acuzațiile și fără să i se acorde timpul necesar pentru a combate acuzațiile aduse acesteia, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

- Prezidiul ședinței Consiliul Național nu a fost legal constituit. Conform Regulamentului de Organizare și desfășurare a Ședințelor Consiliul Național al OTDR, sens în care recurenții invocă art. 14 și art. 16.

- Întreaga Hotărâre contestată este din punct de vedere formal un amestec între un proces-verbal de ședință și un cumul de Hotărâri. Unele dintre acestea nu sunt de competența Consiliul Național, altele sunt ilegale, unele sunt exprimate inadecvat din punct de vedere juridic etc.

- La data întrunirii ședinței Consiliului Național, dată la care s-au organizat și alegerile pentru funcția de secretar și trezorier, Consiliul național nu avea componența completă lipsind reprezentantul județului Mehedinți. Ca urmare, întâi trebuia sa fie ocupat locul vacant din Consiliul Național cu un reprezentant din partea județului Mehedinți, pentru ca mai apoi sa poată fi organizate alegerile pentru locurile vacante din Biroul Executiv, altfel reprezentantul județului Mehedinți este restricționat/discriminat neavând posibilitatea să candideze la toate funcțiile vacante din Biroul executiv.

- În mod neîntemeiat și nemotivat a fost respinsă candidatura d-nei A. pentru funcția de trezorier, cu încălcarea dispozițiilor legale și a dreptului de a contesta respingerea candidaturii.

- Recurenții critică art. 21 din Hotărâre întrucât se obstructioneaza dreptul si accesul la justiție al membrilor Consiliului National. Din conținutul rezoluției adoptate se desprinde faptul că dreptul si accesul liber la justiție reprezintă în accepțiunea președintelui O.T.D.R. o conduită de natură să contribuie la afectarea climatului de colaborare din interiorul forurilor de conducere ale Ordinului, în sensul că se delimitează de astfel de practici și le respinge ca neavenite. Acesta desconsideră drepturile și interesele unei persoane, chiar dacă este vătămată într-un drept și interes legitim, de natură profesională și consideră că introducerea unei acțiuni în instanța de contencios administrativ reprezintă o conduită abuzivă și un privilegiu față de alți membri O.T.D.R., dar și încălcarea obligației de onoare față de profesia de tehnician dentar.

- Art. 13 din Hotărâre reprezintă un aspect tehnic ce și-ar regăsi menționarea în cuprinsul unui proces-verbal de ședință, nu într-un act decizional. Deși Comisia de Cenzori a prezentat o notă scrisă (conform Statutului) înregistrată în 26.10.2017 la OTDR acest document nu a fost prezent la mapa de ședință, deși data înregistrării dovedește că era finalizat și putea fi transmis odată cu convocarea transmisă în 27.10.2017.

- În ceea ce privește art. 15 din Hotărâre, se arată că, deși s-a formulat o plângere disciplinară impotriva d-lui J., Comisia de disciplină condusă de dl. K. a declinat competența soluționării plângerii către Consiliul Național. Conducerea ședinței Consiliul Național este preluată, la momentul analizării plângerii împotriva d-lui J., tot de dl K.-președintele Comisiei de disciplină, aflat în incompatibilitate. Totodată, plângerea d-nei A. s-a soluționat, deși hotărârea de declinare se afla încă în termenul legal de contestare, fapt ce a generat disfuncții procedurale.

- În timpul desfășurării ședinței d-na B. a refuzat să-și exprime votul apreciind că este în conflict de interese la anumite puncte de pe ordinea de zi. Cu această ocazie, Președintele O.T.D.R., dl. J. a constrâns-o să-și exprime votul în sens contrar apreciind că se impune sancționarea acesteia sau chiar excluderea din sala de ședință.

În concluzie înțelege să conteste în tot Hotărârea Consiliul Național al O.T.D.R. din data de 03.11.2017, apreciind în principal că este lovită de nulitate, iar în subsidiar că este netemeinică și nelegală, fapt pentru care solicită să se dispună anularea acesteia cu cheltuieli de judecată.

I.3.2. Pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, prin motivele de recurs formulate, a solicitat casarea în parte în parte a hotărârii civile 179 din data de 4 octombrie 2019, în ceea ce privește dispoziția de anulare a pct. 19 din Hotărârea Consiliului Național al OTDR din data de 03.11.2017 și trimiterea cauzei la rejudecare, la Curtea de Apel Constanța, cu acordarea cheltuielilor de judecată, conform 453 C. proc. civ., pentru motivele arătate în cele ce urmează:

Sub acest aspect, susține recurentul că:

- Neîndeplinirea valabilă, potrivit regulilor de la mandat care cer atașarea procurii mandatarului, constituie o viciere a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului, viciu imposibil de remediat ulterior depășirii termenului legal al procedurii.

- Tardivitatea exercitării procedurii prealabile de către reclamanții de la pozițiile 1- 6, atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Recurentul critică hotărârea instanței de fond de a anula punctul 19 din Hotărârea CN din data de 03.11.2017, întrucât s-a făcut cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, sancționată de prevederile art. 488 alin. (1) punct 8 noul C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurentul susține o eroare de interpretare a instanței de fond și de calificare a acțiunilor reclamantei-intimate ca fiind abateri disciplinare, susținând corectitudinea procedurii de revocare a mandatului dnei. A., votată de CN în data de 03.11.2017 și întemeiată pe art. 53 alin. (7) din Statutul OTDR.

Faptele descrise nu reprezintă abateri în sensul legii speciale prin care OTDR este autoritate de reglementare în profesie, nr. 96/2007 (adică abateri disciplinare profesionale), ci abateri în sensul regulilor privind desfășurarea ședințelor forurilor de conducere ale persoanei juridice, a păstrării disciplinei unei ședințe și a îndeplinirii unui mandat într-o funcție de conducere a organizației.

Dna A. nu și-a pierdut calitatea de membru al ordinului professional, nu a fost sancționată în legătură cu exercițiul profesiei de tehnician dentar, nu e vorba de vreo procedură disciplinară profesională care să decurgă potrivit reglementărilor legii speciale și Codului Muncii și nu este funcționar public sau contractual, nefiind vorba de vreo procedură administrativă-disciplinară. Dna A. nu a fost sancționată nici ca urmare a neindeplinirii vreuneia din obligațiile de (simplu) membru al ordinului professional, care ar fi atras și consecințe asupra calității de membru intr-un organ de conducere, ci a fost doar revocată din funcția de membru al Biroului Executiv al Consiliului National al OTDR în data de 29.09.2017 în baza Deciziei BE din aceeași dată, analizând propunerea de revocare formulată dl. L., care îndeplinește condițiile art. 53 alin. (7) din Statutul OTDR. Constatarea încălcării obligațiilor de membru OTDR (simplu membru, nu al unui organ de conducere) s-ar fi făcut printr-o altă procedură, prevăzută de lege și Statut. În speță dna A. a fost sancționată doar pentru încălcarea conduitei ca membru al BE al CN.

Toate faptele prezentate de dl. L. în legătură cu propunerea și votul BE, respectiv CN au fost legate de încălcarea obligațiilor dnei A. ca membru al BE și nu au fost considerate abateri disciplinare.

Faptul că măsura revocării din funcția de membru BE în condițiile prezentate are la bază motive derogatorii de la procedura de drept comun de judecare a abaterilor disciplinare profesionale este susținută prin efectele imediate ale încălcării obligațiilor specifice organelor de conducere, respectiv suspendare imediată din funcția deținută. Scopul reglementării revocării și a procedurii specifice, diferită de cea disciplinară, este de funcționare normală a respectivului for de conducere și implicit a organizației.

Instanța reține numai aspectele prevăzute la art. 48 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. ii) și iv) din Statutul OTDR, pe care le coroborează cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) din statutul OTDR, dar și temeiul prevăzut de art. 127 alin. (1) și (2) lit. a) și r) din ROF.

Consideră recurentul că instanța trebuia să analizeze în primul rând Decizia B.E. a OTDR din data de 29.09.2017, să observe care este temeiul de drept al propunerii de revocare -prevederile art. 53 alin. (7) din Statut - și că acestea prevăd sancțiuni (suspendare) cu efecte imediate, astfel încât se impunea coroborarea cu art. 51 lit. a), k), 1) și t), fapt ce trebuia să conducă instanța de fond la interpretarea corectă, respectiv procedura distinctă și derogatorie de la obligația de a se sesiza Comisia de disciplină, adresându-se direct CN-ului.

Decizia BE din data de 29.09.2017, cu efecte de suspendare imediată din funcția de membru al BE al CN al OTDR, ce include și propunerea de revocare din funcția BE înaintată Consiliului Național și soluționată de acesta în ședința din 03.11.2017, nu a fost contestată de dna. A., nici sub aspectul situației de fapt prezentate în propunerea de revocare. În data de 04.05.2017 dna A. a primit extras din decizia BE din data de 29.09.2017.

În ce privește dreptul la apărare, consideră că și acesta a fost respectat, chiar dacă nu este în situația unei cercetări disciplinare, care ar fi presupus citarea în fața unei Comisii de disciplină și un drept la apărare: au fost dezbateri în contradictoriu, s-a răspuns la întrebări, iar dna A. a combătut puncte de vedere aparținând celorlati membri ai BE și Consiliului National.

I.4. Apărările formulate în cauză

I.4.1. Pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca vădit nefondat și nemotivat a recursului formulat și menținerea parțială a Hotărârii civile nr. 179/2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca legală și temeinică, în limita recursului formulat de OTDR, recursul recurenților reprezentând un exercițiu abuziv al exercitării drepturilor procesuale, prohibit prin prevederile art. 12 noul C. proc. civ.

Intimatul-recurent formulează următoarele apărări:

- Referitor la punctele 1-7 din recurs de altfel identice cu cele din cererea de chemare în judecată, instanța în mod corect a reținut că revine celui care convoacă Consiliul Național în sesiune extraordinară să aprecieze asupra importanței deciziilor ce urmează să fie luate și cu privire la urgența luării măsurilor.

Instanța în mod judicios a reținut că sunt simple aprecieri criticile reclamanților recurenți de la pct. 1 -4 ce țin de organizare și secretariatul ședinței.

- Referitor la punctul 8 din acțiune prin care se invocă nulitatea absolută întrucât s-au numărat doar abținerile și voturile" împotriva", se arată că hotărârea a fost adoptata prin vot deschis, iar fiecare tip de vot în parte, se consemnează nominal și numeric "votul împotriva", "abțineri", și voturile "pentru". De asemenea, în timpul ședinței se consemnează nominal, toți membrii care părăsesec sala precum âși cei care intrâă în sală. Recurenții nu indică dispozițiile legale de ordine publică ce au fost încălcate prin procedura de numărare a votului și nu fac distincție între nulitatea absolută si nulitatea relativă sub aspectul cauzelor care determină cele două tipuri de nulități și al persoanelor îndreptățite să le evoce în fata instanțelor de judecată.

- Cu privire la aspectul că punctele menționate la art. 1, 2, 4 din hotărâre nu pot face obiectul unei decizii în general, intimatul arată că acestea reprezintă comunicări către membrii Consiliului privind aprobarea componenței Prezidiului, a secretariatului tehnic, precum și aspecte privind desfășurarea ședinței.

- Cu privire la necompetența Consiliului Național în aprobarea rapoartelor comisiilor de comunicare și avizare, a comisiei profesionale, a comisiei de disciplină, a comisiei superioare de disciplină menționate la punctele 6, 7, 8, 9 din hotărâre, intimatul invocă art. 56 - 59 din Statut "comisiile de specialitate sunt organe de lucru ale Consiliului National", din care rezultă că acesta este competent să aprobe rapoartele de activitate ale propriilor organisme de lucru, competență care nu este atribuită prin Lege/Statut altui organ de conducere al pârâtei.

- Curtea de Apel Constanța susține apărările formulate de OTDR privind aplicarea art. 25 lit. h) și k) din Legea 96/2007. Măsurile adoptate de CN al OTDR la art. 10, 11, 12 din Hotărâre nu reprezintă modificări ale Legii organice, ci proceduri, norme cu caracter intern, complementare, adoptate cu respectarea legii.

Conform art. 3, art. 5 litc) Legea 96/2007, OTDR este autoritatea competentă să exercite controlul și supravegherea profesiei de tehnician dentar, iar conform art. 5 lit. c) din aceeași lege, are si atribuții de a emite norme cu caracter intern.

Totodată, potrivit art. 48 din Statut, OTDR ține prin aparatul propriu RUTD, ocupându-se evident de actualizarea permanentă a acestuia.

- Referitor la Hotărârea adoptată la pct. 15, prin care recurenții afirmă că Consiliul Național nu poate fi organ de cercetare disciplinară, intimatul invocă art. 25 lit. c) din Legea 96/2007 și prevederile art. 130-131 din ROF și arată că alegerea unui nou secretar de Consiliul National a fost adoptata cu respectarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 48 alin. (1) lit. b), c) si d) si alin. (2) din Statut și al art. 49 Regulamentul de Organizare si Funcționare al Ordinului. Totodată consideră legală și temeinică mențiunea Curții de Apel Constanta referitoare la alegerea unui secretar.

- În ce privește exercitarea dreptului la apărare acesta a fost respectat, dnei. A. i s-a acordat cuvântul/posibilitatea de a răspunde acuzațiilor aduse-situatie consemnată în PV al ședinței și necontestată. Apărările la acest punct au fost dezvoltate de OTDR prin recurs.

- Cu privire la nelegala constituire a Prezidiului, intimatul arată că acesta a fost constituit cu respectarea dispozițiilor legale. Președintele a făcut parte din Prezidiu nu numai în aceasta calitate, ci prin preluarea atribuțiilor de secretar al BE în baza Deciziei BE din/03 02 2017 (art. 4) și în temeiul art. 52 (1) din Statut.

- În ce privește respingerea candidaturii doamnei A. pentru funcția de trezorier, astfel cum a fost formulat de către reclamanți, acesta nu a făcut obiectul hotărârii contestate. Decizia de respingere a candidaturii a fost adoptată prin Decizia Comisiei Electorale Centrale din 30 10 2017, iar prin Decizia nr. 1/02 11 2017 a Comisiei Electorale Centrale a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de respingere, și este întemeiată pe dispozițiile art. 47 din Regulamentul Electoral 2016 al OTDR. La data depunerii candidaturii pentru funcția de trezorier (octombrie 2017) doamna A. era încă membru al Biroului Executiv al Consiliului National, fiind aleasă în această calitate în ședința Consiliului National din data de 25.11.2016, acesta fiind motivul pentru care a fost respinsă candidatura reclamantei.

I.4.2. Reclamanții A., B., C., D., E., F., G. H. și I. au formulat întâmpinare la recursul formulat de pârât.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, se arată că plângerea prealabilă împotriva Hotărârii CN din data de 03.11.2017 au transmis-o pe două căi, în format electronic prin e-mail și prin poștă, menționând în subsolul cererii transmise pe e-mail faptul că urmează să primească și un al doilea exemplar al plângerii semnat, prin poștă.

Cu referire la lipsa mandatului apărătorului ales, precizează faptul că acest contract de asistență juridică este semnat personal de către fiecare reclamant în parte. La dosarul cauzei s-au depus și declarații pe proprie răspundere în acest sens de către reclamanți prin care își însușesc în mod expres toate prevederile contractuale.

Cu privire la tardivitatea exercitării procedurii prealabile de către reclamanții de la pozițiile 1-6 se fac următoarele precizări:

Reclamanții de la pozițiile 1-6 nu sunt toți membri ai Consiliului National al OTDR. Reclamanții, membri ai Consiliului National (pozițiile 1-2 și 6-9), au luat cunoștință despre forma finală, redactată și semnată a hotărârii CN recurate la data de 19.11.2017 ora 19:11- 19:12 (07:11-07:12 PM), prin poștă. Este imposibil să comunici oral un document de 7 pagini, neredactat și nesemnat, elemente obligatorii pentru validitate. Conform calcului termenelor, statuat de art. 181 (2) C. proc. civ., acesta începe să curgă în ziua de 20.11.2017 și se împlinește pe data de 20.12.2017, justificat de împrejurarea că nu intră în calcul nici ziua în care începe să curgă termenul și nici ziua în care acesta se împlinește.

- Pe fond, se reiau susținerile din recurs. Precizează că nicăieri în normele interne ale OTDR nu se face o diferență între membrii organizației și membrii organelor de conducere, din contră există o egalitate de tratament a membrilor asumată de organizație prin art. 7 alin. (2)- Statut OTDR, art. 127 alin. (1) și art. 130 ROF. Justificarea "derogării" este nereală, conducând la proceduri "dezechilibrate" juridic, dar și ca amploare, și anume: obținerea unui mandat de conducere se face în urma unui proces electoral cu durata de luni de zile, iar revocarea mandatului în urma unui demers făcut de o singură persoană, demers comunicat parțial, oral, direct în plenul unei ședințe, iar apoi, fără cercetări disciplinare, fără consiliere juridică și fără posibilitatea exercitării dreptului la apărare.

Or, această procedură derogatorie arată că nu s-a făcut informarea completă și corectă a doamnei A., convocatorul ședinței menționa despre revocarea unui mandat, dar numele persoanei al cărui mandat era suspus revocării nu era precizat, dna A. nu a avut timpul necesar să-și formuleze apărările, nu a fost lăsată să vorbească în timpul ședinței fiind mereu întreruptă și nu a beneficiat nici de asistență juridică. Simpla menționare a cuvântului "apărare" într-un extras dintr-un proces-verbal de ședință care nu a fost adus niciodată la cunoștința tuturor participanților, și care evident nu redă fidel și integral întreaga discuție, nu constituie exercitarea dreptului la apărare. Pârâta nu a pus la dispoziția instanței înregistrarea ședinței, probă de necontestat, justificând pierderea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Recursul declarat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este fondat.

II.1.1. Primul motiv, referitor la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pe motiv că plângerea prealabilă a fost depusă tardiv, respectiv la vicierea plângerii prealabile dată fiind lipsa dovezii calității de reprezentant este nefondat.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut în mod corect că hotărârea redactată a fost comunicată reclamanților, pe e-mail, la data de 19.11.2017, împrejurare recunoscută și de către pârâtă, aceasta atașând dovada comunicării respective .

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Ținând seama de regulile de calcul al termenelor prevăzute art. 181 (2) C. proc. civ., prin raportare la data de 19.11.2017, plângerea prealabilă apare ca fiind introdusă în termenul legal, la data de 19.12.2017, ora transmiterii fiind lipsită de relevanță în cazul calculului pe zile al termenului. .

Recurentul susține, de asemenea vicierea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului prin neatașarea procurii mandatarului avocat.

În mod corect instanța de fond a respins excepția.

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant impune, chiar și în fața instanței, acordarea unui termen pentru acoperirea acestei carențe.

Or, recurentul a ales să nu soluționeze plângerea, motivat de lipsa prezentării unui mandat de reprezentare ce să fi fost acordat avocatului petenților, fără a solicita acestora depunerea acestei împuternici avocațiale, ceea ce denotă un formalism excesiv de natură a obstrucționa accesul petenților la această procedură.

Prin urmare, și această critică este nefondată.

II.1.2. Este însă fondat cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) punct 8 noul C. proc. civ. (încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material), ce vizează fondul acțiunii reclamanților.

Potrivit art. 53 (7) din Statutului ODTR: "În cazul în care membrii organelor de conducere ale OTDR încalcă obligațiile ce le revin ca membri ai OTDR sau ca membri în organele de conducere, organul de conducere din care fac parte poate propune, cu majoritare de voturi din numărul celor prezenți la ședința statutar constituită, revocarea acestora din calitatea de membri ai organului de conducere respectiv. În această situație, de la data propunerii de revocare și până la data dezbaterii și soluționării acestei propuneri de către organul de conducere competent, membrii în cauza sunt suspendați și nu mai pot să-și exercite atribuțiile funcției pe care o dețin, nu mai au drept de vot, de semnătura și de reprezentare."

Solicitarea de revocare în situația din speță a fost motivată astfel:

"Consider că dna A. a încălcat în mod inadmisibil și în repetate rânduri atribuțiile ce-i revin în calitate de membru în BE, organul central de conducere al OTDR, și implicit în calitate de membru OTDR. Abaterile dnei. A. sunt de încălcare în principal a art. 51 lit. a), k), f) și t) din Statut, dând dovada de incompetență și necunoaștere în exercitarea atribuțiilor și chiar de comportament personal nedemn în timpul ședințelor BE și CN sau chiar în spațiul public, care sunt de natură să afecteze profesia și funcția deținută în cadrul instituției."

Instanța de fond a reținut că a fost ignorată procedura stabilită prin Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de disciplină a OTDR, care stabilește organele competente să constate săvârșirea unei abateri disciplinare, procedura de investigare, dreptul părților de a fi citate, de a fi asistate de un apărător ales și de a fi audiate, că stabilirea săvârșirii unei abateri disciplinare presupune aplicarea unei sancțiuni disciplinare dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de disciplină a OTDR și că dacă s-ar fi constatat că reclamanta ar fi săvârșit fapte ce reprezintă abateri disciplinare, revocarea acesteia ar trebuie să se facă în temeiul art. 48 alin. (2) din Statutul OTDR pct. iii, nu în baza pct. ii și iv.

Concluziile instanței de fond sunt întemeiate pe o eroare de interpretare a acțiunilor reclamantei-intimate ca fiind abateri disciplinare profesionale, în sensul Legii speciale nr. 96/2007.

În realitate, abaterile imputate reclamantei-intimate se referă la încălcarea regulilor privind desfășurarea ședințelor forurilor de conducere ale persoanei juridice, a păstrării disciplinei unei ședințe și a îndeplinirii unui mandat într-o funcție de conducere a organizației, aceasta nefiind sancționată în legătură cu exercițiul profesiei de tehnician dentar, ci revocată din funcția de membru al Biroului Executiv al Consiliului National al OTDR, pentru încălcări săvârșite în această calitate.

Astfel, din Decizia B.E. a OTDR din data de 29.09.2017 rezultă că temeiul de drept al propunerii de revocare sunt prevederile art. 53 alin. (7) din Statut, sancțiunea fiind suspendarea cu efecte imediate.

Din coroborarea cu art. 51 lit. a), k), 1) și t), rezultă că în cauză era aplicabilă o procedură distinctă și derogatorie de cea aplicabilă în cazul abaterilor disciplinare, ce prevedea obligația de a se sesiza Comisia de disciplină, în acest caz sesizarea adresându-se direct Consiliului National.

În ceea ce privește dreptul la apărare, dat fiind că în cauză nu erau incidente dispozițiile aplicabile în cazul abaterilor disciplinare, care ar fi presupus citarea în fața unei Comisii de disciplină și un drept la apărare, instanța de recurs apreciază că nu se poate aprecia că a existat o încălcare a acestui drept, cu atât mai mult cu cât în concret a existat posibilitatea reclamantei-intimate de a combate punctele de vedere aparținând celorlați membri ai BE și Consiliului Național.

II.2. Recursul formulat de reclamanți este nefondat.

II.2.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

În acest sens Curtea are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente.

În analiza acestei critici, se are în vedere faptul că în calea de atac a recursului, exercitată în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanța de control judiciar nu are posibilitatea de a analiza cauza sub toate aspectele, ci trebuie să respecte aceleași exigențe impuse recursului prin C. proc. civ., având în vedere norma de trimitere din art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În raport de situațiile limitative în care trebuie să se încadreze motivele de recurs, Curtea nu poate analiza nelegalitatea hotărârii atacate doar pentru simplul fapt că recurentul susține cu caracter general o atare nelegalitate, fără a se arăta, în mod clar și concret, care prevederi legale ar fi nesocotite de către instanța de fond.

Potrivit art. 483 C. proc. civ.:

"(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, potrivit art. 486 C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;"

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...)".

Din textele de lege enunțate reiese că recursul urmărește să supună instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele, întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Prin urmare acestea sunt limitele în care, în cele ce urmează, Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurenții-reclamanți, pe care le apreciază ca fiind nefondate, după cum urmează:

Astfel, cele două situații nu sunt identice, dat fiind că abaterile imputate reclamantei-intimate nu se refereau la exercițiul profesiei de tehnician dentar, ci erau abateri săvârșite în calitatea de membru al Biroului Executiv al Consiliului National al OTDR, în vreme ce cu privire la președintele Ordinului, J., se punea problema săvârșirii abaterilor disciplinare sesizate prin cererea reclamantei A..

Cu privire la situația acestor abateri, în condițiile în care discuție era o abatere disciplinară săvârșită de președintele Ordinului, care este în același timp președinte al BE și președinte al CN, funcții în cadrul structurilor de conducere ale pârâtei, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond incidența art. 131 coroborat cu art. 130 din Regulamentul de organizare și funcționare al OTDR, potrivit cărora sancționarea disciplinară a tehnicienilor dentari care dețin funcții în structurile de conducere ale Ordinului sau ale CJ/CMB și/sau ale filialelor teritoriale, precum și a membrilor comisiilor de specialitate ale OTDR, este de competența Consiliului Național, la propunerea comisiei de disciplină.

"...Consiliul National având competența de a stabili cu privire la acest aspect, în cuprinsul procesului-verbal fiind menționat că s-a luat în considerare și propunerea Comisiei de Disciplină a OTDR de declinare a competenței".

Prin urmare, nu se poate vorbi de desesizarea Consiliului Național, ci doar de o analizare a propunerii Comisiei de Disciplină a OTDR de declinare a competenței.

În raport de această manieră improprie de formulare a recursului, Înalta Curte reține că instanța de fond a dat o dezlegare corectă și temeinic motivată criticilor formulate de către recurenți și reiterate în recurs, după cum urmează:

- Critica referitoare la convocarea unei adunări extraordinare, nu a uneia ordinare nu reprezintă un motiv de anulare, de vreme ce art. 47 din Statutul Ordinului Tehnicienilor Dentari stabilește posibilitatea convocării Consiliului Național în sesiuni extraordinare "ori de câte ori va fi cazul pentru luarea unor decizii importante pentru Ordin, care intră în atribuțiile acestuia și care nu suferă amânare până la următoarea sesiune ordinară", Consiliul Național având un drept de apreciere asupra oportunității convocării din perspectiva importanței problemelor ce urmează a fi discutate, a deciziilor ce urmează să fie luate și a urgenței măsurilor ce se impun a fi adoptate.

- Susținerile recurenților privind faptul că ar fi primit și alte materiale în mapa de ședință, suplimentar celor trimise atașat convocatorului și că materialele erau amestecate, chiar confirmate de înscrisurile depuse la dosar, nu reprezintă cauze de nulitate a hotărârii contestate, aspect corect reținut și de către instanța de fond.

- Recurenții nu contestă respectarea termenului de convocare de 5 zile, termen stabilit în cuprinsul art. 47 alin. (3) din Statutul Ordinului, ci doar îl apreciază ca fiind prea scurt, aspect ce excede controlului de legalitate al instanței de recurs, cu atât mai mult cu cât nu se invocă vreo vătămare concretă produsă vreunui membru.

- Critica privind menționarea eronată, în cuprinsul convocatorului și al hotărârii atacate, a regulamentului de organizare și funcționare a ședințelor Consiliului Național al OTDR a fost desființată de instanța de fond întemeiat, de vreme ce s-a probat existența acestui regulament.

- Nu se susține nici critica potrivit căreia instanța de fond nu a analizat neregularitatea convocatorului care nu conține solicitarea de a se propune amendamente la documentele propuse spre dezbatere, nefiind dovedită vreo vătămare de natura celei invocate de recurenți, constând în excluderea de la consultare a membrilor Consiliului Național.

- Contrar celor susținute de recurenți, instanța de fond a analizat și a respins motivat critica vizând faptul că, la punctul 5 din convocator, nu s-ar fi precizat despre ce sesizare a Comisiei de Disciplină este vorba, despre ce faptă și persoană, iar la punctul 9 din convocator s-ar fi menționat propunerea de revocare a unui membru din Biroul Executiv, fără a se preciza numele acestei persoane, față de mențiunea din ordinea de zi referitoare la sesizarea înregistrată sub nr. x/01.09.2017, formulată chiar de către recurenta A., adresată Comisiei de Disciplină a CN a OTDR.

- În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că rezoluția de la pct. 21 din hotărârea atacată are natura juridică a unei simple recomandări, încălcarea dreptului privind liberul acces la justiție și a dreptului legitim al oricărei persoane de a se adresa organelor judiciare, pentru apărarea drepturilor sale neputând fi susținută de vreme ce aceasta nu dă naștere vreunei obligații sau interdicții, cu atât mai mult cu cât este vorba de drepturi protejate la nivel constituțional.

- Critica referitoare la modalitatea în care este exprimat votul este nefondată, instanța de fond reținând în mod corect că susținerilor reclamanților sunt nedovedite și lipsite de interes, din moment ce voturile lor, care au fost "împotrivă" sau "abțineri", au fost menționate corect în cuprinsul procesului-verbal.

Susținerea recurenților că se poate invoca nulitatea absolută pentru vicii de procedură care trebuie considerate și în ansamblul lor, nu numai separat nu este susținută de vreun text de lege, cu atât mai mult cu cât nu se arată care este interesul general protejat care ar fi justificat caracterul absolut al nulității.

- Susținerile recurenților că punctele menționate la art. 1, 2, 4 din hotărâre nu pot face obiectul unei decizii în general sunt nefondate, aceste aspecte ce țin de organizarea și secretariatul ședinței fiind necesare în organizarea ședinței, recurenții nejustificând vreo vătămare prin adoptarea acestor decizii.

- Critica privind necompetența Consiliului Național în aprobarea rapoartelor comisiilor de comunicare și avizare, a comisiei profesionale, a comisiei de disciplină, a comisiei superioare de disciplină menționate la punctele 6,7,8,9 din hotărâre este nefondată, instanța de fond reținând în mod corect incidența art. 56 și art. 48 alin. (1) pct. e, s și t din Statut care stabilesc:

"comisiile de specialitate sunt organe de lucru ale CN, prin care acesta lucrează între sesiuni", iar Consiliul Național aprobă regulamentele proprii de organizare ale comisiilor, respectiv desfășoară, prin comisii, supravegherea exercitării profesiei de tehnician dentar.

Or, potrivit principiului simetriei, aprobarea rapoartelor de activitate ale propriilor organelor de lucru nu poate reveni decât Consiliului Național, cu atât mai mult cu cât această competență nu este atribuită prin Lege/Statut altui organ de conducere al pârâtului. Mai mult, nici cu privire la acest aspect, recurenții nu pretind o vătămare concretă și un interes legitim protejat.

- Critica referitoare la adoptarea art. 10, 11, 12 din hotărâre întrucât aceste aspecte nu pot face obiectul unor modificări prin hotărâri ale Consiliului Național este nefondată.

Potrivit art. 25 lit. h) și k) din Lege