ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5041/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 aprilie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub număr de dosar x/2013, reclamantul Centrul de Investigații și Analiza pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. solicitând instanței să fie obligată pârâta la plata contravalorii în RON, la cursul BNR din data plății, a cotei de 0,275 euro/pasager îmbarcat în perioada 01.04.2010 - 15.1 1.2010 pe aeroporturile internaționale D. și E. administrate de pârâtă, estimată la suma de 658.967,10 euro, echivalent a 2.908.878,469 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 26/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 55/2010, Ordinul nr. 894/2010.

Pârâta S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantului Centrul de Investigații și Analiza pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS), astfel cum a fost precizată, pentru obligarea la plata sumei de 678.867,75 euro, echivalent în RON la data plății în cuantum de 2.886.371,87 RON (pentru perioada 1 aprilie 2010 - 15.11.2010), precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, în cuantum de 416.749,08 RON și a dobânzii legale datorate până la data plății efective, iar a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Totodată, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, în favoarea Curții Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza prevederilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția prematurității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția conexității acestei cauze, în raport cu cea care formează obiectul Dosarului nr. x/2013

De asemenea, pârâta C. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție prin care a solicitat introducerea în cauză a Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română (A.A.C.R.).

Prin încheierea din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalului București, secția a V-a civilă, față de obiectul pricinii și calitatea părților, cauza a fost scoasă de pe rol și s-a dispus înaintarea dosarului secției a VI-a civile a Tribunalului București în vederea repartizării pe un complet specializat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2013

Prin încheierea din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a luat act de susținerea apărătorului pârâtei C. S.A., în sensul că înscrisul aflat la Dosarul nr. x/2013 este întâmpinare - cerere de chemare în garanție, iar nu întâmpinare - cerere reconvențională, cum din eroare s-a redactat.

Prin încheierea din 29 mai 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a apreciat că în cauză competența aparține Tribunalului București, secția civilă - specializată în judecarea litigiilor cu profesioniști.

Prin încheierea din 26 februarie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a calificat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive ca fiind apărări de fond, a luat act că, față de calificarea naturii civile a litigiului, pârâta nu mai susține excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin Sentința civilă nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Centrul de Investigații și Analiza pentru Siguranța Aviației Civile, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., astfel cum a fost precizată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a echivalentului în RON a sumei de 678.867,75 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de 0,275 euro/pasager îmbarcat în perioada 01.04 2010 - 15.11.2010, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data scadenței - 20.11.2010 și până la momentul achitării efective. Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Compania Națională de Aeroporturi București, în contradictoriu cu chemata în garanție Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română, ca neîntemeiată, și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 6000 RON.

Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2015, reclamantul Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) a solicitat completarea hotărârii, respectiv a Sentinței civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, solicitând instanței să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată și anume onorariu avocat A., iar prin Sentința civilă nr. 4696 din 10 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, cererea de completare a hotărârii a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 435/A/2016 din 10 martie 2016, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

A respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (C.I.A.S.) împotriva Sentinței civile nr. 4696 din 10 septembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

A admis apelul formulat de chemata în garanție Autoritatea pentru Aeronautică Civilă Română S.A. împotriva încheierii de ședință din 26.02.2015 și a Sentinței civile nr. 1470/26.03.2015 pronunțate de Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

A schimbat în parte încheierea și sentința în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta C. S.A., în ceea ce privește pretențiile având ca obiect plățile efectuate anterior datei de 22.12.2010, formulate pe calea cererii de chemare în garanție, în contradictoriu cu chemata în garanție Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

A respins ca prescrise pretențiile pârâtei C. S.A. având ca obiect plățile efectuate anterior datei de 22.12.2010, formulate pe calea cererii de chemare în garanție, în contradictoriu cu chemata în garanție Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

A respins în rest cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată; a menținut celelalte dispoziții ale încheierii de ședință din 26 februarie 2015 și ale Sentinței civile nr. 1470 din 26 martie 2015 și a obligat pârâta C. S.A. la plata către chemata în garanție Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. a sumei de 25.537,21 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 435/A/2016 din 10 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta C. S.A. a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 971 din 25 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 435/A/2016 din 10 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care a casat-o și a dispus trimiterea spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

În rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA împotriva încheierii de ședință din 26 februarie 2015 și a Sentinței civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) și S.C. C. S.A.

Prin aceeași decizie a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații chemata în garanție Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. și reclamantul Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) și în consecință:

A fost schimbată sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată și s-a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

Totodată, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 134.042,99 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru în fond, apel și recurs).

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sub aspectul stabilirii următoarelor: data de la care C.N.A.B. datorează către C.I.A.S. suma de 0,275 euro/pasager îmbarcat este 27.03.2010, respectiv data intrării în vigoare la Legii nr. 55/2010, care prevede dispoziții imperative în acest sens, precum și dobânda legală de la data de 20.11.2010 aceasta fiind prima scadență stabilită prin Ordinul nr. 894/2010 și până la data plății efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În argumentarea cererii de recurs, Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) susține, în esență, că instanța de apel a interpretat în mod greșit faptul că CNAB - pârâta din prezenta cauză - datorează cota - parte de 0,275 euro/pasager îmbarcat din tariful pentru supravegherea menținerii siguranței pasagerilor de la data de 19.11.2010, respectiv de la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 894/2010, act normativ dat de ministrul transporturilor și că aceasta este data de la care reclamanta - CIAS a început să funcționeze.

Precizează că va demonstra că pârâta datorează suma solicitată prin cererea de chemare în judecată admisă de Tribunalul București și Curtea de Apel București, înainte de casare, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2010, respectiv 27.03.2010.

Cu privire la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2010, respectiv 27.03.2010, arată că instanțele judecătorești din țară au ajuns la aceeași soluție unitară cu instanța din București, înainte de casare, în cauze ce au avut același temei juridic și prin care s-a solicitat aeroporturilor din țară cota parte de 0,275 euro/pasager îmbarcat înainte de data de 19.11.2010, conform prevederilor Legii nr. 55/2010. În acest sens, invocă soluțiile pronunțate în:

- Dosarul nr. x/2013, Tribunal și Curte de Apel București, CIAS vs. B. S.R.L. (în calitate de administrator al aeroportului din Bacău), Sentința civilă nr. 304/28.01. 2014 și Decizia civilă nr. 955/04.11.2014 prin care i s-au admis pretențiile pentru perioada 01.07.2010 - 30.04.2013, respectiv dobânda legală până la plata efectivă;

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Sibiu, CIAS vs. RA Aeroportul F., Sentința civilă nr. 5459/16.10.2013, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care i s-au admis pretențiile pentru perioada: 01.04.2010 - 31.12.2010, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Satu Mare și Tribunalul Satu Mare, CIAS vs. RA Aeroport G., Sentința civilă nr. 7454/2013 și Decizia civilă nr. 92/R/16.04.2014, irevocabilă, prin care i s-au admis pretențiile pentru perioada: 01.04.2010 - 30.04.2013, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Oradea și Tribunalul Bihor, C.I.A.S. vs. RA Aeroport H., Sentința civilă nr. 10381/20.09.2013 și Decizia civilă nr. 66/13.02.2015, irevocabilă, prin care i s-au admis pretențiile pentru perioada: aprilie 2010 - aprilie 2013, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Craiova și Tribunalul Dolj. C.l.A.S. vs. RA Aeroportul H., Sentința civilă nr. 15666 din 02.11.2012 și Decizia irevocabilă nr. 367/03.06.2013, prin care i s-au admis pretențiile pentru perioada: aprilie 2010 - decembrie 2010, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Iași, CIAS vs. RA Aeroportul I., Sentința civilă irevocabilă nr. 10412/05.07.2013, prin care i s-au admis pretențiile pentru perioada: 1 aprilie 2010 - 30 iunie 2011, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

Recurentul precizează că niciuna dintre instanțele judecătorești, care au soluționat menționatele dosare, nu a statuat că nu are capacitate de folosință, iar aeroporturile sunt datoare cu sumele de la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2010.

Data de 20.11.2010 reprezintă prima scadentă a sumelor datorate de către C.N.A.B., dată stabilită prin Ordinul M.T. nr. 894/2010, și nu data de la care îi sunt datorate aceste sume.

Este vădit nefondată susținerea că această obligație s-ar fi născut în sarcina pârâtei CNAB de la data adoptării Ordinului nr. 894/2010 pentru că O.G. nr. 26/2009, aprobată prin Legea nr. 55/2010 la 27.03.2010 are forță juridică superioară, astfel că de la data intrării în vigoare a legii prin care a fost aprobată subzistă îndatorirea pârâtei de a achita aceste sume; Ordinul nr. 894/2010 este o normă metodologică de punere în aplicare a unei legi și nu poate modifica dispozițiile cuprinse în prevederile actului normativ cu rang superior, nefiindu-i permis nici să adauge prevederi suplimentare.

De asemenea, art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 26/2009 a fost introdus prin Legea de aprobare a Ordonanței, publicată în M.O. nr. 188/24.03.2010. în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora:

"legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în M.O. al României, partea I, sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul lor".

Art. 6 din O.G. nr. 26/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 55/2010 prevede că:

"finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale C.I.A.S., precum investigația tehnică a accidentelor și incidentelor de aviație, se asigură din venituri proprii", iar conform alin. (3):

"sursele proprii C.I.A.S. se constituie din transferul sumei de 0,275 euro/pasager îmbarcat pe aeroporturile din România din tariful pentru supravegherea menținerii obiectivelor necesare siguranței pasagerilor". Alin. 4 prevede:

"Tariful prevăzut la alin. (3) se colectează de către administratorii aeroporturilor și se virează CIAS în conformitate cu alin. (3)". Alin. 5 prevede:

"Sursele proprii de finanțare nu au impact asupra bugetului de stat și nu implică mărirea tarifului deja existent".

Obligația perceperii acestor sume revine administratorilor aeroporturilor, care au datoria de a vira sumele către C.I.A.S., obligație născută prin Legea nr. 55/2010, iar Ordinul nr. 894/2010 stabilește doar scadența pentru plata acestor sume, cu prim termen la data de 20.11.2010.

Ulterior, prin O.M.T.I. nr. 894/2010, s-a stabilit scadența pentru plata cumulată a sumelor percepute pentru fiecare pasager îmbarcat, până la data de 20 a fiecărei luni pentru pasagerii îmbarcați în luna precedentă, așa cum statutează alin. (2) din acest Ordin. Alin. 3 pct. 2 din același act prevede că "plata se face direct de fiecare aeroport civil Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța aviației civile", iar art. 4 prevede că "C.I.A.S., A.A.C.R. și administrațiile aeroporturilor civile din România vor lua măsurile necesare ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin".

Simplul fapt că o anume procedură de colectare a tarifului a fost stabilită ulterior nu poate fi interpretat decât ca pe o reglementare a modalității de plată și percepere a tarifului care fuseseră lăsate până atunci la latitudinea fiecărui aeroport.

La data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, Legii nr. 55/2010, H.G. nr. 1013/2010 valoarea tarifului era prevăzut de Ordinul O.M.T.I. nr. 846/2007, apoi acesta a fost modificat prin Ordinul M.T. nr. 894/2010.

Nefondate sunt susținerile conform cărora C.I.A.S. a început să funcționeze abia ca urmare a adoptării H.G. nr. 1013/06.10.2010.

Prevederile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 26/2009 sunt neechivoce, respectiv acest act normativ este cel prin care se înființează C.I.A.S., H.G. nr. 1013/2010 vizează regulamentul de organizare și funcționare a C.I.A.S., neavând legătură cu înființarea acestuia.

Recurentul indică art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 26/2009, intrată în vigoare la 03.09.2009, potrivit art. 15 din actul normativ, respectiv la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial:

"în vederea acoperirii cheltuielilor necesare înființării și organizării C.I.A.S., Autoritatea Aeronautică Civilă Română - A.A.C.R. - virează în contul C.I.A.S. o cotă de 75% din sumele colectate începând cu luna iulie 2009".

Acestea vizează colectarea sumelor ce reprezintă cotă-parte din același tarif pentru supravegherea menținerii obiectivelor necesare siguranței pasagerilor.

Având în vedere că A.A.C.R. a refuzat virarea acestor sume pentru perioada iulie 2009 - martie 2010, adică până la modificarea O.G. nr. 26/2010 prin Legea nr. 55/2010, C.I.A.S. s-a adresat instanței judecătorești, formându-se Dosarul nr. x/2013.

Recurentul mai arată că A.A.C.R. a datorat 75% din acest tarif pentru perioada iulie 2009 - martie 2010, conform O.G. nr. 26/2009, iar aeroporturile datorează 0,275 euro/pasager îmbarcat din acest tarif din data de 27 martie 2010, conform Legii nr. 55/2010, intrată în vigoare la 27.03.2010.

Astfel, s-au admis pretențiile aferente perioadei ianuarie - martie 2010, anterior intervenind prescripția extinctivă.

Referitor la Dosarul nr. x/2013, recurentul învederează hotărârile pronunțate în acest dosar - Sentința civilă nr. 2189/29.04.2015 pronunțată de Tribunalul București și Decizia civilă nr. 199/A/01.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel București - din al căror conținut rezultă clar că C.I.A.S. a luat ființă la momentul intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009. Acest fapt este recunoscut de însăși Înalta Curte de Casație și Justiție (Dosar nr. x/2016) prin respingerea recursului formulat de către A.A.C.R.

Recurentul contestă cele reținute în decizia de casare cu privire la lipsa capacității de folosință, în perioada 01.04.2010 - 15.11.2010, arătând că sumele solicitate îi sunt datorate în virtutea legii.

Chiar dacă C.I.A.S. a menționat prin Adresa nr. x/11.11.2010 că a luat ființă începând cu data de 01.11.2010, trebuie ținut seama de faptul că data la care ia naștere o instituție publică este cea determinată conform prevederilor legale ale actului de înființare și celor de drept comun, nefiind un drept de care reclamantul poate dispune și care poate face obiectul unei recunoașteri. Drept urmare, faptul că reclamantul a indicat drept dată de înființare a sa o alta decât cea care rezultă fără echivoc din lege nu este de natură a modifica momentul de la care acesta a dobândit personalitatea juridică. Persoana care a trimis acest înscris nu a avut pregătirea necesară.

În sensul celor contestate, recurentul face trimitere la celelalte cauze evocate anterior în cererea de recurs, susținând că era înființată prin lege, având capacitate de folosință, aspect ce rezultă și din împrejurarea că are activitate, confirmată de 1033 de evenimente de aviație, dar și rapoarte finale de investigație privind siguranța, toate desfășurate în perioada august 2009 - noiembrie 2010. Aceste susțineri sunt atestate de situațiile anexate la dosar, la rejudecarea apelului, Înscrisurile nr. 3699/14.09.2017 și 3700/14.09.2017.

Decizia nr. 1/03.11.2010 și Referatul de aprobare prin care este numită comisia de investigație a unui eveniment de aviație civilă produs în data de 31.07.2010 pe Aeroportul Internațional J., în care a fost implicată o aeronavă aparținând TAROM; Decizia nr. 03.11.2010 și Referatul de aprobare prin care este numită comisia de investigație a unui eveniment de aviație civilă produs în data de 29.10.2010 pe ruta Telaviv - Otopeni, în care a fost implicată o aeronavă aparținând TAROM-ului.

Recurentul mai contestă cele reținute de instanța de apel, în sensul că nu este îndreptățit să beneficieze de sumele datorate pentru perioada 01.04.2010 - 15.11.2010 pentru că nu a început să funcționeze decât de la data de 19.11.2010 (data intrării în vigoare a Ordinului M.T. nr. 894/2010).

De asemenea, în mod eronat au fost interpretate dispozițiile art. 32, art. 33 și 35 din Decretul nr. 31/1954, pe care le expune, și concluzionează că actul recunoscut de înființare este O.G. nr. 26/2009, modificat și aprobat prin Legea nr. 55/2010. În același sens, recurentul mai arată că, instanța supremă nu a ținut cont de art. 28 lit. a) din Decretul nr. 31/1954, așa încât era înființat și îndreptățit la sumele solicitate prin acțiune.

Interpretarea conform căreia pârâta are obligația de a transmite reclamantului sumele colectate la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 894/2010 ar lipsi de efecte Legea nr. 55/2010, care a modificat art. 6 alin. (2) - (5) din O.G. nr. 26/2009, dispozițiile acesteia fiind clare în ceea ce privește obligația administratorilor de aeroporturi. Prevederile art. 4 din Ordinul M.T. nr. 894/2010, potrivit cărora reclamantul, A.A.C.R. și administrațiile aeroporturilor civile din România vor lua măsurile necesare ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin nu conduc la o altă concluzie, ci determină persoanele juridice cărora li se adresează. Ordinul M.T.I. nr. 894/2010 a stabilit pentru prima dată scadența, tariful era deja precizat în Ordinul M.T.I. nr. 846/2007.

Faptul că reclamantul nu a deținut încă de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, cod de identificare fiscală și cont bancar, nu este de natură a împiedica dobândirea personalității juridice, întrucât acest act normativ nu a stipulat astfel de condiționări. Pe de altă parte, este firesc ca procedurile de deschidere a contului bancar sau de dobândire a codului de identificare fiscală să dureze o anumită perioadă de timp, fără ca aceasta să afecteze în vreun fel personalitatea juridică a entității.

Pârâta a invocat prin apel prevederile art. 72 din C. proc. fisc. , adoptat prin O.G. nr. 92/2003, dar nici aceste dispoziții legale nu condiționează dobândirea personalității juridice de atribuirea codului de identificare fiscală, dimpotrivă, reiese tocmai contrariul, din examinarea dispozițiile alin. (3) și alin. (7) lit. a).

Cât privește art. 32 din Decretul nr. 31/1954, conform căruia persoanele juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii, dacă legile care le sunt aplicabile reglementează această înregistrare sau înscriere, se constată că aceste dispoziții nu se aplică reclamantului, întrucât nici O.G. nr. 26/2009 și niciun alt act normativ nu impun condiția înregistrării sau înscrierii CIAS, pentru ca aceasta să dobândească personalitate juridică.

Cum nicio prevedere legală nu impunea reclamantului să fie supus înregistrării și nicio altă condiție pentru a se înființa, reiese că personalitatea juridică a fost dobândită de acesta de la momentul actului de înființare, respectiv de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, adică 03.09.2009.

Față de raționamentul logico-juridic expus, recurentul conchide că a fost înființat la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, respectiv la data de 03.09.2009 și că avea capacitatea de folosință necesară invocării drepturilor aferente perioadei 01.04.2010 - 15.11.2010.

Dobânda legală aferentă debitului principal este solicitată de la 20.11.2010, aceasta fiind prima scadență stabilită prin Ordinul nr. 894/2010 și până la data plății efective, prin raportare la dispozițiile O.G. nr. 13/2011 și art. 43 C. com., care stabilesc că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a susținut, în esență, că recurentul nu aduce critici deciziei atacate, ci aduce critici deciziei de casare, a cărei soluție încearcă să o rejudece în acest mod. A solicitat în principal respingerea recursului ca vădit nefondat, iar în subsidiar respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimata-chemată în garanție R.A. Autoritatea Aeronautică Civilă Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat de reclamantul Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 8 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admisă cererea de abținere de la judecata pricinii, formulată de doamna judecător C.

La 9 mai 2018, prin încheierea de la acea dată, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit în cauză.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018, constatându-se că recursul reclamantului este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului declarat de reclamantul Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS), la 21 noiembrie 2018, cu citarea părților.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările intimatelor formulate prin întâmpinări, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.:

"în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul", iar conform alin. (3) al aceluiași articol:

"după casare, instanța de fond va judeca din nou în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată".

Prin Decizia de casare nr. 971 din 25 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a constatat că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 13 din Ordonanța nr. 26/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile, ale H.G. nr. 1013/2010 și ale art. 32, 33, 35 din Decretul nr. 31/1954.

Astfel, s-a statuat cu caracter obligatoriu că de la momentul adoptării O.G. nr. 26/2010 și până la intrarea în vigoare a H.G. nr. 1013/2010, Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile nu a funcționat efectiv și, pe cale de consecință, nu i se poate imputa Companiei Naționale Aeroporturi București S.A. că nu a perceput tarif care să fie redirecționat către C.I.A.S. câtă vreme acesta din urmă nu a prestat nicio activitate.

Totodată, Ordinul nr. 894/2010 din 9 noiembrie 2010 privind aprobarea tarifului pentru supravegherea obiectivelor necesare siguranței pasagerilor, a fost publicat în M. Of. nr. 764/16.11.2010 și a intrat în vigoare la 19 noiembrie 2010.

Prin Ordinul nr. 894/2010 s-a stabilit cu exactitate modalitatea și termenul în care tariful de 0,275 euro/pasager trebuie achitat în mod separat către Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile și Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Așadar, obligația de plată a tarifului în mod separat către cele două instituții (C.I.A.S. și A.A.C.R.) a fost stabilită de la momentul intrării în vigoare a Ordinului nr. 894/2010, respectiv 19 noiembrie 2010.

Se impune a preciza caracterul obligatoriu al Deciziei de casare nr. 971 din 25 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care a fixat limitele judecății, obligatorii pentru instanța de control judiciar.

Prevederile art. 501 C. proc. civ. stabilesc obligația judecătorilor fondului să respecte problemele de drept dezlegate de instanța de recurs. Astfel hotărârea instanței de recurs de casare cu trimitere se impune cu caracter obligatoriu și asupra judecătorilor din recurs, în privința problemelor de drept dezlegate.

În speță, instanța de apel, în rejudecare, a procedat în mod corect, respectând decizia instanței de casare cu privire la problemele de drept dezlegate.

Prin urmare, simpla nemulțumire a recurentei cu privire la dezlegările date prin decizia de casare nu poate atrage incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de care se prevalează aceasta.

Sunt nefondate criticile recurentei vizând data de la care începe să curgă obligația de plată a CNAB față de CIAS, încălcarea prevederilor art. 32, 33 și 35 ale Decretului nr. 31/1954, întrucât repunerea în discuție a problemelor de drept dezlegate definitiv prin decizia de casare sunt aspecte ce nu pot fi analizate în raport de prevederile art. 501 C. proc. civ.

De altfel, dintr-o analiză exhaustivă a susținerilor din cuprinsul cererii de recurs se constată că recurenta-reclamantă a adus în discuție doar aspecte asupra cărora s-a decis cu caracter definitiv prin Decizia nr. 971 din 25 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Nu în ultimul rând, este de reținut că, potrivit Constituției, C. civ., C. proc. civ., precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, invocarea unor decizii de speță de către recurentă nu poate servi ca reper obligatoriu pentru instanță, raportat la particularitățile concrete ale speței.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că decizia atacată este la adăpost de orice critică, Curtea de Apel București dând o corectă eficiență textelor legale incidente în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile - AIAS (fostă Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile - CIAS) împotriva Deciziei civile nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, menținând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile - AIAS (fostă Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile - CIAS) împotriva Deciziei civile nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN