ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunțată în Dosar nr. 7263/30/2012, Tribunalul Timiș, în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata M.C.M., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni; În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen.

și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, iar în baza art. 86 2 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună unor măsuri supraveghere. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.D.G.V., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni; În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen.

pe o perioadă 4 ani; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86 2 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună unor măsuri.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.O., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen.

pe o perioadă 4 ani; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.F., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni; În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 2 ani închisoare; În baza art. 86 4 C. pen.

raportat la art. 83 C. pen. a dispus revocarea pedepsei de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată prin Sentința penală nr. 789/2009 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 223/A/2009 a Tribunalului Arad și executarea acestei pedepse alăturat de pedeapsa rezultantă mai sus aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă totală de: - 6 ani închisoare; În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 3 decembrie 2012. În baza art. 350 C. proc.

pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1671/R din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.I. la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni; În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 16 din Legea 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86 2 C. pen., stabilind un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.D.A.

la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni; În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86 2 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen.

și art. 7.6 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.I., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni: În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.C., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni; În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani; În baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86 2 C. pen. stabilind un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore din data de 12 iulie 2012. În baza art. 140 C. proc. pen. a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul F.C., de instanță prin Încheierea penală nr. 60/CC din 13 iulie 2012 a Tribunalului Timiș. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D.G., la pedeapsa de: - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată; În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86 1 C. pen. stabilind un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 86 3 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpați a unor cantități de substanțe stupefiante. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că inculpații au mărturisit în cursul urmăririi penale infracțiunile reținute în sarcina acestora, abordând o conduită procesuală de colaborare cu organele de urmărire penală.

Inculpatul F.C. a formulat un denunț în vederea valorificării beneficiilor instituite de legiuitor în prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Denunțul s-a concretizat la data de 28 iulie 2012, în Dosarul nr. 134/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T.-S.T.T., prin identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei urmărite penal în cauza respectivă (s-a realizat o cumpărare supravegheată de 511 cannabis, destinată distribuirii pe piața timișoreană). Demersul realizat la inițiativa și cu concursul inculpatului F.C. a antrenat reținerea beneficiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. În cursul urmăririi penale, inculpații B.D.G.V., M.C.M., B.F., P.I., C.O., I.I., au formulat denunțuri în vederea valorificării art. 16 din Legea nr. 143/2000, denunțuri care însă până la momentul pronunțării instanței de fond nu s-au concretizat din considerente de ordin obiectiv (fie nu s-au inițiat procedurile de urmărire penală, fie nu s-au concretizat suficient încă sub aspect probator).

În cazul inculpatului B.F. a fost incidentă starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în raport de pedeapsa aplicată de 6 ani suspendare sub supraveghere (art. 86 1 C. pen. - termen de încercare de 2 ani) pentru infracțiunea de furt calificat, de către Judecătoria Arad, în baza Sentinței nr. 789/2009, definitivă la data de 19 august 2009 (Decizia nr. 223/A/2009 a Tribunalului Arad). La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2012 inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., situație în care, prealabil examinării fondului, s-a verificat dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei cereri.

Sub aspect procedural s-a reținut că inculpații mai sus arătați au declarat în fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Tribunalul a constatat că pentru niciuna dintre infracțiunile pentru care inculpații mai sus arătați au fost trimiși în judecată legea nu prevede pedeapsa cu detențiunea pe viață. Instanța de judecată a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați. În concluzie, constatând întrunite cerințele legale, instanța a admis cererea formulată de inculpați având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată.

Pe fond, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut aceeași situație de fapt cu cea menționată în rechizitoriu, iar declarațiile inculpaților date în fața instanței se coroborau cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de atestare cumpărări controlate și planșe foto, dovezile de ridicare/predare bunuri, rapoartele de constatare tehnico-științifică, dovezile de depunere bunuri, declarațiile de martori, procesul-verbal de transcriere interceptări și înregistrări convorbiri telefonice, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de înregistrare în mediul ambiental, autorizații interceptări și înregistrări convorbiri telefonice, încheieri confirmare, prelungire autorizații, emitere autorizații de percheziție domiciliară, ordonanțe de instituire sechestru asigurător, ordonanța de aplicare sechestru asigurător, procesul-verbal de efectuare a perchezițiilor informatice, fișe de cazier.

Împotriva Sentinței penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 7263/30/2012, au declarat apel inculpații C.O., I.I., M.C.M., B.D.G.V., B.F. Inculpata M.C.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe și în rejudecare reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în baza dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., acordând beneficiul prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru formularea denunțului efectuat în cauză; să se coboare limita de pedeapsă sub minimul special, dând eficiență circumstanțelor legale și personale în baza disp. art. 72, 74 și 76 C. pen. și în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a pedepsei ca și modalitate de executare.

În susținerea apelului arată că deși instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în fapt nu a acordat beneficiul prevăzut de lege privind reducerea limitelor de pedeapsă, întrucât nu are antecedente penale, are o viață socială adecvată vârstei, a fost studentă la medicină, se implică și pe plan social, este înscrisă în centrul de consilier, este angajată în muncă. Cu privire la menținerea interdicției de a nu părăsi țara, a arătat că această măsură este nelegală și netemeinică, ea fiind o măsură excepțională, ale cărei temeiuri nu se mai justifică și nu mai subzistă. Inculpatul B.D.G.V. a solicitat admiterea apelului și diminuarea cuantumului pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare.

A arătat că a formulat un denunț care s-a concretizat, lucrează, desfășoară un proiect cu fonduri europene și a depus la dosar acte în circumstanțiere. Inculpatul B.O. a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate, arătând că la urmărirea penală a formulat un denunț care deși nu s-a concretizat pentru că acele persoane, fiind plecate din țară, se impune coborârea pedepsei. Inculpatul C.O. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, reducerea pedepsei. A arătat că a beneficiat de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., și poate beneficia și de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., solicitând a se reține în favoarea sa circumstanțele reale și personale, și că poate beneficia de clemență prin aplicarea de prevederile art. 86 1 C. proc.

pen. Inculpatul I.I. a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare având în vedere că a recunoscut fapta, a uzat de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., a participat efectiv la flagrant, nu este recidivist, are un contract de muncă, un copil în întreținere, precum și a se reține prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelurile declarate de inculpații C.O. și I.I.

sunt întemeiate, iar apelurile declarate de inculpații M.C.M., B.D.G.V., B.F., împotriva Sentinței penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, sunt nefondate, pentru următoarele considerente: S-a apreciat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorului și recunoașterea inculpaților, care au beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Încadrarea juridică dată faptelor a fost corectă, constatând, de altfel, că inculpații nu au contestat nici starea de fapt reținută de instanță, nici încadrarea juridică dată faptelor. Sub acest aspect, din examinarea probelor existente la dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile inculpaților a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații apelanți au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, probele administrate convergând spre vinovăția acestora.

Curtea și-a însușit starea de fapt și încadrările juridice reținute de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat, folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și primă instanță. Prin urmare, ținând seama de materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, redate pe larg în considerentele hotărârii penale atacate, se confirmă că aceștia sunt autorii infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni și trafic de droguri de risc și mare risc, în modalitatea vânzării, în formă continuată, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În privința sancțiunilor, s-a observat că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumuri orientate spre minimele prevăzute de lege. La individualizarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților M.C.M., B.D.G.V., B.O., instanța a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunilor, persoana și conduita inculpaților, recunoscând săvârșirea faptelor, regretând cele întâmplate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepselor, pentru toți inculpații prima instanță a făcut aplicarea art. 74 C. pen., astfel că nu se justifică o altă reducere a pedepselor, acestea fiind deja reduse, și a se proceda în alt mod ar însemna o încălcare a prevederilor legale referitoare la scopul pedepselor.

De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., iar în cazul inculpatului B.F. este incidentă starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 lit. a) C. pen. în raport de pedeapsa aplicată de 6 ani suspendare sub supraveghere (art. 86 1 C. pen. - termen de încercare de 2 ani) pentru infracțiunea de furt calificat, de către Judecătoria Arad, în baza Sentinței nr. 789/2009, definitivă la data de 19 august 2009 (Decizia nr. 223/A/2009 a Tribunalului Arad). Referitor la inculpata M.C.M., prima instanță, de asemenea, a avut în vedere și dispozițiile art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc.

pen., precum și faptul că aceasta nu prezintă antecedente penale, iar pe durata desfășurării procesului a avut o atitudine corespunzătoare prezentându-se la toate termenele de judecată și ajutând la înlesnirea descoperirii altor inculpați, precum și faptul că în faza de urmărire penală a formulat un denunț ce s-a materializat cu tragerea la răspundere penală a altor persoane pentru comiterea de fapte similare, pedeapsa fiind corect individualizată, cât și modalitatea de executare, fiind orientată către minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., și ale art. 74 lit. c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. Cererea inculpatului C.O., prin care a arătat că poate beneficia și de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., s-a apreciat că este întemeiată.

Din Adresa nr. 1780/111/13/2013 înaintată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a rezultat că inculpatul C.O. a formulat un denunț în timpul urmăririi penale, în vederea tragerii la răspundere penală a unor persoane care au comis fapte ce intră sub incidența Legii nr. 143/2000, iar în urma acestui denunț, aspectele enunțate s-au concretizat în cauza cu nr. 238/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, apreciind că acest inculpat poate beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, cererea inculpatului C.O., prin care a arătat că poate beneficia și de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., este întemeiată.

Ca atare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul C.O. împotriva Sentinței penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 7263/30/2012. S-a desființat sentința penală apelată și rejudecând, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 C. proc.

pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., păstrând aceeași modalitate de executare a pedepsei aplicată de prima instanță, respectiv executare efectivă, considerând că scopul de prevenție specială și generală al pedepsei, cât și reeducarea inculpatului se pot realiza doar prin această modalitate de executare a pedepsei, nefiind de ignorat pericolul social concret al inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale a procedat la vânzarea de droguri de risc și de mare risc în modalitatea oferirii și vânzării în formă continuată. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara, constatând că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, dar și pedeapsa cu executare efectivă a executării pedepsei, menținută și de instanța de apel.

Referitor la persoana inculpatului I.I., în baza art. 86 1 - 86 3 C. pen., urma a se suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului apelant prin sentința apelată, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, în care inculpatul se va supune unor măsuri de supraveghere. Pentru a decide astfel, s-au avut în vedere criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.

Curtea a apreciat că scopul de prevenție specială și generală al pedepsei, cât și reeducarea inculpatului, se pot realiza și prin condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea fără executare efectivă, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 86 1 C. pen. S-a dispus astfel schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen., pentru a beneficia de această instituție, astfel că în baza art. 86 1 - 86 2 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, inculpatul urmând a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 86 3 C. pen. Împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au declarat recurs inculpații C.O.

și B.F., ambii invocând, în scris, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc. pen. anterior, criticând decizia pronunțată de instanța de apel sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor atât sub aspectul cuantumului stabilit, cât și cu privire la modalitatea de executare a acesteia. Oral, au solicitat și achitarea, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, considerând că infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 este dezincriminată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 24 ianuarie 2014. Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursurile inculpaților C.O. și B.F. ca nefondate, din următoarele considerente: Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.O. Acesta a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385 10 C. proc. pen. anterior și a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. anterior, - trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior. În baza art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile mai sus indicate, iar inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea. La stabilirea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor în modalitatea în care au fost reținute în actul de acuzare. Ulterior, prin decizia pronunțată de instanța de apel, pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina acestuia s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea 143/2000, fiind redus cuantumul pedepselor aplicate. Inculpatul C.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. care prevăd că se poate declara recurs "dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv pct. 17 2 al aceluiași articol, care prevăd că se poate declara recurs "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii". Înalta Curte constată că inculpatul a beneficiat de prevederile dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. anterior, recunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Ca atare, în prezenta cale de atac, nu mai poate solicita achitarea pentru infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe considerentul că nu ar fi îndeplinite condițiile de incriminare, așa cum sunt prevăzute de dispozițiile C. pen.

De altfel, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 13/1/2014/HP/P s-a reținut că în conținutul art. 367 C. pen., acțiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective al infracțiunii de constituire a unui grup organizat sunt identice cu acțiunile care constituiau elementul material al infracțiunilor prevăzute, printre altele, și de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen. anterior, fiind extinsă sfera noțiunii de grup infracțional organizat. De asemenea, pedepsele stabilite pentru fiecare din infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, sunt în limitele prevăzute de lege, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 conținutul pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen. fiind modificat, astfel că aspectele invocate cu privire la reducerea pedepselor și la modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu mai pot fi analizate de instanță. Prin intrarea în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri - penal și de procedură penală - instanța este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze, conform art. 5 C. pen. și având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, care este legea penală mai favorabilă. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut, la momentul stabiliri pedepselor aplicate inculpatului, circumstanțe atenuante judiciare. Niciuna din circumstanțele favorabile pe care instanța de fond și cea de apel le-au avut în vedere nu poate fi valorificată din perspectiva legii noi, în conformitate cu dispozițiile art. 75 C. pen., care nu mai au în vedere împrejurări favorabile care să privească persoana inculpatului.

De asemenea, în sarcina acestuia s-a reținut comiterea a două infracțiuni, dintre care infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar pedeapsa a fost dată în urma aplicării regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, raportat la dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit b C. pen. anterior. Dispozițiile referitoare la infracțiunea continuată au corespondență în cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., care condiționează existența infracțiunii în formă continuată de cazul în care este săvârșită împotriva aceluiași subiect pasiv. În ceea ce privește concursul de infracțiuni, acesta este reglementat în noul C. pen.

în cuprinsul dispozițiilor art. 38, iar art. 39 C. pen. stabilește modalitatea de calcul a pedepsei în situația concursului de infracțiuni, la alin. (1) lit. b) prevăzând "(...) se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite". Astfel, Înalta Curte apreciază că, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.O., legea penală veche este legea penală mai favorabilă. Cu privire la recursul formulat de inculpatul B.F. Inculpatul a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen. Instanța de fond l-a condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.

anterior, - trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și a art. 37 lit. a) C. pen. anterior. Pentru ambele infracțiuni s-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior și a art. 74 lit. c) C. pen. anterior, hotărârea nefiind modificată, în ceea ce îl privește pe inculpatul B.F. Analizând cererea, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior nu poate fi reținută, deoarece acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, în modalitatea în care au fost descrise în actul de sesizare, instanța de fond procedând la judecarea cauzei, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la solicitarea lui B.F.

De asemenea, nici susținerile cu privire la dezincriminarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu pot fi reținute, având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În ceea ce privește motivul de recurs vizând pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit pedepse cu respectarea limitelor legale, iar prin motivul de recurs invocat, privind omisiunea reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 este nefondat, întrucât nu există nicio dovadă că inculpatul a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Dată fiind intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014, se impune, și în ceea ce îl privește pe inculpatul B.F., analiza legii penale mai favorabile, aceasta fiind, în opinia Înaltei Curți, legea penală veche. În reglementarea actuală nu mai sunt prevăzute circumstanțele atenuate judiciare de care a beneficiat inculpatul la momentul stabilirii pedepselor. Dacă în cuprinsul dispozițiilor art. 34 C. pen. anterior se prevedea că, în cazul concursului de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar când sunt stabilite numai pedepse cu închisoarea, aceasta poate fi sporită până la maximul ei special, la care se poate adăuga un spor, dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

prevăd: "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite". Și recidiva postcondamnatorie este reglementată de noile dispoziții ale C. pen., în cuprinsul art. 43 alin. (2) C. pen., care prevăd "când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșire mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta" analizând comparativ conținutul acestor dispoziții legale, și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, legea penală veche este mai favorabilă.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.O. și B.F. împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Având în vedere dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.O. și B.F. împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2014. Procesat de GGC - AZ