ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 144 din 17 aprilie
2013, pronunțată în Dosar nr. 7263/30/2012, Tribunalul Timiș, în baza art. 8
alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art.
320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c)
C. pen., a condamnat pe inculpata M.C.M., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni;
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu
aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320
1
C. proc. pen.
și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe
aceeași inculpată la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în
formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b) C.
pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatei, iar în baza art. 86
2
C. pen. a stabilit un termen de
încercare de 5 ani.
În baza art. 86
3
C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpata să se
supună unor măsuri supraveghere.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestului preventiv din
data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă
de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel
Timișoara.
În baza art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a
condamnat pe inculpatul B.D.G.V., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni;
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu
aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320
1
C. proc. pen.
și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în
formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C.
pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatului, iar în baza art. 86
2
C. pen. a stabilit un termen de
încercare de 5 ani.
În baza art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună
unor măsuri.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv
din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara
dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții
de Apel Timișoara.
În baza art. 359 C.
proc. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei
noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește
cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus
și suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat
pe inculpatul C.O., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni:
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art.
76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:
- 4 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în
formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 4 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C.
pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv
din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă
de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel
Timișoara.
În baza art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C.
pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.F., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni;
În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.
a) C. pen. și cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit.
c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la
pedeapsa de:
- 1 an închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă
continuată;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 2 ani închisoare;
În baza art. 86
4
C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a dispus revocarea pedepsei de 4 ani
închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată prin Sentința penală nr.
789/2009 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 223/A/2009 a
Tribunalului Arad și executarea acestei pedepse alăturat de pedeapsa rezultantă
mai sus aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă totală de:
- 6 ani închisoare;
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv
din data de 12 iulie 2012 până la 3 decembrie 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă
de instanță prin Decizia penală nr. 1671/R din 3 decembrie 2012 a Curții de
Apel Timișoara.
În baza art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a
condamnat pe inculpatul P.I. la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni;
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu
aplicarea art. 16 din Legea 143/2000 și art. 320
1
C. proc. pen. și
art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în
formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C.
pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatului, iar în baza art. 86
2
C. pen., stabilind un termen de
încercare de 5 ani.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv
din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă
de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel
Timișoara.
În baza art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a
condamnat pe inculpatul A.D.A. la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni;
În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76
lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:
- 1 an închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă
continuată;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatului, iar în baza art. 86
2
C. pen. a stabilit un termen de
încercare de 4 ani.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv
din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă
de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel Timișoara.
În baza art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 7.6 lit. c) C. pen. a
condamnat pe inculpatul I.I., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni:
În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 320
1
C. proc. pen.
și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de:
- 10 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă
continuată;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv
din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă
de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel
Timișoara.
În baza art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a
condamnat pe inculpatul F.C., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni;
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74
lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat
la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în
formă continuată, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C.
pen. pe o perioadă 4 ani;
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatului, iar în baza art. 86
2
C. pen. stabilind un termen de
încercare de 5 ani.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore
din data de 12 iulie 2012.
În baza art. 140 C.
proc. pen. a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu
părăsi țara dispusă față de inculpatul F.C., de instanță prin Încheierea penală
nr. 60/CC din 13 iulie 2012 a Tribunalului Timiș.
În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76
lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D.G., la pedeapsa de:
- 1 an închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă
continuată;
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatului, iar în baza art. 86
1
C. pen. stabilind un termen de
încercare de 3 ani.
În baza art. 86
3
C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună
unor măsuri de supraveghere.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv
din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă
de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții de Apel
Timișoara.
În baza art. 17 alin.
(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la
inculpați a unor cantități de substanțe stupefiante.
Pentru a pronunța
această sentință penală, prima instanță a constatat că inculpații au mărturisit
în cursul urmăririi penale infracțiunile reținute în sarcina acestora, abordând
o conduită procesuală de colaborare cu organele de urmărire penală.
Inculpatul F.C. a
formulat un denunț în vederea valorificării beneficiilor instituite de
legiuitor în prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Denunțul s-a
concretizat la data de 28 iulie 2012, în Dosarul nr. 134/D/P/2012 al
D.I.I.C.O.T.-S.T.T., prin identificarea și tragerea la răspundere penală a
persoanei urmărite penal în cauza respectivă (s-a realizat o cumpărare
supravegheată de 511 cannabis, destinată distribuirii pe piața timișoreană).
Demersul realizat la
inițiativa și cu concursul inculpatului F.C. a antrenat reținerea beneficiilor
art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În cursul urmăririi
penale, inculpații B.D.G.V., M.C.M., B.F., P.I., C.O., I.I., au formulat
denunțuri în vederea valorificării art. 16 din Legea nr. 143/2000, denunțuri
care însă până la momentul pronunțării instanței de fond nu s-au concretizat
din considerente de ordin obiectiv (fie nu s-au inițiat procedurile de urmărire
penală, fie nu s-au concretizat suficient încă sub aspect probator).
În cazul inculpatului
B.F. a fost incidentă starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37
lit. a) C. pen. în raport de pedeapsa aplicată de 6 ani suspendare sub
supraveghere (art. 86
1
C. pen. - termen de încercare de 2 ani)
pentru infracțiunea de furt calificat, de către Judecătoria Arad, în baza
Sentinței nr. 789/2009, definitivă la data de 19 august 2009 (Decizia nr.
223/A/2009 a Tribunalului Arad).
La termenul de
judecată din data de 26 octombrie 2012 inculpații au solicitat aplicarea
procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320
1
C. proc.
pen., situație în care, prealabil examinării fondului, s-a verificat dacă sunt
îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei cereri.
Sub aspect procedural
s-a reținut că inculpații mai sus arătați au declarat în fața instanței,
înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunosc în totalitate
săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca
judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Tribunalul a
constatat că pentru niciuna dintre infracțiunile pentru care inculpații mai sus
arătați au fost trimiși în judecată legea nu prevede pedeapsa cu detențiunea pe
viață.
Instanța de judecată
a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că
faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați.
În concluzie,
constatând întrunite cerințele legale, instanța a admis cererea formulată de
inculpați având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată.
Pe fond, din analiza
actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut aceeași situație de fapt
cu cea menționată în rechizitoriu, iar declarațiile inculpaților date în fața
instanței se coroborau cu procesul-verbal de sesizare din oficiu,
procesul-verbal de atestare cumpărări controlate și planșe foto, dovezile de
ridicare/predare bunuri, rapoartele de constatare tehnico-științifică, dovezile
de depunere bunuri, declarațiile de martori, procesul-verbal de transcriere
interceptări și înregistrări convorbiri telefonice, procesele-verbale de
efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de înregistrare în
mediul ambiental, autorizații interceptări și înregistrări convorbiri
telefonice, încheieri confirmare, prelungire autorizații, emitere autorizații
de percheziție domiciliară, ordonanțe de instituire sechestru asigurător,
ordonanța de aplicare sechestru asigurător, procesul-verbal de efectuare a perchezițiilor
informatice, fișe de cazier.
Împotriva Sentinței
penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar
nr. 7263/30/2012, au declarat apel inculpații C.O., I.I., M.C.M., B.D.G.V.,
B.F.
Inculpata M.C.M. a
solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe
și în rejudecare reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în baza
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., acordând beneficiul prev. de
art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru formularea denunțului efectuat în cauză;
să se coboare limita de pedeapsă sub minimul special, dând eficiență
circumstanțelor legale și personale în baza disp. art. 72, 74 și 76 C. pen. și
în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a pedepsei ca și modalitate
de executare. În susținerea apelului arată că deși instanța de fond a reținut
circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,
în fapt nu a acordat beneficiul prevăzut de lege privind reducerea limitelor de
pedeapsă, întrucât nu are antecedente penale, are o viață socială adecvată
vârstei, a fost studentă la medicină, se implică și pe plan social, este
înscrisă în centrul de consilier, este angajată în muncă. Cu privire la
menținerea interdicției de a nu părăsi țara, a arătat că această măsură este
nelegală și netemeinică, ea fiind o măsură excepțională, ale cărei temeiuri nu
se mai justifică și nu mai subzistă.
Inculpatul B.D.G.V. a
solicitat admiterea apelului și diminuarea cuantumului pedepsei, apreciind că
pedeapsa aplicată este mult prea mare. A arătat că a formulat un denunț care
s-a concretizat, lucrează, desfășoară un proiect cu fonduri europene și a depus
la dosar acte în circumstanțiere.
Inculpatul B.O. a
solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate, arătând că la
urmărirea penală a formulat un denunț care deși nu s-a concretizat pentru că
acele persoane, fiind plecate din țară, se impune coborârea pedepsei.
Inculpatul C.O. a
solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare,
reducerea pedepsei. A arătat că a beneficiat de prevederile art. 320
1
C. proc. pen., și poate beneficia și de prevederile art. 16 din Legea nr.
143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., solicitând a se reține în favoarea
sa circumstanțele reale și personale, și că poate beneficia de clemență prin
aplicarea de prevederile art. 86
1
C. proc. pen.
Inculpatul I.I. a
solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare având în vedere că a recunoscut
fapta, a uzat de prevederile art. 320
1
C. proc. pen., a participat
efectiv la flagrant, nu este recidivist, are un contract de muncă, un copil în
întreținere, precum și a se reține prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Examinând legalitatea
și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia
în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului
din dosarul cauzei, Curtea constată că apelurile declarate de inculpații C.O.
și I.I. sunt întemeiate, iar apelurile declarate de inculpații M.C.M.,
B.D.G.V., B.F., împotriva Sentinței penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, sunt
nefondate, pentru următoarele considerente:
S-a apreciat că
starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul
evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării
judecătorești, respectiv declarațiile martorului și recunoașterea inculpaților,
care au beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen.
Încadrarea juridică
dată faptelor a fost corectă, constatând, de altfel, că inculpații nu au
contestat nici starea de fapt reținută de instanță, nici încadrarea juridică
dată faptelor.
Sub acest aspect, din
examinarea probelor existente la dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile
inculpaților a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații
apelanți au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, probele administrate
convergând spre vinovăția acestora.
Curtea și-a însușit
starea de fapt și încadrările juridice reținute de prima instanță, precum și
raționamentele de interpretare a probatoriului administrat, folosite în ambele
faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și primă instanță.
Prin urmare, ținând
seama de materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală,
redate pe larg în considerentele hotărârii penale atacate, se confirmă că
aceștia sunt autorii infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de
infracțiuni și trafic de droguri de risc și mare risc, în modalitatea vânzării,
în formă continuată, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
raportat la art. 323 C. pen. și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
În privința
sancțiunilor, s-a observat că pedepsele principale au fost stabilite în
cuantumuri orientate spre minimele prevăzute de lege.
La individualizarea
cuantumului pedepselor aplicate inculpaților M.C.M., B.D.G.V., B.O., instanța a
ținut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa
aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., limitele speciale
de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunilor, persoana și
conduita inculpaților, recunoscând săvârșirea faptelor, regretând cele
întâmplate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă individualizare a
pedepselor, pentru toți inculpații prima instanță a făcut aplicarea art. 74 C.
pen., astfel că nu se justifică o altă reducere a pedepselor, acestea fiind
deja reduse, și a se proceda în alt mod ar însemna o încălcare a prevederilor
legale referitoare la scopul pedepselor.
De asemenea, instanța
a avut în vedere și dispozițiile art. 320
1
alin. (1) și alin. (7) C.
proc. pen., iar în cazul inculpatului B.F. este incidentă starea de recidivă
postcondamnatorie prevăzută în art. 37 lit. a) C. pen. în raport de pedeapsa aplicată
de 6 ani suspendare sub supraveghere (art. 86
1
C. pen. - termen de
încercare de 2 ani) pentru infracțiunea de furt calificat, de către Judecătoria
Arad, în baza Sentinței nr. 789/2009, definitivă la data de 19 august 2009
(Decizia nr. 223/A/2009 a Tribunalului Arad).
Referitor la
inculpata M.C.M., prima instanță, de asemenea, a avut în vedere și dispozițiile
art. 320
1
alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., precum și faptul că
aceasta nu prezintă antecedente penale, iar pe durata desfășurării procesului a
avut o atitudine corespunzătoare prezentându-se la toate termenele de judecată
și ajutând la înlesnirea descoperirii altor inculpați, precum și faptul că în
faza de urmărire penală a formulat un denunț ce s-a materializat cu tragerea la
răspundere penală a altor persoane pentru comiterea de fapte similare, pedeapsa
fiind corect individualizată, cât și modalitatea de executare, fiind orientată
către minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, în condițiile art.
320
1
alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., și ale art. 74 lit. c) C.
pen. cu referire la art. 76 lit. c) C. pen.
Cererea inculpatului
C.O., prin care a arătat că poate beneficia și de prevederile art. 16 din Legea
nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., s-a apreciat că este întemeiată.
Din Adresa nr.
1780/111/13/2013 înaintată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a rezultat că inculpatul C.O. a formulat
un denunț în timpul urmăririi penale, în vederea tragerii la răspundere penală
a unor persoane care au comis fapte ce intră sub incidența Legii nr. 143/2000,
iar în urma acestui denunț, aspectele enunțate s-au concretizat în cauza cu nr.
238/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, apreciind că
acest inculpat poate beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare, cererea
inculpatului C.O., prin care a arătat că poate beneficia și de prevederile art.
16 din Legea nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., este întemeiată.
Ca atare, în baza
art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul
C.O. împotriva Sentinței penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunțată de
Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 7263/30/2012.
S-a desființat
sentința penală apelată și rejudecând, inculpatul a fost condamnat pentru
infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu reducerea limitelor de
pedeapsă conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320
1
C. proc.
pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., păstrând aceeași modalitate de
executare a pedepsei aplicată de prima instanță, respectiv executare efectivă,
considerând că scopul de prevenție specială și generală al pedepsei, cât și
reeducarea inculpatului se pot realiza doar prin această modalitate de
executare a pedepsei, nefiind de ignorat pericolul social concret al
inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale a procedat la
vânzarea de droguri de risc și de mare risc în modalitatea oferirii și vânzării
în formă continuată.
În baza art. 350 C.
proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara
dispusă de instanță prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curții
de Apel Timișoara, constatând că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la
luarea acestei măsuri preventive, dar și pedeapsa cu executare efectivă a
executării pedepsei, menținută și de instanța de apel.
Referitor la persoana
inculpatului I.I., în baza art. 86
1
- 86
3
C. pen., urma a
se suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată
inculpatului apelant prin sentința apelată, pe durata unui termen de încercare
de 5 (cinci) ani, în care inculpatul se va supune unor măsuri de supraveghere.
Pentru a decide
astfel, s-au avut în vedere criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru
ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen.,
respectiv natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă
stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita
inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.
Curtea a apreciat că
scopul de prevenție specială și generală al pedepsei, cât și reeducarea
inculpatului, se pot realiza și prin condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea
fără executare efectivă, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 86
1
C. pen.
S-a dispus astfel
schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului,
îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 86
1
C. pen., pentru a
beneficia de această instituție, astfel că în baza art. 86
1
- 86
2
C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui
termen de încercare de 5 ani, inculpatul urmând a se supune măsurilor de
supraveghere prevăzute la art. 86
3
C. pen.
Împotriva Deciziei
penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția
penală, au declarat recurs inculpații C.O. și B.F., ambii invocând, în scris,
dispozițiile art. 385
9
pct. 14 și 17
2
C. proc. pen.
anterior, criticând decizia pronunțată de instanța de apel sub aspectul
greșitei individualizări a pedepselor atât sub aspectul cuantumului stabilit,
cât și cu privire la modalitatea de executare a acesteia.
Oral, au solicitat și
achitarea, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10
lit. a) C. proc. pen. anterior, considerând că infracțiunea prevăzută de
dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 este dezincriminată.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 24 ianuarie 2014.
Preliminar, Înalta
Curte apreciază că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013,
recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,
declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii
vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit
dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
Examinând decizia
penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în
conformitate cu dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursurile
inculpaților C.O. și B.F. ca nefondate, din următoarele considerente:
Cu privire la
recursul declarat de inculpatul C.O.
Acesta a depus
motivele de recurs în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385
10
C. proc. pen. anterior și a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor
infracțiuni:
- asociere în vederea
comiterii de infracțiuni, prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. anterior,
- trafic de droguri
de risc și de mare risc în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 2
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
anterior.
În baza art. 33 lit.
a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele
aplicate pentru infracțiunile mai sus indicate, iar inculpatul urma să execute
pedeapsa cea mai grea.
La stabilirea
pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. anterior, inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor în
modalitatea în care au fost reținute în actul de acuzare.
Ulterior, prin
decizia pronunțată de instanța de apel, pentru ambele infracțiuni reținute în
sarcina acestuia s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea 143/2000,
fiind redus cuantumul pedepselor aplicate.
Inculpatul C.O. a
invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen. care prevăd că se poate declara recurs "dacă s-au aplicat pedepse în
alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv pct. 17
2
al aceluiași articol, care prevăd că se poate declara recurs "când
hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită
aplicare a legii".
Înalta Curte constată
că inculpatul a beneficiat de prevederile dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen. anterior, recunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina
sa. Ca atare, în prezenta cale de atac, nu mai poate solicita achitarea pentru
infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de
dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe considerentul că nu ar fi
îndeplinite condițiile de incriminare, așa cum sunt prevăzute de dispozițiile
C. pen.
De altfel, prin
Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 13/1/2014/HP/P s-a
reținut că în conținutul art. 367 C. pen., acțiunile care reprezintă elementul
material al laturii obiective al infracțiunii de constituire a unui grup
organizat sunt identice cu acțiunile care constituiau elementul material al
infracțiunilor prevăzute, printre altele, și de dispozițiile art. 8 din Legea
nr. 39/2003 și art. 323 C. pen. anterior, fiind extinsă sfera noțiunii de grup
infracțional organizat.
De asemenea,
pedepsele stabilite pentru fiecare din infracțiunile pentru care inculpatul a
fost condamnat, sunt în limitele prevăzute de lege, ca urmare a intrării în
vigoare a Legii nr. 2/2013 conținutul pct. 14 al art. 385
9
C. proc.
pen. fiind modificat, astfel că aspectele invocate cu privire la reducerea
pedepselor și la modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu mai pot fi
analizate de instanță.
Prin intrarea în
vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri - penal și de procedură
penală - instanța este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar
din oficiu, să examineze, conform art. 5 C. pen. și având în vedere și
dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, care
este legea penală mai favorabilă.
Atât instanța de
fond, cât și cea de apel au reținut, la momentul stabiliri pedepselor aplicate
inculpatului, circumstanțe atenuante judiciare.
Niciuna din
circumstanțele favorabile pe care instanța de fond și cea de apel le-au avut în
vedere nu poate fi valorificată din perspectiva legii noi, în conformitate cu
dispozițiile art. 75 C. pen., care nu mai au în vedere împrejurări favorabile
care să privească persoana inculpatului.
De asemenea, în
sarcina acestuia s-a reținut comiterea a două infracțiuni, dintre care
infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată,
conform art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar pedeapsa a fost dată în urma
aplicării regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, raportat la
dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit b C. pen. anterior.
Dispozițiile
referitoare la infracțiunea continuată au corespondență în cuprinsul
dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., care condiționează existența
infracțiunii în formă continuată de cazul în care este săvârșită împotriva
aceluiași subiect pasiv.
În ceea ce privește
concursul de infracțiuni, acesta este reglementat în noul C. pen. în cuprinsul
dispozițiilor art. 38, iar art. 39 C. pen. stabilește modalitatea de calcul a
pedepsei în situația concursului de infracțiuni, la alin. (1) lit. b) prevăzând
"(...) se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".
Astfel, Înalta Curte
apreciază că, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.O., legea penală veche
este legea penală mai favorabilă.
Cu privire la
recursul formulat de inculpatul B.F.
Inculpatul a
solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,
invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 14 și pct.
17
2
C. proc. pen.
Instanța de fond l-a
condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- asociere în vederea
comiterii de infracțiuni, prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. anterior,
- trafic de droguri
de risc în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și a
art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
Pentru ambele
infracțiuni s-a făcut aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. anterior și
a art. 74 lit. c) C. pen. anterior, hotărârea nefiind modificată, în ceea ce îl
privește pe inculpatul B.F.
Analizând cererea, prin
prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că solicitarea
inculpatului de a se dispune achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2
lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior nu poate fi
reținută, deoarece acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, în modalitatea în
care au fost descrise în actul de sesizare, instanța de fond procedând la
judecarea cauzei, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la
solicitarea lui B.F.
De asemenea, nici
susținerile cu privire la dezincriminarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr.
39/2003 nu pot fi reținute, având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 12
din 2 iunie 2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept.
În ceea ce privește
motivul de recurs vizând pct. 14 al art. 385
9
C. proc. pen.
anterior, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit pedepse cu
respectarea limitelor legale, iar prin motivul de recurs invocat, privind
omisiunea reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 este nefondat,
întrucât nu există nicio dovadă că inculpatul a denunțat și facilitat
identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au
săvârșit infracțiuni legate de droguri.
Dată fiind intrarea
în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014, se impune, și în ceea
ce îl privește pe inculpatul B.F., analiza legii penale mai favorabile, aceasta
fiind, în opinia Înaltei Curți, legea penală veche.
În reglementarea
actuală nu mai sunt prevăzute circumstanțele atenuate judiciare de care a
beneficiat inculpatul la momentul stabilirii pedepselor.
Dacă în cuprinsul
dispozițiilor art. 34 C. pen. anterior se prevedea că, în cazul concursului de
infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar
când sunt stabilite numai pedepse cu închisoarea, aceasta poate fi sporită până
la maximul ei special, la care se poate adăuga un spor, dispozițiile art. 39
alin. (1) lit. b) C. pen. prevăd: "când s-au stabilit numai pedepse cu
închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".
Și recidiva
postcondamnatorie este reglementată de noile dispoziții ale C. pen., în
cuprinsul art. 43 alin. (2) C. pen., care prevăd "când înainte ca pedeapsa
anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșire mai
multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de
recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare
la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa
anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta"
analizând comparativ conținutul acestor dispoziții legale, și prin prisma
dispozițiilor Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, legea
penală veche este mai favorabilă.
Având în vedere cele
expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de
inculpații C.O. și B.F. împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 30 decembrie
2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Având în vedere
dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi
obligați la plata sumei de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii
desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații C.O. și B.F. împotriva Deciziei
penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția
penală.
Obligă recurenții
inculpați la plata sumei de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru
apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi, 10 septembrie 2014.
Procesat
de GGC - AZ