ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală, nr. 285 din

17 aprilie 2013, Tribunalul Giurgiu a dispus în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu

aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 80 C. pen. condamnarea inculpatului N.R.G. la pedeapsa

de 7 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 39

alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.,

au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237

zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 169 din 25 aprilie 2011, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, dispunându-se ca inculpatul să execute sancțiunea cea mai grea, de 7 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei închisorii.

S-a dedus din

durata pedepsei aplicate prin sentință perioada executată, de la 04 august 2011

la zi - 17 aprilie 2013.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității

de 31,55 g. heroină (rămasă din cantitatea de 32,08 g.).

A fost anulat

mandatul de executare a pedepsei închisorii din 15 mai 2012 al aceleiași instanțe

și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prevederilor prezentei

sentințe.

Inculpatul a fost

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză (procesele-verbale

încheiate de organele de poliție, raportul de constatare tehnico-științifică din

12 august 2011, depozițiile martorilor L.M., R.G., I.N.D. și M.M., coroborate cu

recunoașterile constante ale inculpatului, care a solicitat aplicarea prevederilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.), următoarea situație de fapt:

În cursul lunii

august 2011, numiții U.I. și C.P.B., persona private de libertate în Penitenciarul

Giurgiu (în legătură cu care, pentru această faptă, cercetările s-au disjuns), i-au

solicitat inculpatului N.R.G. să introducă în locul de detenție, prin intermediul

pachetului cu alimente preluat de tatăl acestuia de la o persoană indicată de cei

doi, o cantitate de heroină (drog de mare risc), destinat comercializării către

consumatorii din penitenciar.

Inculpatul a fost

de acord, a vorbit la telefon cu membrii familiei sale, care au fost contactați

de o anume „N.” (persoană rămasă neidentificată). Aceasta Ie-a dat mai multe prăjituri

în care, cu ocazia controlului efectuat la penitenciar la data de 04 august

2011, s-a constatat că se afla cantitatea de 32,08 g. heroină.

Împotriva acestei

sentințe inculpatul a declarat apel ce nu a fost motivat, solicitând prin avocat,

cu prilejul dezbaterilor, reducerea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este

prea severă. A mai susținut ca îi sunt aplicabile prevederile art. 16 din Legea

nr. 143/2000, întrucât a formulat mai multe denunțuri împotriva unor persoane implicate

în traficul și consumul ilicit de droguri.

La solicitarea

Curții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Giurgiu a făcut cunoscut, prin adresa din 17 aprilie 2013, că

inculpatul a formulat denunțuri penale împotriva mai multor persoane/pentru trafic

de droguri, dintre care unele au fost trimise în judecată.

Având în vedere

această împrejurare, care atrage incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,

Curtea a apreciat că există temeiuri pentru o reconsiderare a duratei sancțiunii

aplicate apelantului inculpat în sensul reducerii ei la 5 ani închisoare, considerată

că reflectă criteriile instituite prin art. 72 C. pen. și răspunde scopurilor prevăzute

de art. 52 C. pen.

Așa fiind, Curtea

a admis apelul în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a casat

în parte sentința și, rejudecând:

În baza art. 31

alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 14 lit. c) și art. 16 din aceeași lege, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul

N.R.G. la 5 ani închisoare.

În baza art. 39

alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul de 1237 zile închisoare

rămas neexecutat din pedeapsa de 1302 zile închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 169 din 25 aprilie 2011 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul urmând să execute,

conform art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a dedus din

pedeapsă perioada executată, de la 04 august 2011 la zi.

Cheltuielile judiciare,

în apel, avansate de stat, au rămas în rsarcina acestuia.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul N.R.G., care a solicitat reducerea pedepsei

și aplicarea legii mai favorabile.

Analizând recursul

declarat, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta

Curte constată că recursul inculpatului este fondat numai în ceea ce privește aplicarea

legii penale mai favorabile și urmează a fi admis pentru considerentele care se

vor arăta în continuare.

Conform art. 12

din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs.

În consecință,

analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc.

pen. anterior, respectiv art. 385

3

, art. 385

9

C. proc.

pen. anterior.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare

a legii.

Recurentul a criticat

decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii pe care a apreciat-o

ca fiind contrară art.72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea

legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancțiuni în limitele prevăzute

de C. pen. în vigoare.

În ceea ce privește

criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că

modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data

pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data

de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct. 14. C.

proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește

aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziției

referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din

art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema

de drept.

În același sens,

Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare

a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

În consecință,

având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța

de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea

pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale

mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii,

fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către

minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă

(către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai

favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special

prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către

maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația

inversă.

În ceea ce privește

aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența situației

prevăzute de art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până

la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte va reține că în examinarea legii incidente cu privire

la acuzația formulată față de recurentul inculpat N.R.G. urmează să analizeze:

- Influența modificărilor

legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele

produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data

judecării recursului, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al

dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport

de încadrarea juridică dată faptei;

- Instituțiile

autonome în raport de încriminare și sancțiune.

În cauza de față

vor fi analizate art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. anterior.

Influența modificărilor

legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele

produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data

judecării recursului.

Pentru a compara

cele două legi, Înalta Curte va analiza consecințele faptei în legea în vigoare

la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce

decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii

noi.

Astfel, pentru

a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească

dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Art. 2 din Legea

nr. 143/2000, forma anterioară

„(1) Cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,

punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația

drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și

interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele

prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea

de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.”

Art. 14 lit. c)

din Legea nr. 143/2000, forma anterioară

„c) drogurile

au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic,

unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori

s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre

aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală,

de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare

sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară

activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;”.

Art. 13 lit. c)

din Legea nr. 143/2000 republicată în M. Of. nr. 16/06.03.2014

„(1) Cu privire

la infracțiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situațiile prevăzute în

C. pen., constituie circumstanțe agravante următoarele situații: (...)

c) drogurile au

fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic,

unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea

activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta

a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc

de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă,

locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive,

sociale ori în apropierea acestora;

(2) În cazul circumstanței

agravante prevăzute la alin. (1) lit. c), referitoare la săvârșirea faptelor într-o

instituție de învățământ ori în locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară

activități educative, sportive, sociale, sau în apropierea acestora, la maximul

special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăși 5 ani, în

cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii”.

Art. 16 din Legea

nr. 143/2000, forma anterioară

„Persoana care

a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi

penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor

persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea

la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Art. 15 din Legea

nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014

„Persoana care

a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi

penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor

persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea

la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Art. 81 din Legea

nr. 187/2012 prevede că Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului

și consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr.

362/03.08.2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum

urmează:

Art. 2 va avea

următorul cuprins:

(1) Cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,

punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația

drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea

unor drepturi.

(2) Dacă faptele

prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea

de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Examinarea textelor

de lege în vederea stabilirea legii penale mai favorabile se va realiza în raport

de consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei

și consecințele la data judecării recursului având în vedere caracterul unitar al

dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport

de încadrarea juridică dată faptei.

Potrivit legii

vechi, ca urmare a reținerii circumstanțelor legale prev. de art. 320

1

C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 forma anterioară, inculpatul N.R.G.

a primit o sancțiune de 5 ani, sub minimul special de 10 ani, cu 1 an și 8 luni

mai mică decât maximul determinat ca efect al circumstanțelor legale (3 ani și 4

luni - 6 ani și 8 luni).

Legea nouă este

mai favorabilă inculpatului N.R.G. pentru că prevede un minim special de 5 ani închisoare,

cuantum care este egal cu pedeapsa aplicată conform vechii legii ca urmare a efectelor

circumstanțelor legale prev. de art. 320

1

C. proc. pen. anterior și

art. 16 din Legea nr. 143/2000 forma anterioară, pe legea nouă, (în cazul inculpatului,

limitele de pedeapsă se situează între 1 an și 8 luni și 4 ani închisoare, ca efect

al circumstanțelor legale enunțate anterior) astfel că pedeapsa la care Înalta

Curte va dispune condamnarea inculpatului după schimbarea încadrării juridice fiind

în cuantum de 2 ani.

Schimbarea încadrării

juridice se va dispune conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile

art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispozițiile

legii vechi.

Ca urmare a stabilirii

legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul

succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care

a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Înalta Curte va

observa și faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă,

deoarece pedeapsa prevăzută de lege are o limită maximă mai mică, de 12 ani în loc

de 20 de ani și astfel poate deveni mai favorabilă în raport de intervenirea altor

instituții ori în cazul intervenirii unui act de clemență.

Instituțiile autonome

în raport de încriminare și sancțiune decurgând din încriminare, respectiv art.

37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Principiul constituțional

al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor

celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire

la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune

este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome

definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct

față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei

(art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării

pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară

și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile

cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a

instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

- instituții autonome

definite în jurisprudența: art. 320

1

C. proc. pen. (Decizia Curții Constituționale

nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie

principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul

constituțional al aplicării legii penale mai favorabile).

Aplicarea legii

penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost

discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în „Codul

penal adnotat” din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea

mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte

pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea

pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată

însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge

la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt

mai favorabile infractorului”. Aceeași idee este regăsită și în „Codul penal comentat

și adnotat” - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină -

George Antoniu, Costică Bulai, în „Practica judiciară penală”, vol. l, pag. 32-41,

Constantin Mitrache în „Explicații preliminare ale noului Cod penal”, pag. 76

parag. (1), pag. 77.

Aplicarea legii

penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului

legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate

condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași

instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor

de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia

se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate

de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire

la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu

privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele

acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției

României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu

legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea

penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o

cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui

principiu, în raport de Legea nr. 187/2012, care stabilește modalitatea aplicării

autonome a legii penale, mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete,

mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome

este incident în speță cu privire la efectele recunoașterii vinovăției, respectiv

recidiva și procedura revocării suspendării condiționate.

În ceea ce privește

efectele procedurii recunoașterii vinovăției nu există diferențe între art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte

prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime ceea ce presupune în cazul de

față o sancțiune între 1 an și 8 luni și 4 ani închisoare, iar potrivit art. 80

C. pen. anterior, în cazul existenței concursului între circumstanțele atenuante

și circumstanțele agravante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Art. 39 C.

pen. anterior - „Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică

Când după executarea

unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului

de pedeapsă, ori, după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea

pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an - art. 37 alin. (1) lit. b),

se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător,

în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii

se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.”

Art. 43 C.

pen. - „Pedeapsa în caz de recidivă

Dacă după ce pedeapsa

anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune

în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua

infracțiune se majorează cu jumătate.”

Conform Constituției

României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În speță, cu privire

la recidivă se va aplica legea veche (în vigoare la data faptelor), deoarece legea

nouă prevede o majorare a limitelor speciale cu jumătate, în timp ce legea veche

prevedea o majorarea opțională a pedepsei până la maxim și apoi eventual un spor

de până la 10 ani.

Referitor la existența

recidivei, instanța constă că legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancțiunea

aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform

art. 41 C. pen., ar fi dispărut starea de recidivă. Având în vedere că anterior

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dispozițiile

legii noi nu sunt mai favorabile și nu pot retractiva.

Potrivit hotărârii

de condamnare inculpatului N.R.G. i s-au interzis ca pedeapsă complementară exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior,

pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie,

pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior, respectiv: a) dreptul de

a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse

au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a

ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar,

Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă

de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa

în acest conținut pentru o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa

accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C.

pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul N.R.G., împotriva

deciziei penale nr. 259/A din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția

a ll-a penală.

Va casa în parte

atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 285 din data de 17 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, numai în ceea ce privește aplicarea legii

penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- de 5 ani închisoare

și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 31

alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80

C. pen.;

- restul rămas

neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată

de Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 334

C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în forma prev. de art. 31 alin.

(2) C. pen. anterior raportat Ia art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a) și art. 80

C. pen. anterior, în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în

forma prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014, cu aplic. art. 13

lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 15 din aceeași lege, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a), art. 80 C. pen. anterior și

art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora va fi condamnat inculpat la o pedeapsă

de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65

C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39

alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, se

vor contopi pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile

închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1237 zile închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Se va deduce din

pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 04 august 2011 la 09 aprilie 2014.

Se va constata

că recurentul inculpat este în executarea pedepsei aplicată prin sentința penală

nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul

Giurgiu.

Se vor menține

restul dispozițiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul N.R.G., vor rămâne

în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul N.R.G., împotriva deciziei penale nr. 259/A din 27 septembrie

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte

atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 285 din data de 17 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, numai în ceea ce privește aplicarea legii

penale mai favorabile și, rejudecând în aceste limite:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- de 5 ani închisoare

și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 31

alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80

C. pen.;

- restul rămas

neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată

de Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 334

C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc, săvârșită în forma prev. de art. 31 alin. (2)

C. pen. anterior raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a) și art. 80

C. pen. anterior, în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în

forma prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014, cu aplic. art. 13

lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 15 din aceeași lege, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a), art. 80 C. pen. anterior și

art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă

de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65

C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În bază art. 39

alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește

pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din

pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25

aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1237 zile închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de

art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa

rezultantă perioada executată, de la 04 august 2011 la 09 aprilie 2014.

Constată că recurentul

inculpat este în executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 169 din

25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Menține restul

dispozițiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul N.R.G., rămân în sarcina

statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

09 aprilie 2014.