ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală, nr. 285 din 17 aprilie 2013, Tribunalul Giurgiu a dispus în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 80 C. pen. condamnarea inculpatului N.R.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 39 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen.

și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2011, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, dispunându-se ca inculpatul să execute sancțiunea cea mai grea, de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. S-a dedus din durata pedepsei aplicate prin sentință perioada executată, de la 04 august 2011 la zi - 17 aprilie 2013. Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 31,55 g. heroină (rămasă din cantitatea de 32,08 g.). A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 15 mai 2012 al aceleiași instanțe și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prevederilor prezentei sentințe. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză (procesele-verbale încheiate de organele de poliție, raportul de constatare tehnico-științifică din 12 august 2011, depozițiile martorilor L.M., R.G., I.N.D.

și M.M., coroborate cu recunoașterile constante ale inculpatului, care a solicitat aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), următoarea situație de fapt: În cursul lunii august 2011, numiții U.I. și C.P.B., persona private de libertate în Penitenciarul Giurgiu (în legătură cu care, pentru această faptă, cercetările s-au disjuns), i-au solicitat inculpatului N.R.G. să introducă în locul de detenție, prin intermediul pachetului cu alimente preluat de tatăl acestuia de la o persoană indicată de cei doi, o cantitate de heroină (drog de mare risc), destinat comercializării către consumatorii din penitenciar. Inculpatul a fost de acord, a vorbit la telefon cu membrii familiei sale, care au fost contactați de o anume „N.” (persoană rămasă neidentificată).

Aceasta Ie-a dat mai multe prăjituri în care, cu ocazia controlului efectuat la penitenciar la data de 04 august 2011, s-a constatat că se afla cantitatea de 32,08 g. heroină. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel ce nu a fost motivat, solicitând prin avocat, cu prilejul dezbaterilor, reducerea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este prea severă. A mai susținut ca îi sunt aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a formulat mai multe denunțuri împotriva unor persoane implicate în traficul și consumul ilicit de droguri. La solicitarea Curții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu a făcut cunoscut, prin adresa din 17 aprilie 2013, că inculpatul a formulat denunțuri penale împotriva mai multor persoane/pentru trafic de droguri, dintre care unele au fost trimise în judecată.

Având în vedere această împrejurare, care atrage incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea a apreciat că există temeiuri pentru o reconsiderare a duratei sancțiunii aplicate apelantului inculpat în sensul reducerii ei la 5 ani închisoare, considerată că reflectă criteriile instituite prin art. 72 C. pen. și răspunde scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. Așa fiind, Curtea a admis apelul în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a casat în parte sentința și, rejudecând: În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 16 din aceeași lege, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen.

a fost condamnat inculpatul N.R.G. la 5 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul de 1237 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1302 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2011 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul urmând să execute, conform art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la 04 august 2011 la zi. Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, au rămas în rsarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.R.G., care a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea legii mai favorabile. Analizând recursul declarat, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și urmează a fi admis pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 3 , art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii pe care a apreciat-o ca fiind contrară art.72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancțiuni în limitele prevăzute de C. pen. în vigoare. În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

anterior, Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385 9 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept. În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența situației prevăzute de art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte va reține că în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurentul inculpat N.R.G.

urmează să analizeze: - Influența modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data judecării recursului, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei; - Instituțiile autonome în raport de încriminare și sancțiune. În cauza de față vor fi analizate art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Influența modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive și consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și la data judecării recursului.

Pentru a compara cele două legi, Înalta Curte va analiza consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă. Art. 2 din Legea nr. 143/2000, forma anterioară „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.” Art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, forma anterioară „c) drogurile au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;”.

Art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000 republicată în M. Of.

nr. 16/06.03.2014 „(1) Cu privire la infracțiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situațiile prevăzute în C. pen., constituie circumstanțe agravante următoarele situații: (...) c) drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora; (2) În cazul circumstanței agravante prevăzute la alin. (1) lit. c), referitoare la săvârșirea faptelor într-o instituție de învățământ ori în locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale, sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăși 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii”.

Art. 16 din Legea nr. 143/2000, forma anterioară „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.” Art. 15 din Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014 „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.” Art. 81 din Legea nr. 187/2012 prevede că Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 362/03.08.2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: Art. 2 va avea următorul cuprins: (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Examinarea textelor de lege în vederea stabilirea legii penale mai favorabile se va realiza în raport de consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului având în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Potrivit legii vechi, ca urmare a reținerii circumstanțelor legale prev. de art. 320 1 C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 forma anterioară, inculpatul N.R.G. a primit o sancțiune de 5 ani, sub minimul special de 10 ani, cu 1 an și 8 luni mai mică decât maximul determinat ca efect al circumstanțelor legale (3 ani și 4 luni - 6 ani și 8 luni).

Legea nouă este mai favorabilă inculpatului N.R.G. pentru că prevede un minim special de 5 ani închisoare, cuantum care este egal cu pedeapsa aplicată conform vechii legii ca urmare a efectelor circumstanțelor legale prev. de art. 320 1 C. proc. pen. anterior și art. 16 din Legea nr. 143/2000 forma anterioară, pe legea nouă, (în cazul inculpatului, limitele de pedeapsă se situează între 1 an și 8 luni și 4 ani închisoare, ca efect al circumstanțelor legale enunțate anterior) astfel că pedeapsa la care Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului după schimbarea încadrării juridice fiind în cuantum de 2 ani. Schimbarea încadrării juridice se va dispune conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispozițiile legii vechi.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Înalta Curte va observa și faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă, deoarece pedeapsa prevăzută de lege are o limită maximă mai mică, de 12 ani în loc de 20 de ani și astfel poate deveni mai favorabilă în raport de intervenirea altor instituții ori în cazul intervenirii unui act de clemență. Instituțiile autonome în raport de încriminare și sancțiune decurgând din încriminare, respectiv art. 37 lit. a) C. pen.

anterior și art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale: - instituții autonome definite atare în lege.

Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte; - instituții autonome definite în jurisprudența: art. 320 1 C. proc. pen. (Decizia Curții Constituționale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile).

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în „Codul penal adnotat” din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”.

Aceeași idee este regăsită și în „Codul penal comentat și adnotat” - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai, în „Practica judiciară penală”, vol. l, pag. 32-41, Constantin Mitrache în „Explicații preliminare ale noului Cod penal”, pag. 76 parag. (1), pag. 77. Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite.

Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic). Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012, care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale, mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță cu privire la efectele recunoașterii vinovăției, respectiv recidiva și procedura revocării suspendării condiționate. În ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii vinovăției nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime ceea ce presupune în cazul de față o sancțiune între 1 an și 8 luni și 4 ani închisoare, iar potrivit art. 80 C. pen.

anterior, în cazul existenței concursului între circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. Art. 39 C. pen. anterior - „Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică Când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori, după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an - art. 37 alin. (1) lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.” Art. 43 C. pen.

- „Pedeapsa în caz de recidivă Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.” Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În speță, cu privire la recidivă se va aplica legea veche (în vigoare la data faptelor), deoarece legea nouă prevede o majorare a limitelor speciale cu jumătate, în timp ce legea veche prevedea o majorarea opțională a pedepsei până la maxim și apoi eventual un spor de până la 10 ani. Referitor la existența recidivei, instanța constă că legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancțiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen., ar fi dispărut starea de recidivă.

Având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dispozițiile legii noi nu sunt mai favorabile și nu pot retractiva. Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului N.R.G. i s-au interzis ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior, respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen. De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul N.R.G., împotriva deciziei penale nr. 259/A din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Va casa în parte atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 285 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor: - de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen.; - restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în forma prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat Ia art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen. anterior, în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în forma prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 15 din aceeași lege, art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior, art. 37 lit. a), art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora va fi condamnat inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

anterior, se vor contopi pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1237 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Se va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 04 august 2011 la 09 aprilie 2014. Se va constata că recurentul inculpat este în executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul N.R.G., vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.R.G., împotriva deciziei penale nr. 259/A din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează în parte atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 285 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și, rejudecând în aceste limite: Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor: - de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen.; - restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în forma prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior, art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen. anterior, în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în forma prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 15 din aceeași lege, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a), art. 80 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În bază art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1237 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 04 august 2011 la 09 aprilie 2014. Constată că recurentul inculpat este în executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul N.R.G., rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2014.