ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1584/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1584/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale

de față:

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 534 din 21 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de

risc și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 61 C.

pen., s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 837 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 29 din 10 ianuarie 2011 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia

penală nr. 1794 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București.

În baza art. 71 C.

pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 31

alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și

transport de droguri de risc și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 61 C.

pen., a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 837 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 29 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia

penală nr. 1794 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b)

C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 61 C.

pen., s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 837 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 29 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia

penală nr. 1794 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București.

În baza art. 71 C.

pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

A fost obligat inculpatul

să plătească statului suma de 400 RON (200 RON în cursul urmăririi penale) cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul N.L. a fost trimis în judecată,

în stare de libertate, prin rechizitoriu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată și a infracțiunii

de deținerea și transport de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată, cu aplicarea

art. 31 alin. (1), art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a reținut

că la data de 22 iunie 2009, la ora 11,57, inculpatul N.L., l-a apelat pe N.H. și

l-a întrebat dacă a intrat în posesia coletului. N.H. i-a răspuns că în două-trei

ore va intra în posesia coletului, iar la ora 13,36 a avut loc o altă convorbire

telefonică, în care inculpatul N.L. a fost asigurat de fratele său, că în scurt

timp ar fi intrat în posesia coletului, deoarece a fost sunat de cei de la firma

de curierat.

La data de 22 iunie 2009,

numitul N.H. a fost surprins de organele de poliție după ce a intrat în posesia

coletului în care s-au găsit drogurile, acesta recunoscând că în colet se afla cantitatea

de 1/2 kg hașiș și că era trimis de către un anume B.I. (declarația a fost făcută

în calitate de învinuit în cauza înregistrată sub nr. 21 D/P/2009 al D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Giurgiu), în prezenta cauză, numitul N.H. nedorind să dea declarații,

invocând dispozițiile art. 80 C. proc. pen.

Din probele administrate

în cauză, a rezultat că inculpatul N.L. a fost persoana care a trimis coletul destinat

numitului N.H., și, deși convorbirile au conținut multe cuvinte și expresii "codate",

din declarațiile făcute de N.H. în cauza nr. 21 D/P/2009 coroborate cu susținerile

martorilor B.A.N. și S.P., s-a desprins concluzia că, expresiile „cafea", „tricouri

albe", „ciorapi negri" „cămașă cu mânecă lungă din aia mare", „tricou

mare alb", „pereche din blugi din ăia albi, „tricou mic", „ciocolată",

erau sinonime cu diverse droguri (cocaină, rezină de canabis, hașiș).

Cercetările au fost efectuate

în lipsa inculpatului N.L., acesta aflându-se în Spania, sustrăgându-se urmăririi

penale; demersurile efectuate de organele de poliție în vederea găsirii acestuia

au fost zadarnice, situație în care nu s-a putut prezenta materialul de urmărire

penală.

În faza cercetării judecătorești

au fost audiați martorii N.H., fratele inculpatului N.L., B.A.N., J.M.M.V., D.N.

și B.M.C.

În ceea ce îl privește

pe inculpatul N.L., tribunalul nu a putut proceda la audierea acestuia, întrucât

inculpatul nu s-a prezentat la instanța de judecată pentru a-și expune punctul de

vedere cu privire la învinuirea ce i s-a adus prin actul de sesizare a instanței,

respectiv rechizitoriul din 28 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, la primul termen

de judecată prezentându-se mama acestuia, numita R.F., care a învederat că fiul

său, inculpatul din cauză, a fost plecat la muncă în Spania de circa 7 ani de zile,

mama inculpatului reiterând cele învederate instanței de judecată și organelor de

poliție însărcinate cu îndeplinirea mandatului de aducere emis de tribunal pe numele

inculpatului, procesul verbal de executare a mandatului de aducere aflându-se la

dosar, mama inculpatului neputând indica adresa din Spania la care locuiește inculpatul

care de altfel a luat termen în cunoștință prin intermediul apărătorului său conform

art. 291 alin. (3) C. proc. pen.

La termenul de judecată

din data de 02 mai 2011, apărătorul ales al inculpatului a solicitat această probă

testimonială, solicitând a fi audiați martorii din lucrări, probă încuviințată la

termenul sus menționat, proba testimonială fiind solicitată și de reprezentantul

parchetului, aceeași martori din lucrări solicitându-se a fi audiați.

Coroborând întregul material

probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că pe data de 22 iunie 2009,

numitul N.H. a fost surprins de organele de poliție după ce a intrat în posesia

unui colet în care s-au descoperit droguri, acesta recunoscând că în colet se afla

cantitatea de 1/2 kg hașiș, colet trimis de către inculpatul N.L., la data menționată

mai sus, mai exact la ora 11,57, inculpatul N.L. de la telefon apelându-l pe fratele

său numitul N.H., ocazie cu care l-a întrebat pe acesta dacă a intrat în posesia

coletului, numitul N.H. răspunzându-i că în două-trei ore ar fi intrat în posesia

coletului, la ora 13,36 având loc o altă convorbire telefonică în care inculpatul

N.L. este asigurat de fratele său N.H., că în scurt timp ar fi intrat în posesia

coletului deoarece fusese sunat de cei de la firma de curierat.

Pentru a reține astfel,

tribunalul a avut în vedere declarațiile date în cursul urmării penale de martorul

B.A.N., martor ce a relatat în mod constant că a fost prieten cu numitul N.H. din

copilărie și a cunoscut că acesta a primit în cursul anului 2009 din Spania, de

la inculpatul N.L. diverse cantități de droguri (hașiș), chiar N.H. spunându-i că

drogurile îi erau trimise de fratele său din Spania.

A fost adevărat că în

faza cercetării judecătorești martorul B.A.N. a revenit asupra declarațiilor date

în faza de urmărire penală precizând că, doar a bănuit că drogurile primite de numitul

N.H. din Spania ar fi fost trimise de inculpatul N.L., fratele numitului N.H., însă

aceste reveniri ale martorului asupra declarațiilor anterioare nu au putut fi luate

în considerare de tribunal, întrucât motivele invocate de martor drept temei al

revenirilor sale, respectiv că el ar fi precizat organelor de cercetare penală că

doar bănuiește că drogurile ar fi fost trimise lui N.H. de fratele acestuia, inculpatul

N.L., însă agenții D.I.I.C.O.T. i-au spus să consemneze în declarații ceea ce i-au

spuneau ei deoarece este mai bine pentru el și că la momentul audierii sale de organele

de cercetare penală s-ar fi aflat sub influența drogurilor, iar audierea sa s-ar

fi făcut în lipsa apărătorului său, nu constituie motive temeinice care să inducă

instanței convingerea că declarațiile martorului date în faza urmăririi penale nu

ar corespunde adevărului.

Astfel, din nici o probă

administrată în cauză nu a rezultat vreun un indiciu că martorul ar fi fost la momentul

audierii sale de organele de cercetare penale sub influența drogurilor, acesta având

de altfel posibilitatea să se prevaleze de starea de sănătate, dacă susținerile

ar fi fost întemeiate pentru a amâna audierea sa la o dată ulterioară, la dosar

neexistând nici o cerere în acest sens din partea martorului B.A.N.

Nici cel de-al doilea

motiv invocat de martor drept temei al revenirii sale asupra declarațiilor date

în faza de urmărire penală nu poate fi primit de tribunal, acesta având posibilitatea

ca în situația în care asupra sa s-ar fi exercitat presiuni de orice natură să aducă

la cunoștință procurorului aceste aspecte sau să refuze să fie audiat în lipsa unui

avocat, prezența unui avocat care să fi fost desemnat din oficiu pentru martor nefiind

obligatorie având în vedere calitatea în cauza de față și anume martor, astfel încât

nici susținerea acestuia potrivit căreia ar fi fost audiat în lipsa unui apărător

nu poate fi primită de tribunal.

Declarațiile martorului

B.A.N. s-au coroborat cu declarațiile martorului S.P. date în faza urmării penale,

în faza cercetării judecătorești neputând fi audiat, întrucât așa după cum a rezultat

din cuprinsul procesului verbal întocmit cu ocazia citării sale cu mandat de aducere,

acesta a fost plecat de mult timp de la domiciliul, locația exactă a acestuia neputând

fi identificată, martor ce a relatat că în urma discuțiilor purtate cu numitul N.H.,

a aflat de la acesta că drogurile i-au fost trimise din Spania de fratele său, inculpatul

N.L., din probele dosarului nerezultând nici un indiciu care să conducă la concluzia

că depozițiile martorului nu ar fi fost sincere.

Declarațiile celor doi

martori s-au coroborat cu concluziile raportului de expertiză criminalistică din

25 iunie 2009, raport din cuprinsul căruia a rezultat că în interiorul coletului

primit de numitul N.H., pe două obiecte aflate în colet au fost identificate urme

papilare create de degetul mare și cel mijlociu de la mâna stângă a inculpatului

N.L. (impresiunile papilare ale acestuia aflându-se în baza de date a I.P.J. Giurgiu

având în vedere că inculpatul este recidivist), aspect ce a înlăturat susținerile

numitului N.H., susțineri potrivit cărora coletul cu droguri ar fi fost trimis de

numitul B.I. ale cărui amprente nu au fost identificate pe obiectele aflate în colet.

Această susținere a numitului

N.H. cu privire la persoana care i-ar fi trimis coletul cu droguri a fost contrazisă

și de cuprinsul interceptărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpat

și N.H., convorbiri din care a rezultat că persoana ce a expediat coletul cu droguri

din Spania a fost inculpatul N.L. și nu B.I.

Chiar dacă convorbirile

telefonice dintre inculpat și fratele său N.H. au fost criptate, aceștia neutilizând

vreodată termenul de hașiș sau termenul drog, ceea ce a fost relevant din aceste

convorbiri telefonice a fost faptul că, coletul primit la data de 22 iunie 2009

de N.H., colet în care s-a aflat ascuns hașiș, a fost expediat de inculpatul N.L.,

relevantă fiind și insistența acestuia din urmă la fratele său de a ridica coletul

și a găsi cumpărători cât mai repede, o astfel de insistență la fiecare convorbire

telefonică anterior primirii coletului de N.H. relevând grija deosebită a inculpatului

pentru valoarea pe care o reprezenta hașișul, fiind greu de crezut că insistențele

sale s-ar fi datorat necesității vânzării rapide a câtorva pachete de cafea sau

ciocolată.

Tribunalul a reținut că

susținerea numitului N.H., destinatarul coletului cu hașiș, susținere potrivit căreia

drogurile nu i-ar fi fost trimise de fratele său inculpatul N.L., ci de numitul

B.I. a fost înlăturată, probele stabilind fără nici un dubiu că expeditorul coletului

cu hașiș, a fost inculpatul N.L., prezumția de nevinovăție instituită de art. 52

C. proc. pen. fiind astfel înlăturată.

Tribunalul a reținut că

faptele inculpatului N.L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

introducere în țară, fără drept, de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și deținere și transport de droguri de risc fără drept, prev.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C.

pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Apreciind că probele administrate

în cauză fac dovada că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reținute

în sarcina sa, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii

la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Referitor la starea de

recidivă, prima instanță a reținut că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă

postcondamnatorie reglementată de disp. art. 37 lit. a) C. pen., el fiind liberat

condiționat, din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

29 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, la data de 22 noiembrie 2005 rămânând

un rest rămas neexecutat de 837 zile.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel, inculpatul N.L., solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., el susținând că nu a comis faptele

ce i se rețin în sarcină.

Prin decizia penală

nr. 270/A din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a admis apelul declarat de inculpatul N.L., a desființat, în parte, sentința penală

nr. 534 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și rejudecând, în

fond:

A descontopit pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară,

a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în pedepsele

componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate pentru infracțiunea prevăzută

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C.

pen., art. 37 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani închisoare

și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicate pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată cu aplicarea

art. 31 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- restul de 837 zile închisoare,

rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 29 din 10 ianuarie 2011 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia

penală nr. 1794 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, în privința căreia

s-a menținut liberarea condiționată.

A înlăturat aplicarea

art. 31 alin. (1) C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A înlăturat aplicarea

art. 61 C. pen., constatând că fapta dedusă judecății a fost comisă după executarea

pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2091 din 13

octombrie 2003 a Judecătoriei Giurgiu.

În baza art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul

N.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară

a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare

avansate în apel au rămas în sarcina statului; onorariul apărătorului din oficiu,

în cuantum de 200 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de

instanța de fond rezultând din probatoriul administrat în cauză că inculpatul N.L.

este cel care a expediat drogurile din Spania, astfel încât solicitarea lui de achitare

pentru faptul că nu el este autorul infracțiunii a fost apreciată ca nefondată.

Apreciază însă Curtea

de Apel București că apelul declarat de inculpat este întemeiat sub alte aspecte

și anume greșita reținere a disp. art. 31 C. pen. alături de infracțiunea prev.

de art. 3 din Legea nr. 143/2000, cât timp actul de sesizare nu cuprinde referiri

privind participația improprie.

Pe cale de consecință

instanța de prim control judiciar a înlăturat aplicarea art. 31 C. pen. cu privire

la infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

Cu privire la infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1)

C. pen. și art. 37 lit. c) C. pen., instanța de prim control judiciar a dispus achitarea

inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., din considerentele hotărârii rezultând că această soluție se impunea

întrucât nu se pot reține distinct în sarcina inculpatului atât activitățile de

introducere în țară fără drept de droguri de risc cât și activitățile de deținere

și transport de droguri de risc fără drept, faptă săvârșită prin intermediul firmei

de transport, în condițiile în care însăși operațiunea de introducere în țară de

droguri presupune implicit și deținerea, respectiv transportul acestora.

Cu privire la starea de

recidivă a inculpatului reține instanța de apel că din înscrisurile existente la

dosar, rezultă că acesta a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, însă

având în vedere că prevederile legale privind recidiva postexecutorie sunt defavorabile

inculpatului nu a dispus schimbarea încadrării juridice ci a înlăturat disp.

art. 61 C. pen., apreciind că acest tratament îi este favorabil inculpatului.

Împotriva acestei decizii,

au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul N.L..

Criticile formulate de

parchet se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și se referă la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1)

și art. 37 lit. a) C. pen.

În susținerea acestui

motiv de recurs arată parchetul că elementele constitutive ale celor două infracțiuni,

atât obiectul juridic, cât și urmarea socialmente periculoasă, precum și elementul

material sunt diferite astfel că se impune reținerea ambelor infracțiuni, atât cea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., cât și cea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Reprezentantul parchetului

a extins motivele de recurs, care se circumscriu tot cazului de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., arătând că în mod greșit

au fost reținute disp. art. 37 lit. a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) C.

pen.

Criticile formulate de

recurentul inculpat N.L. se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursurile

declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele

ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că

situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize

judicioase și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza

de urmărire penală cât și în condiții de oralitate și nemijlocire, în faza de cercetare

judecătorească, relevante în acest sens fiind procesul verbal de prindere în flagrant

a numitului N.H., conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpat și

fratele său N.H., raportul de expertiză criminalistică din care a rezultat că urmele

papilare ridicate de pe carcasa de ceas de birou marca Q. și tubul cu spray deodorant

marca G., obiecte aflate în coletul poștal găsit asupra martorului N.H., au fost

create de degetul mare și cel mijlociu de la mâna stângă a numitului N.L., declarațiile

martorilor B.A.N. și S.P.

Din coroborarea probelor

administrate pe parcursul procesului penal rezultă că inculpatul N.L. a expediat

din Spania prin intermediul firmei de curierat AX., un colet în care se afla disimulată,

cantitatea de 505,02 gr. rezină de cannabis.

Înalta Curte de Casație

și Justiție consideră că motivul de recurs invocat de parchet cu privire la greșita

achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. nu

este întemeiat.

Înalta Curte reține că

soluția de achitare este corectă însă pentru alte considerente decât cele reținute

de instanța de prim control judiciar.

Cu privire la infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. se reține, în esență, că inculpatul N.L. a comis

această faptă prin intermediul firmei de curierat AX. fără ca aceasta să cunoască

faptul că urmează să transporte un colet în care se afla disimulată cantitatea de

505,02 gr. rezină de cannabis.

Întrucât coletul a fot

predat numitului N.H. de către J.M.M.V., reprezentantul firmei, acesta recunoscând

conținutul coletului s-a dispus față de el neînceperea urmăririi penale.

Potrivit disp. art. 31

alin. (1) C. pen. - constituie participație improprie determinarea, înlesnirea sau

ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană,

a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de

lege pentru acea infracțiune.

Așa cum rezultă din conținutul

acestor dispoziții legale, existența participației improprii în modalitatea culpei

și intenției, impune ca participanții care lucrează cu intenție să efectueze acte

de determinare a autorului, fie acte de înlesnire sau ajutare a acțiunii acestuia

la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală.

Ca atare termenii determinarea

cu intenție ca și termenii înlesnirea sau ajutarea cu intenție au înțelesul dat

de legiuitor în disp. art. 25 și art. 26 C. pen. referitoare la participația penală

proprie în forma instigatorului și complicelui.

La participarea penală

improprie, spre deosebire de participația penală propriu - zisă, actele de determinare,

înlesnire sau ajutare cu intenție sunt efectuate în așa fel încât persoana față

de care sunt îndeplinite să nu bănuiască, să nu își dea seama că este determinată

să comită o faptă prevăzută de legea penală.

Raportând acestor considerații

teoretice la cauza dedusă judecății reține Înalta Curte că din probele dosarului

nu rezultă că inculpatul N.L. ar fi executat acte de determinare, înlesnire sau

ajutare a reprezentantului AX. să transporte și să predea coletul în care se aflau

drogurile numitului N.H.

Pentru a fi reținută vinovăția

inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. se

impunea efectuarea unor activități specifice instigării sau complicității la adresa

reprezentantului AX. în sensul producerii unui climat favorabil comportărilor imprudente

ale acestuia.

Ori din probele dosarului

nu rezultă că inculpatul N.L. ar fi executat astfel de acte de determinare, înlesnire

sau ajutare cu intenție, el apelând la firma de curierat doar în virtutea obiectului

de activitate al acestei firme și anume acela de transport internațional de mărfuri.

În lipsa unor acte specifice

participației improprii, apreciază Înalta Curte că soluția de achitare dispusă de

instanța de prim control judiciar cu privire la infracțiunea prev. de art.

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen. este legală și temeinică însă pentru argumentele expuse anterior

și nu pentru considerentele avute în vedere de Curtea de Apel București pe care

Înalta Curte nu le împărtășește.

Nici criticile referitoare

la starea de recidivă nu sunt fondate.

De altfel, Curtea de Apel

București a observat în mod corect că inculpatul a comis fapta de stare de recidivă

postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., însă față de împrejurarea că aceste

dispoziții legale sunt mai grave din punct de vedere al consecințelor pe care le

pot avea și având în vedere că apelul a fost declarat de inculpat, în virtutea principiului

neagravării situației în propria cale de atac, a ales să rețină la încadrarea juridică

a faptei disp. art. 37 lit. a) C. pen., înlăturând doar consecințele art. 61 C.

pen.

Înalta Curte apreciază

că aceste critici formulate oral de către reprezentantul parchetului nu sunt întemeiate,

disp. art. 37 lit. b) C. pen., fiind defavorabile inculpatului, astfel încât dând

relevanță disp. art. 385

8

C. proc. pen., apreciază că nu se impune a

fi reținute disp. art. 37 lit. b) C. pen., situație ce ar echivala cu agravarea

situației în propria cale de atac.

Nici recursul declarat

de inculpat nu este întemeiat.

Înalta Curte reține că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de apel dând eficiență

criteriilor prev. de art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată corespunde gradului

de pericol social ridicat al faptei comise.

Natura faptei comise,

modalitatea de comitere a faptei constând în introducerea în țară a unei cantități

mari de droguri, poziția adoptată de inculpat de nerecunoaștere a faptei, faptul

că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale săvârșind fapta în stare de recidivă,

sunt împrejurări care justifică regimul sancționator stabilit de instanța de apel,

neexistând alte împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei sancțiuni penale

mai blânde.

Față de toate argumentele

prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul

N.L. împotriva deciziei penale nr. 270/A din 01 octombrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2013.