ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1448/2014

Asupra recursurilor penale de față; Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 504 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu s-au dispus următoarele: I. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R.A. la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale (faptă privind-o pe partea vătămată minoră D.S.V.). În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare (parte vătămată M.S.G.). În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive, de la 8 aprilie 2013 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. II. A fost admisă cererea formulată de inculpatul S.M. În baza art. 334 C. proc. pen. raportat la art. 320 1 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor comise de acest inculpat, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale, părți vătămate fiind B.C.M., V.T.F. și C.A.M.) în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale, cu aceleași părți vătămate). În baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare (3 acte materiale, părți vătămate B.C.M., V.T.F. și C.A.M.). În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 8 aprilie 2013 la zi. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civil au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile minore D.S.V., asistată de reprezentant legal I.G. suma de 2.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 38 și art. 320 1 alin. (5) C. proc.

pen. s-a disjuns acțiunea penală cu privire la inculpații B.M.D. și V.M.M. și părțile vătămate V.T.F., C.A.M., S.F. și B.C.M., dispunându-se formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la 25 septembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe baza materialului probator administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești [procese-verbale încheiate de organele de poliție, declarațiile părților vătămate, ale unui număr de 21 de martori, procesele-verbale ale interceptărilor și înregistrărilor telefonice, documente bancare, coroborate cu declarațiile inculpaților G.R.A. și S.M. de recunoaștere a faptelor, aceștia solicitând aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.], următoarea situație de fapt: În luna februarie 2013, inculpatul G.R.A. a racolat-o pe minora D.S.V., instituționalizată în Centrul pentru minori Giurgiu, în scopul exploatării ei sexuale, prin practicarea prostituției. Inculpatul i-a găsit clienți în municipiul Giurgiu și în București, postându-i fotografii pe diverse site-uri și a cazat-o pe minoră într-o casă situată în șos. A. din Giurgiu și într-o garsonieră din str. A.A. din București. Inculpatul G.R.A. a fost ajutat în activitatea infracțională de inculpatul S.M., care a transportat-o cu mașina sa pe minoră la domiciliile clienților. S-a mai stabilit că în luna februarie 2013, inculpatul G.R.A. a îndemnat-o la practicarea prostituției pe numita M.S.G., găsindu-i clienți în scopul întreținerii de raporturi sexuale.

Inculpatul a transportat-o pe aceasta în București, într-o garsonieră închiriată situată pe str. A.A. și i-a postat un anunț pe un site matrimonial de pe internet. În ceea ce-l privește pe inculpatul S.M., din probatorii a rezultat activitatea sa infracțională constând în aceea că, fără a întrebuința constrângeri, le-a transportat cu autoturismul pe numitele B.C.M., V.T.F. și C.A.M. atunci când plecau din țară pentru a practica prostituția și când reveneau și a primit bani din străinătate rezultați din prostituție, pentru a-i remite inculpatului B.M.D. S-a mai reținut că același inculpat a primit bani proveniți din exploatarea sexuală a numitei T.A., pe care i-a transmis inculpatului B.M.D., cel care i-a înlesnit această activitate.

De asemenea, inculpatul a ajutat-o pe numita M.L. să plece în străinătate în scopul practicării prostituției. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații G.R.A. și S.M. Prin apelul său motivat, inculpatul G.R.A. a solicitat desființarea în parte a sentinței și, rejudecând: - aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor; - reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen.; - suspendarea sub supraveghere, în temeiul art. 86 1 alin. (2) C. pen. a pedepsei rezultante ce se va pronunța. A arătat că în timp ce era cercetat pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, a formulat un denunț împotriva numitului O.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care a și fost condamnat pentru această faptă.

A mai arătat că a despăgubit-o pe partea vătămată D.S.V. și, în raport de datele sale personale (fără antecedente penale, având o familie organizată), pot fi aplicate prevederile art. 86 1 alin. (2) C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante ce se va stabili. Apelantul inculpat a depus la dosarul cauzei un proces-verbal din 15 noiembrie 2013 ce atestă despăgubirea părții civile D.S.V. de către inculpați cu suma de 2.000 RON, precum și copia sentinței penale nr. 482 din 21 august 2013 a Tribunalului Giurgiu, prin care inculpatul O.M. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată la o pedeapsă de 3 luni închisoare. Din cuprinsul hotărârii rezultă că sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la această faptă a fost făcută de inculpatul G.R.A.

la data de 24 mai 2013. Inculpatul S.M. nu și-a motivat apelul, el susținând, prin avocat, cu prilejul dezbaterilor, că solicită reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării, deoarece a recunoscut și regretat faptele, iar prejudiciul a fost acoperit. Fiind audiată, partea civilă D.S.V. a declarat că i-au fost achitate despăgubirile de către inculpați. Prin decizia penală nr. 345/A din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.R.A. împotriva sentinței penale nr. 504 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală. A fost desființată în parte sentința apelată și în fond, rejudecând: În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (parte vătămată minora D.S.V.). În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., aplicând inculpatului G.R.A. pedeapsa mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. 2. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.M.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților G.R.A. și S.M. S-a dedus prevenția inculpaților, de la 8 aprilie 2013 la zi. A fost obligat inculpatul S.M. la plata sumei de 475 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul G.R.A., în sumă de 75 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că doar apelul inculpatului G.R.A. este întemeiat și numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu consecință asupra cuantumului pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Cu privire la inculpatul S.M., instanța de apel a apreciat că nu este întemeiat. Reține Curtea de Apel București că pedeapsa aplicată inculpatului S.M. a fost bine dozată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., inculpații G.R.A. și S.M. Atât inculpatul G.R.A. cât și inculpatul S.M. formulează critici din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. solicitând a se reține că decizia penală atacată este nelegală întrucât nu au fost reținute în favoarea lor toate circumstanțele atenuante judiciare, sens în care solicită reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a)-lit.

c) C. pen. cu consecința reducerii cuantumului pedepsei și ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Ambii inculpați solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., reține Înalta Curte că doar recursul declarat de inculpatul S.M. este întemeiat și numai sub aspectul incidenței dispoziției art. 5 C. pen. pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Întrucât inculpații G.R.A. și S.M. au declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc.

pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența în cauză a normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recursuri. Față de aceste dispoziții tranzitorii, Înalta Curte va analiza motivele de recurs în baza cazurilor de casare reglementate de C. proc. pen. anterior. Procedând la soluționarea recursurilor, Înalta Curte nu va mai relua situația de fapt stabilită de instanța de fond întrucât aceasta nu a fost contestată de inculpați, care și-au exprimat acordul de a se judeca în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. Astfel, instanța de control judiciar va analiza doar criticile formulate de inculpați cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, modalitatea de executare a pedepselor și incidența legii penale mai favorabile. Deși recurenții inculpați formulează critici de netemeinicie referitoare la cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare, în susținerea acestor motive de recurs invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. se referă la cazul de casare a hotărârii atacate când aceasta este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Din perspectiva dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. recurenții inculpați critică netemeinicia pedepselor aplicate, critici ce nu se circumscriu acestui caz de casare. Faptul că instanțele inferioare nu au reținut în favoarea inculpaților toate circumstanțele atenuante judiciare reglemente de dispozițiile art. 74 C. pen. nu echivalează cu nelegalitatea hotărârii. În procesul de individualizare a sancțiunii penale instanța analizează oportunitatea reținerii unor împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante, atribut ce revine exclusiv instanței de judecată. Ori, nereținerea acestor împrejurări cu valoare de circumstanțe atenuante, nu poate conduce la concluzia că hotărârea este nelegală, criticile formulate de inculpați fiind incompatibile cu cazul de casare invocat.

Prin Legea nr. 2/2013 o mare parte a cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. au fost abrogate, iar conținutul celor rămase în vigoare s-au modificat, voința legiuitorului fiind aceea de a transforma Înalta Curte într-o Curte de Casație cu rolul de a se pronunța asupra unor aspecte de nelegalitate. Criteriile de netemeinicie formulate de inculpați se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În forma sa nemodificată prin Legea nr. 2/2013, astfel încât abrogarea dispozițiilor referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare decurge din limitarea căii de atac a recursului doar la problemele de drept. Din aceste considerente, Înalta Curte nu poate reforma decizia penală atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și nici a modalității de executare.

Reține însă Înalta Curte că recursul inculpatului S.M. este întemeiat sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen., sens în care urmează să-l admită ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 5 noul C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă. În cauza de față de la data pronunțării deciziei din apel, 20 noiembrie 2013, și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancționator la data comiterii faptelor și cel în vigoare la data soluționării recursului, precum și sub aspectul instituțiilor autonome. În urma acestei analize, Înalta Curte urmează să stabilească care dintre legile penale succesive este mai favorabilă. Infracțiunea de trafic de minori era reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 potrivit căruia recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane s-a modificat, iar dispozițiile art. 12, art. 13, art. 14 1 și art. 15-art. 19 din lege s-au abrogat. Aceste infracțiuni nu au fost dezincriminate, ci au fost preluate în noul C. pen., art. 211 alin. (1) prevăzând și pedepsind infracțiunea de trafic de minori. Potrivit art. 211 C. pen., recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Comparând conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, cel prevăzut de Legea nr. 678/2001 și cel prevăzut de noua lege, Înalta Curte reține că nu există diferențe între acestea, singurul element de diferențiere fiind sancțiunea penală fapt pentru care va compara efectele acuzației din legea veche, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și efectele acuzației din legea nouă, art. 211 alin. (1) C. pen. În reglementarea anterioară infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar în noua reglementare, art. 211 alin. (1) C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Cum noua reglementare prevede limite de pedeapsă inferioare celor din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte consideră că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă și îi va da eficiență, în sensul că va reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpatului S.M.

în raport de noile limite de pedeapsă. În mod identic va proceda Înalta Curte și în cazul infracțiunii de proxenetism reglementată în C. pen. anterior la art. 329 alin. (1), iar în noul C. pen. în art. 213 C. pen. Comparând conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, Înalta Curte consideră că nu există elemente de diferențiere între acestea nici sub aspectul conținutului constitutiv și nici sub aspectul regimului sancționator, fapt pentru care va menține pentru această infracțiune pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța fondului. Principiul aplicări legii penale mai favorabile presupune și o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, în cauza de față, cu referire strictă la infracțiunea continuată, concursul de infracțiuni și judecarea cauzei în cazul recunoașterii vinovăției potrivit art. 320 1 C. proc.

pen. În ceea ce privește efectele procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime așa încât Înalta Curte va menține dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Cu privire la infracțiunea continuată, Înalta Curte reține că, în urma comparării dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu dispozițiile art. 35 noul C. pen., sub aspectul condițiilor de existență, C. pen. anterior este mai favorabil. Noul C. pen. condiționează existența unității legale de unicitatea subiectului pasiv. Ori, în cauza dedusă judecății fapta de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

a fost comisă împotriva mai multor victime, împrejurare în raport de care, față de noul conținut al unității legale, s-ar impune reținerea faptelor în concurs real ceea ce ar putea determina înăsprirea sancțiunii penale. Sub aspectul sancțiunii în cazul unității legale, ambele legi succesive prevăd aplicarea unui spor facultativ. Sub aspectul condițiilor de existență, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior reprezintă legea penală mai favorabilă, astfel încât va menține aceste dispoziții legale la încadrarea juridică a faptei. Și în ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni, incidentă în cauza dedusă judecății sub aspectul concursului real de infracțiuni, comparând condițiile de existență C. pen.

anterior, art. 33 C. pen., cu cele din noul C. pen., art. 38 C. pen., nu rezultă elemente de diferențiere. Sub aspectul pedepsei în cazul concursului de infracțiuni există diferențe majore. Noul C. pen. instituie sancționarea concursului potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix. Art. 39 noul C. pen. statuează că în cazul în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse. Întrucât în vechea reglementare aplicarea sporului era facultativă, opinează Înalta Curte că sub aspectul regimului sancționator legea veche reprezintă legea penală mai favorabilă astfel încât va menține dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen.

anterior. În cazul inculpatului G.R.A., reține Înalta Curte că instanța de fond a reținut în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. referitoare la circumstanța atenuantă judiciară constând în conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii. În noul C. pen., circumstanțele atenuante judiciare sunt reglementate de dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen., însă printre acestea nu se mai regăsește și circumstanța atenuantă judiciară privitoare la conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii. Între cele două legi penale succesive există elemente de diferențiere și sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante. Art. 76 noul C. pen. prevede că în cazul în care există circumstanțe atenuante limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.

Art. 76 C. pen. anterior reglementează efectele circumstanțelor atenuante și prevede că în cazul existenței circumstanțelor atenuante pedeapsa se coboară sub minimul special. Prezentarea comparabilă a dispozițiilor ce reglementează regimul circumstanțelor atenuante și efectele acestora, față de caracterul restrictiv al circumstanțelor atenuante ca și sub aspectul efectelor în noul C. pen., opinează Înalta Curte că legea veche reprezintă legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului G.R.A. Mai mult decât atât unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa din altă lege ca și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțele atenuante sau agravante, acestea participând în egală măsură la stabilirea cadrului legal unitar pe baza căruia se determină incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

Pentru aceste considerente, opinează Înalta Curte că în cazul inculpatului G.R.A. legea penală mai favorabilă este legea veche astfel încât nu există motive pentru admiterea recursului acestuia. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 345/A din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Va casa în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 504 din 12 septembrie 2013 a Tribunalului Giurgiu și rejudecând în fond: Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 67 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 lit. b) C. pen. anterior va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen. Va face aplicarea art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. În baza art. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.R.A. împotriva aceleiași decizii penale. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților G.R.A. și S.M., durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2013 la 25 aprilie 2014. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 345/A din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 504 din 12 septembrie 2013 a Tribunalului Giurgiu și rejudecând în fond: Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 lit. b) C. pen. anterior dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 67 C. pen. Face aplicarea art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.R.A. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților G.R.A. și S.M., durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2013 la 25 aprilie 2014. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat S.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat G.R.A. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2014.