ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1448/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1448/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor penale de față;

Analizând actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 504 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu

s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

modificată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74

lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R.A. la 3 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale

(faptă privind-o pe partea vătămată minoră D.S.V.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare (parte

vătămată M.S.G.).

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C.

pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul

să execute 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat la

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă

perioada reținerii și a arestării preventive, de la 8 aprilie 2013 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

II. A fost admisă cererea formulată de inculpatul

S.M.

În baza art. 334 C. proc. pen. raportat la

art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice

dată prin rechizitoriu faptelor comise de acest inculpat, din infracțiunea prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale,

părți vătămate fiind B.C.M., V.T.F. și C.A.M.) în infracțiunea prevăzută de

art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale,

cu aceleași părți vătămate).

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 320

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare

(3 acte materiale, părți vătămate B.C.M., V.T.F. și C.A.M.).

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și

art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat la

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă

durata reținerii și a arestării preventive, de la 8 aprilie 2013 la zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea

de arest a inculpatului.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la

art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civil au fost obligați inculpații, în solidar,

să plătească părții civile minore D.S.V., asistată de reprezentant legal I.G. suma

de 2.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare

către stat.

În baza art. 38 și art. 320

1

alin.

(5) C. proc. pen. s-a disjuns acțiunea penală cu privire la inculpații B.M.D. și

V.M.M. și părțile vătămate V.T.F., C.A.M., S.F. și B.C.M., dispunându-se formarea

unui nou dosar, cu termen de judecată la 25 septembrie 2013.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe

baza materialului probator administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și

în faza cercetării judecătorești [procese-verbale încheiate de organele de poliție,

declarațiile părților vătămate, ale unui număr de 21 de martori, procesele-verbale

ale interceptărilor și înregistrărilor telefonice, documente bancare, coroborate

cu declarațiile inculpaților G.R.A. și S.M. de recunoaștere a faptelor, aceștia

solicitând aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.],

următoarea situație de fapt:

În luna februarie 2013, inculpatul G.R.A. a racolat-o

pe minora D.S.V., instituționalizată în Centrul pentru minori Giurgiu, în scopul

exploatării ei sexuale, prin practicarea prostituției.

Inculpatul i-a găsit clienți în municipiul Giurgiu

și în București, postându-i fotografii pe diverse site-uri și a cazat-o pe minoră

într-o casă situată în șos. A. din Giurgiu și într-o garsonieră din str. A.A. din

București.

Inculpatul G.R.A. a fost ajutat în activitatea

infracțională de inculpatul S.M., care a transportat-o cu mașina sa pe minoră la

domiciliile clienților.

S-a mai stabilit că în luna februarie 2013, inculpatul

G.R.A. a îndemnat-o la practicarea prostituției pe numita M.S.G., găsindu-i clienți

în scopul întreținerii de raporturi sexuale.

Inculpatul a transportat-o pe aceasta în București,

într-o garsonieră închiriată situată pe str. A.A. și i-a postat un anunț pe un site

matrimonial de pe internet.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S.M., din

probatorii a rezultat activitatea sa infracțională constând în aceea că, fără a

întrebuința constrângeri, le-a transportat cu autoturismul pe numitele B.C.M., V.T.F.

și C.A.M. atunci când plecau din țară pentru a practica prostituția și când reveneau

și a primit bani din străinătate rezultați din prostituție, pentru a-i remite inculpatului

B.M.D.

S-a mai reținut că același inculpat a primit bani

proveniți din exploatarea sexuală a numitei T.A., pe care i-a transmis inculpatului

B.M.D., cel care i-a înlesnit această activitate.

De asemenea, inculpatul a ajutat-o pe numita M.L.

să plece în străinătate în scopul practicării prostituției.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații

G.R.A. și S.M.

Prin apelul său motivat, inculpatul G.R.A. a solicitat

desființarea în parte a sentinței și, rejudecând:

- aplicarea prevederilor art. 19 din Legea

nr. 682/2002 privind protecția martorilor;

- reținerea circumstanței atenuante prevăzute

de art. 74 lit. b) C. pen.;

- suspendarea sub supraveghere, în temeiul

art. 86

1

alin. (2) C. pen. a pedepsei rezultante ce se va pronunța.

A arătat că în timp ce era cercetat pentru infracțiunile

ce fac obiectul prezentei cauze, a formulat un denunț împotriva numitului O.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, care a și fost condamnat pentru această faptă.

A mai arătat că a despăgubit-o pe partea vătămată

D.S.V. și, în raport de datele sale personale (fără antecedente penale, având o

familie organizată), pot fi aplicate prevederile art. 86

1

alin. (2)

C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante ce

se va stabili.

Apelantul inculpat a depus la dosarul cauzei un

proces-verbal din 15 noiembrie 2013 ce atestă despăgubirea părții civile D.S.V.

de către inculpați cu suma de 2.000 RON, precum și copia sentinței penale nr. 482

din 21 august 2013 a Tribunalului Giurgiu, prin care inculpatul O.M. a fost condamnat

în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată la o pedeapsă de 3 luni

închisoare.

Din cuprinsul hotărârii rezultă că sesizarea organelor

de urmărire penală cu privire la această faptă a fost făcută de inculpatul G.R.A.

la data de 24 mai 2013.

Inculpatul S.M. nu și-a motivat apelul, el susținând,

prin avocat, cu prilejul dezbaterilor, că solicită reducerea pedepsei și suspendarea

sub supraveghere a executării, deoarece a recunoscut și regretat faptele, iar prejudiciul

a fost acoperit.

Fiind audiată, partea civilă D.S.V. a declarat

că i-au fost achitate despăgubirile de către inculpați.

Prin decizia penală nr. 345/A din 20

noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelul declarat de inculpatul G.R.A. împotriva sentinței penale nr. 504 din 12

septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală.

A fost desființată în parte sentința apelată

și în fond, rejudecând:

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

modificată și completată, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat

inculpatul G.R.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori (parte vătămată minora D.S.V.).

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C.

pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., aplicând inculpatului G.R.A.

pedeapsa mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

de inculpatul S.M.

S-a menținut starea de arest preventiv a

inculpaților G.R.A. și S.M.

S-a dedus prevenția inculpaților, de la 8

aprilie 2013 la zi.

A fost obligat inculpatul S.M. la plata sumei

de 475 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul

parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat

pentru inculpatul G.R.A., în sumă de 75 RON, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de prim control judiciar a reținut că doar apelul inculpatului G.R.A. este

întemeiat și numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea

nr. 682/2002 cu consecință asupra cuantumului pedepsei, în sensul reducerii

cuantumului acesteia.

Cu privire la inculpatul S.M., instanța de

apel a apreciat că nu este întemeiat.

Reține Curtea de Apel București că pedeapsa

aplicată inculpatului S.M. a fost bine dozată atât sub aspectul cuantumului cât

și a modalității de executare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în

termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpații

G.R.A. și S.M.

Atât inculpatul

G.R.A. cât și inculpatul

S.M.

formulează

critici din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen. solicitând a se reține că decizia penală atacată

este nelegală întrucât nu au fost reținute în favoarea lor toate circumstanțele

atenuante judiciare, sens în care solicită reținerea dispozițiilor

art. 74 lit. a)-lit. c) C. pen. cu consecința reducerii cuantumului pedepsei

și ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere conform dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

Ambii inculpați solicită a se face aplicarea

dispozițiilor art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

penale atacate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., reține Înalta Curte că doar recursul declarat de inculpatul

S.M. este întemeiat și numai sub aspectul incidenței dispoziției

art. 5 C. pen. pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Întrucât inculpații

G.R.A. și S.M. au

declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea

instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține incidența în cauză

a normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recursuri.

Față de aceste dispoziții tranzitorii,

Înalta Curte va analiza motivele de recurs în baza cazurilor de casare reglementate

de C. proc. pen. anterior.

Procedând la soluționarea recursurilor, Înalta

Curte nu va mai relua situația de fapt stabilită de instanța de fond întrucât

aceasta nu a fost contestată de inculpați, care și-au exprimat acordul

de a se judeca în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen.

Astfel, instanța de control judiciar va analiza

doar criticile formulate de inculpați cu privire la cuantumul pedepselor aplicate,

modalitatea de executare a pedepselor și incidența legii penale mai favorabile.

Deși recurenții inculpați formulează

critici de netemeinicie referitoare la cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea

de executare, în susținerea acestor motive de recurs invocă cazul de casare

prevăzut de

art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. se referă la cazul de casare a hotărârii atacate când aceasta este

contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Din perspectiva dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. recurenții inculpați critică netemeinicia

pedepselor aplicate, critici ce nu se circumscriu acestui caz de casare.

Faptul că instanțele inferioare nu au reținut

în favoarea inculpaților toate circumstanțele atenuante judiciare reglemente

de dispozițiile art. 74 C. pen. nu echivalează cu nelegalitatea hotărârii.

În procesul de individualizare a sancțiunii

penale instanța analizează oportunitatea reținerii unor împrejurări ce

constituie circumstanțe atenuante, atribut ce revine exclusiv instanței

de judecată.

Ori, nereținerea acestor împrejurări cu valoare

de circumstanțe atenuante, nu poate conduce la concluzia că hotărârea este

nelegală, criticile formulate de inculpați fiind incompatibile cu cazul de

casare invocat.

Prin Legea nr. 2/2013 o mare parte a cazurilor

de casare reglementate de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. au

fost abrogate, iar conținutul celor rămase în vigoare s-au modificat, voința

legiuitorului fiind aceea de a transforma Înalta Curte într-o Curte de Casație

cu rolul de a se pronunța asupra unor aspecte de nelegalitate.

Criteriile de netemeinicie formulate de inculpați

se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. În forma sa nemodificată prin Legea nr. 2/2013, astfel încât abrogarea

dispozițiilor referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare

decurge din limitarea căii de atac a recursului doar la problemele de drept.

Din aceste considerente, Înalta Curte nu poate

reforma decizia penală atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și

nici a modalității de executare.

Reține însă Înalta Curte că recursul inculpatului

S.M. este întemeiat sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 5 C.

pen., sens în care urmează să-l admită ca atare pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 5 noul C.

pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea

mai favorabilă.

În cauza de față de la data pronunțării

deciziei din apel, 20 noiembrie 2013, și până la soluționarea recursului

a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind C. pen. împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze

dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire

strictă la modificările aduse infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism

sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancționator la data comiterii

faptelor și cel în vigoare la data soluționării recursului, precum și

sub aspectul instituțiilor autonome.

În urma acestei analize, Înalta Curte urmează

să stabilească care dintre legile penale succesive este mai favorabilă.

Infracțiunea de trafic de minori era reglementată

de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 potrivit căruia recrutarea,

transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării

acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare

de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea

nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane s-a modificat,

iar dispozițiile art. 12, art. 13, art. 14

1

și art. 15-art.

19 din lege s-au abrogat.

Aceste infracțiuni nu au fost dezincriminate,

ci au fost preluate în noul C. pen., art. 211 alin. (1) prevăzând și pedepsind

infracțiunea de trafic de minori.

Potrivit art. 211 C. pen., recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia,

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor

drepturi.

Comparând conținutul constitutiv al celor

două infracțiuni, cel prevăzut de Legea nr. 678/2001 și cel prevăzut de

noua lege, Înalta Curte reține că nu există diferențe între acestea, singurul

element de diferențiere fiind sancțiunea penală fapt pentru care va compara

efectele acuzației din legea veche, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

și efectele acuzației din legea nouă, art. 211 alin. (1) C. pen.

În reglementarea anterioară infracțiunea

de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită

cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar în noua reglementare, art. 211 alin. (1)

C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Cum noua reglementare prevede limite de pedeapsă

inferioare celor din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte consideră că legea nouă reprezintă

legea penală mai favorabilă și îi va da eficiență, în sensul că va reduce

proporțional pedeapsa aplicată inculpatului S.M. în raport de noile limite

de pedeapsă.

În mod identic va proceda Înalta Curte și

în cazul infracțiunii de proxenetism reglementată în C. pen. anterior la

art. 329 alin. (1), iar în noul C. pen. în art. 213 C. pen.

Comparând conținutul constitutiv al celor

două infracțiuni, Înalta Curte consideră că nu există elemente de diferențiere

între acestea nici sub aspectul conținutului constitutiv și nici sub aspectul

regimului sancționator, fapt pentru care va menține pentru această infracțiune

pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța fondului.

Principiul aplicări legii penale mai favorabile

presupune și o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire

la instituțiile autonome, în cauza de față, cu referire strictă la infracțiunea

continuată, concursul de infracțiuni și judecarea cauzei în cazul recunoașterii

vinovăției potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește efectele procedurii în

cazul recunoașterii vinovăției, nu există diferențe între art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen.

Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime așa încât

Înalta Curte va menține dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. anterior.

Cu privire la infracțiunea continuată, Înalta

Curte reține că, în urma comparării dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C. pen. anterior cu dispozițiile art. 35 noul C. pen., sub aspectul condițiilor

de existență, C. pen. anterior este mai favorabil.

Noul C. pen. condiționează existența

unității legale de unicitatea subiectului pasiv.

Ori, în cauza dedusă judecății fapta de proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. a fost comisă împotriva mai multor victime,

împrejurare în raport de care, față de noul conținut al unității

legale, s-ar impune reținerea faptelor în concurs real ceea ce ar putea determina

înăsprirea sancțiunii penale.

Sub aspectul sancțiunii în cazul unității

legale, ambele legi succesive prevăd aplicarea unui spor facultativ.

Sub aspectul condițiilor de existență,

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior

reprezintă legea penală mai favorabilă, astfel încât va menține aceste dispoziții

legale la încadrarea juridică a faptei.

Și în ceea ce privește pluralitatea

de infracțiuni, incidentă în cauza dedusă judecății sub aspectul concursului

real de infracțiuni, comparând condițiile de existență C. pen. anterior,

art. 33 C. pen., cu cele din noul C. pen., art. 38 C. pen., nu rezultă elemente

de diferențiere.

Sub aspectul pedepsei în cazul concursului de

infracțiuni există diferențe majore.

Noul C. pen. instituie sancționarea concursului

potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix.

Art. 39 noul C. pen. statuează că în cazul în

care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea

la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Întrucât în vechea reglementare aplicarea sporului

era facultativă, opinează Înalta Curte că sub aspectul regimului sancționator

legea veche reprezintă legea penală mai favorabilă astfel încât va menține

dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. anterior.

În cazul inculpatului G.R.A., reține Înalta

Curte că instanța de fond a reținut în favoarea acestuia dispozițiile

art. 74 lit. a) C. pen. referitoare la circumstanța atenuantă judiciară constând

în conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.

În noul C. pen., circumstanțele atenuante

judiciare sunt reglementate de dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen., însă

printre acestea nu se mai regăsește și circumstanța atenuantă judiciară

privitoare la conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii.

Între cele două legi penale succesive există elemente

de diferențiere și sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante.

Art. 76 noul C. pen. prevede că în cazul în care

există circumstanțe atenuante limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.

Art. 76 C. pen. anterior reglementează efectele

circumstanțelor atenuante și prevede că în cazul existenței circumstanțelor

atenuante pedeapsa se coboară sub minimul special.

Prezentarea comparabilă a dispozițiilor ce

reglementează regimul circumstanțelor atenuante și efectele acestora,

față de caracterul restrictiv al circumstanțelor atenuante ca și

sub aspectul efectelor în noul C. pen., opinează Înalta Curte că legea veche reprezintă

legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului G.R.A.

Mai mult decât atât unitatea dintre incriminare

și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina

incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa din altă lege ca și combinarea dispozițiilor

de favoare privitoare la circumstanțele atenuante sau agravante, acestea participând

în egală măsură la stabilirea cadrului legal unitar pe baza căruia se determină

incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

Pentru aceste considerente, opinează Înalta Curte

că în cazul inculpatului G.R.A. legea penală mai favorabilă este legea veche astfel

încât nu există motive pentru admiterea recursului acestuia.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte

urmează ca în baza art. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite

recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 345/A din 20

noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală atacată și

în parte sentința penală nr. 504 din 12 septembrie 2013 a Tribunalului Giurgiu

și rejudecând în fond:

Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și

4 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat

la art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., 3 ani și 4 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 211

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. de la 3 ani și

4 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile

art. 67 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și

art. 34 lit. b) C. pen. anterior va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C.

pen.

Va face aplicarea art. 66 lit. a) și lit. b)

C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

În baza art. art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.R.A.

împotriva aceleiași decizii penale.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților

G.R.A. și S.M., durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2013 la

25 aprilie 2014.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva

deciziei penale nr. 345/A din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată și

în parte sentința penală nr. 504 din 12 septembrie 2013 a Tribunalului Giurgiu

și rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani

și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat

la art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., 3 ani și 4 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. de la 3 ani și 4 luni

închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și

art. 34 lit. b) C. pen. anterior dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Face aplicarea art. 66 lit. a) și lit. b) C.

pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

G.R.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților G.R.A.

și S.M., durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2013 la 25 aprilie

2014.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu pentru recurentul inculpat S.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat G.R.A. la plata sumei

de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie

2014.