ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins cererea formulată de inculpatul B.C.C. - de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri, sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., respectiv, art. 183 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C., la pedeapsa principală de 17 (șaptesprezece) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și urm. N.C.C. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P.E. și a fost obligat inculpatul B.C.C. să-i plătească acesteia suma de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de S.C.J.U. Craiova și a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească suma de 13.884,50 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei P.G.

S-a admis acțiunea civilă formulată de S.J.U. Drobeta Turnu-Severin și a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească suma de 196 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei P.G.

În baza art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și art. 7 din. Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a dispus restituirea către partea civilă P.E., la rămânerea definitivă a hotărârii, a cuțitului ridicat de organele de urmărire penală și înaintat la Tribunalul Mehedinți, odată cu dosarul cauzei, ca „proba nr. 1".

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.E. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare conform chitanței din 03 ianuarie 2013 eliberată de Cabinet Avocat B.G.

A fost obligat inculpatul 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 24 aprilie 2012 s-a înregistrat pe rolul instanței Rechizitoriul nr. 996/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a reținut că prin Rezoluția nr. 67 din data de 29 decembrie 2011 s-a început urmărirea penală față de învinuitul B.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat faptă prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

Prin ordonanța din data de 30 decembrie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt, în seara zilei de 11 decembrie 2011, în timp ce se aflau în barul SC C.B.C., SRL, aparținând numitului M.A., în com. Corcova, jud. Mehedinți, între inculpatul B.C.C. și victima P.G., a avut loc o discuție pe motive politice, în urma căreia cei doi au început să se insulte și să se îmbrâncească reciproc.

În aceste împrejurări, inculpatul a vrut să lovească victima cu o sticlă cu bere în cap, dar a intervenit M.A. și a parat lovitura.

Martorul M.A. i-a cerut inculpatului să părăsească barul.

După inculpat, a părăsit barul și victima, care se afla într-o stare avansată de ebrietate.

În momentul în care victima a ieșit din bar, a fost lovită de către inculpat cu o piatră în zona capului, după care inculpatul a revenit în bar, având un cuțit în mână și a afirmat că a lovit victima și i-a luat cuțitul.

După ce a lăsat cuțitul în bar, pe lada frigorifică, inculpatul a ieșit din nou afară și i-a aplicat o lovitură victimei, sărind cu picioarele în spatele acesteia.

În urma loviturii primite, victima a căzut jos într-un șanț la marginea drumului.

Martorul V.D.M. a strigat la inculpat pentru a nu mai lovi victima, după care a intrat în bar.

După aproximativ 3 minute a intrat în bar și inculpatul care a sesizat S. 112, în legătură cu faptul că a fost lovit de către victimă.

Victima a fost transportată la Spitalul Județean Dr. Tr. Severin iar ulterior transferată la Spitalul Craiova, unde a decedat în data de 30 decembrie 2011.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut fapta săvârșită declarând că, întrucât victima a luat-o la fugă după el, având un cuțit asupra sa, a lovit-o cu piciorul în zona umărului pentru a-i lua cuțitul.

S-a constatat că susținerea inculpatului că victima a avut un cuțit asupra sa nu s-a confirmat.

Atât martorul V.D.M. cât și martorul M.A., au declarat că, după ce victima P.G. a ieșit din bar, au auzit o lovitură în tablă (zgomot metalic) dinspre poartă și imediat a intrat în bar inculpatul care a afirmat că a lovit victima și a luat cuțitul.

Fiind audiat, martorul V.D.M. a declarat că în momentul în care inculpatul a intrat în bar, a afirmat că a lovit cu piatra victima și a așezat un cuțit pe masă.

De asemenea, martorul V.D.M. a văzut când inculpatul a lovit victima în spate, sărind cu amândouă picioarele în spatele acestuia.

S-a mai reținut că din concluziile raportului medico-legal din 3 din 02 aprilie 2012, încheiat de I.M.L. Craiova, a rezultat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, cu suprafața de impact mică, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate.

Având în vedere declarația martorului V.D.M. care a relatat că inculpatul a afirmat că a lovit victima cu o piatră, coroborat cu concluziile raportului medico-legal în sensul că leziunea traumatică s-a putut produce cu un corp dur cu suprafață de impact mică (aproximativ 6-10 cm pătrați), se reține că inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu o piatră în zona capului.

În drept, fapta inculpatului B.C.C. care, în data de 11 decembrie 2011, în jurul orei 19,00, i-a aplicat lovituri cu o piatră, în zona capului, victimei P.G., în timp ce se aflau în fața barului SC C.B.C. SRL , pe raza com. Corcova, satul Cernaia, în urma cărora victima decedat în data de 30 decembrie 2011 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prev. de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Fiind audiată, P.E., soția victimei, a arătat că dorește să se constituie parte civilă cu suma de 25.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli cu spitalizarea, deplasări la spital, medicamente și cheltuieli de înmormântare.

Fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima P.E., a arătat că dorește asistență juridică gratuită și acordarea de către stat a unor compensații financiare.

Au fost reținute ca mijloace de probă: procesul verbal de sesizare; proces verbal de cercetare la fața locului și schiță; planșe foto; proces verbal de ridicare mijloace de probă; proces verbal de predare - primire mijloc de probă și planșe foto; proces verbal de predare-primire mijloc de probă și planșe foto; proces verbal de prezentare în vederea recunoașterii cuțitului de către P.E.; declarații făptuitor/învinuit/ inculpat; declarație parte civilă; declarații martor M.A.; declarații martor V.D.M.; declarație martor M.D.L. și raport medico-legal autopsie din 02 aprilie 2012, încheiat de I.M.L. Craiova.

Au fost ridicate următoarele mijloace de probă:

Proba nr. 1: cuțit - lungimea totală - 26 cm, lungime lamă- 14,5 cm, lățime lamă - 2,5 cm, pe lamă inscripția „C., mâner tip imitație corn de căprioară, în două nituri și lat de 2,5 cm.

Proba ambalată în plic de hârtie și sigilată cu ștampila Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, urmând a fi înaintată Tribunalului Mehedinți împreună cu dosarul cauzei.

Din fișa de cazier a rezultat că inculpatul a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) prin Ordonanța nr. 1200/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia.

În cursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta săvârșită.

În tot cursul urmăririi penale inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare în conformitate cu disp. art. 6 și art. 171 C. proc. pen., iar la data de 20 aprilie 2012 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în prezența apărătorului desemnat din oficiu, av. C.C.

La solicitarea instanței, S.C.J.U. Craiova, prin adresa din 25 mai 2012 (fila 28 dosar) a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 13 884,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate P.G. pe perioada 12 decembrie 2011- 30 decembrie 2011, atașând în acest sens și decontul de cheltuieli.

S.J.U. Drobeta - Turnu - Severin, prin adresa din 12 iunie 2012 (de la fila 46 din dosar) a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 196 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei P.G. pe perioada internării sale în secția de Chirurgie Generală la data de 11 decembrie 2011.

Soția victimei, numita P.E., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.000 lei reprezentând daune materiale și 100 000 lei reprezentând daune morale iar prin adresa depusă la dosar la data de 01 iunie 2012, descendenții victimei, numiții P.G.D. și P.D., au comunicat că nu înțeleg să se constituie părți civile în prezenta cauză.

În dovedirea pretențiilor civile, partea civilă P.E., a depus la dosar chitanțe, bonuri fiscale și bilete de călătorie - filele 83-93 dosar.

După constatarea, la prima zi de înfățișare, a regularității actului de sesizare, în cauză a fost audiat inculpatul B.C.C. - care nu a înțeles să solicite aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. - și apoi s-au audiat martorii M.A. (fila 52 dosar), M.D.L. (fila 66 dosar), l.V. (fila 67 dosar) C.A. (fila 94 dosar), L.D. (fila 105 dosar), T.C. (fila 106 dosar), M.I. (fila 107 dosar) și V.D.M. (fila 149 dosar).

La termenul din 13 iunie 2012, instanța a apreciat că, pentru justa soluționare a cauzei, se impune efectuarea referatului de evaluare pentru inculpat, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, depunând la dosar acest referat de evaluare la termenul din 27 iunie 2012.

La solicitarea instanței, la termenul din 21 noiembrie 2012, I.M.L. Craiova, prin adresele din 20 noiembrie 2012 a înaintat la dosar, precizările cu privire la leziunile traumatice suferite de către numitul P.G. și descrise în Raportul de Constatare Medico-Legală din 3 februarie 2012 iar la termenul din 16 ianuarie 2013, I.M.L. Craiova a înaintat avizele Comisiei de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova cu privire la raportul de constatare medico-legală din 02 aprilie 2012 și completarea din 20 noiembrie 2012.

Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, în fapt, instanța a constatat următoarele:

În seara zilei de 11 decembrie 2011, în timp ce se aflau în barul SC C.B.C. SRL, aparținând numitului M.A., în com. Corcova, jud. Mehedinți, între inculpatul B.C.C. și victima P.G., a avut loc o discuție contradictorie, în timpul căreia cei doi au început să se insulte și să se îmbrâncească reciproc.

În aceste împrejurări, inculpatul a vrut să lovească victima cu o sticlă cu bere în cap, dar a intervenit M.A. și a parat lovitura.

La solicitarea martorului M.A. inculpatul a ieșit din bar și a așteptat victima, iar după ieșirea acesteia din bar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, cu o piatră, în zona capului.

Inculpatul a luat de la victimă cuțitul pe care-l avea asupra sa și a intrat în bar unde a spus celor prezenți propria versiune despre derularea faptelor și a apelat Serviciul de urgență 112.

Inculpatul a părăsit barul și văzând că victima se deplasa pe drum, spre locuința sa, i-a mai aplicat o lovitură, sărind cu picioarele în spatele acesteia.

În urma loviturii primite, victima a căzut într-un șanț la marginea drumului, apoi s-a ridicat și a plecat spre casă.

Martorul V.D.M. a strigat la inculpat pentru a nu mai lovi victima, după care a intrat în bar.

La fața locului au sosit organele de poliție, iar victima a fost transportată la Spitalul Județean Dr. Tr. Severin, ulterior fiind transferată la Spitalul Craiova.

La data de 12 decembrie 2012 victima a fost examinată de către medicul legist, iar din Raportul medico-legal din 03 februarie 2012, întocmit de I.M.L. Craiova, rezultă că victima prezenta, fronto-parietal stânga supero-lateral, la circa 6 cm de linia mediană, imediat supraiacent regiunii temporale stângi, plagă de circa 3 cm, semicirculară cu concavitatea spre inferior suturată (cu diametrul cercului imaginar de circa 2,2 cm) pe fond intens tumefiat, fluctuent, de circa 10/8/1 cm, la nivelul regiunii fronto-temporo-parietale stângi.

De asemenea, victima mai prezenta o echimoză violacee de circa 7/4 cm retroauricular stânga ce se extinde și supraiacent pavilionului auricular stâng pe circa 1/1 cm.

Se mai reține că din examinările clinice și paraclinice a fost evidențiat un hematom acut extradural temporo-parietal stâng de 4,5/9 cm, neomogen, cu bule aerice incluse, difuz, cu efect mare de masă adiacent și o minimă deplasare a liniei mediale contralateral - 1 cm, cu fractură cominutivă cu înfundare parietal stânga.

Victima a fost operată și reoperată pentru recidivă locală, iar la data de 30 decembrie 2012 a decedat.

Din raportul medico-legal din 02 aprilie 2012, întocmit de I.M.L. Craiova - cu precizările ulterioare -, a rezultat că moartea victimei P.G. a fost violentă și s-a datorat hematomului extradural operat recidivat urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă de craniu.

S-a precizat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu suprafața de impact mică (6-10 cm pătrați), între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate, loviturile putând fi aplicate din față-spate, lateral stânga-dreapta.

Cele două acte medico-legale, inclusiv completările acestora, au fost avizate în cursul cercetării judecătorești, de către Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova, cu mențiunile că se exclude mecanismul pasiv de producere, leziunile fiind produse prin lovire activă, că au fost aplicate mai multe lovituri și că fractura cominutivă cu înfundare, localizată parietal stânga a fost produsă printr-o singură lovitură.

În drept, fapta comisă de inculpatul B.C.C., în împrejurările și condițiile anterior descrise, constând în aceea că în data de 11 decembrie 2011, i-a aplicat victimei P.G. mai multe lovituri, cu o piatră, în zona capului provocându-i leziuni în urma cărora victima a decedat în data de 30 decembrie 2011 întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În rezolvarea acțiunii penale, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și menționate în rechizitoriu, precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, mai sus menționate.

Cu privire la forma de vinovăție s-a constatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în reglementarea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. pen., în sensul că a prevăzut că loviturile aplicate victimei pot duce la decesul acesteia, nu a urmărit acest rezultat însă a acceptat posibilitatea survenirii morții victimei.

Această formă a vinovăției este și cea care impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 din C. pen.

S-a mai reținut că deși inculpatul, atât personal cât și prin apărătorul său, a susținut că victima nu a fost lovită cu intenția de a i se suprima viața, probele administrate în cauză au atestat că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție mai sus menționată.

S-a constatat astfel că inculpatul nu a acționat cu intenție directă, în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât dacă ar fi urmărit producerea decesului victimei, nimic nu l-ar fi împiedicat pe inculpat să obțină acest rezultat, însă, din declarațiile date rezultă că inculpatul are o atitudine vădit nesinceră referitoare la modul în care s-au derulat faptele.

Astfel, acesta a arătat că i-a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul, peste mâna în care victima avea cuțitul cu care îl amenința, și că ulterior, în cea de-a doua fază a conflictului, i-a mai aplicat victimei o lovitură, tot cu piciorul, în spate.

Acest ultim aspect este real, fiind relevat și de declarația martorului V.D.M.

Prima parte a conflictului a avut o altă desfășurare decât cea prezentată de către inculpat.

Inculpatul știa că victima are cuțit asupra sa - aspect ce a rezultat atât din declarația inculpatului, cât și din declarația dată inițial de către martorul M.A.

După cearta din bar, în timpul căreia inculpatul a vrut să lovească victima și a intervenit același martor, inculpatul a părăsit barul și a așteptat victima, înarmându-se cu o piatră.

După ce victima a ieșit din bar, inculpatul a lovit, de mai multe ori, victima în cap, în partea stângă, în zona urechii, deasupra și puțin în spate, una dintre lovituri producând fractura cominutivă cu înfundare - aceste aspecte rezultând din constatările actelor medico-legale mai sus menționate.

Obiectul cu care a lovit victima a fost o piatră - suprafața de impact fiind mică și aproximativ circulară - aspecte ce rezultă din declarația inițială a martorului V.D.M. și constatările din actele medico-legale.

Inculpatul a aruncat piatra - pentru a nu fi descoperită în acea zonă, în situația în care se făcea o cercetare a locului respectiv - aceasta lovind poarta de tablă aflată în imediata apropiere a barului - zgomotul fiind perceput de martorii din bar.

De asemenea, inculpatul - cunoscând că victima avea cuțit - a luat cuțitul victimei și a intrat în bar unde l-a arătat martorilor pentru a-și asigura astfel apărarea atunci când fapta va fi fost descoperită.

În aceeași idee, inculpatul a apelat și la Serviciul de urgență 112 -spunând că el fusese cel atacat - și apoi a părăsit barul.

La ieșire, contrariat de faptul că victima se ridicase și mergea către locuința sa, inculpatul a mai aplicat o lovitură, sărind cu picioarele în spatele victimei, aceasta căzând la pământ.

Auzind că este strigat de către martorul V.D.M., inculpatul nu a mai continuat să lovească victima.

S-a mai reținut că această derulare a faptelor a rezultat din coroborarea aspectelor principale rezultate din declarațiile martorilor, din declarațiile inculpatului și, mai ales, din constatările reținute de actele medico-legale.

Ori, aplicând victimei multiple lovituri cu un obiect dur, într-o zonă vitală, inculpatul nu se putea să nu prevadă că poate surveni decesul.

Pentru a se putea reține că fapta constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 din C. pen., ar fi fost necesar ca probele administrate să conducă la faptul că inculpatul a acționat cu intenție - pentru a lovi victima și din culpă - simplă sau cu previziune, în raport cu rezultatul produs - moartea victimei.

S-a constatat că intenția depășită - ca formă a vinovăției inculpatului -este exclusă pentru următoarele considerente:

- zona în care s-au aplicat loviturile este una vitală; în condițiile concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul ar fi putut aplica lovituri victimei la nivelul membrelor superioare sau inferioare, însă este evident că i-a fost teamă că dacă nu lovește victima suficient de puternic aceasta poate scoate cuțitul și incu lpatul ar fi devenit, din atacator, atacat;

- numărul și intensitatea loviturilor - inculpatul a lovit victima de mai multe ori, cu mare intensitate - având în vedere fractura multieschiloasă, cu înfundare, de boltă de craniu;

- atitudinea inculpatului în cea de-a doua fază a conflictului, acesta aplicând o nouă lovitură victimei, intervenția martorului fiind cea care l-a determinat pe inculpat să nu continue agresiunea;

- atitudinea nesinceră a inculpatului, în tot timpul procesului penal; dacă inculpatul ar fi fost sincer, aspectele declarate de acesta s-ar fi „pliat" pe constatările medicilor legiști.

Raportat la solicitarea apărătorului inculpatului de a se reține circumstanța legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale.

Astfel, s-a invocat faptul că stare de tulburare a fost declanșată în interiorul barului din cauza altercațiilor dintre inculpat și victimă, a culminat cu momentul în care victima ar fi amenințat, cu cuțitul, inculpatul, amenințare care ar fi fost demnă de luat în seamă întrucât provenea de la o persoană în stare de ebrietate.

S-a reținut că aceste aspecte nu rezultă din nici-o probă administrată în cauză, cu excepția declarației inculpatului, iar, inculpatul nu explică într-un mod plauzibil motivul pentru care a părăsit barul înaintea victimei cu care se „îmbrâncise" la un moment dat în bar și nici motivul pentru care a așteptat victima, însă susține în mod vehement și constant că victima a avut cuțit și că acest cuțit a fost folosit de victimă pentru a-l amenința.

Din modul de derulare a faptelor s-a reținut că rezoluția infracțională a fost luată în interiorul barului și a fost pusă în aplicare qvasi-imediat, timpul scurs fiind la limita de la care s-ar putea reține premeditarea faptei, inculpatul având timp să se înarmeze și să gândească și modul în care va acționa după comiterea faptei.

În aceste condiții s-a apreciat că este dificil de reținut că a existat o asemenea tulburare sau emoție, pricinuită de victimă și sub imperiul căreia inculpatul a acționat în ambele faze ale conflictului.

Față de cele de mai sus, cererile formulate de inculpat, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., respectiv, art. 183 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., au fost respinse.

Constatând că sunt realizate cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, ca autor, în sensul art. 24 din C. pen. - s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, fără reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei principale, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., limitele pedepsei prevăzute de lege sunt între 15 și 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi; fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind o infracțiune contra vieții persoanei, comisă într-un loc public, de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice; inculpatul nu are antecedente penale, însă din evidența operativă rezultă că anterior a mai comis fapte penale de violență; inculpatul a avut o atitudine nesinceră, în fapt încercând să evite răspunderea penală; referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți este relativ favorabil, cuprinzând puține aspecte pozitive care să poată constitui temeiuri care să atragă reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare.

Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 din C. pen. poate fi atins prin stabilirea unei pedepse principale de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispozițiile art. 414

5

alin. (4) C. proc. pen., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii de omor calificat și de împrejurările cauzei, așa cum au fost mai sus menționate - criterii prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., în baza art. 71 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că art. 175 alin. (1) din C. pen. prevede pentru infracțiunea de omor calificat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripția executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C. pen.

întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat că la săvârșirea infracțiunii ar fi fost folosit cuțitul ridicat de organele de poliție și nici că acesta a aparținut inculpatului ci victimei, s-a dispus restituirea către partea civilă P.E., la rămânerea definitivă a hotărârii, a cuțitului ridicat și înaintat la Tribunalul Mehedinți, odată cu dosarul cauzei, ca „proba nr. 1".

În termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în cauza penală s-au constituit părți civile:

- S.C.J.U. Craiova, prin adresa din 25 mai 2012 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 13 884,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei P.G. pe perioada 12 decembrie 2011- 30 decembrie 2011, atașând în acest sens și decontul de cheltuieli;

- S.J.U. Drobeta Turnu-Severin, prin adresa din 12 iunie 2012 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 196 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei P.G. pe perioada internării sale în secția de Chirurgie Generală la data de 11 decembrie 2011;

- soția victimei, numita P.E., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35 000 lei reprezentând daune materiale și 100 000 lei reprezentând daune morale.

Referitor la unitățile prestatoare de servicii medicale, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de S.C.J.U. Craiova și inculpatul B.C.C. a fost obligat să plătească suma de 13.884,50 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei P.G..

De asemenea, s-a admis acțiunea civilă formulată de S.J.U. Drobeta Turnu-Severin și a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească suma de 196 lei cu titlu de cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei P.G.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă P.E., s-a constatat că prin înscrisurile depuse la dosar (filele 83-93) și prin declarațiile martorilor I.V. și T.C. s-a făcut dovada prejudiciului cert suferit și a cheltuielilor ce urmează a se efectua pentru îndeplinirea cutumelor religioase.

Fiind realizate condițiile angajării răspunderii civile delictuale, s-a admis acțiunea civilă a părții civile P.E. și, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și urm. N.C. civ., inculpatul B.C.C. a fost obligat să-i plătească acesteia suma de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În ceea ce privește cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, s-a constatat că partea civilă - soție supraviețuitoare - a suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune si dragoste provocate, prin moartea unei ființe apropiate, fiind evident că decesul victimei a produs traume și a lezat sentimentele care stau la baza relației soț-soție, mai ales că locuiau și gospodăreau împreună, fiind obligat inculpatul să plătească părții civile P.E. suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

În baza art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și art. 7 din. Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea, de la inculpat, de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.E. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.C.C., care a invocat critici sub aspectul încadrării juridice a faptei și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate.

În motivarea apelului, s-a susținut că inculpatul a aplicat o singură lovitură victimei și nu a avut intenția să suprime viața acesteia, rezultatul produs, respectiv moartea victimei fiind cauzat din culpă, încadrarea juridică justă a faptei fiind aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

De asemenea, s-a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art 73 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul a acționat sub imperiul provocării cauzate prin acțiunea părții vătămate care l-a amenințat cu un cuțit, în momentul când a ieșit din barul unde a avut loc altercația.

În subsidiar au fost invocate critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev de art 74 C. pen., având în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie organizată și are șanse sporite de reintegrare socială.

Prin Decizia penală nr. 226 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva sentinței penale nr. 17 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 3830/101/2012.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de apel, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul situației de fapt, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, în sensul că în seara de 11 decembrie 2011, în timp ce se aflau în barul SC C.B.C. SRL, aparținând numitului M.A., în com. Corcova, jud. Mehedinți, între inculpat și victima P.G., a avut loc o altercație în cursul căreia cei doi și-au adresat injurii, s-au îmbrâncit, inculpatul a intenționat să lovească victima cu o sticlă cu bere în cap, conflictul fiind însă aplanat de martorul M.A. - patronul barului respectiv, care a parat lovitura, după care, a solicitat inculpatului să părăsească incinta.

În aceste condiții, inculpatul a părăsit barul, iar după câteva minute (1-2 minute conform depoziției martorului V.D. și aproximativ 3 minute conform declarației martorului M.A.) a părăsit barul și partea vătămată, ocazie cu care inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, cu o piatră, în zona capului. Imediat după aceasta, inculpatul a revenit în bar cu un cuțit susținând că a lovit victima și i-a luat cuțitul pe care îl avea asupra sa, după care a apelat Serviciul de urgență 112.

În continuare, inculpatul a părăsit din nou barul și văzând că victima se deplasa pe drum, spre locuința sa, i-a mai aplicat o lovitură, sărind cu picioarele în spatele acesteia iar în urma loviturii primite, victima a căzut într-un șanț la marginea drumului.

Inculpatul s-a apărat pe tot parcursul procesului penal, susținând că a acționat sub imperiul provocării din partea victimei care l-a amenințat cu un cuțit și în aceste condiții, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în mână pentru a-l dezarma și ulterior i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în zona spatelui.

Această apărare a inculpatului nu este însă susținută de materialul probator administrat, din care rezultă că inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu o piatră în zona capului, în urma loviturilor fiind cauzat decesul victimei, care s-a datorat hematomului extradural operat recidivat urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă de craniu.

Împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu o piatră în zona capului, nu a fost recunoscută de inculpat, însă este dovedită cu depozițiile martorilor V.D. și M.A., audiați la urmărirea penală și instanța de fond, care nu au perceput direct evenimentele, însă au relatat că în timp ce se aflau în bar, au auzit afară un zgomot puternic, specific unei lovituri în tablă, după care inculpatul a revenit în bar având în mână un cuțit, susținând că a lovit victima și i-a luat cuțitul, martorul V.D. relatând că inculpatul a recunoscut că a lovit victma cu o piatră (fila 149 dos instanței de fond și 38-39 dos urm pen). Este evident că zgomotul pe care l-au auzit martorii a fost produs ca urmare a acțiunii inculpatului, care după ce a lovit victima cu piatra în zona capului, a aruncat piatra pentru a nu fi descoperită cu ocazia cercetărilor și în cădere aceasta a lovit poarta de tablă aflată în apropierea barului, producând acel zgomot specific perceput de cei doi martori.

Având în vedere depozițiile acestor martori, care se coroborează cu actele medico -legale și ținând cont că victima nu a mai avut conflict în acea zi cu alte persoane decât cu inculpatul, este evident că cel care a lovit victima cu piatra în zona capuzlui este inculpatul, fiind exclusă posibilitatea producerii leziunilor prin cădere, în condițiile în care în suplimentul la expertiza medico legală (fila 120 dos inst de fond) astfel cum a fost avizat de I.M.L. Craiova (fila 148 dos. inst. de fond) se atestă că leziunile care au condus la deces au fost produse prin lovire activă, fiind exclus mecanismul prin cădere și lovire de corp dur.

Critica referitoare la încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, nefondată.

Infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev de art 183 C. pen. este o infracțiune praeterintenționată, inculpatul acționând cu intenție în ce privește lovirea victimei, însă este în culpă în raport de rezultatul mai grav care se produce și anume moartea acesteia.

În speță, față de modul cum a acționat inculpatul, respectiv prin lovire directă aplicată victimei în mod repetat, cu o cărămidă în zona capului, loviturile fiind aplicate cu intensitate, fapt ce rezultă din urmările produse, fiind cauzată fractură multieschiloasă de boltă de craniu, în mod corect s-a apreciat că fapta constituie infracțiunea de omor calificat, prev de art 174-175 alin 1 lit i C. pen., întrucât chiar dacă nu a urmărit să suprime viața victimei, este evident că a acceptat producerea acestui rezultat, fapta fiind comisă cu intenție indirectă.

Referitor la motivul de apel privind reținerea circumstanței legale a provocării prevăzută de art 73 lit. b) C. pen., se constată ca fiind nefondate criticile formulate de inculpat.

Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art 73 lit. b) C. pen. este necesar ca fapta să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În speță, din probele administrate nu rezultă că inculpatul s-a aflat în vreuna din aceste situații prevăzute de textul de lege, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost primul care, în urma altercației avute cu partea vătămată în interiorul barului a încercat să o lovească pe victimă cu o sticlă în cap, însă conflictul a fost aplanat de martorul M.A. care a parat lovitura și a cerut inculpatului să părăsească barul, iar după ce a părăsit barul, deși avea posibilitatea să evite un nou conflict, întrucât partea vătămată a mai rămas în incintă câteva minute, cu toate acestea, inculpatul în mod nejustificat a decis să o aștepte pe partea vătămată să iasă afară din bar și în aceste condiții i-a aplicat lovituri repetate cu o piatră în zona capului.

Împrejurarea că victima avea un cuțit asupra ei este lipsită de relevanță, întrucât nu există nicio dovadă că partea vătămată a încercat să exercite acte de agresiune asupra inculpatului, pentru a se putea susține că inculpatul s-ar fi aflat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții în înțelesul dispozițiilor art 73 lit. b) C. pen.

În plus, partea vătămată avea o vârstă înaintată, respectiv 69 de ani și se afla în stare de ebrietate, astfel că pentru aceste motive nu putea constitui o amenințare serioasă pentru inculpat.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, s-a constatat că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individulizare prevăzute de art 72 C. pen., aplicând inculaptului o pedeapsă de 17 ani închisoare, pedeapsa astfel aplicată fiind în măsură să realizeze scopul prevăzut de art 52 C. pen., respectând principiul proporționalității în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, valoarea socială lezată, care este una fundamentală, respectiv viața persoanei. Pedeapsa complementară a fost, de asemenea, just individualizată, raportat la gravitatea și natura infracțiunii săvârșite.

S-a constatat că nu există temeiuri pentru a se reține în cauză circumstanțe atenuante.

Orice Împrejurare de natură a fi considerată circumstanță atenuantă trebuie analizată și în raport de datele despre fapta comisă, luându-se în considerare pericolul generic dar si concret al acesteia si din aceasta perspectiva se impune a fi subliniat ca inculpatul a acționat cu deosebita violența, folosind un instrument apt sa producă moartea si lovind victima intr-o zonă vitală, iar în antecedente a mai fost sancționat administrativ pentru fapte de violență, fiindu-i aplicată o sancțiune administrativă pentru o faptă de lovire,după cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală (fila 31). Aceste împrejurări conferă faptei un caracter grav si justifica atât cuantumul pedepsei cât si modul de executare al acesteia, o pedeapsă într-un cuantum mai mic nefiind aptă să realizeze scopul educativ - preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art 52 C. pen.

Latura civilă a fost corect soluționată, printr-o apreciere corectă a probelor testimoniale și cu înscrisuri administrate în acest sens, suma de 35 000 lei despăgubiri materiale acordată părții civile P.E. fiind dovedită cu depozițiile martorilor I.V. și T.C. și înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, filele 83-93. Daunele morale au fost, de asemenea, just apreciate, fiind evident că partea civilă P.E., în calitate de soție a victimei a suferit un prejudiciu moral, prin pierderea prematură a soțului cu care locuia și se gospodărea împreună, cuantumul acestui prejudiciu, fiind just apreciat la suma de 100 000 lei. De altfel, se constată că sub aspectul laturii civile nu au fost invocate critici în apelul formulat de inculpat.

De asemenea, s-a mai reținut că, în mod corect a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C.J.U. Craiova la plata cheltuielilor de spitalizare, ocazionate cu internarea victimei în spital, ca urmare a faptei comisă de inculpat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.C.C., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 172 din C. proc. pen., solicitând reținerea circumstanței atenuante a săvârșirșirii faptei în stare de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea în mod corespunzător a pedepsei inculpatului.

Examinând recursul, în raport cu motivele de casare invocate și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că a este fondat, pentru considerentele următoare:

Prealabil analizării criticilor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării acestora.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., "hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Înalta Curte reține că, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

În prezenta cauză, nu este incidență niciuna dintre aceste situații.

În ceea ce privește critica formulată de inculpat, prin care se invocă faptul că a săvârșit fapta în stare de provocare, înalta Curte reține că această apărare nu poate fi analizată, întrucât ar presupune o reevaluare a situației de fapt, care nu mai este posibilă în calea de atac a recursului declarant împotriva deciziilor pronunțate în apel, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Solicitarea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. a fost analizată atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, care au constatat în fapta de omor nu a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, din probele administrate nerezultând că inculpatul s-a aflat în vreuna din aceste situații.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a N.C.P. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din N.C.P.

Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de omor calificat de către inculpat, instanța de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, cea complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.

În raport cu pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen. (de 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.), instanța de recurs constată că dispozițiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conținutului incriminării textului art. 175 din vechiul C. pen. (art. 188 N.C.P.) și urmează a fi aplicate.

În reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementului circumstanțial prevăzut de litera i a art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă sub aspectul condițiilor de incriminare.

În condițiile N.C.P., se constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., sunt de la 10 la 20 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 15 la 25 de ani închisoare.

Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanța de recurs, care are obligația de a efectua o transpunere proporțională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat și instanța de fond.

Potrivit hotărârii de condamnare, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 17 din 24 ianuarie 2013 a Tribunalului Mehedinți, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrării juridice a faptei și cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.

Va reduce pedeapsa de la 17 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la 15 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 17 din 24 ianuarie 2013 a Tribunalului Mehedinți, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrării juridice a faptei și cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 17 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la 15 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.