ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1606/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Botoșani

a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., formulată de inculpat, prin apărător.

A condamnat pe inculpatul B.R., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 27 martie 2012 la zi.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile Z.E.L. și Z.A.N. sumele de 20.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit în lungime de 22 cm, cu mânerul din fontă, de culoare maro, cu model în basorelief, în lungime de 12 cm și lama, cu vârf ascuțit, cu un singur tăiș, cu lungimea de 10 cm și lățimea de 1,70 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 149/ P din 19 iunie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul B.R. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, în noaptea de 26/27 martie 2012, în jurul orei 4,00, inculpatul, aflat pe strada S. din municipiul Botoșani, județul Botoșani, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit, în zona toracică, victimei Z.M., provocându-i leziuni care au dus la deces.

Din examinarea probelor administrate la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, s-a constatat că, în noaptea de 26/27 martie 2012, în jurul orei 23,30, inculpatul B.R., care locuiește în cartierul Parcul Tineretului din Botoșani, s-a deplasat împreună cu fratele său B.E. în centrul orașului pentru a se întâlni cu o persoană pe nume C., zis „Z.", împreună cu care inculpatul intenționa să se deplaseze în țară. Au verificat împreună prețurile unor mașini expuse spre vânzare, după care, în jurul orelor 1,15, s-au reîntors în Parcul T. unde mai erau expuse mașini spre vânzare.

În acest timp, victima Z.M., împreună cu numiții S.C.C., C.A.B. și alte două persoane rămase necunoscute, au achiziționat de la un minimarket de pe str. X mai multe sticle cu vin. După ce au ieșit din magazin, în dreptul brutăriei alăturate, s-au întâlnit cu grupul inculpatului. între cele două grupuri s-a declanșat un conflict de către numitul Z., conflict în care au intervenit și celelalte persoane, precum și inculpatul și victima, care și-au adresat amenințări și s-au îmbrâncit reciproc.

La intervenția unei persoane din cartier, cele două grupuri s-au despărțit, după care inculpatul, însoțit de fratele său și numitul Z., s-au deplasat din nou spre centrul orașului, unde au mai stat circa 2 ore, după care frații B. l-au condus pe martor acasă.

Grupul victimei Z. s-a deplasat la locuința unuia dintre ei și au consumat sticlele de vin cumpărate. în timp ce inculpatul, însoțit de fratele său, B.E., se întorceau spre casă, în Parcul T., în apropierea clubului V., de pe str. S., s-au întâlnit cu victima Z.M., care se deplasa din sens opus și care avea în mână o sticlă de vin. Văzând pe inculpat și fratele acestuia, victima a spart sticla de vin de un gard, și, rămânând în mână doar cu un ciob de la gâtul sticlei, și-a continuat deplasarea spre inculpat.

De frică, martorul B.E. s-a îndepărtat în fugă, iar când victima a ajuns aproape de inculpat, a încercat să-1 lovească cu acel ciob de sticlă, însă inculpatul a parat lovitura cu o mână, în timp ce cu cealaltă i-a aplicat victimei, cu cuțitul, o lovitură în piept, în zona inimii.

Victima s-a urcat pe bordură, a încercat să meargă, însă, după câțiva pași, a căzut și a început să respire cu greutate. Văzând starea victimei, inculpatul a apelat serviciul de urgență 112, însă la sosirea echipajului de pe salvare s-a constat că victima deja decedase. La sosirea organelor de poliție, inculpatul le-a predat cuțitul corp delict cu care lovise victima în piept.

Din raportul de constatare medico-legal (necropsie) din 21 mai 2012, întocmit de S.M.J.L. Botoșani, a rezultat că moartea numitului Z.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute, ca urmare a hemopericardului și hemotoraxului stâng, urmare a unui traumatism toracic acut deschis cu plagă pulmon stâng, plagă de aortă și arteră pulmonară. S-a constatat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect înțepător-tăietor, fiind aplicată o lovitură din fața victimei, din anterior spre posterior, de sus în jos și de la stânga la dreapta. între leziunile constate la necropsie și deces există legătură directă de cauzalitate. Medicul legist a mai constatat că în momentul decesului sângele victimei conținea 1,30gr.%0 alcool etilic.

Situația de fapt prezentată a rezultat din procesul verbal încheiat în timpul cercetării la fața locului (filele 4-25 dosar urmărire penală), însoțit de fotografii judiciare, raportul de constatare medico-legală (necropsie) (filele 48-50 dosar urmărire penală), fotografiile efectuate cu ocazia raportului de necropsie, declarațiile martorilor C.A.B. (fila 62 dosar urmărire penală), B.E. (fila 60 și 61 dosar urmărire penală, fila 41 dosar fond) și S.C.C. (fila 63 dosar urmărire penală, fila 98 dosar fond), precum și declarațiile inculpatului B.R. (fila 53-59 dosar urmărire penală, fila 40 dosar fond), care a recunoscut săvârșirea faptei.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, la dezbaterea în fond a cauzei, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea acesteia din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 C. pen., apreciindu-se că moartea victimei este rezultatul unui conflict spontan, iar inculpatul nu a dorit moartea acesteia.

Această cerere de schimbare a încadrării juridice nu a putut fi primită întrucât, prin latura sa subiectivă, omorul se deosebește de această infracțiune. S-a reținut că, dacă în cazul omorului, făptuitorul acționează cu intenția - directa sau indirectă - de a ucide, în cazul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acționează cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa. Cu alte cuvinte, s-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este o infracțiune praeterintenționată, care presupune atât intenție în ceea ce privește fapta de lovire sau vătămare corporală, cât și culpă în ceea ce privește moartea victimei. Așa fiind, s-a avut în vedere că pentru încadrarea juridică corectă a faptei, ca omor ori loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat făptuitorul.

În surprinderea poziției psihice pe care inculpatul B.R. a avut-o în momentul comiterii faptei, s-a observat că, față de instrumentul folosit de inculpat (cuțit), de intensitatea loviturii, zona vitală în care a fost aplicată și de experiența comună care atestă consecințele pe care le produc asemenea instrumente, se poate trage concluzia că inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al acțiunii sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale.

Ca atare, instanța a respins cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a faptei și a reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. (fapta fiind săvârșită în loc public), dispunându-se condamnarea în baza acestor texte de lege.

În raport de situația de fapt rezultată din probe și descrisă anterior, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

A fost avut în vedere că, potrivit acestui text de lege, constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburării sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă".

În acest sens, s-a reținut că hotărâtor ca aceste manifestări enumerate de text să capete relevanță penală, este ca ele să fi provocat în cugetul inculpatului o puternică tulburare sau emoție, fiind avut în vedere că existența unei asemenea stări psihice este de natură să reducă posibilitățile de autocontrol ale inculpatului și să determine la acesta reacții care, în condiții normale, nu s-ar fi produs.

S-a reținut că, în noaptea de 26/27 martie 2012, între inculpat și victimă a avut loc un conflict, mai întâi pe strada S., în apropierea minimarket-ului, prilej cu care aceștia s-au îmbrâncit și amenințat reciproc, iar ulterior, când s-au reîntâlnit, circulând din direcții opuse, victima s-a apropiat amenințător de inculpat, având în mână un ciob de la o sticlă de vin (a se vedea declarația inculpatului, a martorului B.E., precum și fotografiile judiciare de la filele 11 și 15), ciob cu care a încercat să-l lovească pe inculpat în cap, ceea ce a contribuit la crearea unei stări psihice neobișnuite, care a determinat declanșarea ripostei inculpatului, în sensul lovirii victimei cu cuțitul.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana inculpatului, care este necăsătorit, fără copii, fără studii, fără ocupație și are antecedente penale, fiind recidivist în condițiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen., față de pedeapsa de 5 ani închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 484/2005 a Tribunalului Botoșani, pedeapsă în a cărei executare inculpatul a fost arestat la data de 30 iulie 2005 și liberat condiționat la data de 16 iulie 2009, rămânându-i un rest de executat de 378 zile.

În legătură cu starea de recidivă a inculpatului, nu a fost primită cererea procurorului de ședință de a se contopi restul de pedeapsă de 378 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință -tratament juridic specific recidivei postcondamnatorii prev. de art. 39 alin. (2) C. pen., din moment ce, în mod corect, încadrarea juridică a faptei se face cu prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (recidivă postexecutorie), deoarece la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, respectiv luna martie 2012, pedeapsa de 5 ani închisoare putea fi considerată ca executată, restul de 378 zile împlinindu-se în luna august 2010.

Tot în procesul de individualizare a pedepsei s-a avut în vedere și poziția procesuală corectă a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, a alertat autoritățile despre starea victimei și a rămas la fața locului până la sosirea organelor de poliție, cărora le-a predat și cuțitul corp delict.

În raport de toate aceste aspecte, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, fără însă a coborî sub acest minim, așa cum prevăd dispozițiile art. 76 C. pen. întrucât circumstanța atenuantă a provocării intră în concurs cu starea de recidivă a acestuia - art. 80 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fiind obligatorie, potrivit normei juridice care incriminează infracțiunea, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Apreciindu-se că subzistă, în continuare, motivele care au impus arestarea inculpatului, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia, iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 27 martie 2012 la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că, prin declarațiile date în fața instanței, părțile civile Z.E.L. și Z.A.N., surorile inculpatului, au declarat că se constituie părți civile cu sumele de 20.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare, praznicele și pomenile potrivit obiceiului și 50.000 lei daune morale pentru durerea psihică cauzată de moartea fratelui lor.

Cu prilejul audierii de către instanță, inculpatul a fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele de bani solicitate (fila 40 dosar).

Întrucât rezolvarea laturii civile a procesului penal se face potrivit normelor dreptului civil, iar principiul disponibilității este consacrat printre principiile fundamentale ale acestei ramuri de drept, instanța, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ., a admis cererea de despăgubiri formulată de părțile civile Z.E.L. și Z.A.N. și, văzând poziția inculpatului, l-a obligat la plata despăgubirilor solicitate.

Împotriva sentinței penale nr. 259 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Botoșani au declarat apel Parchetul de pe lângă această instanță, cât și inculpatul B.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 15 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și de inculpatul B.R. împotriva sentinței penale nr. 259/18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 4018/40/2012.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul B.R., recidivist, deținut în Penitenciarul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare) și 3 ani (în loc de 6 ani) interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A obligat pe inculpatul B.R. să plătească părților civile Z.E.L. și Z.A.N. suma de 10.000 lei (în loc de 20.000 lei) cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei (în loc de 50.000 lei) cu titlu de daune morale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 259 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 4018/40/2012, care nu sunt contrare deciziei.

A dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. durata reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 18 decembrie 2012 la zi și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal încheiat în timpul cercetării la fața locului (filele 4-25 dosar urmărire penală), însoțit de fotografii judiciare, raportul de constatare medico-legală (necropsie) (filele 48-50 dosar urmărire penală), fotografiile efectuate cu ocazia raportului de necropsie, declarațiile martorilor C.A.B. (fila 62 dosar urmărire penală), B.E. (fila 60, 61 dosar urmărire penală, fila 41 dosar fond) și S.C.C. (fila 63 dosar urmărire penală, fila 98 dosar fond), precum și declarațiile inculpatului B.R. (fila 53-59 dosar urmărire penală, fila 40 dosar fond), care a recunoscut săvârșirea faptei, curtea de apel a reținut aceeași situație de fapt și de drept.

S-a constatat că, în speță, lucrările dosarului scot în evidență că în noaptea de 26/27 martie 2012, între inculpat și victimă a avut loc un conflict, aceștia îmbrâncindu-se și amenințându-se reciproc, iar ulterior, când s-au reîntâlnit, victima a fost cea care a declanșat conflictul și care, având în mână un ciob de la o sticlă de vin, a încercat să-l lovească pe inculpat. Acesta din urmă a parat lovitura și cu cealaltă mână a lovit victima cu cuțitul. S-a reținut că declarațiile martorului B.E., precum și planșele foto, coroborate cu declarațiile inculpatului, sunt în acest sens, neavând relevanță faptul că martorul B.E. este frate cu inculpatul, cu atât mai mult cu cât cele declarate se coroborează cu alte probe.

În aceste împrejurări, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării, fapta fiind săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări, generată de conduita ilicită a victimei, chiar și în condițiile în care atacul victimei nu a cauzat leziuni produse prin tăiere inculpatului. în sprijinul existenței stării de tulburare în care a acționat inculpatul, s-a reținut că este și raportul de constatare medico-legală din 04 aprilie 2012 emis de S.M.L. Botoșani, din care rezultă că acesta prezintă leziuni superficiale produse cu o vechime de cea. 7-9 zile prin loviri cu corpuri dure (cădere).

A fost avut în vedere că sentința este criticată de către procuror și sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., art. 73 lit. b) și art. 80 alin. (2) C. pen., fără a se pune în discuția părților noua încadrare juridică.

S-a reținut că, deși prima instanță folosește în mod impropriu expresia „prin schimbarea încadrării juridice", având în vedere că întreaga doctrină și practică juridică este în sensul că reținerea de circumstanțe, fie atenuante, fie agravante, nu constituie o schimbare de încadrare juridică, și acest motiv de apel este nejustificat.

Apelurile formulate în cauză au fost apreciate, însă, ca fiind întemeiate, sub aspectul pedepsei nelegale aplicate, re individualizării acesteia și reducerii în grad corespunzător a despăgubirilor civile acordate.

S-a reținut că, în cauză, legea prevede pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 C. pen. o pedeapsă de la 15 la 25 ani închisoare, iar în situația în care se rețin în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, art. 72 alin. (2) C. pen. obligă judecătorul să aplice o pedeapsă sub minimul legal, dar nu mai mult de o treime din acesta. Cum, pe de o parte, în favoarea inculpatului a fost reținută scuza provocării, iar pe de altă parte, recidiva postexecutorie nu este circumstanță agravantă, s-a apreciat că pedeapsa de 18 ani inițial aplicată este nelegală.

Ca urmare, ținând seama de cele anterior arătate cu privire la existența scuzei provocării, care justifică o culpă de 50% la săvârșirea faptei în sarcina victimei, de poziția procesuală de recunoaștere și regret, de comportarea sinceră în cursul procesului, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei de prevenție și reeducare se poate realiza prin aplicarea unei pedepse privative de libertate de 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen. (în loc de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor), ca urmare și a reținerii circumstanței atenuante facultative prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Cum motivat de existența circumstanței atenuante a provocării, se reține o culpă de 50% în ce privește comiterea faptei și în sarcina victimei, s-a reținut că este pe deplin justificată diminuarea corespunzătoare a cuantumului daunelor materiale și morale la care inculpatul a fost obligat către cele două părți civile.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs părțile civile Z.E.L. și Z.A.N.

În cuprinsul motivelor scrise depuse la dosar, recurentele părți civile au criticat decizia atacată numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, sub aspectul greșitei reduceri de către instanța de apel a pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul intimatului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentele părți civile nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei de către instanța de apel, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., căruia i s-ar circumscrie criticile formulate de recurentele părți civile.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de apel a constatat că recidiva postexecutorie (inculpatul fiind recidivist în condițiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen.) nu constituie circumstanță agravantă și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că s-a reținut incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind provocat de victimă și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ținând seama de faptul că inculpatul, după comiterea faptei, pe care, de altfel, a recunoscut-o, a alertat autoritățile și a rămas la fața locului până la sosirea organelor de poliție.

Pe de altă parte, în condițiile în care, față de existența circumstanței atenuante legale a provocări, s-a reținut și în sarcina victimei o culpă de 50% în ceea ce privește săvârșirea faptei, în mod just s-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că se impune reducerea cuantumului pedepsei stabilit de către prima instanță.

Așa fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen., este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile părților civile vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 27 martie 2012 la 13 mai 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile Z.E.L. și Z.A.N.

împotriva Deciziei penale nr. 15 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.R.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 27 martie 2012 la 13 mai 2013.

Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.R., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2013.