ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3335/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3335/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din

26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost condamnat inculpatul P.I.

la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

În temiul

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

S-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii

și arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la zi.

S-a constatat

că în cauză nu s-au formulat constituiri de parte civilă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că inculpatul P.I. a fost trimis în judecată prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 435/P/2012 din 21

februarie 2013 pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., constând în aceea că în ziua de 21 octombrie

2012 i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu alte corpuri

dure, soției sale, P.D., provocându-i leziuni care au dus la deces.

În urma necropsiei

s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie

și traumatic consecutiv unui politraumatism. Leziunile constatate s-au putut produce

prin loviri repetate cu corp dur și mijloc contondent alungit, iar între politraumatism

și deces există legătură directă de cauzalitate.

Inculpatul P.I.,

în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a arătat că recunoaște faptele reținute

în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320

1

C. proc.

pen.

Potrivit art.

320

1

alin. (4) C. proc. pen., instanța a constatat că din probele administrate

în cursul urmăririi penale (și anume declarațiile inculpatului; procesul verbal

de cercetare la fața locului și fotografiile efectuate cu această ocazie; fotografiile

efectuate cu ocazia necropsiei, raportul de constatare medico-legală din 18 februarie

2013 al SML Botoșani, declarațiile martorilor C.M., B.M. și P.A., precum și din

declarația dată în fața instanței de către inculpat), rezultă că fapta reținută

în sarcina acestuia există, constituie infracțiunea prev. de art. 174, art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen. C. pen. și a fost săvârșită de inculpat.

Astfel, examinând

probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat, instanța

a reținut ca temeinic dovedită următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.I.

a fost soțul victimei P.D. și au locuit împreună cu mama inculpatului, P.A., într-o

casă din H., corn. Ș., jud. Botoșani.

De multe ori,pe

fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul și-a bătut soția și mama și Ie-a

amenințat cu moartea.

În ziua de 21

octombrie 2012, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii, cu

picioarele și corpuri dure, provocându-i leziuni care au dus la deces.

Cu ocazia necropsiei

s-au constatatechimoze, excoriații, hematoame; infiltrat sanghin epicranian; hematom

în lamă occipital; stază și edem cerebral; infiltrate sanghine grilaj costal; fracturi

costale bilateral; hemotorax stâng; sânge lichid în cord; hematom mezenter bazai;

hemoperitoneu; hematom retroperitoneal; rupturi parenchimatoase hematice; stază

și anemie în organe.

Din raportul de

necropsie medico-legală din data de 18 februarie 2013 al Serviciului de Medicină

Legală Botoșani a rezultat că moartea victimei P.D. a fost violentă; s-a datorat

șocului hemoragie și traumatic consecutiv unui politraumatism; leziunile constatate

s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur (pumn sau picior) și mijloc

contondent alungit (coadă de bici metalic), iar între politraumatism și deces există

legătură directă de cauzalitate.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere că inculpatul a uzat de procedura recunoașterii

vinovăției, prev.de art. 320

1

C. proc. pen., astfel încât limitele de

pedeapsă pentru fapta săvârșită au fost reduse cu o treime, potrivit alin. (7) al

aceluiași articol.

De asemenea,s-au

avut în vedere și celelalte criterii de individualizare a pedepselor, prev.de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, conturat de împrejurările

săvârșirii și modalitatea de exercitare a agresiunii, precum și persoana inculpatului

care, deși nu prezintă antecedente penale și a adoptat o poziție procesuală sinceră,

este cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice,cu un comportament agresiv și

violent, violențe manifestate chiar și asupra mamei sale, martora P.A.

Valorificând toate

aceste împrejurări, instanța a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse de

12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a ll-a, b) C. pen.

În ce privește

arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a apreciat că subzistă temeiurile

prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care au determinat această măsură.

Astfel, pe lângă

faptul că infracțiunea comisă, pedepsită de lege cu mai mult de 4 ani închisoare,

este clar stabilită, s-a constatat că, față de natura și gravitatea faptei, comisă

pe fondul consumului de băuturi alcoolice, se menține acea rezonanță socială negativă

care creează o stare de neliniște de natură să justifice luarea față de acesta a

celei mai exigente dintre măsurile restrictive de libertate. Prin urmare, în temeiul

art. 350 rap. la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul

art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive

de la 1 noiembrie 2012 la zi.

Referitor la latura

civilă a cauzei, s-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

Cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei au fost suportate de fiii acesteia

și ai inculpatului, P.B. și P.A., fără însă ca în cursul urmăririi penale sau al

judecății (deși au fost citați și li s-a solicitat prin adrese să se prezinte în

instanță pentru a preciza cuantumul despăgubirilor civile) aceștia să formuleze

vreo pretenție de natură civilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul P.I. solicitând schimbarea încadrării juridice

a faptei din infracțiunea de omor, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte,

prev. de art. 183 C. pen., cu motivarea că din materialul probator se conturează

elementele constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, nefiind dovedită intenția

inculpatului de a suprima viața victimei. Totodată, solicită a se avea în vedere

că a încercat chiar să-i acorde ajutor acesteia, apelând Serviciul de urgență 112.

Sub aspectul individualizării pedepsei, precizează că a recunoscut fapta comisă

și s-a pus la dispoziția organelor de anchetă motiv pentru care consideră că poate

fi reeducat și prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege,dându-se

eficiență circumstanțelor atenuante, întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut

și regretă fapta comisă.

Procedând la soluționarea

apelului declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate și în considerarea

actelor și lucrărilor dosarului.în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C.

proc. pen., Curtea a constatat că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

În privința încadrării

juridice a faptei, prin motivele de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de

art. 183 C. pen., motivat în principal de faptul ca inculpatul, sub aspect subiectiv,

nu a acționat cu intenția de a ucide, precizând totodată că victima avea în sânge

o alcoolemie mare.

Sub acest aspect,

instanța a reținut că, potrivit art. 183 C. pen., infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte există atunci când vreuna dintre faptele prevăzute de art.

180-182 a avut ca urmare moartea victimei.

Sub aspectul laturii

obiective, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează

prin acțiuni sau inacțiuni identice cu cele prin care se realizează infracțiunile

de loviri sau alte violente, vătămare corporala și vătămare corporala gravă,care

trebuie să aibă ca urmare moartea victimei, fiind necesar ca între acestea și rezultatul

produs să existe legătură de cauzalitate.

Din punct de vedere

al laturii subiective, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

este o infracțiune praeterintenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală

se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i

se atribuie inculpatului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, inculpatul își dă seama

și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce

moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut ca nu se va

produce, fie că nu I-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Sub acest aspect,

atât în doctrina cât și în jurisprudență, s-a subliniat că poziția subiectivă a

făptuitorului - intenția de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporala

- se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor,

de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum și de

toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

În speță, rezultă

din actele dosarului că inculpatul a aplicat victimei, pe tot corpul, cu mare intensitate,

multiple lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu o coadă de bici metalic,

iar conform diagnosticului anatomopatologic macroscopic relevat de raportul medico-legal

de necropsie din 18 februarie 2013 victima a prezentat echimoze, excoriații, hematoame,

infiltrat sanghin epicranian, hematom în lamă occipital, stază și edem cerebral,

infiltrate sanghine grilaj costal, fracturi costale bilateral, hemotorax stâng,

sânge lichid în cord, hematom mezenter bazai, hemoperitoneu, hematom retroperitoneal,

rupturi parenchimatoase hepatice, stază și anemie în organe. Se concluzionează în

acest raport medico-legal că moartea numitei P.D. a fost violentă și s-a datorat

șocului hemoragie și traumatic consecutiv unui politraumatism, între politraumatism

și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Relativ la împrejurările

concrete în care s-a săvârșit fapta, Curtea a reținut din procesul verbal de cercetare

la fața locului coroborate cu planșele foto că în camerele locuinței s-au găsit

urme de sânge pe pereți, pe ușa frigiderului și pe pardoseală, precum și un șlap

cu pete de sânge și două covoare răvășite, de asemenea cu pete de sânge. În fața

casei s-au identificat două urme de târâre, pe o distanță de 14 metri, către o anexă

unde a fost identificată victima cu semne multiple de violență pe față, scalp, membre,

torace și sânul drept. Toate aceste împrejurări și leziunile constatate dovedesc

că inculpatul, în locuință, a aplicat victimei lovituri repetate, de mare intensitate,

asupra unor zone vitale ale corpului, având drept consecință leziunile descrise

în raportul medico-legal, care îndreptățesc concluzia că inculpatul a avut reprezentarea

suprimării vieții soției sale, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a

acceptat. Pentru această concluzie pledează și declarațiile martorelor P.A., B.M.

și C.M. care îl descriu pe inculpat ca pe o persoană violentă, consumatoare de băuturi

alcoolice, care nu a pregetat nici un moment în a-și lovi în repetate rânduri mama

și soția, amenințându-le chiar că le omoară.

Inculpatul a acceptat

moartea victimei ca rezultat posibil al faptelor sale, poziție subiectivă ce trebuie

apreciată atât în raport de modul în care acesta a acționat, dar și de neputința

victimei, care se afla sub o o puternică stare de alcoolemie (2,35g %).

Toate aceste aspecte

reținute, au evidențiat că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului acțiunii

sale, ceea ce caracterizează intenția indirectă de a ucide, specifică infracțiunii

de omor. Pentru aceste considerente, Curtea a menținut încadrarea juridica a faptei

făcută de organul de urmărire penala și confirmată de instanța de fond.

Curtea a constatat

că prima instanță a stabilit corect că fapta există, constituie infracțiune și a

fost săvârșită de inculpat pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate

la urmărirea penală, dat fiind că inculpatul s-a prevalat de procedura de judecată

privind recunoașterea vinovăției, dând faptei comise o corectă încadrare juridică.

De asemenea, instanța

de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

Potrivit art.

52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului,

în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită,

cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa

și modalitatea de executare a acesteia au fost individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în

viitor săvârșirea de fapte cu caracter penal.

Curtea a apreciat

că nu este justificată solicitarea apelantului inculpat de reducere a pedepsei aplicate

de prima instanță, prin reținerea ca și circumstanțe atenuante a împrejurării prevăzute

în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, în

condițiile în care martorele menționate mai sus au precizat că acesta nu avea o

conduită corespunzătoare în familie, fiind consumator de băuturi alcoolice și violent

față de mama și soția sa.

Prin urmare, prima

instanță a valorificat eficient criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., luând în

considerare la stabilirea pedepsei numărul și intensitatea loviturilor dar și atitudinea

sa de recunoaștere a faptei și anunțarea serviciului de ambulanță care s-a prezentat

la locul faptei, însă trebuie remarcat că acest lucru s-a întâmplat după ce inculpatul

i-a suprimat viața, medicii constatând doar decesul.

Examinând din

oficiu cauza, nu s-au constatat motive care să conducă la casarea hotărârii.

Pentru aceste

considerente, Curtea în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins

apelul ca nefondat.

În temeiul

art. 381 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată

inculpatului se va deduce în continuare durata arestării preventive de de la 26

martie 2013 la zi.

În temeiul

art. 383 alin. (1

1

) coroborat cu art. 350 C. proc. pen. instanța a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât subzistă și la acest moment temeiurile

care au determinat privarea de libertate.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub

aspectul laturii penale.

Recurentul inculpat

a depus la dosarul cauzei motivele de recurs la data de 17 mai 2013, invocând cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen.

solicitând următoarele:

- reținerea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și redozarea pedepsei.

Examinând recursul

declarat de inculpatul P.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede

în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, la data de 8 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare

(pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse

în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare

prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale

aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau

în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în

noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare

din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data

de 17 mai 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013),

respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În speța de față,

instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul

inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. întrucât, cauza a fost soluționată în

procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen., și în acest moment procesual

nu mai este posibilă reanalizarea situației de fapt.

Cu privire la

critica vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că, și aceasta este

nefondată întrucât, prin Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013,

art. 385

9

alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., s-a modificat având următorul

cuprins:

"14. s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;"

În speța de față,

inculpatul P.I., a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită, situându-se

între 15 și 25 ani, și care au fost reduse cu o treime, potrivit alin. (7) al

art. 320

1

C. proc. pen., respectiv de la 10 ani închisoare la 16 ani

și 8 luni închisoare, astfel se constată că, pedepasa de 12 ani închisoare este

legală, dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. neavând incidență

în cauză.

Ori în speța de

față, inculpatul a formulat critici de netemeinicie cu refirire la o decizie care

a fost pronunțată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv,

decizia penală 60 din 08 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Ca urmare, având

în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 60 din 08 mai

2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.I., durata reținerii și arestării preventive

de la 01 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 60 din 08 mai

2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului P.I., durata reținerii și arestării preventive de

la 01 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2013.