ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2529/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2529/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față:

Prin decizia penală nr. 39 din 20

martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie,

a fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C. împotriva sentinței

penale nr. 28 din 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani. S-a

dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului începând cu data de 08

februarie 2013 la zi, măsură ce a fost menținută.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Instanța de apel a reținut

că prin sentința penală nr. 28 din 8 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul

Botoșani s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de „omor calificat”, prevăzută și

pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73

lit. b) C. pen. în infracțiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”

prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., formulată de inculpat, prin apărător.

A fost admisă cererea formulată de

inculpatul M.C. privind judecarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., iar în consecință:

A fost condamnat inculpatul M.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 și

64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) teza II-a, b) C. pen.

A fost menținută starea de arest

preventiv și s-a dedus prevenția de la 04 septembrie 2012 la zi.

S-a constatat că partea vătămată A.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea unei mese din plastic, de culoare roșie, cu două

picioare rupte aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani suma de 91 lei -

cheltuieli făcute de unitatea medicală pentru internarea victimei C.I. și

statului suma de 1492 lei - cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această

sentință, s-au reținut următoarele: în ziua de 10 august 2012, în jurul orei 16

30

,

inculpatul a mers la magazinul mixt din satul Coșuleni, comuna Bălușeni,

județul Botoșani, unde lucrează ca gestionar martorul R.I. și a cumpărat un pet

de 2,5 litri cu bere, așezându-se ulterior pe un scaun de la singura masă

aflată pe terasa magazinului și a început să consume din băutură.

În jurul orei 18,00, la magazin a

venit martorul D.C., care l-a rugat pe martorul R.I. să-i citească prospectul

unui medicament pentru uz veterinar, după care a mai rămas pe terasă, discutând

cu inculpatul.

S-a reținut că, la un moment dat

inculpatul, care era cu fața spre magazin și cu spatele rezemat de gardul

acestuia, a văzut-o pe victima C.I. venind pe cărarea din spatele magazinului,

că victima a venit pe terasă, a salutat, apoi a mers spre inculpat, oprindu-se

în dreptul mesei, iar în ambele mâini avea câte un cuțit, cu vârfurile

îndreptate spre inculpat și, fără a face însă vreun gest de agresiune către

acesta, l-a întrebat „cu care vrei să-ți iau maul?”, moment în care inculpatul

a ridicat masa din fața sa și cu aceasta a lovit-o pe victimă peste cap. Deși,

încă de la aplicarea primei lovituri victimei i-au căzut cuțitele din mână,

aspect care rezultă din declarația martorului D.C., inculpatul a mai lovit-o

încă o dată cu masa peste cap, aceasta căzând cu capul pe ciment, lângă

gratiile magazinului, după care, cu piciorul drept, i-a aplicat mai multe

lovituri peste cap și corp, fiind oprit de martorul L.L., administratorul

barului, care a fost chemat de către gestionar.

S-a reținut că, ulterior, inculpatul a

apelat serviciul unic de urgență 112, victima fiind transportată în aceeași

seară la Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani, unde a fost supusă

unei intervenții chirurgicale, însă în aceeași noapte a decedat.

Din raportul de necropsie nr. 232/ N

din 27 noiembrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani a rezultat că

moartea victimei C.I. a fost violentă și s-a datorat

șocului

hemoragie, ca urmare a unui traumatism toraco-abdominal acut închis, cu

hemoperitoneu, dilacerare hepatică, fracturi costale, hemopneumotorax

bilateral; leziunile putându-se produce prin lovire cu mijloace contondente și

comprimare a trunchiului. Se arată că între leziunile de violență constatate la

necropsie și deces există legătură directă de cauzalitate, iar în momentul

decesului sângele victimei conținea 1,45 gr. la mie alcool etilic. S-a reținut

de către instanța de fond că situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu

următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și

planșă fotografică (filele 20-38 dosar urmărire penală), proces-verbal de examinare

a hainelor inculpatului M.C. (filele 39-48 dosar urmărire penală), concluziile

provizorii medico-legale și raport de necropsie (filele 47, 52-56 dosar

urmărire penală), planșă fotografică cu aspecte fixate cu ocazia efectuării

necropsiei (filele 57-83 dosar urmărire penală), raport de expertiză

medico-legală psihiatrică nr. 175/ E (filele 106-108 dosar urmărire penală),

declarațiile martorilor R.I. (filele 109-110, 115-116 dosar urmărire penală), L.L.

(filele 111-114 dosar urmărire penală), D.C. (filele 112-113), declarația

părții civile A.A. (fila 84 dosar urmărire penală), precum și declarațiile

inculpatului M.C. (f. 93-99 dos. urm. pen., f.53, 66 dos. inst), care, în

cursul judecății, a recunoscut fapta, așa cum a fost descrisă mai sus.

în ceea ce privește încadrarea

juridică a faptei comise de inculpat, la dezbaterea în fond a cauzei,

apărătorul acestuia a solicitat schimbarea acesteia din infracțiunea de omor

calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea de „loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte” prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., apreciindu-se că moartea victimei este

rezultatul unui conflict spontan și a acțiunii de a deposeda victima de cele

două cuțite cu care-l amenința pe inculpat, iar acesta nu a dorit moartea

victimei, rezultatul mai grav datorându-se exclusiv unei acțiuni

praeterintenționate.

S-a susținut că toate circumstanțele

reale și personale ale săvârșirii infracțiunii relevă lipsa intenției de a

ucide, atacul material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva

inculpatului, cât și starea conflictuală existentă la momentul săvârșirii

infracțiunii, constând în faptul că anterior victima l-a mai amenințat, au fost

de natură să creeze o temere inculpatului cu privire la integritatea sa fizică,

existând astfel elemente convingătoare, în sensul schimbării încadrării

juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte.

S-a mai invocat că nu există nici o

urmă de îndoială cu privire la lipsa de intenție a inculpatului, cu atât mai

mult cu cât cel care a pornit atacul împotriva sa a fost partea vătămată, în

timp ce inculpatul stătea liniștit la masă, ansamblul împrejurărilor în care a

avut loc agresiunea și rezultatul acestora confirmând apărarea inculpatului că

acesta nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea acestui rezultat.

Tribunalul a apreciat că această

cerere de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită, întrucât, prin

latura sa subiectivă, omorul se deosebește de această infracțiune. Dacă în

cazul omorului, făptuitorul acționează cu intenție - directă sau indirectă - de

a ucide, în cazul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acționează

cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei,

moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa. Cu alte cuvinte,

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este o infracțiune praeterintenționată,

care presupune atât intenție, în ceea ce privește fapta de lovire sau vătămare

corporală, cât și culpă, în ceea ce privește moartea victimei. Așa fiind,

pentru încadrarea juridică corectă a faptei ca omor sau loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, de importanță deosebită este determinarea poziției

psihice cu care a acționat făptuitorul și stabilirea exactă a contextului care

caracterizează latura subiectivă a infracțiunii.

În surprinderea poziției psihice pe

care inculpatul M.C. a avut-o în momentul comiterii faptei, s-a reținut că,

față de instrumentul folosit de inculpat (o masă), de intensitatea loviturilor,

zonele vitale în care au fost aplicate loviturile de picior, se poate trage

concluzia că inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al acțiunii

sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că e! a

acționat cu intenția de a

ucide și nu de a produce

numai vătămări corporale sau a deposeda victima de cele două cuțite.

Astfel, instanța de fond a reținut

multitudinea leziunilor descrise în raportul de necropsie (filele 53-55 dosar

urmărire penală) în următoarele zone:

- zona capului: multiple infiltrate

hemoragice, izolate și confluente, grupate la nivelul regiunii frontal dreapta,

parietal bilateral, temporal drept, parietal stâng;

- zona toracică: multiple infiltrate

hemoragice la nivelul peretului toracic, fractura sternului în 1/3 medie,

oblică, fractura coastelor 2-8 pe partea dreaptă, fractura coastelor 2-8 pe

partea stângă, iar o parte din fracturile costale sunt deplasate cu efracția

pleurei;

- cavități pleurale: multiple plăgi la

nivelul lobilor inferiori bilaterali și la nivelul lobului drept crepitații

prezente.

În plus, așa cum rezultă din analiza

raportului de necropsie și din fotografiile efectuate cu ocazia necropsiei, pe

cadavrul victimei s-au pus în evidență, pe toată suprafața corpului,

excoriații, plăgi și tumefacții, aspecte care duc la concluzia că inculpatul a

lovit victima cu piciorul, până când aceasta nu a mai mișcat.

S-a apreciat că relevantă pentru

poziția psihică cu care a acționat inculpatul este și declarația martorului D.C.

(filele 112-113 dosar urmărire penală), care a arătat că după ce victima s-a

dezechilibrat și a căzut cu capul de ciment, lângă porțile magazinului, ca

urmare a loviturii primite cu masa de plastic, inculpatul s-a dus spre aceasta

și cu piciorul drept i-a aplicat multiple lovituri peste cap și corp. Aceste

susțineri se coroborează cu urmele dinamice de substanță de culoare

brun-roșcată, asemănătoare sângelui evidențiate pe pantalonii inculpatului.

Astfel, din procesul verbal de

examinare, aflat la fila 39 dosar urmărire penală, rezultă că pe pantalonii tip

blue-jeans, aparținând inculpatului, pe cracul drept, partea inferioară, s-au

pus în evidență urme dinamice de substanță brun-roșcată, pe o suprafață de

20/15 cm, iar pe buzunarul drept, partea superioară, pantalonul prezintă

substanță brun-roșcată pe lungimea de 3 cm.

Intensitatea loviturilor aplicate de

inculpat victimei s-a remarcat și din fotografiile judiciare de la dosarul de

urmărire penală, respectiv cele aflate la filele 31-32, unde, în dreptul

gratiilor ușii care sunt deschise și lipite de perete se observă o pată de

substanță de culoare brun-roșcată cu dimensiunile de 70/75 cm, iar pe perete se

observă, pe suprafața de 85/70 cm, stropi de culoare brun-roșcate, care au fost

evidențiate în procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 20-23 dosar

urmărire penală).

Deosebit de relevant, din punctul de

vedere al instanței de fond, în ceea ce privește latura subiectivă a

infracțiunii, ca fiind cea care caracterizează infracțiunea de omor calificat,

este și atitudinea avută de inculpat după ce victima a fost deposedată de cele

două cuțite, acesta continuând să o lovească deși, practic, din acel moment,

victima nu mai reprezenta nici un pericol real pentru inculpat, acesta reușind

relativ facil să-l dezarmeze, să-l domine din punct de vedere fizic și, astfel,

să aibă posibilitatea de a se pune la adăpost de un eventual atac, aspect care

rezultă cu precădere atât din declarația martorului D.C., dar și din

constatările medico-legale efectuate cu ocazia necropsiei, care pun în evidență

multiple leziuni la nivelul întregului corp, incompatibile cu viața.

Ca atare, instanța de fond a respins

cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a faptei și va

reține vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. (fapta

fiind săvârșită în loc public) și îl va condamna în baza acestor texte de lege,

urmând să admită cererea de judecare a inculpatului conform art. 320

1

C. proc. pen., întrucât faptele sunt determinate așa cum se arată în

rechizitoriu, sunt pedepsite de legea penală și au fost săvârșite de inculpat.

În raport de situația de fapt

rezultată din probe și descrisă anterior, s-a reținut în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Potrivit acestui text de lege,

constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburării sau emoții, determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei, sau prin altă acțiune ilicită gravă”.

Condiția hotărâtoare ca aceste manifestări

enumerate de text să capete relevanță penală este ca ele să fi provocat în

psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție, stare care este de

natură să reducă posibilitățile de autocontrol ale inculpatului și să determine

la aceste reacții care, în condiții normale, nu s-ar fi produs.

Având în vedere situația conflictuală

dintre părți, precum și faptul că victima avea câte un cuțit în ambele mâini,

cu vârfurile îndreptate spre inculpat în momentul când s-a apropiat de acesta,

instanța de fond a apreciat că aceste împrejurări au contribuit la crearea unei

stări psihice neobișnuite, care au determinat declanșarea ripostei

inculpatului, în sensul lovirii victimei cu o masă de plastic și cu piciorul.

La individualizarea judecătorească a

pedepsei instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a uzat de procedura

recunoașterii vinovăției, prev. de art. 320

1

C. proc. pen., astfel

încât limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită vor fi reduse cu o treime,

potrivit alin. (7) al aceluiași articol.

De asemenea, s-au avut în vedere și

celelalte criterii de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen.,

instanța de fond, reținând că inculpatul, are 44 de ani, divorțat, fără copii

și este cunoscut ca un consumator de alcool, cu o personalitate caracterizată

prin egofiiie, iritabilitate, instabilitate, tulburări de inserție

socio-comunitară, fiind diagnosticat cu „tulburare de personalitate de tip

instabil-impulsiv; interferențe narcofilice etanolice” (conform raportului de

expertiză psihiatrică nr. 175/ E din 25 septembrie 2012-fila 106-108 dosar

urmărire penală).

Din fișa de cazier judiciar (fila

91-92 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul a suferit condamnări pentru

care au intervenit grațierea și reabilitarea.

Apărătorul inculpatului a solicitat

reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în

vedere conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei și atitudinea

acestuia după săvârșirea acesteia.

Instanța de fond a reținut poziția

oscilantă a inculpatului avută la începutul urmăririi penale, când a declarat

că a lovit victima cu masa din plastic, dar numai pentru că și-a văzut

amenințată integritatea corporală și chiar viața, dar a descris de fiecare dată

în alt mod incidentul în care a fost implicat.

Chiar dacă inculpatul a recunoscut

fapta, s-a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a coborârii pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege, care au fost reduse deja ca urmare a reținerii

dispozițiilor art. 73 lit. b) și art. 320

1

C. pen. și că reeducarea

inculpatului se poate realiza prin aplicarea unei pedepse situate spre acest

minim special, respectiv de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat apel inculpatul M.C.

care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că victima l-a

atacat cu două cuțite, fapt ce l-a determinat să o lovească cu masa la care

stătea. Lovirea victimei a fost necesară pentru apărare și a fost generată de

atitudinea acesteia. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Examinând apelul declarat de inculpat

sub aspectul motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept

ale cauzei, Curtea constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Botoșani nr. 352/P/2012 din 20 decembrie 2012 s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prev. și ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fapta constând în aceea că în seara zilei de

10 august 2012, fiind sub influența unei tulburări cauzate de victima C.I.,

care l-a amenințat cu două cuțite pe care le avea în mâini, a lovit-o pe

aceasta cu o masă de plastic și cu pumnii peste corp, iar după ce aceasta a

căzut a continuat să o lovească cu picioarele cauzându-i un traumatism

toraco-abdominal închis, cu hemoperitoneu, dilacerare hepatică, multiple

fracturi costale și fracturi de stern, leziuni care au condus !a deces.

Legal citat și prezent în fața primei instanțe

în stare de arest preventiv, inculpatul M.C. a recunoscut săvârșirea faptei

reținute prin actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se

facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Ca urmare a atitudinii procesuale

adoptate de inculpatul M.C., în mod corect prima instanță a făcut în cauză

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea constată că atât organul de

urmărire penală, cât și prima instanță au reținut o încadrare juridică corectă

a faptei săvârșite de inculpat, cererea acestuia de schimbare a încadrării

juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. fiind neîntemeiată.

Din amplul material probator

administrat în faza de urmărire penală a reieșit că aflându-se într-un loc

public, sub imperiul unei tulburări cauzate de atitudinea victimei care l-a

amenințat cu două cuțite pe care le avea în mâini, inculpatul a lovit-o pe

aceasta cu un obiect contondent, respectiv o masă, cu mare intensitate, într-o

zonă vitală, iar ulterior, după ce victima a căzut, a continuat să o lovească

cu piciorul, cu intensitate și în mod repetat în diverse zone vitale ale

corpului.

Din declarația martorului D.C., ce se

coroborează cu constatările efectuate de organul de urmărire penală cu ocazia

cercetării la fața locului, precum și cu concluziile raportului de constatare

medico-legală necropsie, rezultă că inculpatul M.C. a lovit victima în mod

repetat și cu mare intensitate în zone vitale ale corpului. Martorul a

evidențiat faptul că inculpatul a continuat să lovească victima C.I. și după ce

aceasta a fost deposedată de cele două cuțite, motiv pentru care în mod corect

prima instanță a apreciat că atitudinea victimei a creat doar o tulburare

inculpatului. Din declarația martorului, consemnată la filele 112-113 dosar

urmărire penală, rezultă că victima nu a exercitat un atac material, direct,

imediat și injust împotriva inculpatului M.C., pentru a impune o analiză a

incidenței art. 44 C. pen., starea de provocare fiind corect reținută atât de

organul de urmărire penală, cât și de instanța de judecată.

Pe de altă parte, inculpatul s-a

prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând

situația de fapt reținută în rechizitoriu, astfel încât nu poate invoca alte

aspecte de fapt de natură să atragă o soluție de achitare.

Față de aspectele prezentate mai sus,

Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că fapta comisă de

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174,

175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Chiar dacă inculpatul M.C. nu a

urmărit uciderea victimei, prin actele de agresiune, prevăzând că lovirea

victimei cu intensitate cu un obiect contondent și cu picioarele, în zone

vitale ale corpului poate conduce la decesul acesteia, deși nu a urmărit aceste

rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui, poziție subiectivă ce

diferențiază infracțiunea de omor calificat, comisă sub forma de vinovăție a

intenției indirecte, de infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de

moarte, caracterizată sub aspectul vinovăției sub forma paeterintenției.

Stabilind vinovăția a inculpatului și

o încadrare juridică corectă a faptei comise de acesta, prima instanță i-a

aplicat o pedeapsă ce a fost judicios individualizată, cu respectarea

criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., precum și a

criteriilor speciale, prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Ca urmare a reținerii în favoarea

inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., prima

instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen., coborând pedeapsa sub

minimul rezultat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., pedeapsă pe care Curtea o apreciază ca fiind legală, temeinică și

aptă de a-și atinge scopurile prev. de art. 52 C. pen.

Circumstanțele reale ale comiterii

faptei, precum și cele personale ce îl caracterizează pe inculpatul M.C. au

fost deja avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei de către

prima instanță, motiv pentru care Curtea apreciază că nu se impune a se efectua

o reindividualizare prin reducerea cuantumului acesteia. împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.C.. Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunțării

deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de

procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Inculpatul a motivat recursul în

termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., criticând

decizia sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, susținând că trebuie

reținute dispozițiile art. 183 C. pen., fapta încadrându-se în infracțiunea de

loviri cauzatoare de moarte și nu în infracțiunea de omor calificat. înalta

Curte apreciază că această critică se încadrează în cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., care nu poate fi avut

în vedere din oficiu dar care, în speță, poate fi examinat deoarece, așa cum

s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.

Critica este însă nefondată. Acest

aspect a fost invocat în apel și a fost analizat în mod temeinic și de către

Curtea de Apel Suceava.

Fapta reținută în sarcina inculpatului

M.C., astfel cum a fost stabilită prin sentința de condamnare și, dealtfel,

recunoscută în totalitate de către inculpat, care a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., corespunde normei de

incriminare a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin.

(1) lit. i) C. pen.

Modul în care inculpatul a acționat,

obiectul vulnerant pe care l-a folosit, zona pe care a vizat-o prin aplicarea

loviturii, ca și urmarea produsă, corespund atât din punct de vedere obiectiv,

cât și subiectiv infracțiunii de omor calificat, și nu infracțiunii de lovituri

cauzatoare de moarte, fiind dovedită împrejurarea că inculpatul a acționat cel

puțin cu intenția indirectă de a produce moartea victimei, și nu cu intenția de

a lovi.

Trebuie precizat că, în temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta

încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice

reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor,

fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare

verificare nefiind posibilă în calea e atac a recursului.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a

precizat că nu mai susține motivul de recurs privind schimbarea de încadrare

juridică, însă Înalta Curte a înțeles să-l examineze deoarece, așa cum s-a

arătat, a fost formulat în scris în termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului a criticat decizia

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, pe motiv că inculpatul

a comis infracțiunea fiind provocat de victimă și că aceasta din urmă era în

stare de ebrietate, astfel cum rezultă din raportul de constatare

medico-legală.

Ținând cont de regulile stricte ce

reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, înalta Curte nu

are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de

casare mai sus menționat deoarece individualizarea pedepsei nu se circumscrie art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., ce are în vedere situația în

care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.”

Individualizarea pedepsei este o

chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și

de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de

fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție

legală.

Drept urmare, deși cazul de casare

invocat poate fi analizat de către instanța de recurs, înalta Curte nu poate să

procedeze la reindividualizarea pedepsei.

Din oficiu, analizând critica în mod

strict prin raportare la cazul de casare invocat, dar și la cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedeapsa

aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale, în

limitele rezultate în urma aplicării dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. referitor la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii

vinovăției dar și aplicării art. 73 lit. b) cu referire la art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen. privind efectul circumstanțelor atenuante.

Față de cele reținute, constatând că

nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în

vedere din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefundat, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 4 septembrie 2012 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 39 din 20 martie 2013

a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 4

septembrie 2012 la 2 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2

septembrie 2013.