ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 349/F din 20 iulie 2009, Tribunalul Galați, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul U.F.G. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 15/16 decembrie 2008). Î n baza art. 71 C. pen.

i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Î n baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25 decembrie 2008 la zi. Î n baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul U.F.G. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.). Prin aceeași sentință, prima instanță a condamnat-o pe inculpata O.L.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea unor infracțiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.

(faptă din 15 din 16 decembrie 2008). A condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (faptă din 15/16 decembrie 2008). Tribunalul Galați, în baza art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea celor două pedepse a câte 1 an închisoare aplicate inculpatei, stabilind ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită la 1 an și 6 luni închisoare. Potrivit art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei O.L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 81 C. pen., prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei O.L.A., pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, prevăzută de art. 82 C. pen. și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei O.L.A. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. De asemenea, a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă. Prin aceeași hotărâre prima instanță, în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul U.F.G. a corpului delict – topor - de care s-a folosit la comiterea faptei (corp delict înaintat instanței cu dosarul de urmărire penală).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul U.F.G. și victima P.S. erau frați și locuiau împreună cu mama lor (martora P.I.) și concubinul acesteia (martorul P.C.), într-un imobil alcătuit dintr-o singură încăpere, în satul Slivna, comuna Berești Meria, jud. Galați. Din toamna anului 2008, în aceeași încăpere, a început să locuiască și inculpata O.L.A. - concubina inculpatului U.F.G. S-a mai relevat că, pe fondul consumului de alcool, victima P.S. avea un comportament violent, verbal și fizic, atât față de martora P.I., cât și față de inculpatul U.F.G., iar principalul motiv al scandalurilor îl constituia acela că victima fusese lăsată în plasament, spre deosebire de inculpatul U.F.G., în ultima perioadă de timp, fratele inculpatului provoca deseori scandaluri și chiar sărea la bătaie la inculpat, întrucât că ar fi vrut și el să trăiască în concubinaj cu inculpata O.L.A.

La data de 15 decembrie 2008, încă de dimineață, fiind sub influenta băuturilor alcoolice, victima P.S. a provocat din nou scandal, a lovit-o pe mama sa cu palmele peste cap, a jignit-o și i-a vorbit vulgar, iar în apărarea martorei P.I. au intervenit, atât inculpatul U.F.G., cât și martorul S.P. (vecin cu părțile), care a amenințat că va chema poliția. S-a mai reținut, că în ziua respectivă martorul P.C. – concubinul mamei inculpatului, nu era la domiciliu, fiind internat în spital la Galați, iar victima P.S., după ce s-a potolit, în jurul orelor 19,00- 20,00, a plecat în sat cu niște prieteni. După plecarea sa, inculpatul U.F.G. a făcut cunoscut martorei P.I. și inculpatei O.L.A. că vrea să pună capăt acestei situații, prin uciderea victimei P.S., însă nici martora și nici inculpata nu au luat în serios spusele inculpatului.

Prima instanță a reținut în considerentele deciziei, că inculpatul U.F.G., odată ce a hotărât să își ucidă fratele, a pus un topor lângă ușa de acces în încăpere, iar în jurul orelor 23,00, când a auzit zgomotul de la poarta de acces în curte, s-a ridicat din pat și s-a poziționat în dreptul ușii de acces în cameră, uitându-se totodată pe geam pentru a se asigura că cel care a intrat în curte este P.S. În acest timp, martora P.I. dormea, iar inculpata O.L.A. tocmai ațipise, iar inculpatul, în continuare, a luat în mână toporul și, în momentul în care victima a deschis ușa de la intrare și a dat să intre în casă, zicând „care s-a uitat pe geam", a și aplicat acesteia două lovituri cu tăișul toporului, în zona capului.

S-a reținut că victima a căzut pe podeaua din pământ a încăperii, poziție în care inculpatul i-a mai aplicat cel puțin o lovitură cu tăișul toporului, iar în timpul agresiunii, inculpata O.L.A. a început să țipe și a ieșit din încăpere în curtea locuinței, trezindu-se, de asemenea, și martora P.I., care a realizat consecințele faptei comise de inculpat. S-a mai relevat că inculpatul U.F.G. a acoperit capul victimei cu o sacoșă din plastic, întrucât victima sângera puternic, a înfășurat corpul victimei într-o pătură de pe patul acesteia, după care a făcut cunoscut martorei și inculpatei că merge să sape o groapă în grădină pentru a ascunde cadavrul. După ce a săpat groapa, inculpatul a revenit în locuință și a solicitat inculpatei O.L.A.

să-l ajute să transporte victima, apoi au dus cadavrul în grădină și l-au așezat în groapa săpată de inculpat, în aceeași groapă, inculpații aruncând și materialele textile cu care martora P.I. a șters urmele de sânge din cameră. Inculpata O.L.A. și inculpatul U.F.G. au acoperit groapa cu pământ și au nivelat-o cu grebla, iar în zilele următoare, oricui întreba de victimă, inculpații și martora P.I. le spuneau că este plecată din localitate. S-a mai reținut că, într-una din zile, inculpatul s-a destăinuit martorului D.A. (vărul său), spunându-i că și-a ucis fratele, martorul nu i-a dat crezare, dar, la o dată ulterioară, în prezența sa, inculpatul U.F.G. a aruncat în sobă certificatul de naștere al victimei și, cu același prilej, inculpatul i-a relatat din nou că a ucis-o pe victima P.S.

arătându-i și unde a îngropat-o. La data de 25 decembrie 2008, martorul D.A. a sesizat lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Berești Meria despre fapta comisă de inculpat, iar cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, a fost descoperit și identificat cadavrul victimei P.S. Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei P.S., a rezultat că moartea victimei a fost violentă și că ea s-a datorat unor plăgi tăiat-despicate ale capului, ca plagă cranio-cerebrală temporală dreapta, cu secțiune de lob temporal drept și de pedunculi cerebrali, cu hemoragie externă, ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp tăietor-despicător, posibil topor.

Inculpații U.F.G. și O.L.A. Fiind audiați, au recunoscut comiterea faptelor, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, astfel cum acestea au fost reținute în actul de inculpare, (conform declarațiilor de la filele 95-102, 103-117 d. u.p. și filele 35- 36 dosar instanță), inculpatul motivându-și gestul extrem prin aceea că nu mai putea suporta atitudinea victimei - care provoca scandal, îl lovea pe inculpat și pe mama acestuia și le adresa injurii. Prima instanță a reținut că vinovăția celor doi inculpați a fost dovedită cu probele administrate în cauză: procese-verbale de sesizare și cercetare la fața locului (filele 5-10 d.u.p.), planșa fotografică (filele 11-24 d.u.p.), rapoarte de constatare medico-legală (filele 25-32 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică (filele 50-60 d.u.p.), declarații martor O.L.A.

(filele 61-78 d.u.p.), declarații martori A.D., P.I., P.C., S.P. (filele 79- 94 d.u.p., filele 61, 62, 79, 95 dosar instanță), declarații inculpați O.L.A. și U.F.G. (filele 95-117 d.u.p., filele 35, 36 dosar instanță). Î n drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului U.F.G. care, în noaptea de 15/16 decembrie 2008, pe fondul unei stări conflictuale și al consumului de băuturi alcoolice, cu premeditare, a aplicat fratelui său victima P.S., mai multe lovituri cu toporul în zona capului, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei, după care a îngropat cadavrul în grădina din spatele casei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. S-a mai apreciat de către prima instanță că, faptele inculpatei O.L.A., care a omis să denunțe de îndată săvârșirea infracțiunii de omor calificat de către inculpatul U.F.G. și, fără o înțelegere prealabilă, în noaptea de 15/16 decembrie 2008, l-a ajutat pe inculpat să transporte cadavrul victimei P.S. în grădină și să-l îngroape împreună cu niște materiale textile îmbibate de sânge, în vederea îngreunării și zădărnicirii urmăririi penale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de nedenuntarea unor infracțiuni și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, prima instanță, având în vedere că inculpatul U.F.G. nu avea antecedente penale, precum și de atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal, a aplicat în cauză dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen., la stabilirea pedepsei ținând cont, totodată, și de situația tensionată existentă între inculpat și victimă, (aceasta din urmă având un comportament necorespunzător, atât față de inculpat, cât și față de mama acestuia, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu declarațiile celor doi inculpați) și a apreciat că în raport de gravitatea faptei comise, natura și importanța valorilor sociale lezate, scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia. Î n privința pedepsei accesorii aplicată inculpatului U.F.G. în temeiul art. 71 C. pen., instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

și în raport de aceleași considerente, a aplicat inculpatului U.F.G. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. Î n ceea ce o privește pe inculpata O.L.A., prima instanță, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, precum și modalitatea și împrejurările concrete în care s-a reținut săvârșirea acestora, a aplicat inculpatei câte o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, respingând, pe cale de consecință, cererea acesteia de a se retine circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., aspectele invocate (atitudine sinceră, lipsa antecedentelor penale) urmând a fi avute în vedere la individualizarea modalității de executare a pedepsei ce va fi aplicată inculpatei.

Ținând cont că inculpata O.L.A. a comis cele două fapte deduse judecății înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre acestea, s-a reținut de către prima instanță că, în cauză, deveneau aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la concursul de infracțiuni, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită corespunzător gravității faptelor reținute în sarcina acesteia. De asemenea, din perspectiva modalității de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatei O.L.A., prima instanță reținând că aceasta este o persoană tânără, la primul impact cu legea penală și că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise, a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

va putea fi atins și fără executarea acesteia, aplicând dispozițiile art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. Împotriva sentinței penale nr. 349/F din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul U.F.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe ca netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului U.F.G., susținând că, față de gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, apare ca nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă specială, prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă.

Referitor la inculpata O.L.A., Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe ca netemeinică, atât sub aspectul cuantumului pedepselor, pe care le consideră prea reduse, în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, cât și sub aspectul modalității de executare, susținând că este nejustificată aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Apelantul inculpat U.F.G., prin apărător, a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală sub aspectul greșitei încadrări juridice, susținând că, în mod eronat, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece din probele administrate în dosar, nu a rezultat faptul că ar fi acționat cu premeditare.

De asemenea, a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. față de comportamentul provocator al victimei. Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Galați, secția penală, a constatat că sunt parțial întemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în timp ce apelul declarat de inculpatul U.F.G. este nefondat. Prin decizia penală nr. 108/A din 9 noiembrie 2009, instanța de prim control judiciar a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat, în parte, sentința penală nr. 349/F din 20 iulie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 358/121/2009, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul U.F.G.

și, în rejudecare: a înlăturat dispoziția privind reținerea în favoarea inculpatului U.F.G. a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a majorat de la 10 ani închisoare la 16 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.F.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. A menținut măsura arestării preventive a inculpatului U.F.G. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 25 decembrie 2008 și până la zi, menținând, totodată, și celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Instanța de prim control judiciar, prin aceeași decizie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.F.G. împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Galați. Totodată, s-a mai stabilit ca suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata O.L.A. să fie virată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Galați. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt, iar încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpați a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.

Astfel, a constatat că, din probatoriul administrat în cauză (procesul- verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală și declarațiile martorilor A.D., P.I., P.C. și S.P., coroborate cu declarațiile celor doi inculpați), a rezultat că în noaptea de 15/16 decembrie 2008, pe fondul unei stări conflictuale și al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul U.F.G. i-a aplicat victimei P.S., fratele său, mai multe lovituri cu un topor, în zona capului, cauzându-i leziuni care au provocat moartea victimei, după care, cu ajutorul inculpatei O.L.A., concubina sa, a transportat cadavrul și l-a îngropat în grădina din spatele casei. S-a mai relevat că împrejurările de fapt, premergătoare săvârșirii infracțiunii de omor, au fost de natură să formeze convingerea instanței că inculpatul U.F.G.

a acționat cu premeditare. Astfel, din materialul probator al cauzei se reține că în seara zilei respective, cu câteva ore mai înainte de săvârșirea faptei, inculpatul U.F.G. a adus la cunoștința concubinei sale, precum și mamei sale, martora P.I., intenția de a-și ucide fratele, pentru a pune capăt stării conflictuale provocate de acesta. S-a mai relevat că, deși nu a fost luat în serios de cele două persoane, cărora Ie-a făcut cunoscută rezoluția infracțională, inculpatul a trecut la pregătirea faptei, punând un topor lângă ușa de acces în încăpere și așteptând timp de circa 3 ore întoarcerea victimei acasă, iar în momentul în care victima a intrat pe ușă, inculpatul i-a aplicat în mod repetat lovituri cu tăișul toporului în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au provocat decesul.

Instanța de prim control judiciar a mai considerat că raportat la modalitatea și împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunea s-a desprins concluzia că acesta nu a acționat sub stăpânirea unei tulburări puternice și actuale, provocată de comportamentul necorespunzător al victimei, ci a deliberat asupra săvârșirii faptei și a acționat cu premeditare, animat de dorința de a se răzbuna pe victimă. Așa fiind, Curtea de Apel Galați, secția penală, a considerat că prima instanță a stabilit, în mod corect, încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat, prin reținerea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., privind omorul săvârșit cu premeditare și a constatat nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., înlăturând, ca nefondate, criticile formulate de apelantul inculpat.

De asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat, ca întemeiat, motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului U.F.G. și având în vedere gravitatea deosebită a faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, a constatat apreciază că prima instanță, în mod nejustificat, a reținut în favoarea inculpatului U.F.G., drept circumstanțe atenuante judiciare, împrejurări precum lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră manifestată pe durata procesului penal și starea conflictuală existentă între el și victimă. Î n raport de pericolul social concret al faptei, s-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că împrejurările mai sus menționate deși erau reale, nu puteau căpăta valențele unor circumstanțe atenuante judiciare, ci ele trebuiau valorificate coroborat cu celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

- justificând aplicarea unei pedepse orientată spre limita specială minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei O.L.A. , instanța de prim control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, constatând că, față de pericolul social concret al faptelor săvârșite de aceasta, de lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră manifestată pe durata procesului penal, dar și relația de concubinaj existentă între ea și autorul infracțiunii de omor, (relație care, chiar dacă nu este recunoscută de legiuitor ca o cauză de nepedepsire - așa cum este cazul căsniciei - justifică o sancționare penală mai blândă), pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 262 alin. (1) și de art. 264 alin. (1) C. pen.

au fost corect dimensionate, fiind apte să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen. și prin suspendarea condiționată a executării, conform art. 81 C. pen. Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat, în parte, sentința penală nr. 349/F din 20 iulie 2009 a Tribunalului Galați, iar în rejudecare a dispus în sensul mai sus arătat, iar conform dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.F.G. Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului U.F.G.

nu au dispărut și că ele impuneau în continuare privarea de libertate, instanța de prim control judiciar a dispus, conform prevederilor art. 383 alin. (1) cu referire la art. 350 C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive, iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului U.F.G. durata reținerii și arestării preventive. Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul U.F.G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele menționate în partea introductivă a prezentei decizii. Astfel, în esență reprezentantul parchetului, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, să se constate că inculpaților li s-au aplicat pedepse greșit individualizate raportat la gravitatea faptelor reținute și la modalitatea concretă în care au acționat, arătând că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatei O.L.A. din cea prevăzută de art. 81 C. pen. în cea prevăzută de art. 86 1 C. pen. Recurentul inculpat U.F.G., prin apărător, a invocat, drept caz de casare, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, în principal, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, prin acordarea unei mai largi eficiente circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât acesta a recunoscut și regretat constant fapta, iar incidentul s-a petrecut, într-un context în care victima a acționat deosebit de violent. Î n subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată acestui inculpat. Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul U.F.G., privind și pe inculpata O.L.A., sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Înalt a Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare, procedând, de asemenea, la o justă individualizare a pedepselor aplicate, funcție de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Î n speța dedusă judecății, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, apreciind că prima instanță a reținut greșit în favoarea inculpatului U.F.G. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., Ie-a înlăturat și, corectând sentința penală pronunțată în fond, a majorat pedeapsa aplicată de la 10 ani închisoare la 16 ani închisoare, în condițiile în care nu s-a justificat reținerea incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., nefiind dovedită starea de eventuală tulburare ce i-ar fi putut fi indusă inculpatului de către acțiunea presupus provocatorie a părții vătămate P.S., fratele său, stabilind că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin privare de libertate.

De asemenea, în raport de gradul de pericol social al faptei penale săvârșite de inculpat, de circumstanțele reale, cât și de cele personale ale inculpatului precizate anterior, instanța de prim control judiciar a apreciat că scopul preventiv educativ, cât și cel sancționator al pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, se poate atinge numai prin majorarea pedepsei cu închisoarea de la 10 ani la 16 ani, ce urmează a fi executată în regim privativ de libertate, dat fiind gradul de pericol social deosebit al faptei penale comise de inculpat, caracterul premeditat al acesteia, pedeapsă pe care a orientat-o spre limita medie prevăzută de textele de lege incriminatoare, datorită circumstanțelor reale în care a avut loc săvârșirea infracțiunii și mai ales înlăturării circumstanțelor atenuante greșit reținute în favoarea inculpatului de către Tribunalul Galați, la care s-a făcut referire pe larg, mai sus.

Înalta Curte mai constată că, în ceea ce o privește pe inculpata O.L.A., instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a menținut pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare sporită cu 6 luni, aplicată de către prima instanță, care, în cadrul procesului de individualizare a pedepselor aplicate acesteia pentru săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetată și dedusă judecății (nedenunțarea unor infracțiuni și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen.

și art. 264 alin. (1) C. pen.) a orientat justificat pedeapsa către minimul special, întrucât a ținut cont, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, gradul de pericol social al faptelor penale săvârșite de către aceasta și de împrejurarea că aceasta avea o relație de concubinaj cu inculpatul, stabilind, în mod just, că scopul preventiv educativ, cât și cel sancționator al pedepsei, ce urmează a fi aplicată inculpatei, se poate atinge prin aplicarea unei pedepse neprivativă de libertate, a cărei executare, a fost suspendată condiționat, în baza art. 81 C. pen. Astfel, în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul U.F.G.

a recunoscut și regretat constant, încă din faza de urmărire penală, fapta săvârșită, nuanțându-și însă, poziția și încercând să acrediteze ideea unei provocări din partea fratelui său, situație nesusținută de materialul probator administrat, întrucât declarațiile martorilor din lucrări ce se coroborează cu declarațiile inculpaților, dar și cu celelalte probatorii administrate în cauză, (inclusiv cu raportul medico-legal efectuat în dosar, care a relevat că moartea victimei a fost premeditată și violentă, datorându-se unor plăgi tăiat despicate ale capului, leziunile fiind produse cu un corp tăietor despicător, posibil topor), inculpatul acționând deliberat, după o prealabilă pregătire a faptei, cu intenția de a suprima viața victimei.

Se mai reține că ambele instanțe au procedat corect atunci când, în mod justificat, au constatat că fapta inculpatului U.F.G., (care în seara datei de 15 decembrie 2008, în jurul orelor 23,00, pe fondul consumului de alcool, dar și al unei stări conflictuale preexistente, generată de comportamentul agresiv, atât verbal cât și fizic, pe care victima P.S. l-a avut față de membrii familiei sale, i-a aplicat fratelui său două lovituri cu tăișul toporului în zona capului, iar după ce victima s-a prăbușit la pământ, l-a mai lovit, cel puțin încă o dată tot cu tăișul toporului, provocându-i decesul) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. a) și c) C. pen.

Totodată, Înalta Curte mai reține că, instanța de prim control judiciar, chiar dacă a constatat că inculpatul U.F.G. este infractor primar, că a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, că a regretat constant săvârșirea faptei pe parcursul procesului penal, totuși nu au putut ignora împrejurarea că fapta pentru care a fost dedus judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea omului și au ținut cont și de toate celelalte împrejurări, ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, apreciind justificat, că pedeapsa stabilită spre limita medie prevăzută de legea penală respectiv de 16 ani închisoare, este îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., nerelevându-se alte elemente de natură a dispune coborârea acesteia sub limita stabilită anterior.

Așadar, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, ce a acționat atât de violent urmare unor incidente anterioare cu propriul frate, precum și față de ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică modificarea cuantumului pedepsei în sensul majorării acesteia, așa cum a solicitat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, dar nici în sens descrescător, prin reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită ori până la limita stabilită de Tribunalul Galați, așa cum, neîntemeiat, a solicitat recurentul inculpat.

Î n aceeași ordine de idei, se mai constată că raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și la cele personale ale inculpatei O.L.A., atât prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au procedat corect atunci când au orientat pedepsele aplicate acesteia, spre minimul special și au aplicat și, respectiv, au menținut, pedeapsa de 1 an, la care au adăugat un spor de 6 luni închisoare, apreciind astfel că pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni cu reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen., este suficientă, proporțională și corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin urmare se reține că, pedeapsa stabilită anterior intimatei inculpate de 1 an și 6 luni cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., este aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, neimpunându-se modificarea acesteia în sensul solicitat de reprezentantul parchetului, în motivele de recurs formulate, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că, pe de o parte, o modificare a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului U.F.G. , fie în sensul majorării acesteia, fie în sensul reducerii sale, iar pe de altă parte că, o majorare a cuantumului pedepsei aplicată inculpatei O.L.A.

precum și o modificare a modalității de executare a acesteia, prin aplicarea art. 86 1 C. pen., nu ar fi temeinice, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul pedepselor aplicate în speță. Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul U.F.G. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind și pe inculpata O.L.A., sunt nefondate, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge ca atare. Î n baza art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.F.G., durata reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 25 ianuarie 2010. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat U.F.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și va stabili ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată O.L.A. să se plătească din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul U.F.G. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind și pe inculpata O.L.A. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.F.G., durata reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 25 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat U.F.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată O.L.A.

se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.