ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 349/F din 20 iulie 2009, Tribunalul

Galați, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul U.F.G. la o

pedeapsă de 10

ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării

drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o

durată

de 3 ani după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii

de

omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 15/16 decembrie 2008).

Î

n baza

art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

Î

n baza

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării

preventive dispusă împotriva inculpatului,

iar în baza art. 88 C. proc. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată

acestuia perioada reținerii și

arestării

preventive a inculpatului de la 25 decembrie 2008 la zi.

Î

n baza

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice

de la inculpatul U.F.G. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Prin

aceeași sentință, prima instanță a condamnat-o pe

inculpata O.L.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea unor

infracțiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen. (faptă

din 15 din 16 decembrie 2008).

A condamnat pe aceeași inculpată la o

pedeapsă de 1 an închisoare

pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului,

prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (faptă din 15/16

decembrie 2008).

Tribunalul

Galați, în baza art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C.

pen. a dispus contopirea celor două pedepse a câte 1 an închisoare

aplicate inculpatei, stabilind ca aceasta să execute pedeapsa

cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită la

1 an și 6 luni închisoare.

Potrivit

art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei O.L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen.

Conform

dispozițiilor art. 81 C. pen., prima instanță a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei

O.L.A., pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni,

prevăzută de art. 82 C. pen. și calculat cu începere de la data

rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii

aplicate inculpatei O.L.A. pe

durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

De asemenea, a constatat că în cauză nu

există constituire de parte

civilă.

Prin

aceeași hotărâre prima instanță, în baza art. 118 lit. b) C.

pen.

a dispus confiscarea de la inculpatul U.F.G.

a corpului

delict – topor - de care s-a folosit la comiterea faptei

(corp delict înaintat instanței cu dosarul de urmărire penală).

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că

inculpatul U.F.G. și victima P.S. erau frați și locuiau

împreună cu mama lor (martora P.I.) și concubinul acesteia (martorul P.C.),

într-un imobil alcătuit dintr-o singură încăpere, în satul

Slivna, comuna Berești Meria, jud. Galați. Din toamna anului 2008,

în aceeași încăpere, a început să

locuiască și inculpata O.L.A. - concubina inculpatului U.F.G.

S-a mai

relevat că, pe fondul consumului de alcool, victima P.S. avea un

comportament violent, verbal și fizic, atât față de martora P.I.,

cât și față de inculpatul U.F.G., iar

principalul motiv al scandalurilor îl constituia acela că victima

fusese lăsată

în plasament, spre deosebire de inculpatul U.F.G.,

în ultima perioadă de timp, fratele inculpatului provoca deseori

scandaluri și chiar sărea la bătaie la inculpat, întrucât

că ar fi vrut și el să trăiască în concubinaj cu

inculpata O.L.A.

La data

de 15 decembrie 2008, încă de dimineață, fiind sub influenta

băuturilor alcoolice, victima P.S. a provocat din nou scandal, a

lovit-o pe mama sa cu palmele peste cap, a

jignit-o și i-a vorbit vulgar, iar în

apărarea martorei P.I.

au intervenit, atât inculpatul U.F.G., cât și martorul S.P. (vecin cu

părțile), care a amenințat că va chema poliția.

S-a mai

reținut, că în ziua respectivă martorul P.C. – concubinul mamei

inculpatului, nu era la domiciliu, fiind internat în spital la

Galați, iar victima P.S., după ce s-a

potolit, în jurul orelor 19,00-

20,00, a plecat în sat cu niște

prieteni.

După

plecarea sa, inculpatul U.F.G. a făcut cunoscut martorei P.I. și

inculpatei O.L.A. că vrea să pună capăt acestei

situații, prin uciderea victimei P.S., însă nici martora și nici

inculpata nu au luat în serios spusele inculpatului.

Prima

instanță a reținut în considerentele deciziei, că

inculpatul U.F.G., odată ce a hotărât să își ucidă

fratele, a pus un topor lângă ușa de acces în încăpere, iar în

jurul orelor 23,00, când a auzit zgomotul de la poarta de acces în curte, s-a

ridicat din pat și s-a

poziționat

în dreptul ușii de acces în cameră, uitându-se totodată pe geam

pentru

a se asigura că cel care a intrat în curte este P.S. În

acest timp, martora P.I. dormea, iar inculpata O.L.A.

tocmai ațipise, iar inculpatul, în continuare, a luat în mână toporul

și, în momentul în care victima a deschis ușa de la intrare și a

dat să intre în casă, zicând „care s-a uitat pe geam", a și

aplicat acesteia două lovituri cu tăișul toporului, în zona

capului.

S-a

reținut că victima a căzut pe podeaua din pământ a

încăperii, poziție în care inculpatul i-a mai aplicat cel puțin

o lovitură cu tăișul toporului, iar în timpul agresiunii,

inculpata O.L.A. a început să țipe și a ieșit din

încăpere în curtea locuinței, trezindu-se, de asemenea, și

martora P.I., care a realizat consecințele faptei comise de inculpat.

S-a mai

relevat că inculpatul U.F.G. a acoperit capul victimei cu o

sacoșă din plastic, întrucât victima sângera puternic, a

înfășurat corpul victimei într-o pătură de pe patul

acesteia, după care a

făcut

cunoscut martorei și inculpatei că merge să sape o groapă

în grădină

pentru a ascunde

cadavrul. După ce a săpat groapa, inculpatul a revenit în

locuință

și a solicitat inculpatei O.L.A. să-l ajute să transporte

victima, apoi au dus cadavrul în grădină și l-au așezat în

groapa săpată de inculpat, în aceeași groapă,

inculpații aruncând și materialele

textile

cu care martora P.I. a șters urmele de sânge din cameră.

Inculpata O.L.A. și inculpatul U.F.G.

au acoperit groapa cu pământ și au nivelat-o cu grebla, iar

în zilele următoare, oricui întreba de victimă, inculpații

și martora P.I. le spuneau că este plecată din localitate.

S-a mai

reținut că, într-una din zile, inculpatul s-a destăinuit

martorului D.A. (vărul său), spunându-i că și-a ucis

fratele, martorul nu i-a dat crezare, dar, la o dată ulterioară, în

prezența sa, inculpatul U.F.G. a aruncat în sobă certificatul de

naștere al victimei și, cu același prilej, inculpatul i-a

relatat din nou că a ucis-o pe victima P.S. arătându-i și unde a

îngropat-o.

La data

de 25 decembrie 2008, martorul D.A. a sesizat lucrătorii de poliție

din cadrul Postului de Poliție Berești Meria despre fapta comisă

de inculpat, iar cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, a

fost

descoperit și identificat

cadavrul victimei P.S.

Din

raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii

victimei P.S., a rezultat că moartea victimei a fost violentă și

că ea s-a datorat unor plăgi tăiat-despicate ale capului, ca

plagă

cranio-cerebrală

temporală dreapta, cu secțiune de lob temporal drept și de

pedunculi

cerebrali, cu hemoragie externă, ce au putut fi produse prin lovire

repetată cu corp tăietor-despicător, posibil topor.

Inculpații

U.F.G. și O.L.A. Fiind audiați, au recunoscut comiterea faptelor,

atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare

judecătorească, astfel cum acestea au fost reținute în actul de

inculpare, (conform declarațiilor de la filele 95-102, 103-117 d. u.p.

și filele 35- 36 dosar instanță), inculpatul motivându-și

gestul extrem prin aceea că nu mai putea suporta atitudinea victimei -

care provoca scandal, îl lovea pe inculpat și pe mama acestuia și le

adresa injurii.

Prima instanță a reținut că

vinovăția celor doi inculpați a fost dovedită

cu probele administrate în cauză: procese-verbale de sesizare

și cercetare la fața locului (filele 5-10 d.u.p.), planșa

fotografică (filele 11-24 d.u.p.), rapoarte de constatare

medico-legală (filele 25-32 d.u.p.), raport de constatare

tehnico-științifică biocriminalistică (filele 50-60

d.u.p.), declarații martor O.L.A. (filele 61-78 d.u.p.), declarații

martori

A.D., P.I., P.C., S.P. (filele 79-

94

d.u.p., filele 61, 62, 79, 95 dosar instanță), declarații

inculpați O.L.A. și U.F.G. (filele 95-117 d.u.p., filele 35, 36 dosar

instanță).

Î

n

drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului U.F.G.

care, în noaptea de 15/16 decembrie 2008, pe fondul unei stări

conflictuale și al consumului de

băuturi alcoolice, cu premeditare, a aplicat

fratelui său

victima P.S., mai multe lovituri cu toporul în zona capului, cauzându-i leziuni

ce au produs moartea victimei, după care a îngropat cadavrul în

grădina din spatele casei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

S-a mai

apreciat de către prima instanță că, faptele inculpatei O.L.A.,

care a omis să denunțe de îndată săvârșirea

infracțiunii de omor calificat de către inculpatul U.F.G. și,

fără o înțelegere prealabilă, în noaptea de 15/16 decembrie

2008, l-a ajutat pe inculpat să transporte cadavrul victimei P.S. în

grădină și să-l

îngroape

împreună cu niște materiale textile îmbibate de sânge, în vederea

îngreunării și zădărnicirii

urmăririi penale, întrunesc elementele constitutive

ale

infracțiunilor de nedenuntarea unor infracțiuni și favorizarea

infractorului, prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen. și art. 264

alin. (1) C. pen.

La

individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, prima

instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de

dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpaților, precum

și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Astfel,

prima instanță, având în vedere că inculpatul U.F.G. nu avea

antecedente penale, precum și de atitudinea sinceră avută pe

parcursul procesului penal, a aplicat în cauză dispozițiile art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen., la stabilirea pedepsei ținând cont,

totodată, și de situația tensionată existentă între

inculpat și victimă, (aceasta din urmă având un comportament

necorespunzător, atât față de inculpat, cât și

față de mama acestuia, aspect ce rezultă din declarațiile

martorilor audiați, coroborate cu declarațiile celor doi

inculpați) și a apreciat că în raport de gravitatea faptei

comise, natura și importanța valorilor sociale lezate, scopul

pedepsei va putea fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.

Î

n privința pedepsei accesorii aplicată

inculpatului U.F.G.

în temeiul art. 71 C. pen.,

instanța a reținut că natura faptei săvârșite și

ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus la

concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. și în raport de

aceleași considerente, a aplicat inculpatului U.F.G. pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1)

lit. a), b), d) și

e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

Î

n ceea ce o privește pe inculpata O.L.A.,

prima

instanță, având în vedere gravitatea

faptelor reținute în sarcina sa, precum și modalitatea și

împrejurările concrete în care s-a reținut săvârșirea

acestora, a aplicat inculpatei câte o

pedeapsă în limitele prevăzute de lege

pentru fiecare

infracțiune dedusă judecății, respingând, pe cale de

consecință, cererea acesteia de a se retine circumstanțele

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen., aspectele invocate

(atitudine

sinceră, lipsa antecedentelor penale) urmând a fi avute în vedere

la

individualizarea modalității de executare a pedepsei ce va fi

aplicată inculpatei.

Ținând

cont că inculpata O.L.A. a comis cele două fapte deduse

judecății înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna

dintre acestea, s-a reținut de către prima instanță

că, în cauză, deveneau aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C.

pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la concursul de

infracțiuni, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea,

sporită corespunzător gravității faptelor reținute în

sarcina acesteia.

De

asemenea, din perspectiva modalității de executare a pedepsei

rezultante aplicată inculpatei O.L.A., prima instanță

reținând că aceasta este o persoană tânără, la primul

impact cu legea penală și că a avut o atitudine sinceră,

recunoscând și regretând faptele comise, a apreciat că scopul

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. va putea fi atins și fără

executarea acesteia, aplicând dispozițiile art. 81 C. pen. referitoare la

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., cu aplicarea

corespunzătoare a dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

Împotriva

sentinței penale nr. 349/F din 20 iulie 2009 pronunțată de

Tribunalul Galați au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați și

inculpatul U.F.G.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei

instanțe ca netemeinică în ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului U.F.G., susținând că, față

de

gravitatea deosebită a

infracțiunii săvârșite, apare ca nejustificată

reținerea

în favoarea inculpatului a unor circumstanțe

atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepsei sub limita

minimă specială, prevăzută de lege pentru infracțiunea

comisă.

Referitor

la inculpata O.L.A., Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a

criticat hotărârea primei instanțe ca netemeinică, atât sub

aspectul cuantumului pedepselor, pe care le consideră prea reduse, în

raport cu gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite,

cât și sub aspectul modalității de

executare, susținând că este nejustificată

aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Apelantul inculpat U.F.G., prin

apărător, a criticat

hotărârea primei

instanțe ca nelegală sub aspectul greșitei încadrări

juridice, susținând că, în mod eronat, s-a făcut aplicarea

prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece din probele

administrate în dosar, nu a rezultat faptul că ar fi acționat cu

premeditare.

De asemenea, a solicitat reținerea în

favoarea sa a circumstanței

atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. față

de comportamentul

provocator al victimei.

Examinând cauza în raport cu motivele de apel,

precum și din oficiu,

în limitele prevăzute de

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Galați, secția

penală, a constatat că sunt parțial întemeiate criticile

formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în timp ce

apelul declarat de inculpatul U.F.G. este nefondat.

Prin

decizia penală nr. 108/A din 9 noiembrie 2009, instanța de prim

control judiciar a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați, a desființat, în

parte, sentința penală nr. 349/F din 20 iulie 2009 a Tribunalului

Galați, pronunțată în dosarul nr. 358/121/2009, numai în ceea ce

îl privește pe inculpatul U.F.G. și, în rejudecare: a înlăturat

dispoziția privind reținerea în favoarea inculpatului U.F.G. a

circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin.

(2) C. pen.

Prin

aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a majorat de la 10

ani închisoare la 16 ani închisoare pedeapsa principală aplicată

inculpatului U.F.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art.

175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

A

menținut măsura arestării preventive a inculpatului U.F.G.

și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii

și arestării preventive cu începere de la 25 decembrie 2008 și

până la zi,

menținând,

totodată, și celelalte dispoziții ale sentinței penale

apelate.

Instanța

de prim control judiciar, prin aceeași decizie, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul U.F.G. împotriva aceleiași sentințe și

l-a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi

avansată din fondurile Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești către Baroul

Galați.

Totodată, s-a mai stabilit ca suma de 300

lei, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpata O.L.A.

să fie

virată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești către Baroul Galați.

Pentru

a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că

prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt,

iar încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpați a fost

stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.

Astfel, a constatat că, din probatoriul

administrat în cauză (procesul-

verbal de cercetare la

fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare

medico-legală și declarațiile martorilor A.D., P.I., P.C.

și S.P., coroborate cu declarațiile celor doi inculpați), a

rezultat că în noaptea de 15/16 decembrie 2008, pe fondul unei stări

conflictuale și al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul

U.F.G. i-a aplicat victimei P.S., fratele

său,

mai multe lovituri cu un topor, în zona capului, cauzându-i

leziuni care au provocat moartea victimei, după care, cu ajutorul

inculpatei O.L.A., concubina sa, a transportat cadavrul și l-a îngropat în

grădina din spatele casei. S-a mai relevat că împrejurările de

fapt, premergătoare săvârșirii infracțiunii de omor, au

fost de natură să formeze convingerea instanței că

inculpatul U.F.G. a acționat cu premeditare.

Astfel,

din materialul probator al cauzei se reține că în seara zilei

respective, cu câteva ore mai înainte de săvârșirea faptei,

inculpatul

U.F.G. a adus la

cunoștința concubinei sale, precum și

mamei sale, martora

P.I., intenția de a-și ucide fratele, pentru a pune capăt

stării conflictuale provocate de acesta.

S-a mai

relevat că, deși nu a fost luat în serios de cele două persoane,

cărora Ie-a făcut cunoscută rezoluția

infracțională, inculpatul a trecut la pregătirea faptei, punând

un topor lângă ușa de acces în încăpere

și așteptând timp de circa 3 ore întoarcerea victimei

acasă, iar în momentul

în care victima a intrat pe ușă,

inculpatul i-a aplicat în mod repetat lovituri cu tăișul toporului în

zona capului, cauzându-i leziuni care i-au provocat decesul.

Instanța

de prim control judiciar a mai considerat că raportat la modalitatea

și împrejurările în care inculpatul a săvârșit

infracțiunea s-a desprins concluzia că acesta nu a acționat sub

stăpânirea unei tulburări puternice și actuale, provocată

de comportamentul necorespunzător al victimei, ci a deliberat asupra

săvârșirii faptei și a acționat cu premeditare, animat de

dorința de a se răzbuna pe victimă.

Așa

fiind, Curtea de Apel Galați, secția penală, a considerat

că prima instanță a stabilit, în mod corect, încadrarea

juridică dată faptei săvârșită de inculpat, prin

reținerea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., privind omorul

săvârșit cu premeditare și a constatat nejustificată

reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., înlăturând, ca nefondate,

criticile formulate de apelantul inculpat.

De

asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat, ca întemeiat,

motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,

referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului U.F.G.

și având în vedere gravitatea deosebită a faptei, modalitatea și

împrejurările în care a fost săvârșită, a constatat

apreciază că prima instanță, în mod nejustificat, a

reținut în favoarea inculpatului U.F.G., drept circumstanțe atenuante

judiciare, împrejurări precum lipsa antecedentelor penale, atitudinea

sinceră manifestată pe durata procesului penal și starea

conflictuală existentă între el și victimă.

Î

n

raport de pericolul social concret al faptei, s-a apreciat de către

instanța de prim control judiciar că împrejurările mai sus

menționate deși erau reale, nu puteau căpăta valențele

unor circumstanțe atenuante judiciare, ci ele trebuiau valorificate

coroborat cu celelalte criterii de

individualizare

a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. - justificând

aplicarea unei pedepse orientată spre limita

specială minimă prevăzută de

lege pentru

infracțiunea săvârșită.

Referitor

la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei O.L.A.

, instanța de prim control judiciar a

apreciat că hotărârea

primei instanțe este legală

și temeinică, constatând că, față de pericolul social

concret al faptelor săvârșite de aceasta, de lipsa antecedentelor

penale, atitudinea sinceră manifestată pe durata procesului penal,

dar și relația de concubinaj existentă între ea și autorul

infracțiunii de omor, (relație care, chiar dacă nu este

recunoscută de legiuitor ca o cauză de

nepedepsire - așa cum este cazul căsniciei - justifică o

sancționare penală

mai blândă), pedepsele de câte 1 an

închisoare aplicate în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 262 alin. (1) și de art. 264 alin. (1) C. pen. au

fost corect dimensionate, fiind apte să îndeplinească scopul și

funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen. și prin suspendarea

condiționată a executării, conform art. 81 C. pen.

Față

de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Galați, secția penală, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a

desființat, în parte, sentința penală nr. 349/F din 20 iulie 2009

a Tribunalului Galați, iar în rejudecare a dispus în sensul mai sus

arătat, iar conform dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca

nefondat, apelul

declarat de inculpatul U.F.G.

Având

în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului U.F.G. nu au dispărut și că ele impuneau în

continuare privarea de libertate, instanța de prim control judiciar a

dispus, conform prevederilor art. 383 alin. (1) cu referire la art. 350

C. proc. pen., menținerea măsurii

arestării preventive, iar în baza

art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

cu referire la art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

U.F.G. durata reținerii și arestării preventive.

Împotriva

deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul

U.F.G., criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate

pentru motivele menționate în partea

introductivă a prezentei decizii.

Astfel,

în esență reprezentantul parchetului, invocând dispozițiile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului,

casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, să se

constate că inculpaților li s-au aplicat pedepse greșit

individualizate raportat la gravitatea faptelor reținute și la

modalitatea concretă în care au acționat, arătând că se

impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților și schimbarea

modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatei

O.L.A. din cea prevăzută de art. 81 C.

pen. în cea

prevăzută de art. 86

1

C. pen.

Recurentul

inculpat U.F.G., prin apărător, a invocat, drept caz de casare,

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a

solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond,

în rejudecare, în principal, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior

stabilită, prin acordarea unei mai largi eficiente circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât acesta

a recunoscut și regretat constant fapta, iar incidentul s-a petrecut,

într-un context în care victima a acționat deosebit de violent.

Î

n

subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea

hotărârii primei instanțe ca fiind legală și

temeinică, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată

acestui inculpat.

Recursurile

formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de

inculpatul U.F.G., privind și pe inculpata O.L.A., sunt nefondate, pentru

considerentele ce urmează:

Înalt

a

Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor

art. 385

alin. (3) C. proc. pen. combinate

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1)

C. proc. pen., constată că, atât

instanța de fond, cât și instanța de

prim control

judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au

stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a

ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de

aceștia încadrarea juridică corespunzătoare, procedând, de

asemenea, la o justă individualizare a pedepselor aplicate, funcție

de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel,

potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se

ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de

limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol

social al faptei

săvârșite, de

persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau

agravează

răspunderea penală.

Pe de

altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, scopul

ei fiind prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Î

n

speța dedusă judecății, Înalta Curte, analizând actele

și lucrările dosarului, constată că instanța de prim

control judiciar a procedat corect atunci când, apreciind că prima

instanță a reținut greșit în favoarea inculpatului U.F.G.

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C.

pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.,

Ie-a înlăturat și, corectând sentința penală

pronunțată în fond, a majorat pedeapsa aplicată de la 10 ani

închisoare la 16 ani închisoare, în condițiile în care nu s-a justificat

reținerea incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.,

nefiind dovedită starea de eventuală tulburare ce i-ar fi putut fi

indusă inculpatului de către acțiunea presupus provocatorie a

părții vătămate P.S., fratele său, stabilind că

scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin

privare de libertate.

De

asemenea, în raport de gradul de pericol social al faptei penale săvârșite

de inculpat, de circumstanțele reale, cât și de cele personale ale

inculpatului precizate anterior, instanța de prim control judiciar a

apreciat că scopul preventiv educativ, cât și cel sancționator

al pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, se poate atinge

numai prin majorarea pedepsei cu închisoarea de la 10 ani la 16 ani, ce

urmează a fi executată în regim privativ de libertate, dat fiind

gradul de pericol social deosebit al faptei penale comise de inculpat,

caracterul premeditat al acesteia, pedeapsă pe care a orientat-o spre

limita medie prevăzută de textele de lege incriminatoare,

datorită circumstanțelor reale în care a avut loc

săvârșirea infracțiunii și

mai ales înlăturării circumstanțelor atenuante greșit

reținute în favoarea inculpatului de către Tribunalul Galați, la

care s-a făcut

referire pe larg, mai sus.

Înalta

Curte mai constată că, în ceea ce o privește pe inculpata O.L.A.,

instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a

menținut pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare

sporită cu 6 luni, aplicată de

către prima instanță, care, în cadrul procesului de

individualizare a pedepselor aplicate acesteia pentru săvârșirea

faptelor

pentru care a fost cercetată și dedusă

judecății (nedenunțarea unor infracțiuni și favorizarea

infractorului, prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen. și art. 264

alin. (1) C. pen.) a orientat justificat pedeapsa către minimul special,

întrucât a ținut cont, pe lângă limitele de pedeapsă

prevăzute de textele de lege incriminatoare, modalitatea concretă de

săvârșire a infracțiunilor, gradul de pericol social al faptelor

penale

săvârșite de către

aceasta și de împrejurarea că aceasta avea o relație de

concubinaj

cu inculpatul, stabilind, în mod just, că scopul preventiv educativ, cât

și cel sancționator al pedepsei, ce urmează a fi aplicată

inculpatei, se poate atinge prin aplicarea unei pedepse neprivativă de

libertate, a cărei executare, a fost suspendată condiționat, în

baza art. 81 C. pen.

Astfel, în cauza supusă analizei, se

constată că inculpatul U.F.G.

a recunoscut și regretat constant, încă din faza de urmărire

penală,

fapta săvârșită, nuanțându-și însă, poziția

și încercând să acrediteze ideea unei provocări din partea

fratelui său, situație nesusținută de materialul probator

administrat, întrucât declarațiile martorilor din lucrări ce se

coroborează cu declarațiile inculpaților, dar și cu

celelalte probatorii administrate în cauză, (inclusiv cu raportul

medico-legal efectuat în dosar, care a relevat că moartea victimei a fost

premeditată și violentă, datorându-se unor plăgi tăiat

despicate ale capului, leziunile fiind produse cu un corp tăietor

despicător, posibil topor), inculpatul acționând deliberat,

după o prealabilă pregătire a

faptei, cu intenția de a suprima viața victimei.

Se mai

reține că ambele instanțe au procedat corect atunci când, în mod

justificat, au constatat că fapta inculpatului U.F.G., (care în seara

datei de 15 decembrie 2008, în jurul orelor 23,00, pe fondul consumului de

alcool, dar și al unei stări conflictuale preexistente, generată

de comportamentul agresiv, atât verbal cât și fizic, pe care victima P.S.

l-a avut față de membrii familiei sale, i-a aplicat fratelui său

două lovituri cu tăișul toporului în zona capului, iar după

ce victima s-a prăbușit la pământ, l-a mai lovit, cel puțin

încă o dată tot cu tăișul toporului, provocându-i decesul)

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit.

a) și c) C. pen.

Totodată, Înalta Curte mai reține

că, instanța de prim control judiciar,

chiar

dacă a constatat că inculpatul U.F.G. este infractor primar, că

a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii

faptei, că a regretat constant săvârșirea faptei pe parcursul

procesului penal, totuși nu au putut ignora împrejurarea că fapta

pentru care a fost dedus judecății afectează grav valori sociale

ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea

omului și au ținut cont și de toate celelalte împrejurări,

ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptei,

apreciind justificat, că pedeapsa stabilită spre limita medie

prevăzută de legea penală respectiv de 16 ani închisoare, este

îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispozițiile

art. 52 C. pen.,

nerelevându-se alte

elemente de natură a dispune coborârea acesteia sub

limita

stabilită anterior.

Așadar,

Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura și

gravitatea faptei reținută în sarcina

inculpatului, ce a acționat atât de violent

urmare unor incidente

anterioare cu propriul frate, precum și față de ansamblul

tuturor împrejurărilor cauzei și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului, nu se justifică

modificarea cuantumului pedepsei în sensul majorării acesteia, așa

cum a solicitat Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați,

dar nici în sens descrescător, prin reducerea cuantumului

pedepsei sub limita anterior stabilită ori

până la limita stabilită de Tribunalul Galați, așa cum,

neîntemeiat, a solicitat recurentul inculpat.

Î

n aceeași

ordine de idei, se mai constată că raportat la circumstanțele

reale ale săvârșirii faptelor, dar și la cele personale ale

inculpatei O.L.A., atât prima instanță, cât și instanța de

prim control judiciar au procedat corect atunci când au orientat pedepsele

aplicate acesteia, spre minimul special și au aplicat și,

respectiv, au menținut, pedeapsa de 1 an, la

care au adăugat un spor de 6

luni

închisoare, apreciind astfel că pedeapsa rezultantă de 1 an și 6

luni cu

reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen., este

suficientă, proporțională și

corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin

urmare se reține că, pedeapsa stabilită anterior intimatei

inculpate de 1 an și 6 luni cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen., este

aptă să atingă

scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin

dispozițiile

art. 52 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul

modalității de executare, neimpunându-se modificarea acesteia în

sensul solicitat de reprezentantul parchetului, în motivele de

recurs formulate, prin aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte constată că, pe de o parte, o

modificare a cuantumului pedepsei aplicată

inculpatului U.F.G.

, fie în sensul majorării acesteia, fie în

sensul reducerii sale, iar pe de altă parte că, o majorare a

cuantumului pedepsei aplicată inculpatei O.L.A. precum și o

modificare a modalității de executare a acesteia, prin aplicarea art.

86

1

C. pen., nu ar fi temeinice, lipsind de conținut

dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o vădită disproporție între

scopul și rezultatul pedepselor aplicate în

speță.

Fată

de cele menționate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

și

de inculpatul U.F.G. împotriva

deciziei penale nr. 108/A

din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția penală, privind și pe inculpata O.L.A., sunt

nefondate, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge ca atare.

Î

n baza

art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383

alin. (2) și art. 381 alin. (2) C. proc. pen.

se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului U.F.G., durata

reținerii și arestării

preventive

de la 25 decembrie 2008 la 25 ianuarie 2010.

Î

n baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat U.F.G. la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești și va stabili ca suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimata

inculpată O.L.A. să se

plătească din fondul

Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești,

conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de

inculpatul U.F.G. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 9 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală, privind și pe

inculpata O.L.A.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului U.F.G., durata reținerii și

arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 25 ianuarie 2010.

Obligă

recurentul inculpat U.F.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata inculpată O.L.A. se va plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2010.