ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

511 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Galați, inculpata M.N. a fost condamnată,

la o pedeapsă principală de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.,

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat

la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

Conform art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei iar, potrivit dispozițiilor

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia perioada reținerii și

arestării preventive începând cu data de 14 decembrie 2010 la zi respectiv 20

iunie 2011.

S-a constatat că în

cauză nu a existat constituire de parte civilă.

În conformitate cu

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice

de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5)

din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatei că probele biologice

ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J.

a profilului genetic.

Conform art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligată inculpată la plata sumei de 1200 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele.

Inculpata M.N. este

căsătorită cu martorul M.C. de aproximativ 9 ani și au împreună 2 copii minori,

dați în plasament familial. Dintr-o relație anterioară, inculpata mai avea alți

3 copii minori, de asemenea dați în plasament familial. Timp de aproape un an,

cei doi au fost despărțiți în fapt, inculpata având o relație cu un bărbat din

jud. Brăila. În vara anului 2010, inculpata și martorul M.C. s-au împăcat,

inculpata fiind la acel moment însărcinată, din câte susține martorul, cu

persoana cu care avusese o relație extraconjugală. La data de 29 noiembrie 2010,

inculpata a născut-o pe victima M.I. iar după aproximativ o săptămână, a fost

externată. Împreună cu victima și martorul M.C. au mers să locuiască la

părinții inculpatei, în comuna Tulucești, jud. Galați.

La data de 12

decembrie 2010, pentru că simțea slăbită și avea amețeli, inculpata a fost

transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic de Urgență Galați, împreună cu

victima și a fost internată în Secția obstetrică – septică, într-o rezervă. În

aceeași seară, în jurul orelor 22:00, victima M.I. (în vârstă de aproximativ 2

săptămâni) a început să plângă. Inculpata a încercat să o alăpteze dar pentru

că nu reușea iar victima continua să plângă, inculpata s-a enervat și a

strâns-o pe victimă de gât și a lovit-o cu capul de trei ori, de peretele de

lângă pat. După aplicarea loviturilor, victima a încetat să mai plângă iar în

momentul în care inculpata a observat că avea urme de sânge în colțul gurii, a

anunțat martorele B.I. (asistent medical) și B.M. (infirmieră) pentru acordarea

primului ajutor. Cu toate diligențele depuse de personalul medical și cu

tratamentul aplicat, la data de 13 decembrie 2010 ora 07:55, victima a decedat.

Inculpata a susținut

inițial în fața asistentelor medicale că a scăpat copilul pe podea însă pusă în

fața evidentelor leziuni existente în zona capului, a admis că a ucis victima

pentru „a scăpa de ea, fiindcă nu avea cu ce să-l crească”. De altfel, zgomotul

produs de lovituri și manifestările victimei au fost auzite și de către

martorele C.A. și H.M., paciente internate în salonul alăturat.

De asemenea,

leziunile prezentate de victimă, zonele în care s-au evidențiat acestea și

gravitatea lor, pledează pentru producerea lor prin loviri repetate și prin

comprimare cu mijloace contondente cu margini neregulate, de exemplu, degete.

Din raportul de

constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei M.I. au

rezultat următoarele:

- moartea victimei a

fost violentă;

- ea s-a datorat

hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura oaselor craniului;

- leziunile

traumatice descrise au putut fi produse, după cum urmează: leziunile

cranio-meningo-cerebrale prin loviri repetate cu sau de corpuri dure; leziunile

de la nivelul gâtului prin comprimare cu mijloace contondente cu margini

neregulate;

- leziunile pot data

din 12 decembrie 2010;

- între leziunile

traumatice cranio-meningo-cerebrale și deces există legătură directă și

necondiționată de cauzalitate.

La individualizarea

pedepselor (principală și complementară) ce s-au aplicat inculpatei, instanța

de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., faptul că inculpata a recunoscut și regretat fapta săvârșită,

iar din conținutul raportului de primă expertiză medico – legală psihiatrică,

întocmit de I.M.L. M.M. București rezultă că inculpata prezintă debilitate

mentală ușoară cu tulburări de comportament și are discernământ critic diminuat

în raport de fapta pentru care este cercetată.

S-a avut în vedere că

inculpata a recunoscut fapta infracțională și a solicitat să-i fi aplicate

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010

în sensul reducerii limitelor pedepsei cu 1/3 și să se rețină în favoarea sa

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) – art. 75 C. pen.

Prima instanță a

apreciat că inculpata nu poate beneficia de circumstanțe atenuante, cu

consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege având în

vedere împrejurarea specială în care inculpata a comis fapta (de a-și omorî

propriul copil în primele zile de viață încercând în prima fază să ascundă

fapta oribilă invocând diverse aspecte de natură a o desculpa), precum și

faptul că aceasta a mai dat viață la încă 5 copii care sunt minori și pe care

i-a abandonat, aflându-se actualmente în centrele de plasament ale statului.

Împotriva sentinței

penale nr. 511 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Galați, a declarat apel, în

termen legal, inculpata M.N., criticând-o pe motive de netemeinicie.

În motivarea apelului

inculpata M.N. a susținut că deși s-a invocat că beneficiază de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., nu s-a dat o eficiență maximă acestor

dispoziții, în sensul că minimul special prevăzut de lege nu a fost redus cu o

treime.

De asemenea, a

susținut că deși prima instanță a reținut că nu are antecedente penale și a

recunoscut fapta, în favoarea sa nu au fost reținute circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen.

Prin apărătorul

desemnat din oficiu, inculpata a susținut că se justifica aplicarea măsurii de

siguranță a obligării la tratament medical, deoarece din raportul de primă

expertiză medico legală psihiatrică, rezultă că prezintă diagnosticul de

debilitate ușoară cu tulburări de comportament și are discernământul diminuat

în raport cu fapta pentru care este cercetată.

Prin decizia penală nr.

220/ A din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata M.N. împotriva

sentinței penale nr. 511 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Galați, apreciindu-se

ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.N., solicitând, prin

apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârilor și,

în rejudecare, reducerea pedepsei în condițiile aplicării art. 320

1

C.

proc. pen.

Examinând decizia

atacată prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză a fost

stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedându-se la

încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de aceasta.

De altfel, recurenta

inculpată nici nu contestă situația de fapt astfel cum a fost reținută și nici

vinovăția sa, ci numai cuantumul pedepsei, apreciată ca fiind prea mare,

solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la motivul

de recurs formulat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, în cauză s-a

procedat la o justă individualizare a pedepsei, respectându-se criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

ridicat de pericol social al faptei comise, consecințele acesteia (suprimarea

vieții propriului copil), împrejurările și modalitatea concretă în care a fost

săvârșită infracțiunea, cât și circumstanțele personale ale inculpatei (nu are

antecedente penale, atitudinea procesuală oscilantă), aspecte ce au condus la

stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, asigură

atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52

C. pen.

Cu privire la

solicitarea de a i se aplica dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de control

judiciar în sensul că prima instanță a dat dovadă de clemență, condamnând-o pe

inculpată la o pedeapsă de numai 13 ani închisoare, pedeapsă coborâtă sub

minimul special prevăzut de lege, deși, potrivit art. 320

1

C. proc.

pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu era

obligatorie.

De asemenea, având în

vedere aspectele sus-menționate, în mod just s-a apreciat că nu pot fi reținute

în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) și alin. (2) C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.N. împotriva

deciziei penale nr. 220/ A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive.

Va fi obligată

recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata M.N. împotriva deciziei penale nr. 220/ A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2010 la 19 ianuarie 2012.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2012.