ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2012

Asupra recursului penal de față: Prin Sentința penală nr. 337 din 14 aprilie 2011, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului D.D. la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. Conform art. 71 din C. pen. s-a aplicat inculpatului D.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) și e) C. pen.

Conform art. 350 din C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului D.D., iar potrivit art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 februarie 2010 la zi, respectiv 14 aprilie 2011. S-a constatat că partea vătămată R.N.D. prin reprezentant legal C.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J) . Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obținerea și stocare în S.N.D.G.J a profilului genetic.

Conform art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a reținut că începând cu anul 2000, martora C.G. a întreținut relații de concubinaj cu inculpatul D.D., în urma căreia au rezultat doi copii minori, respectiv martorul D.A.N., în vârstă de 8 ani și D.D.N., în vârstă de 4 ani. Urmare unei cereri la Primăria municipiului Tecuci, cei doi concubini au primit o suprafață de teren pe str. A., unde au construit prin forțe proprii o locuință. La această adresă, martora C.G. a adus-o și pe fiica sa, din prima căsătorie, partea vătămată R.N.D.

care, până la vârsta de 10 ani, a fost crescută de către bunicii din partea mamei, locuind la adresa din municipiul Tecuci, str. V. În cursul lunii iunie 2008, martorul minor D.A.N. s-a îmbolnăvit și a fost internat în Spitalul Municipal Tecuci împreună cu mama sa, martora C.G. și, în acest interval de timp, inculpatul a rămas acasă cu partea vătămată R.N.D. (12 ani la acea dată) și celălalt minor D.D.N. în vârstă de 2 ani. În această perioadă, într-una din seri, inculpatul D.D. a consumat băuturi alcoolice și a dat vin și minorei, partea vătămată R.N.D., până când acesteia i s-a făcut rău și a plecat la culcare. La puțin timp, inculpatul s-a urcat în pat lângă ea și a început să o mângâie pe sâni și în zona genitală, propunându-i să întrețină raport sexual.

Cu ocazia audierii, partea vătămată a precizat că nu avea reprezentarea a ceea ce înseamnă un raport sexual, însă cunoștea vag din discuțiile avute cu colegele de clasă, precum și din filme. De menționat este și faptul că, fiind crescută de bunica maternă, partea vătămată a fost practic lipsită de o educație morală adecvată vârstei, precum și de un climat familial care să-i permită să se descurce în momente dificile, să nu intre în situații care o pot pune în pericol și că mama sa nu s-a preocupat de nevoile sale afective. Revenind la momentul când inculpatul a propus părții vătămate să întrețină raport sexual, din probe a rezultat faptul că aceasta s-a opus în primă fază, însă ulterior, datorită insistențelor inculpatului și a promisiunilor că îi va da bani și îi va cumpăra un motoscuter (lucru pe care și-l dorea foarte mult), a acceptat, având în vedere și starea euforică în care se afla, în urma consumului de băuturi alcoolice.

În acest sens inculpatul a dezbrăcat-o pe partea vătămată de pantalonii de pijama și chiloți, lucru pe care l-a făcut și el. în acea noapte au întreținut un singur raport sexual normal. A doua zi partea vătămată a acuzat dureri în zona genitală și a constatat că pătase pantalonul de pijama și cearceaful, lucru pe care l-a adus la cunoștință inculpatului. Acesta a asigurat-o că nu este nimic grav, că e normal să se întâmple așa și că durerile vor trece, dacă va continua să întrețină în continuare raporturi sexuale. Ulterior, aceasta a spălat cearceaful înainte de venirea mamei din spital, iar despre pantalonul de pijama a precizat că un știe pe unde a rămas după plecarea sa din imobil. De asemenea, inculpatul i-a spus să nu spună nimănui despre ceea ce s-a întâmplat între ei, amenințând-o că dacă îi va spune mamei, aceasta tot pe ea o va bate.

De menționat este faptul că partea vătămată avea o relație distantă cu mama sa motivat de faptul că o luase de lângă bunica, care o crescuse și pe care o iubea foarte mult, lipsind comunicarea între ele. De atunci și până în luna aprilie 2009 inculpatul a întreținut, în mod frecvent, relații sexuale normale cu partea vătămată, minora R.N.D., protejat și neprotejat, din declarația părții vătămate rezultând faptul că, aproape în fiecare săptămână, de circa 2 - 3 ori. Acest lucru se întâmpla, pe timp de zi, în timp ce martora C.G. se afla la serviciu, iar ceilalți doi frați mai mici se aflau la joacă, în curte. Partea vătămată R.N.D. a precizat că au fost situații, când inculpatul fiind băut, pleca noaptea de lângă martora C.G.

și venea în pat lângă ea, cerându-i să întrețină raport sexual. De fiecare dată l-a refuzat, fiindu-i teamă să un fie surprinși de mamă. Inculpatul nu avea serviciu, ocazional efectuând diferite transporturi pentru persoane fizice cu o căruță. Inculpatul avea pe malul Bârladului un teren unde a amenajat o baracă în care avea pat, masă, scaune și aragaz. Acesta venea frecvent cu minorii martorul D.A.N., D.D.N. și partea vătămată R.N.D. la baracă, unde de asemenea, partea vătămată a precizat că a întreținut de mai multe ori raporturi sexuale cu inculpatul D.D., o dată fiind surprinși chiar de minorul martor D.A.N.. Inculpatul era o persoană violentă, agresând de multe ori pe martora C.G., motiv pentru care părții vătămate R.N.D.

îi era teamă de acesta. De câteva ori, partea vătămată R.N.D. a spus inculpatului că îi va spune mamei ce se întâmplă, acesta replicând-i că tot pe ea o va bate, iar el va afirma că era beat și că "minora a tras de el". Cu toate că a fost amenințată în sensul de a nu spune la nimeni ce se întâmplă, partea vătămată R.N.D. a spus prietenei sale martora M.M. despre faptul că întreține raporturi sexuale cu inculpatul. Aceasta ar fi început să spună și altor persoane, motiv pentru care cele două s-au certat. Martora C.G. avea unele bănuieli în legătură cu faptul că inculpatul ar întreține raporturi sexuale cu fiica sa R.N., motiv pentru care a întrebat-o pe aceasta, însă partea vătămată a negat în permanență, fiindu-i teamă de inculpat.

De asemenea, a întrebat chiar și pe inculpat, dar și acesta a negat cu vehemență. Inculpatul D.D. o urmărea în permanență pe partea vătămată și nu o lăsa să stea de vorbă și cu alți băieți din zonă, probabil de teama de a nu spune și altor persoane despre relația lor. Ulterior, în urma numeroaselor raporturi sexuale neprotejate, partea vătămată R.N.D. a rămas însărcinată. Faptul că a rămas însărcinată a fost adus la cunoștință inculpatului care, în primă fază a acuzat-o că ar fi rămas însărcinată cu altcineva, dar ulterior a spus că-i va da bani pentru a merge la spital să întrerupă sarcina. Partea vătămată a precizat că nu o va primi în spital în aceste condiții, deoarece este minoră și tot se va afla.

Între timp, martora C.G. a aflat despre relația fiicei sale cu inculpatul, telefonic de la martora M.M. și întrebând-o, partea vătămată R.N.D. a negat, spunând că ar fi rămas însărcinată cu un vecin pe nume M.M.M.. Ca urmare a unor complicații, la data de 30 iunie 2009, partea vătămată R.N.D. a fost internată în spital unde a întrerupt sarcina, Spitalul Municipal Tecuci sesizând Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci. După externare, martora C.G. a dorit să facă o confruntare între fiica sa și martorul M.M.M. Fiind pusă într-o situație delicată, partea vătămată R.N.D. i-a spus mamei adevărul, în sensul că martorul M.M.M. nu a avut nici o contribuție la starea sa fiziologică și că a întreținut numeroase raporturi sexuale cu concubinul său, inculpatul D.D., însă i-a fost teamă să-i spună datorită amenințărilor primite de la inculpat.

Martora M.M., cu ocazia audierii, nu a confirmat faptul că i-ar fi spus martorei C.G., însă din declarația martorei M.E.M. rezultă că partea vătămată ar fi recunoscut față de aceasta că, ar fi întreținut relații sexuale cu inculpatul D.D. În aceste condiții, martora C.G. a formulat plângere penală la organele de poliție. Martora C.G. a precizat că într-o convorbire telefonică cu inculpatul, acesta a recunoscut că ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată, înregistrarea fiind făcută de către partea vătămată cu un alt telefon pe care l-a pus la dispoziție organelor de poliție. Din redarea acestei convorbiri rezultă, într-adevăr, aspectele precizate de martora C.G., și anume că inculpatul ar fi recunoscut verbal față de martora C.G.

că ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată, indicându-i acesteia și locul unde ținea prezervativele, respectiv pe o poliță în grajd. În acest loc, martora C.G. a precizat că a găsit un prezervativ nefolosit. După aflarea adevărului, martora C.G. a părăsit domiciliul comun și s-a mutat împreună cu cei trei copii la mama sa pe str. V. În luna noiembrie 2009, cu ocazia unei vizite a inculpatului pentru a-și vedea cei doi copii, s-a întâlnit cu partea vătămată R.N.D. ocazie cu care, a amenințat-o că o va omorî, dacă va spune adevărul la Poliție. Instanța de fond a constatat că situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, este dovedită cu mijloacele de probă administrate. În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului D.D.

care, în perioada iunie 2008-aprilie 2009, a întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale normale cu partea vătămată R.N.D. (fiica concubinei sale), în vârstă de 13 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima consimțământul (fapta fiind comisă prin constrângere morală), aceasta rămânând însărcinată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a arătat că, în apărare, inculpatul nu a recunoscut fapta, ci a susținut că fapta este prezentată de mama părții vătămate, respectiv reprezentantul legal al acesteia, ca un motiv pentru a renunța la relația de concubinaj cu acesta.

În acest sens, a solicitat achitarea sa în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost comisă de inculpat) . Prima instanță a considerat că apărările inculpatului nu au suport probator, astfel că le-a înlăturat. S-a apreciat că, la dosar, sunt indicii temeinice de vinovăție privind pe inculpatul D.D. sub aspectul comiterii infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Referindu-se la mijloacele de probă administrate, respectiv declarația părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, raportul de consiliere psihologică a părții vătămate minore și a martorului D.A.N. în vârstă de 8 ani, procesul-verbal de confruntare, declarațiile martorilor C.G., M.E.M., M.E., M.M.M.

și M.M.D., audiați în cele două faze procesuale, instanța de fond a reținut că acestea confirmă faptul că inculpatul a comis fapta infracțională reținută în sarcina sa, respectiv, de viol asupra unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu, ce nu a avut reprezentarea faptului că întreține relații sexuale cu tatăl vitreg. S-a constatat că inculpatul, deși a susținut că nu a comis fapta, nu a făcut nicio probă cu care să combată cele reținute prin actul de inculpare. S-a concluzionat că afirmațiile inculpatului nu au suport probator și nu se coroborează cu nicio probă a dosarului. S-a reținut că inculpatul are antecedente penale, iar la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestuia s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă fixate în partea specială, la gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, precum și la împrejurările care agravează răspunderea penală. Sub acest ultim aspect, s-a avut în vedere faptul că inculpatul, în calitate de concubin al mamei părții vătămate, avea obligația morală să se comporte față de minoră ca un tată în condițiile în care locuia în aceiași casă cu minora, fratele acesteia și mama sa. Mai mult decât atât, inculpatul avea obligația să se ocupe și de educația celor doi minori și, în special, de partea vătămată care este fată și se află la vârsta pubertății. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul D.D.

care a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, toate probele administrate fiind o înscenare, o răzbunare din partea concubinei C.G. - mama părții vătămate, pe care a surprins-o întreținând relații sexuale cu alți bărbați, motiv pentru care s-a și despărțit de aceasta. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate. Prin Decizia penală nr. 230 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul D.D. și, în rejudecare, s-a redus pedeapsa principală de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin aceeași hotărâre, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a arătat că în mod judicios, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, care rezultă din următoarele mijloace de probă: - declarația părții vătămate R.N.D. în care descrie în amănunt modul în care inculpatul a întreținut în mai multe rânduri relații sexuale cu aceasta; - declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului minor D.A.

care, audiat în prezența părinților și a unui psiholog, a precizat că l-a văzut pe inculpat împreună cu partea vătămată stând în pat în baraca pe care inculpatul o avea, în Lunca Bârladului și că pe ușa deschisă i-a văzut pe aceștia înveliți cu plapuma până la gât, a văzut că plapuma se mișca, iar inculpatul sufla greu. Precizează martorul că l-a mai văzut pe inculpat împreună cu partea vătămată R.N.D. și în alte rânduri, împreună în pat când mama părții vătămate era plecată la serviciu. - declarația părții vătămate R.N.D. se coroborează și cu declarația martorei C.G., concubina inculpatului care a precizat că partea vătămată a recunoscut că a rămas însărcinată cu D.D. și că, de asemenea, a aflat de la martora M.M.

- prietena părții vătămate că aceasta a întreținut relații sexuale cu inculpatul D.D., în repetate rânduri. - declarațiile martorei M.E.M. din care rezultă că partea vătămată ar fi recunoscut față de aceasta că ar fi întreținut relații sexuale cu inculpatul D.D. - din convorbirea telefonică avută de către martorul C.G. - concubină cu inculpatul, unde acesta ar fi recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, înregistrarea a fost făcută de martora C.G. cu un alt telefon, convorbire ce a fost pusă la dispoziția organelor de poliție. Instanța de apel a constatat că toate aceste probe coroborate și cu declarațiile celorlalți martori audiați: M.E., M.M.M., M.M.D., precum și raportul de constatare medico-legală, coroborate între ele, confirmă declarațiile părții vătămate - minora R.N.D.

și stabilesc vinovăția inculpatului. Față de aceste considerente, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății, Curtea a apreciat că pedeapsa principală de 15 ani închisoare este prea aspră, deși fapta inculpatului de a întreține relații sexuale, profitând de imposibilitatea părții vătămate, minoră de 13 ani, de a-și exprima în mod liber consimțământul, este o faptă deosebit de gravă, mai ales că a dus, în final, la faptul că partea vătămată a rămas însărcinată. Curtea a considerat că se impune o reducere a pedepsei principale aplicate inculpatului având în vedere modalitatea concretă în care acesta a săvârșit faptele deduse judecății, mai precis, infracțiunea de viol asupra părții vătămate a fost săvârșită nu printr-o agresiune fizică ci prin starea de temere percepută de partea vătămată în raport de inculpat care era concubinul mamei sale.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.D. care a invocat motivul de recurs prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar motivul de recurs prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând diminuarea cuantumului pedepsei aplicate. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate de inculpat, prev. de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 din C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este întemeiat. Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Conform art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor. În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor. Critica recurentului inculpat D.D. privind greșita condamnare va fi analizată din perspectiva unei pretinse erori de fapt în legătură cu autorul infracțiunii de viol în formă continuată, reținută în sarcina sa. Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că situația de fapt stabilită de instanțele de fond nu este în contradicție cu probele administrate.

Inculpatul este cel care, în perioada iunie 2008 - aprilie 2009 a întreținut raporturi sexuale normale cu partea vătămată R.N.D., fiica concubinei sale, în vârstă de 13 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima în mod liber consimțământul, precum și de faptul că era concubinul mamei părții vătămate, exercitând acțiuni de constrângere morală asupra părții vătămate minore, determinând-o în acest fel să întrețină relații sexuale.

Mijloacele de probă avute în vedere de instanțele de fond, care demonstrează, într-adevăr, că inculpatul este autorul infracțiunii, sunt declarațiile părții vătămate R.N.D., declarațiile martorilor D.A.N., C.G., M.E.M., M.E., M.M.D., raportul de evaluare psihologică efectuată asupra părții vătămate și a martorului D.A.N., raportul de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală Galați care confirmă starea de graviditate a minorei parte vătămată și presupune existența raporturilor sexuale în intervalul martie - aprilie 2009. Ca și în faza de urmărire penală, partea vătămată a declarat în fața instanței de judecată că inculpatul a întreținut cu ea relații sexuale, dar nu a spus autorităților, vecinilor sau bunicii, de frica inculpatului care a amenințat-o cu moartea.

În schimbul celor întâmplate, a menționat că inculpatul i-a cumpărat un motoscuter și i-a dat bani ori de câte ori i-a cerut. Martora C.G., mama părții vătămate, a precizat inclusiv în timpul cercetării judecătorești că a observat "o apropiere" între inculpat și partea vătămată, dar a pus-o pe seama alcoolului consumat de inculpat, aflând adevărul, după ce fiica sa a suportat o intervenție chirurgicală, ca urmare a faptului că a rămas însărcinată. Fratele părții vătămate, martorul D.A.N., fiind audiat de instanță, și-a menținut afirmațiile din faza de urmărire penală, în sensul că, la un moment dat, când se aflau pe malul Bârladului, a văzut-o pe sora lui în baracă, cu inculpatul, și "cum se mișca patul și erau unul peste celălalt" și că nu " m-a lăsat să intru". Martorul a relatat că, aceleași fapte, le-a constatat și când era acasă și că i-a spus mamei sale cele întâmplate, iar aceasta a fost la poliție când s-a certat cu inculpatul.

În mod indirect, despre activitatea infracțională a inculpatului au aflat martorele M.E., M.E.M. și M.M.D. Martorul M.M.M. a infirmat întreținerea vreunor relații sexuale cu partea vătămata, care în fața instanței de judecată a menționat că, la un moment dat, l-a indicat pe M.M.M. ca fiind cel cu care a rămas însărcinată, pentru că i-a fost milă de inculpat, fiind arestat, și pentru că acesta a amenințat-o. Față de cele de mai sus, Înalta Curte constată că, cu prilejul soluționării prezentei cauze, instanțele nu au comis o eroare gravă de fapt, adică o greșeală esențială - care să fi influențat soluția procesului, și neîndoielnică, situația de fapt nefiind evident contrară probelor administrate.

Susținerea inculpatului că instanțele de fond au reținut vinovăția sa deoarece au interpretat greșit probele nu poate conduce la casare, în baza art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., întrucât aprecierea probelor de către instanțele de fond nu este cenzurabilă în cadrul cazului de casare analizat. Asupra cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Conform art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sancționată cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel este orientată către limita minimă a textului incriminator al faptei, în condițiile în care acesta a manifestat nesinceritate în fața organelor judiciare iar faptele constituie acte materiale ale formei continuate a infracțiunii de viol asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani, situație juridică de natură a atrage, în conformitate cu dispozițiile art. 42 C. pen., sancționarea mai gravă a acestuia. Reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ar fi fost posibilă numai prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante, însă instanța de recurs nu identifică împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen.

Apoi, trebuie menționat că toate împrejurările enumerate de art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante. Înalta Curte reține că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru furt, tâlhărie, vătămare corporală, loviri sau alte violențe. De asemenea, împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile prev. de art. 192 C. pen., art. 217 C. pen., art. 1 1 din Legea 61/1991. Totodată, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, în pofida probelor care dovedesc vinovăția sa. Mai mult, inculpatul nu doar a negat acuzațiile care i s-au adus, ci a încercat să creeze convingerea că partea vătămată a rămas însărcinată cu un vecin, pe nume M.M., ca mai apoi să-l indice ca autor pe fratele concubinei sale, numitul C.C., susținând că aceasta "i-ar fi înscenat acest dosar" pentru că a surprins-o cu un bărbat.

Important de relevat este profilul autoritar și agresiv al inculpatului în familie și colectivitate, precum și atitudinea inculpatului la momentul la care partea vătămată a fost dusă la spital, când s-a intervenit chirurgical cu pierderea sarcinii, când a intrat în salonul unde se afla partea vătămată și, cu un cuțit, a agresat-o pe mama acesteia, martora C.G., în mai multe zone corporale.

Înalta Curte consideră că s-a realizat o justă individualizare prin aplicarea pedepsei de 12 ani închisoare, în raport de natura juridică a infracțiunii comise - prin care s-a adus atingere libertății și inviolabilității sexuale a altei persoane, de etatea persoanei vătămate - care nu împlinise vârsta de 15 ani, ținând cont, de asemenea, de natura relațiilor specifice unei familii care ar fi trebuit să existe între inculpat și partea vătămată - aceasta fiind fiica concubinei inculpatului, de urmările socialmente periculoase ale faptei constând în consecințele negative asupra dezvoltării psiho-fizice și afective a victimei. Ca atare, se constată că nu este incident în cauză nici acest caz de casare.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 230 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 385 17 C. proc. pen. va deduce prevenția de la 06 octombrie 2010 la 31 ianuarie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 230 din 12 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce prevenția de la 06 octombrie 2010 la 31 ianuarie 2012. Obligă recurentul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2012. Procesat de GGC - NN