ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2012

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 426 din 24 mai 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 1532/121/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului D.P.M. la o pedeapsă de 14 (paisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea 202/2010), faptă din 17 decembrie 2010. Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 24 decembrie 2010 la zi. S-a constatat că partea vătămată N.E. nu s-a constituit parte civilă. Conform art. 7 alin. (l) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui baston din lemn cu lungimea de 86 cm și diametrul de 1,5 - 2,5 cm (obiect contondent de care inculpatul s-a folosit la comiterea infracțiunii).

În temeiul art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească către stat suma de 1.970 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza urmăririi penale, onorariu ce se va avansa către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 920/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D.P.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., constând în aceea că, la data de 17 decembrie 2010, a aplicat victimei H.G.

(bunică) multiple lovituri cu corpuri contondente pe corp, cauzându-i un șoc traumatic consecutiv unor multiple echimoze pe suprafețe mari și fracturi costale, pe un fond patologic preexistent, ce au dus la moartea victimei. În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire specifice, concretizate în procesul-verbal de sesizare a infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice efectuate la cercetarea la fața locului, raportul de constatare medico-legală și planșele fotografice autopsie, declarațiile martorilor P.V., H.V., G.G., H.M., declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului. Analizând și coroborând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că inculpatul D.P.M., în vârstă de 24 de ani și absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Al.

I. C. Iași, locuia împreună cu mama sa, H.M. zisă „C.” și cu bunica sa, victima H.G. într-un imobil din municipiul Tecuci, județul Galați. În această locuință mai obișnuia să stea și martorul G.G., concubinul mamei inculpatului. De la sfârșitul lunii septembrie 2010, atât mama inculpatului, cât și acesta din urmă nu mai erau angajați și nu mai obțineau venituri. Victima H.G. avea vârsta de 81 ani și suferea de scleroză, afecțiune care i-a determinat dificultate în deplasare și pierderi de memorie. De multe ori s-a întâmplat ca victima să plece de la domiciliu, rară o țintă anume. Din cauza faptului că mama inculpatului și inculpatul se purtau urât cu bătrâna, relațiile dintre cei doi și alte rude de-ale victimei, martorele N.E.

și H.V., nu erau tocmai bune. Din probele administrate în cauză a rezultat că, de-a lungul timpului, victima H.G. a fost supusă unor violențe fizice și verbale exercitate, în mod majoritar, de către inculpatul D.P.M. și, într-o mai mică măsură, de către făptuitoarea H.M. În jurul datei de 15 decembrie 2010, victima H.G. pe fondul afecțiunii de care suferea, a părăsit curtea locuinței sale. Pentru că nu reușea să o aducă singură înapoi, H.M. a solicitat ajutorul fiului său, inculpatul D.P.M. Cei doi au luat-o pe victimă de subțiori, au adus-o în curtea imobilului și pentru că victima s-a împiedicat și a căzut, a fost lovită de inculpat cu pumnii și cu picioarele peste corp. Apoi, făptuitoarea a dus-o pe victimă în locuință și a așezat-o pe pat și, potrivit susținerilor acesteia, din acel moment victima nu s-a mai ridicat din pat.

La data de 17 decembrie 2010, în jurul orelor 22:00 - 22:30, inculpatul se afla în camera sa, moment în care victima H.G. a început să delireze și să vorbească pe un ton ridicat cu persoane imaginare. Enervat de reacțiile victimei (un om bolnav care nu mai avea capacitatea să raționeze și să perceapă), după ce în prealabil, timp de aproximativ 2 ore, a strigat la ea să se liniștească, inculpatul a mers în camera victimei și a lovit-o în repetate rânduri, peste corp, inclusiv în zona toracelui și peste membrele inferioare și superioare, cu un obiect contondent (posibil cârjă). Strigătele victimei au fost auzite și de către fiica acesteia, H.M., care a venit și ea în camera victimei pentru a-l liniști pe inculpat.

Aceasta a solicitat inculpatului să o lase în pace pe bătrână și i-a propus să meargă să doarmă în camera sa pentru a nu o mai auzi pe victimă. Din declarațiile lui H.M. rezultă că, înainte de acest incident care ar fi avut loc înspre dimineață, mai devreme, în jurul orelor 00:00, în timp ce se afla în bucătărie, l-a văzut pe inculpatul D.P.M. ieșind vijelios în curte înspre poarta din spate, spunând „uite nebuna asta iar iese”. H.M. a susținut că a ieșit și ea după inculpat să vadă ce se întâmplă și l-a văzut în dreptul porții, trăgând-o înapoi în curte pe victimă. Totodată, a susținut că inculpatul o lovea pe victimă cu pumnii peste umeri, strigând „m-a distrus nebuna asta”. Urmele de leziuni și starea gravă în care se afla victima a fost sesizată la data de 18 decembrie 2010 de H.M.

care, a doua zi, a hotărât să o anunțe pe sora sa de această situație și să-i solicite să o ia pe victimă de la locuința sa. În dimineața zilei de 19 decembrie 2010, H.M. s-a deplasat la domiciliul martorei N.E. (soră) căreia i-a solicitat să vină să o vadă pe victimă deoarece aceasta nu mai are mult de trăit. În aceeași zi, martora N.E., însoțită de cumnata sa, martora H.V., s-au deplasat la locuința bătrânei. Aici, în camera victimei, au constatat că hainele și plapuma erau aruncate pe podea iar bătrâna se afla pe covor, în mijlocul camerei, în poziția șezut. Victima era îmbrăcată sumar, în picioare avea o pereche de șosete ce prezenta pete de sânge iar mâinile prezentau multiple vânătăi. În camera alăturată, se afla inculpatul D.P.M.

care dormea. La solicitarea martorei H.V., inculpatul a condus-o la locuința martorului G.G. unde se afla H.M. Pentru că martora N.E. hotărâse să o ia pe bătrână la locuința sa, a cerut lui H.M. să dea și buletinul victimei însă făptuitoarea a refuzat. În momentul în care martora N.E. a îmbrăcat-o pe victimă, a observat că aceasta prezenta vânătăi în zona coastelor, pe partea stângă și pe partea dreaptă, în zona feselor și a picioarelor. Victima H.G. a solicitat martorelor să nu o mai lase acolo pentru că „iar vine băiatul și mă bate, mă omoară”. Martorele N.E. și H.V. au sprijinit-o pe bătrână până la stradă, pe parcursul deplasării aceasta acuzând dureri în zona coastelor, în partea stângă.

La data de 21 decembrie 2010, în timp ce se afla la locuința martorei N.E., victimei i s-a făcut rău, fiindu-i prescris un tratament de către medicul de familie. La data de 22 decembrie 2010, după ce în prealabil martora N.E. a formulat plângere la Poliția Municipiului Tecuci în care a descris cele suferite de mama sa, victima a decedat.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei au rezultat următoarele: - moartea victimei a fost violentă; - ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi costale și multiple revărsate sanguine subcutanate pe suprafețe mari, pe fond patologic preexistent plurivisceral (ateroscleroză aorto-coronariană, scleroză cicatricială miocardică, miocardoscleroză difuză, nefroangioscleroză, ciroză hepatică); - având în vedere localizarea, numărul, aspectul morfologic și ținând cont de dispoziția multipolară, leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin loviri active cu corpuri dure; - leziunile descrise pot data de 3-5 zile antemortem; - leziunile traumatice descrise și-au cumulat efectul în producerea morții, ele, în totalitate, concurând cu producerea directă și necondiționată a decesului; - poziția victimă-agresor a fost variabilă în timp; direcția de propagare a forței traumatice în momentul producerii leziunilor a fost de la dreapta spre stânga, de la stânga spre dreapta, antero-posterioară, postero-anterioară și oblică; - sângele recoltat de la victimă nu conține alcool.

În cauză a fost citată, în calitate de parte vătămată, cea de-a doua fiică a victimei, N.E., care însă a precizat că nu se constituie parte civilă. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut parțial comiterea infracțiunii, în sensul că a precizat că a aplicat victimei câteva lovituri cu o cârjă din lemn, în reprize, de câte 3-5 ori, „dar nu într-atât de tare încât să-i provoace moartea”. A mai susținut inculpatul că a aplicat loviturile peste plapuma cu care era învelită victima și că nu a urmărit uciderea acesteia ci doar aplicarea unei corecții, în condițiile în care nu-l lăsa să se odihnească. Afirmațiile sale sunt infirmate de mijloacele de probă administrate în cauză, în mod special de concluziile medicului legist.

Mai mult, împrejurarea că inculpatul aplica bunicii sale, periodic, din varii motive, lovituri peste corp, rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. În faza de cercetare judecătorească, la termenul din 03 mai 2011, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În raport de dispozițiile art. 320 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și față de manifestarea de voință a inculpatului, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. Prima instanță a arătat că cererea nu poate fi primită, având în vedere că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., se săvârșește cu praeterintenție, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și culpă în ceea ce privește rezultatul produs (moartea victimei), spre deosebire de infracțiunea de omor, care se comite numai cu intenție directă sau indirectă. La stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul s-au avut în vedere, între altele, obiectul vulnerabil folosit, zona spre care au fost îndreptate și exercitate actele de violență, intensitatea acestora, precum și gravitatea leziunilor cauzate.

În speță, victima era o persoană în vârstă, de 81 ani, cu grave probleme de sănătate (suferea de scleroză), în timp ce inculpatul este tânăr, având 24 de ani. Inculpatul i-a aplicat bunicii sale multiple lovituri, în diferite zone ale corpului, lovituri de o intensitate deosebită, având în vedere că deși au fost aplicate peste plapumă, i-au produs victimei multiple fracturi costale. Instanța de fond a considerat relevante, din acest punct de vedere, concluziile din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei care atestă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi costale și multiple revărsate sanguine subcutanate pe suprafețe mari, pe fond patologic preexistent plurivisceral (ateroscleroză aorto-coronariană, scleroză cicatricială miocardică, miocardoscleroză difuză, nefroangioscleroză, ciroză hepatică).

S-a apreciat că, în raport de persoana inculpatului (persoană instruită, absolventă a unei facultăți) este greu de crezut că nu a perceput intensitatea loviturilor pe care le-a aplicat și urmăririle pe care le-ar fi putut avea pe corpul victimei. Prima instanță a reținut că modul în care inculpatul a săvârșit fapta evidențiază intenția indirectă de a ucide, specifică infracțiunii de omor și nu existența intenției depășite, ce caracterizează infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 320 din Legea nr. 202/2010, gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, relațiile dintre victimă și inculpat (bunică și nepot), dar și persoana și conduita inculpatului, care este tânăr și se află la primul impact cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar. Având în vedere criteriile sus menționate, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei s-a constatat, în raport de natura și gravitatea deosebită a faptei comise, că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D.P.M. care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 183 C. pen. și coborârea pedepsei către minimul special prevăzut prin raportare la art. 320 C. proc. pen. În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate către limita inferioară prevăzută de art. 320' C. proc. pen., în încadrarea juridică dată faptei. Prin decizia penală nr. 202 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul D.P.M.

și a redus de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului D.P.M. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 24 decembrie 2010 la zi. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului este deosebit de aspră raportat la vârsta acestuia, a poziției procesuale sincere pe durata procesului, a lipsei antecedentelor penale, a gradului de cultură și instrucție al inculpatului, a comportării sale bune în familie și societate, aspecte reliefate de caracterizările favorabile depuse la dosar.

S-a apreciat că o pedeapsă prea aspră nu mai are menirea să contribuie la reeducarea și resocializarea condamnatului. Referitor la cel de-al doilea motiv de apel privind schimbarea de încadrare juridică, instanța de apel a considerat că se dovedește nefondat, întrucât în mod constant doctrina și practica judiciară au apreciat că lovirea activă, în mod repetat, cu un băț din lemn lung și gros, a unei persoane în vârstă, chiar printr-o plapumă, de către o persoană tânără, cu forță, conturează intenția (chiar indirectă) de a ucide, astfel încât nu se poate vorbi de infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.P.M. care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

și diminuarea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen. Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de casare invocate de inculpat, prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică. Înalta Curte consideră că critica inculpatului privind greșita încadrare juridică dată faptei este neîntemeiată întrucât încadrarea juridică în art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., corespunde situației de fapt reținută de către cele două instanțe de fond și poziției subiective a inculpatului față de fapta comisă.

În acord cu instanțele de fond, Înalta Curte reține, în fapt, că la 17 decembrie 2010, recurentul inculpat a aplicat bunicii sale, victima H.G., multiple lovituri cu corpuri contondente pe corp, cauzându-i un șoc traumatic consecutiv unor multiple echimoze pe suprafețe mari și fracturi costale, pe un fond patologic preexistent ce au dus la moartea victimei, la data de 22 decembrie 2010. Conform probelor administrate în cauză, inculpatul în vârstă de 24 de ani, absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport, a lovit în mod repetat, cu un corp contondent, pe bunica sa, în vârstă de peste 80 de ani, cu multiple afecțiuni medicale, în diferite zone corporale, cauzându-i un politraumatism cu multiple fracturi costale și multiple revărsate sanguine subcutanate pe suprafețe mari, pe un fond patologic preexistent plurivisceral.

Potrivit raportului de constatare medico legală, leziunile traumatice pe care le-a prezentat victima, au cumulat efectul în producerea morții victimei, în totalitatea lor, concurând cu producerea directă și necondiționată a decesului, ceea ce înseamnă o legătură de cauzalitate directă între leziunile provocate de acțiunea inculpatului și decesul victimei. Pe cale de consecință, ținându-se cont de instrumentul contondent folosit de inculpat, zonele corporale ale victimei unde a aplicat loviturile, numărul acestora, intensitatea lor, vârsta victimei și starea de sănătate a acesteia, se consideră că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide.

Relevantă sub aspectul poziției psihice cu care a acționat inculpatul este și împrejurarea că acesta, după agresiunea fizică exercitată asupra victimei, la 17 decembrie 2010, nu a acordat vreun ajutor acesteia, ci a lăsat-o în starea în care a adus-o, iar în ziua în care una dintre fiicele victimei a venit să o ia acasă la ea (găsind victima singură, în camera ei, pe jos, cu șosete ce prezentau urme de sânge și cu vânătăi), inculpatul dormea în camera sa. În concluzie, se consideră că inculpatul a prevăzut rezultatul letal al faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Așadar, inculpatul nu a comis cu praeterintenție infracțiunea ce a avut ca urmare socialmente periculoasă moartea victimei, ci cu intenție indirectă, condiții în care încadrarea juridică a faptei nu este cea invocată de inculpat în apărarea sa, respectiv lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., ci omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Din perspectiva acestui caz de casare, Înalta Curte consideră că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului este just individualizată în funcție de circumstanțele reale ale faptei și persoana inculpatului recurent.

Pedeapsa este evident orientată spre minimul special de 10 ani închisoare, stabilit ca efect al aplicării art. 320 1 C. proc. pen., iar reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., nu se impune. Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii nu trebuie să se reducă la absența antecedentelor penale, ci presupune existența unei bune comportări în toate relațiile sociale, fiind imperios necesar să fie analizată conduita anterioară a inculpatului, în întregul ei.

Sub acest aspect, din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a avut atât în societate, cât și în familie și față de rudele sale un comportament ireproșabil, acesta exercitând violențe fizice chiar împotriva victimei, și înainte de data de 17 decembrie 2010. Totodată, Înalta Curte precizează că aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare este facultativă, iar față de datele cauzei, chiar dacă s-ar fi constatat existența unei bune conduite a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii, nu ar fi fost incidente dispozițiile art. 74 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., întrucât raportând această circumstanță atenuantă la ansamblul faptei concrete și la persoana inculpatului, circumstanța în discuție nu apare suficient de ușurătoare pentru a determina diminuarea pedepsei sub minimul special de 10 ani închisoare.

Pe cale de consecință, constatând legale si temeinice hotărârile instanțelor de fond, analizate si din perspectiva motivelor de casare care pot fi luate in discuție din oficiu, în temeiul art. 385 15 alin. (l) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.M. împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 385 17 alin. (3) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 decembrie 2010 la 17 ianuarie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.M. împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 decembrie 2010 la 17 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.