ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 594 din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 5422/121/2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților S.A.G., S.V., S.C.M. și T.V. (fost S.), din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În noua încadrare juridică, au fost condamnați inculpații S.A.G., S.V., S.C.M., și T.V. (fost S.), la câte o pedeapsă principală de 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 8 (opt) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (faptă din 14 decembrie 2010).

Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat celor patru inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata detenției după cum urmează:

- pentru inculpații S.A.G. și S.V. de la data de 15 decembrie 2010 la zi;

- pentru inculpatul S.C.M. de la data de 09 mai 2011 la zi;

- pentru inculpatul T.V. (fost S.) de la data de 29 iunie 2011 la zi.

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă N.S. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al părților civile minore N.L., N.M.S. și N.A.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. au fost obligați în solidar cei patru inculpați să plătească următoarele sume, cu titlu de daune morale:

- către partea civilă N.S., în nume propriu, suma de 50.000 RON;

- către partea civilă N.S., în calitate de reprezentant legal al părții civile minore N.L., suma de 25.000 RON;

- către partea civilă N.S., în calitate de reprezentant legal al părții civile minore N.M.S., suma de 25.000 RON;

- către partea civilă N.S., în calitate de reprezentant legal al părții civile minore N.A., suma de 25.000 RON.

Au fost obligați cei patru inculpați în solidar să plătească părții civile N.S., în calitate de reprezentant legal al celor trei minori, suma de 900 RON cu titlu de contribuție lunară de întreținere, după cum urmează:

- pentru minora N.A. suma de 300 RON lunar de la data de 14 decembrie 2010 și până la majorat (18 martie 2015);

- pentru minorul N.L. suma de 300 RON lunar de la data de 14 decembrie 2010 și până la majorat (16 august 2018);

- pentru minorul N.M.S. suma de 300 RON lunar de la data de 14 decembrie 2010 și până la majorat (31 octombrie 2020).

S-au respins, ca nefondate, celelalte pretenții solicitate.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă, referitoare la instituirea sechestrului asigurător.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștință inculpaților că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:

- inculpații S.C.M. și T.V. (fost S.) la plata sumei de câte 2.500 RON;

- inculpații S.A.G. și S.V. la plata sumei de câte 2.635 RON, din care suma de câte 135 RON a reprezentat contravaloarea expertizei medico-legale psihiatrice, sume care s-au virat în contul X la Trezoreria statului, sectorul 4 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

Inculpații S.C.M., zis "C." și T.V., zis "G." sunt frați, inculpatul S.A.G., zis "M." este fiul inculpatului T.V., iar inculpatul S.V., zis "B." este fiul inculpatului S.C.M.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că între victima N.M., zisă "C." și familia S., din care fac parte toți inculpații, era o stare conflictuală, de dușmănie, generată de faptul că victima, în cursul anilor 2006, ar fi incendiat un imobil și un autoturism ce aparțineau inculpatului T.V. (fost S.). Starea de dușmănie existentă a fost confirmată explicit de către inculpatul S.V.

Cu privire la starea conflictuală declarată, existentă între inculpații din prezenta cauză și victima N.M., s-a procedat la verificarea acestor versiuni de declarații. Prin adresa nr. 7201/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a comunicat că dosarul penal cu numărul de mai sus privește pe persoana vătămată S.V., că dosarul este înregistrat cu autori necunoscuți și că se află în lucru la Secția 4 Politie Galați pentru cercetări, în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., infracțiune pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" la data de 08 octombrie 2006.

Conform declarației inculpatului S.A.G., familia acestuia a început să facă investigații pe cont propriu, pentru a afla autorul acestor incendieri. Astfel, în ziua de 14 decembrie 2010, în jurul orelor 1830, inculpatul S.A.G. se afla împreună cu inculpatul S.V. (vărul său), în zona denumită popular "T." din zona străzii Brăilei din municipiul Galați.

Primul apel telefonic la SNUAU 112, de sesizare a evenimentului, a fost efectuat la ora 18:12:25, deci ora la care inculpatul afirmă că era în zona respectivă este eronată.

În acel loc, inculpatul S.A.G. a declarat că s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin, fără a-i divulga numele, care i-a spus că persoana vinovată de incendierea bunurilor familiei sale este numitul "C.", adică victima N.M. și că acesta se afla în acel moment în incinta unui restaurant cu specific chinezesc din zonă.

Ulterior, la o altă audiere, inculpatul S.A.G. a declarat că de fapt a primit un apel telefonic anonimizat (ascuns) de la o persoană care 1-a anunțat că vinovați de incendiere ar fi de fapt doi bărbați și anume "N.E." și "C.".

Din verificarea listingului de convorbiri telefonice efectuate/primite la data de 14 decembrie 2010, de către inculpatul S.A.G., pe telefonul ridicat de la acesta, rezultă că toate apelurile apar cu numărul integral, cu alte cuvinte nu apare vreun apel anonim.

În urma stabilirii așa-zisului vinovat, inculpatul S.A.G. i-a spus despre acest lucra inculpatului S.V., acesta din urmă propunându-i "să mergem peste C. să-l batem".

Din declarația inculpatului S.V. nu a rezultat însă că acesta ar fi fost cel care a avansat această propunere.

În continuare inculpații S.A.G. și S.V. au declarat că au mers în direcția Restaurantului Chinezesc situat în zona străzii Prelungirea Traian din Galați. Ajunși aici, inculpații au intrat în incinta restaurantului, unde conform declarațiilor acestora, numitul "C." se afla la o masă situată în apropierea bucătăriei, împreună cu alți doi bărbați.

Acest aspect a fost nereal, stabilindu-se din anchetă că împreună cu victima N.M., la masa respectivă au stat mai multe persoane, respectiv martorii D.G., F.S., T.S., I.E.P. și S.A.G. Acest aspect a fost relatat chiar de către inculpatul S.V., care a declarat textual că "acest C. stătea la o masă împreună cu 2 - 3 băieți și cu o fată blondă".

Inculpatul S.A.G. a declarat că la momentul la care a ajuns la masa la care stătea victima i-a adresat cuvintele "tu mi-ai dat foc la casă", lucra care a făcut-o pe victimă să se ridice și să scoată un cuțit. Acest aspect, al victimei înarmate cu un cuțit, a rămas singular, niciun alt martor nu a făcut referire la acest lucru. Mai mult, nici măcar inculpatul S.V. nu a făcut această precizare, în condițiile în care acesta a declarat că a fost tăiat la o mână de către victimă, dar nu a precizat cu ce anume obiect.

Succesiunea aplicării loviturilor asupra victimei de către inculpații S.A.G. și S.V. nu a fost stabilită cu exactitate. Conform declarației inculpatului S.A.G., victima "s-a repezit" prima dată spre inculpatul S.V. încercând să-l lovească pe acesta cu cuțitul, moment în care acesta din urmă a ridicat mâna, în felul acesta fiind tăiat în zona mâinii drepte. În continuare, inculpatul S.A.G. i-a aplicat victimei o lovitură cu o sticlă, în zona capului, lucru care a făcut ca victima să se dezechilibreze, dar să rămână în picioare.

Inculpatul S.V. a declarat că a aplicat victimei o lovitură sau două în zona spatelui cu un briceag pe care îl avea asupra sa. La rândul său, inculpatul S.A.G. a declarat că a lovit victima cu un scaun în zona capului, o singură dată, lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ. Același inculpat a mai declarat că din grupul lui C. nu a intervenit nimeni în apărarea acestuia, aspect care nu este real. În acest sens s-a avut în vedere declarația martorului T.S., care a declarant că între agresori și "C." a intervenit numitul "C.".

Tot acest conflict a durat aproximativ un minut, aspect care s-a apreciat a fi real, martorii audiați confirmând derularea rapidă a agresiunii și implicit durata scurtă a conflictului.

După consumarea agresiunii, inculpații S.A.G. și S.V. au declarat că au părăsit incinta restaurantului și au mers inițial pe jos, apoi cu un taxi la Secția 4 Poliție Galați, unde s-au predat.

Ora la care victima a fost agresată s-a situat în jurul orelor 18:00. În acest sens s-a avut în vedere că primul apel telefonic la SNUAU 112 a fost efectuat la ora 18:12:25.

De aici, în jurul orelor 22:00, inculpații S.A.G. și S.V. au fost preluați de către lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Investigații Criminale, ulterior de către procuror, pentru continuarea anchetei.

În urma agresiunii exercitate asupra sa, victima N.M. a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați cu un autovehicul condus de către martorul D.D.L., unde a fost internată la aceeași dată, la ora 19:45, diagnosticul la internare consemnat în Foaia de observație clinică generală fiind acela de: "Politraumatism TCC grav. Comă profundă GCS 3. Fractură cominutivă parieto-occipitală dreaptă. Hematom subdural supraacut de emisfer cerebral stâng. HSA postraumatic. Plagă cranio-cerebrală parieto-occipitală dreapta. Fractură bază craniu." La ora 2015 s-a consemnat "extins", adică decesul victimei.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că:

- moartea numitului N.M. a fost violentă;

- ea s-a datorat anemiei acute prin hemoragie masivă în cadrul unui politraumatism cu hemoragie și contuzie meningo-cerebrală cu fractura calotei și bazei craniului, multiple plăgi tăiate - despicate și înțepat - tăiate cu interesarea vaselor de sânge;

- mecanismul de producere a leziunilor traumatice a putut fi următorul:

•  plăgile de la nivelul pielii păroase a capului au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri tăietoare-despicătoare (de exemplu sabie);

•  plăgile de la nivelul brațului și a regiunii scapulare stângi au putut fi produse prin loviri active cu corpuri înțepătoare-tăietoare;

•  echimoza de la nivelul brațului drept a putut fi produsă prin lovire cu corp dur alungit de formă cilindrică (posibil bâtă);

•  restul leziunilor traumatice au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure;

- leziunile și moartea pot data din 14 decembrie 2010;

- leziunile traumatice descrise și-au cumulat efectul în producerea morții, ele, în totalitate, concurând la producerea directă și necondiționată a decesului;

- din documentația medicală pusă la dispoziție rezultă că sângele recoltat preoperator face parte din grupa sanguină AB IV, Rh pozitiv;

- din documentația medicală pusă la dispoziție rezultă că sângele recoltat la internare în spital nu conține etanol;

Întrucât inculpatul S.V. a afirmat că în cadrul agresiunii exercitate asupra victimei a fost și el rănit, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare medico-legală, din concluziile căruia a rezultat că:

- numitul S.V. a prezentat leziuni de violență, ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor;

- leziunile pot data din 14 decembrie 2010;

- a necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii;

- leziunile nu i-au pus în primejdie viața;

La rubrica din raportul de constatare medico-legală intitulată "Constatări din acte medicale (în ordine cronologică)" s-a mai consemnat "la nivelul FII deget IV-V mâna dreaptă, fracturi deschise dorsal cu un pedicol tegumentar minim la nivelul articulației I.F.D."

În raport de probatoriul administrat, instanța de fond a reținut că fapta inculpaților S.A.G., S.V., S.C.M. și T.V. (fost S.) care, la data de 14 decembrie 2010, împreună și cu alte persoane, în loc public și pe fondul unei stări conflictuale anterioare, au aplicat victimei N.M. multiple lovituri cu corpuri contondente, respectiv tăietor-înțepător sau despicător (sticlă, scaun, cuțit, sabie, bâtă), producându-i un politrumatism cu hemoragie și contuzie meningo-cerebrală, cu fractura calotei și bazei craniului, leziuni ce au dus la decesul acesteia prin anemie acută și hemoragie masivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Având în vedere că infracțiunea de omor a fost comisă de toți cei patru inculpați, în cauză s-a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., condiții în care au devenit incidente prevederile art. 334 C. proc. pen., în temeiul cărora s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută prin rechizitoriu (prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.), în aceeași infracțiune dar și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Împotriva sentinței au declarant apel inculpații S.A.G., S.V., S.C.M., T.V. și Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcția Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracționalității și Implementarea Relațiilor cu U.E. și NATO - Inspectoratul Județean Bacău.

Prin Decizia penală nr. 285/A din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul T. (fost S.) V. (zis "G.",  în prezent deținut în Penitenciarul Focșani), împotriva Sentinței penale 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați.

A desființat în parte Sentința penală nr. 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul T. (fost S.) V. și în rejudecare:

A redus de la 18 ani închisoare la 9 ani închisoare pedeapsa principală și de la 8 ani la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului T. (fost S.) V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.A.G. (zis "M.", în prezent deținut în Penitenciarul Focșani), S.V. (zis "B.", în prezent deținut în Penitenciarul Focșani) și S.C.M. (zis "C.", în prezent deținut în Penitenciarul Focșani) împotriva Sentinței penale nr. 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați.

A respins, ca inadmisibil, apelul declarat de Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcția Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracționalității și Implementarea Relațiilor cu U.E. și NATO - Inspectoratul Județean Bacău, cu sediul în Bacău, împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 383 alin. (1) și art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților S.A.G., S.V., S.C.M. și T. (fost S.) V.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpații S.A.G. și S.V. de la data de 15 decembrie 2010 la zi, respectiv 13 noiembrie 2013;

- pentru inculpatul S.C.M. de la data de 09 mai 2011 la zi, respectiv 13 noiembrie 2013;

- pentru inculpatul T. (fost S.) V. de la data de 29 iunie 2011 la zi, respectiv 13 noiembrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații S.A.G., S.V., S.C.M., T. (fost S.) V. la plata a câte 250 RON fiecare și pe apelantul Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcția Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracționalității și Implementarea Relațiilor cu U.E. și NATO - Inspectoratul Județean Bacău la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în apel.

Suma de 400 RON, reprezentând onorariul parțial al avocaților din oficiu (200 RON - avocat B.L. și 200 RON - avocat T.L.S.) a fost avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, s-a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților S.V., S.A.G., S.C.M., T. (fost S.) V. pe baza analizei complete a materialului probator administrat în tot cursul procesului penal.

Hotărârea primei instanțe a respectat exigențele dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, soluția de condamnare a inculpaților a fost argumentată în fapt și în drept, fiind indicate și amplu dezbătute probatoriile ce au stat la baza respectivei hotărâri, neexistând aspecte care au atras o eventuală nelegalitate a acesteia.

Conform art. 63 alin. (1) C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Iar conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe s-a făcut de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Din analiza dispozițiilor legale mai sus arătate a rezultat, în mod clar împrejurarea, că hotărârea judecătorească s-a întemeiat pe acele probatorii care s-au coroborat între ele și sunt în măsură să confirme o situație clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate.

Nu au existat prevederi legale care să confere o valoare probatorie mai ridicată probelor administrate în faza cercetării judecătorești în detrimentul probelor administrate în faza urmăririi penale.

Important pentru justa soluționare a cauzei este faptul ca mijloacele de probă să asigure aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar prin coroborarea lor să se confirme o situație exactă, neafectată de vreun dubiu.

Astfel, susținerile inculpaților în sensul că prima instanță a dat valoare probatorie unor mijloace de probă (din faza urmăririi penale) pe care nu le-a administrat nemijlocit în faza cercetării judecătorești nu pot fi primite.

Nu a fost omisă împrejurarea că instanța de fond a administrat în mod nemijlocit mare parte din probele administrate în faza urmăririi penale, constatând în final imposibilitatea obiectivă de a proceda la audierea martorilor cu identitate protejată "O.C." (audiat în apel), "P.S.", "G.D." și "S.A.".

Cu ocazia soluționării cauzei în apel s-a constatat, de asemenea, imposibilitatea audierii martorilor cu identitate protejată "G.D." - plecat din țară; "S.A." - plecată din țară și "P.S." - care și-a schimbat domiciliul, fără a se putea stabili noua adresă.

Nu au fost primite nici susținerile inculpaților T. (fost S.) V. și S.C.M. conform cărora hotărârea primei instanțe s-a bazat pe mijloace de probă administrate în condiții de ilegalitate.

În speță, nu au existat aspecte care să conducă la concluzia că unele din probatoriile administrate în cursul procesului penal ar fi fost obținute în mod ilegal, sens în care nu au devenit incidente prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, nu au existat dovezi certe care ar putea conduce la concluzia că declarațiile unor martori ar fi fost influențate ori impuse, nu s-a demonstrat că probatoriile cu înscrisuri ar fi false.

Pentru considerentele arătate, raportându-ne la procesul de analiză și sinteză a mijloacelor de probă și a modalității de administrare a acestora s-a apreciat că nu se impune înlăturarea acelor probatorii ce au constituit fundament juridic pentru pronunțarea hotărârii apelate.

În concret, așa cum a arătat și prima instanță s-a constatat că mijloacele de probă administrate în tot cursul procesului penal au confirmat împrejurările că fapta există în materialitatea ei, a fost prevăzută de legea penală (încadrată la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.) și a fost comisă cu vinovăție de către cei patru inculpați.

Ca situație de fapt s-a reținut împrejurarea că la data de 14 decembrie 2010, în loc public și pe fondul unei stări conflictuale anterioare, inculpații S.V., S.A.G., S.C.M. și T. (fost S.) V. au aplicat victimei N.M. multiple lovituri cu corpuri contondente, respectiv tăietor-înțepător, despicător (sabie, cuțit, bâtă, scaun) provocându-i multiple leziuni ce au dus la decesul acesteia.

Situația de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus, precum și vinovăția inculpaților a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare a infracțiunii; procesul-verb al de cercetare la fața locului și schița locului faptei; planșele fotografice efectuate la cercetarea la fața locului și planșele fotografice privind urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului; procesul-verbal de reconstituire a faptei și planșele fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii faptei; fișa de constatări preliminare privind moartea victimei N.M., raportul medico-legal privind necropsia victimei și planșele fotografice efectuate la necropsia victimei; procesul-verbal de verificare la Spitalul Județean Galați, Secția UPU; copie de pe F.O. Clinică Generală a victimei; raportul de constatare medico-legală privind pe inculpatul S.V.; procesul-verbal de ridicare a obiectelor vestimentare și de încălțăminte ale inculpatului S.V.; raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică; raportul de expertiză serologică; procesul-verbal de verificare autoturisme; fișa de evidență auto pentru deținătorul de autovehicule; fișa de identificare pentru autovehiculul X; fișa de identificare pentru autovehiculul X; procesul-verbal de predare a telefonului aparținând victimei, precum și listingul aferent telefonului mobil al victimei; procesul-verbal de verificare a meniului telefonului victimei; planșele fotografice cu fotografiile judiciare efectuate asupra meniului telefonului ce a aparținut victimei; procesul-verbal privind înregistrările video de la Secția UPU, din data de 14 decembrie 2010; planșele fotografice cu capturi foto după imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale Spitalului Județean de Urgență Galați, Secția UPU; procesul-verbal de verificare a statutului marital al victimei; procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate prin SNUAU 112, la data de 14 decembrie 2010; adresa nr. 7201/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați; declarațiile martorilor C.D., I.E.P., S.A.G., D.G., D.D.L., F.S., Ț.S.; procesele-verbale de redare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată R.D., A.D., P.E, R.V., C.E., C.J., O.C., D.G., P.C., P.S., R.M., D.G., S.A.; planșă fotografică cu momentele recunoașterii autorilor de către martorul cu identitate protejată R.M.; procesul-verbal de depistare a inculpaților S.A.G. și S.V.; procesul-verbal de verificare a permisului auto al inculpatului S.C.M.; adresa nr. 389.807/232 din 16 martie 2011 a I.P.J. Galați - Serviciul Rutier, de verificare a autoturismului marca B., cu nr. de înmatriculare 5774-CFM; procesul-verbal de percheziție corporală la introducerea în arest a inculpatului S.A.G.; procesul-verbal cu listingul apelurilor primite/efectuate de la postul telefonic nr. 0745/435.xxx, aparținând inculpatului S.A.G.; procesul-verbal de verificare a meniului telefonului mobil aparținând inculpatului S.A.G.; planșele fotografice cu fotografiile judiciare efectuate asupra meniului telefonului ce a aparținut inculpatului S.A.G.; procesul-verbal de percheziție corporală la introducerea în arest a inculpatului S.V.; procesul-verbal cu listingul apelurilor primite/efectuate de la postul telefonic nr. 0754/298.xxx, aparținând inculpatului S.V.; procesul-verbal de verificare a meniului telefonului mobil aparținând inculpatului S.V.; planșele fotografice cu fotografiile judiciare efectuate asupra meniului telefonului ce a aparținut inculpatului S.A.G.; procesul-verbal cu listingul apelurilor primite/efectuate de la postul telefonic nr. 0751/708.xxx, aparținând inculpatului S.C.M.; procesul-verbal cu listingul apelurilor primite/efectuate de la postul telefonic nr. 0741/685.xxx, aparținând inculpatului T.V.; anexă cu reprezentarea grafică a celulelor telefonice prin intermediul cărora au fost inițiate/primite apeluri telefonice de către utilizatorul numărului de interes 0754/298.xxx, aparținând inculpatului S.V.; anexă cu reprezentarea grafică a celulelor telefonice prin intermediul cărora au fost inițiate/primite apeluri telefonice de către utilizatorul numărului de interes 0751/708.xxx, aparținând inculpatului S.C.M.; anexă cu reprezentarea grafică a celulelor telefonice prin intermediul cărora au fost inițiate/primite apeluri telefonice de către utilizatorul numărului de interes 0745/435.xxx, aparținând inculpatului S.A.G.; anexă cu reprezentarea grafică a celulelor telefonice prin intermediul cărora au fost inițiate/primite apeluri telefonice de către utilizatorul numărului de interes 0741/685.xxx, aparținând inculpatului T.V.; anexă cu reprezentarea grafică a traficului telefonic înregistrat de către numerele de interes 0754/298.xxx, 0751/708.xxx, 0745/435.xxx și 0741/685.xxx, aparținând celor patru inculpați.

Referitor la mijloacele de probă administrate în cauză, inculpații S.C.M. și T. (fost S.) V. au susținut cu ocazia dezbaterilor în apel următoarele aspecte: doar declarația martorului cu identitate protejată "R.M." îi incriminează: declarațiile martorului "R.M." sunt contradictorii; judecătorul fondului și-a întemeiat soluția de condamnare doar pe declarațiile martorilor "R.M.", "P.C." și "D.G.", însă se ridică semnul de întrebare dacă aceste trei declarații sunt credibile și pot înfrânge toate celelalte mijloace de probă.

Analizând hotărârea apelată s-a constatat însă că prima instanță și-a argumentat soluția de condamnare a inculpaților și prin indicarea respectiv analizarea altor mijloace de probă decât cele trei declarații invocate de inculpați.

În acest sens, s-au amintit următoarele probatorii: declarațiile-martorilor "P.S.", "O.C.", "S.A.", "D.G.", declarațiile martorilor C.D., I.E.P., S.A.G., D.G., D.D.L., F.S., Ț.S., procesele-verbale ale listingurilor telefoanelor folosite de inculpați, procese-verbale vizând verificarea meniului telefoanelor mobile, raportul medico-legal de necropsie a victimei, copie de pe F.O. clinică a victimei, proces-verbal de verificare la Spitalul Județean Galați, secția UPU, fișa de evidență auto.

S-a reținut astfel că declarația martorului "R.M." nu este singulară și se coroborează în mod cert cu alte probatorii administrate în cauză, respectiv:

Declarația martorului "D.G." din care rezultă că în restaurant a intrat un grup format din cinci persoane, una din persoane ținea în mână o bâtă, iar acel grup s-a îndreptat spre masa din centrul restaurantului și a auzit o voce de bărbat zicând "oamenii lui G.";

Declarația martorului "P.C." din care rezultă că respectivul grup care a intrat în restaurant era format din 5 - 7 persoane, toți bărbați, un bărbat avea în mână o bâtă, iar unul avea un cuțit, și a auzit o voce de bărbat spunând "G." (de menționat că inculpatului T.V. i se spune "G.");

Declarația martorului "P.S." din care rezultă că a observat intrând în restaurant un grup de persoane, în jur de șapte, toți fiind bărbați și a văzut două bâte la grupul respectiv;

Declarația martorului "S.A." din care rezultă că acesta a văzut când unul din acei bărbați (din grupul ce a intrat în restaurant) a lovit un alt bărbat care stătea la masa de lângă stâlp cu un obiect lung, ce i s-a părut a fi o bâtă;

Declarația martorului "O.C." dată în faza urmăririi penale din care rezultă că a zărit un bărbat care ținea în mâna dreaptă o bâtă și acesta s-a îndreptat spre masa din centrul restaurantului.

Cu ocazia audierii în apel martorul a declarat că nu a putut observa cu exactitate ce se întâmpla în restaurant întrucât vizibilitatea era obturată de un panou, dar a văzut un grup format din aproximativ cinci persoane.

Din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate la SNUAU 112 a rezultat că persoana care a apelat respectivul serviciu a oferit date despre numerele de înmatriculare și mărcile autoturismelor cu care agresorii au părăsit zona, rezultând astfel și numărul de înmatriculare "5774-CFM" aparținând autoturismului B. - culoare albastră, proprietate a inculpatului S.C.M., aspecte ce se coroborează cu declarația martorului "R.M." (acesta susținând că inculpații S.C.M. și T. (fost S.) V. au părăsit zona cu autoturismul marca B., ce se afla parcat pe partea opusă a restaurantului).

Din cuprinsul aceluiași proces-verbal a rezultat că persoana care a apelat serviciul de urgență, pe parcursul convorbirii, la întrebarea operatorului "dacă agresorii aveau cuțite sau săbii" a răspuns "da".

Din declarația martorului F.S. a rezultat că unul din agresori a lovit cu un cuțit de dimensiuni mari, posibil sabie, iar victima a căzut în dreapta față cu tot cu scaun (această situație fiind susținută și de martorul "R.M." - acesta declarând că "persoana lovită a căzut de pe scaun, cu tot cu scaun").

Martorul "R.M." a susținut că inculpatul S.C.M. avea în mână un cuțit de dimensiuni mari, pe care îl ținea la spate, iar inculpatul T.V. (recunoscut după planșele foto) avea în mână o bâtă.

Din raportul de expertiză medico-legală necropsie a victimei a rezultat că "plăgile de la nivelul capului au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri tăietoare-despicătoare", iar "restul leziunilor traumatice au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure".

Din reprezentarea grafică a celulelor telefonice și din listingul convorbirilor telefonice a rezultat că posesorii telefoanelor cu numerele 0751/708.xxx și 0741/685.xxx (aparținând inculpaților S.C.M. și T. (fost S.) V.) erau în municipiul Galați.

Așa cum s-a arătat și instanța de fond, apărările inculpaților vizând folosirea telefoanelor personale de către alte persoane nu sunt susținute de restul materialului probator.

Susținerile inculpaților vizând decalajul orar și "preluarea în fals" a datelor medico-legale întrucât sistemul de înregistrare IT și de monitorizare avea o defecțiune de decalare de 25 ore nu poate conduce la modificarea situației de fapt și nici nu înlătură vinovăția inculpaților.

Din coroborarea mijloacelor de probă a rezultat că primul apel la numărul de urgență 112 s-a realizat la ora 18:12:25, victima a fost agresată în jurul orelor 18:00, a fost dusă la spital la ora 18:30.

Pentru cele arătate mai sus s-a considerat că participarea inculpaților S.C.M. și T. (fost S.) V. la activitatea infracțională dedusă judecății și vinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. au fost pe deplin dovedite, neimpunându-se achitarea acestora conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce-i privește pe inculpații S.V. și S.A.G. s-a considerat că nu se impune reținerea în favoarea acestora a dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

Conform art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul poate beneficia de clemența vizând reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul în care recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.

Din analiza rechizitoriului nr. 899/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a constatat că în sarcina inculpaților S.A.G. și S.V. s-a reținut împrejurarea că au exercitat activități de agresare a victimei N.M., în loc public, prin aplicarea mai. multor lovituri, împreună cu inculpații S.C.M. și T. (fost S.) V.

Or, afirmațiile inculpaților S.A.G. și S.V., în sensul că doar ei au aplicat lovituri victimei, fără implicarea inculpaților S.C.M. și T. (fost S.) V., și fără ca aceștia să fie prezenți la locul faptei nu au echivalat în sensul legii cu o "recunoaștere a săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare".

Situația de fapt prezentată de inculpații S.A.G. și S.V. a fost diferită de situația de fapt constatată de organele judiciare pe baza probatoriilor administrate în cauză, împrejurare ce nu poate atrage incidența prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere aspectele arătate mai sus, nefiind incidente prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., nu s-a procedat la reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Raportat la argumentele invocate inițial, vizând participarea la săvârșirea infracțiunii de omor calificat și a inculpaților S.C.M. și T. (fost S.) V., apare ca neîntemeiat motivul de apel al inculpaților S.A.G. și S.V. vizând schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

În condițiile în care la activitatea infracțională materializată în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. au participat toți cei patru inculpați, s-a considerat că în mod corect prima instanță a reținut dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen.

A fost nefondat și motivul de apel al inculpaților S.A.G. și S.V. privind reținerea în favoarea lor a circumstanței atenuate prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Existența unei stări conflictuale mai vechi și a unor neînțelegeri intervenite între victimă și inculpați nu a echivalat cu o provocare a acesteia, provocare ce ar fi stat la baza activității infracționale exercitate de inculpați.

De asemenea, probatoriile administrate în cauză nu au confirmat susținerea inculpaților S.A.G. și S.V., în sensul că victima ar fi avut asupra sa un cuțit.

Dar, chiar dacă s-ar presupune că victima era înarmată cu un cuțit, la data comiterii faptei, acest aspect tot nu ar atrage incidența prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., neputând echivala în sensul legii cu "o provocare produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă".

Nu trebuie omisă împrejurarea că inculpații au intrat în restaurant înarmați, constituind un grup de 5 - 7 persoane, iar conflictul a durat aproximativ un minut.

Așa cum a rezultat din probatoriile administrate în cauză, victima nu a avut nici măcar posibilitatea sau timpul necesar pentru a se apăra de agresiunile exercitate de inculpați, fiind astfel imposibil să mai manifeste activități de provocare.

Nici apărările inculpaților, în sensul că victima era cunoscută cu un comportament violent, motiv pentru care s-au speriat și au acționat, nu pot atrage incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

S-a considerat că instanța de fond a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpaților, respectând dispozițiile art. 72 C. pen.

În concret, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților S.A.G., S.V., S.C.M., în cuantum de câte 18 ani închisoare, au fost legale și temeinicie, de asemenea, a fost legală și pedeapsa aplicată inculpatului T. (fost S.) V., însă în privința acestuia s-au arătat argumentele ce au impus modificarea respectivului cuantum stabilit inițial de prima instanță.

În susținerea opiniei vizând legalitatea și temeinicia pedepselor s-a avut în vedere următoarele argumente:

Gravitatea ridicată a infracțiunii (omor calificat) reținută în sarcina celor patru inculpați.

Modalitățile și împrejurările săvârșirii, respectiv în participație penală, prin conlucrarea mai multor persoane în atingerea scopului infracțional constând în agresarea unei singure persoane, aceasta fiind victima N.M.

De asemenea, s-a avut în vedere comportamentul inculpaților, în sensul că aceștia au pătruns înarmați într-un loc public, în scopul clar de a agresa victima, situație ce poate echivala cu o premeditare a activității infracționale.

Urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără cea mai importantă valoare umană, respectiv viața.

Atitudinea inculpaților manifestată pe tot parcursul procesului penal.

Astfel, inculpații S.C.M. și T. (fost S.) V. au negat comiterea faptei și au încercat să se sustragă de la urmărirea penală.

Inculpații S.A.G. și S.V. au manifestat o atitudine relativ sinceră, neputându-se aprecia că aceștia ar fi ajutat organele judiciare în aflarea adevărului.

Având în vedere aspectele invocate mai sus s-a considerat că în favoarea inculpaților nu pot fi reținute dispozițiile legale referitoare la circumstanțele atenuante, sens în care și aceste motive de apel apar ca nefondate.

Reținerea circumstanțelor atenuante nu au constituit o obligativitate pentru instanța de judecată.

Aprecierea incidenței prevederilor art. 74 C. pen. se realizează, doar prin raportare la toate criteriile de individualizare stabilite de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împrejurarea că cei patru inculpați se află la primul impact cu legea penală nu impune în mod automat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, așa cum s-a arătat inițial, atitudinea parțial sinceră a inculpaților S.A.G. și S.V. nu a atras incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și nu poate fi materializată nici în prevederile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Față și de dispozițiile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpaților S.V., S.A.G. și S.C.M. se pot realiza în condiții optime doar prin executarea efectivă a pedepselor în cuantumul stabilit de prima instanță.

S-a impus însă reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului T. (fost S.) V. prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, din relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești (adresa nr. 1556/111/13/2013 din 14 octombrie 2013) a rezultat că în urma denunțului formulat de T.V. s-a reușit inculparea unei persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (1), (2), art. 3 alin. (1), art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pe cale de consecință acesta poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Având în vedere aspectele arătate mai sus, împrejurarea că inculpatul (aflat încă în stare de judecată) a ajutat prin denunțul său la identificarea unei persoane pentru infracțiuni grave (trafic de droguri, introducere în țară de droguri de risc și de mare risc) s-a constatat că în speță sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat.

În concret, pedeapsa ce a fost aplicată a fost cuprinsă între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani închisoare și 6 luni închisoare.

Fată de motivele invocate inițial cu ocazia analizării criteriilor de individualizare, prin raportare și la pedeapsa stabilită de prima instanță s-a considerat că pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei s-a impus aplicarea față de inculpatul T. (fost S.) V. a unei pedepse în cuantum de 9 ani închisoare.

S-a considerat că prima instanță a realizat și o corectă soluționare a laturii civile a cauzei.

În speță nu au existat aspecte favorabile inculpaților care să impună reformarea hotărârii sub aspectul reducerii cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați.

Reținându-se vinovăția inculpaților pe latură penală, s-a impus și tragerea la răspundere a acestora sub aspectul acoperirii prejudiciului moral suferit de părțile civile, precum și sub aspectul suportării plății vizând contribuția lunară de întreținere în favoarea părților civile minore.

În ceea ce privește apelul declarat de Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcția Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracționalității și Implementarea Relațiilor cu U.E. și NATO - Inspectoratul Județean Bacău, s-a considerat că acesta este inadmisibil.

În principal, s-a constatat că acesta nu face parte din persoanele reglementate de art. 362 C. proc. pen. cărora le este recunoscută posibilitatea legală de a promova căi de atac.

De asemenea, Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcția Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracționalității și Implementarea Relațiilor cu U.E. și NATO - Inspectoratul Județean Bacău nu a avut posibilitatea funcțională de a promova calea de atac a apelului în favoarea ori în numele inculpaților, întrucât această activitate excede activităților reglementate în "Protocolul" atașat la dosarul cauzei.

Având în vedere cele mai sus arătate, s-a admis apelul declarat de inculpatul T. (fost S.) V.

S-a desființat în parte sentința penală 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

S-a redus de la 18 ani închisoare la 9 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului T. (fost S.) V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. prin reținerea și a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

De asemenea, s-a impus reducerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor aplicată inculpatului T. (fost S.) V.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatului S.A.G., S.V., S.C.M. și ca inadmisibil apelul declarat de Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcția Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracționalității și Implementarea Relațiilor cu U.E. și NATO - Inspectoratul Județean Bacău.

Având în vedere soluția pronunțată pe fondul cauzei, față de împrejurarea că față de cei patru inculpați subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-a dispus, conform art. 383 alin. (1) și art. 350 C. proc. pen., menținerea acestei măsuri.

În concret, față de cei patru inculpați au fost incidente și în prezent dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât probatoriile administrate în cauză au confirmat atât presupunerea că aceștia au comis o faptă prevăzută de legea penală sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, dar și faptul că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.

Față de inculpații S.C.M. și T. (fost S.) V. au fost incidente și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care aceștia au întreprins activități certe în scopul sustragerii de la urmărirea penală.

Astfel, în cauză nu au existat aspecte favorabile inculpaților care să conducă la concluzia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive au dispărut ori s-au modificat, sens în care nu s-a dat curs cererilor acestora privind revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații S.V., S.A.G., S.C.M., precum și Comisariatul pentru Societatea Civilă - Direcția Generală de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infracționalității și Implementarea Relațiilor cu U.E. și NATO - Inspectoratul Județean Bacău la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în apel.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații S.A.G., S.V., S.C.M. și T.V.

Recurenții inculpați S.A.G. și S.V. au criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen.

Greșita aplicare a legii constă în aceea că, deși inculpații S.A.G. și S.V. au recunoscut comiterea faptelor, instanța de fond/apel au respins cererile acestora de a fi judecați în procedura simplificată.

Prin urmare, apărarea a solicitat a se constata ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și ca atare se impune reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

De asemenea, s-a invocat omisiunea instanței de a retine circumstanța legală atenuantă a provocării prevăzută de art. 75 alin. (1) C. pen., starea de provocare rezultând din aceea că victima a deținut un cuțit asupra sa, fiind relevante și leziunile de la mâna inculpatului.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă au apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 188 C. pen., legea nouă stabilind limite de pedeapsă mai reduse.

Recurenții inculpați S.C.M. și T.V. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen.

În opinia apărării, greșita aplicare a legii constă în aceea că instanțele au încălcat dispozițiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen., care interzic pronunțarea unei hotărâri de condamnare, exclusiv pe baza declarațiilor date de martorii sub acoperire.

De asemenea, în mod greșit au fost aplicate prevederile art. 327 C. proc. pen., impunându-se audierea tuturor martorilor, în mod direct și nemijlocit de către instanța de judecată.

În condițiile în care nu există nicio probă directă din care să rezulte implicarea celor doi inculpați, în cauză se impune achitarea acestora în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, s-a invocat greșita respingere a cererii privind efectuarea unei expertize ADN, apreciată de către apărare ca fiind utilă cauzei.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei și reținerea dispozițiilor art. 188 C. pen., limitele de pedeapsă fiind mai reduse.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv: neaplicarea de către instanța de fond și cea de apel a unei proceduri legale care trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale incidență în cauză.

a) Invocând acest caz de casare recurenții inculpați S.A.G. și S.V. au susținut că judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., respingând nejustificat cererea inculpaților de a fi judecați în procedura simplificată.

Reglementând judecata în cazul recunoașterii vinovăției, (reglementarea fiind prevăzută și în noul C. proc. pen în dispozițiile art. 374 și următoarele), legea procesual penală instituie condițiile de admisibilitate ce trebuiesc îndeplinite pentru a se putea recurge la procedura simplificată, cerința esențială impusă de lege, în absența căreia nu se pot verifica nici celelalte, fiind aceea ca inculpatul, prezent personal în fața instanței sau prin înscris autentic, să recunoască faptele reținute în actul de sesizare și să nu solicite administrarea altor probe în afara înscrisurilor în circumstanțiere, însușindu-și în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale.

Pentru a putea produce efectele juridice prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., recunoașterea inculpatului trebuie să privească în integralitate faptele reținute în cuprinsul rechizitoriului și să exprime voința clară și neechivocă a acestuia de a se renunța la cercetarea judecătorească și de a fi judecat, exclusiv, în baza probelor pe care s-a fundamentat actul de sesizare a instanței.

- Verificând aceste cerințe, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite, astfel încât hotărârile pronunțate în cauză sunt legale.

Din declarațiile date de inculpați rezultă că aceștia au recunoscut o altă stare de fapt, decât cea prevăzută în actul de sesizare, negând, totodată participarea celorlalte persoane la comiterea infracțiunii.

În atare condiții cum infracțiunile nu au fost recunoscute în integralitatea lor, respectiv săvârșirea omorului împreună cu alte persoane în condițiile și împrejurările menționate în rechizitoriu, cei doi inculpați nu pot beneficia de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

b) Prin prisma aceluiași caz de casare, art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., recurenții inculpați S.C.M. și T.V. critică greșita aplicare a dispozițiilor art. 103 alin. (3) C. proc. pen., respectiv art. 327 C. proc. pen.

Nici în prima ipoteză și nici în cea de-a doua nu poate fi reținută o greșită aplicare a legii.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (3) C. proc. pen. "hotărârea de condamnare, de renunțare în aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați".

Din analiza hotărârilor supuse controlului judiciar, Înalta Curte reține că vinovăția inculpaților nu a fost stabilită doar pe baza mijloacelor de probă la care face referire textul de lege invocat de apărare, ci s-au avut în vedere și celelalte probe administrate, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și sch