ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2954/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2954/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 429/2011, pronunțată

de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 7876/107/2011, s-a dispus: în baza art.

14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (2)

și art. 1003 C. civ., a admis în parte, acțiunile civile formulate de părțile

civile N.M., N.F. și C.N., a fost obligat inculpatul minor M.G. să plătească,

în solidar, cu părțile responsabile civilmente M.N. și M.R. suma de câte 5.000

RON în favoarea fiecărei părți civile, cu titlu daune morale.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., art. 1000

alin. (2) C. civ. și art. 1003 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată

de părțile civile minore N.D.M. și N.A.N. prin reprezentant legal M.C. și a

fost obligat inculpatul M.G. la plata în solidar cu părțile responsabile

civilmente M.N. și M.R. a sumei de câte 20.000 RON în favoarea părților civile

N.D.M. și N.A.N. cu titlu daune morale, precum și suma de câte 111,6 RON lunar

pentru fiecare minor începând cu data de 06 martie 2011 și până la majoratul

acestora, cu titlu prestații periodice lunare.

Au fost respinse în

rest acțiunile civile formulate de părțile civile N.M. și N.F., precum și

acțiunea civilă formulată de partea civilă M.C.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile

civilmente, să plătească în favoarea statului suma de 600 RON, cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din 18 martie 2011 înregistrat pe rolul

Tribunalului Alba sub Dosar penal nr. 7876/107/2011 s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului minor M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și art. 99

și urm. C. pen.

Inculpatul a invocat

în cursul judecății prevederile art. 320

1

C. proc. pen. instanța

luând act de această cerere, iar cu privire la latura civilă, prin Încheierea

din 30 mai 2011, în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. instanța

a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar având ca obiect

soluționarea acțiunilor civile formulate în cauză de N.D.M. și N.A.N. prin

reprezentant legal M.C., N.M., N.F., C.N., fiind format un nou dosar pe rolul

instanței cu nr. 7876/107/2011.

Prin Sentința penală

nr. 228/2011 a Tribunalului Alba, s-a dispus condamnarea inculpatului M.G. la

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și

ped. art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 și art. 109 C. pen. și a

art. 320

1

C. proc. pen. în dauna persoanei vătămate N.V..

Prin acțiunile civile

(Dosar nr. 7876/107/2011) astfel cum acestea au fost precizate (Dosar nr.

3340/107/2011), părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata

următoarelor sume:

- N.D.M. și N.A.N.,

copiii victimei, prin reprezentant legal – pensie de întreținere și 20.000 RON

daune morale pentru fiecare;

- N.M., mama victimei

- 1.500 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și 5.000

RON daune morale;

- N.F., fratele

victimei - 1.000 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și

5.000 RON daune morale;

- C.N., fratele

victimei - 5.000 RON daune morale;

- M.C., soacra

victimei - 4.630 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și

20.000 RON daune morale.

Deși prin înscrisul

depus la dosar, M.C. a solicitat majorarea daunelor morale pentru toate părțile

civile, instanța a constatat că aceasta este reprezentantul legal doar al

minorilor și nu a fost mandatată de celelalte părți civile pentru a le modifica

acțiunile civile, astfel că instanța, la soluționare, va avea în vedere

constituirile inițiale de parte civilă ale numiților N.M., N.F., C.N.

Referitor la daunele

materiale solicitate de părțile civile reprezentând cheltuielile de

înmormântare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale, părțile civile nu au dovedit existența

prejudiciului, respectiv că au efectuat aceste cheltuieli. Așa cum au declarat

martorii G.V. și D.I., întrucât familia victimei era săracă, cheltuielile de

înmormântare au fost suportate de către oamenii din sat, în acest sens s-au

adunat bani și produse alimentare, astfel că instanța a respins cererea de

acordare a daunelor materiale.

Cu privire la

prejudiciul moral suferit de părțile civile N.D.M. și N.A.N., copiii victimei,

N.M., mama victimei, N.F. și C.N., frații victimei, instanța a apreciat că este

de necontestat că prin fapta inculpatului și rezultatul produs de acesta -

moartea victimei - s-au produs grave suferințe morale iremediabile, la

stabilirea cuantumului daunelor morale instanța având în vedere atât

suferințele psihice cauzate fiicei victimei, dar și faptul că sumele de bani

acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele

neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici

venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile

delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just

temei.

Prejudiciul moral

suferit de partea civilă M.C., nu a fost dovedit cu nicio probă, astfel că nu

se poate presupune că între ginere și soacră exista o legătură afectivă atât de

puternică încât să justifice acordarea de daune morale, motiv pentru care

instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.

În ceea ce privește

pensia de întreținere solicitată în numele celor doi minori, în opinia

instanței, chiar dacă victima - decedată în urma săvârșirii unei fapte ilicite

- nu era încadrată în muncă, inculpatul datorează despăgubiri, sub forma unor

prestații periodice lunare, pentru întreținerea copiilor minori, calculate la

venitul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Prestația periodică s-a

calculat în raport cu dispozițiile art. 94 C. fam., la data comiterii faptei –

06 martie 2011 era în vigoare H.G. nr. 1193/2010, care stabilea cuantumul

salariului de bază minim brut garantat la 670 RON lunar (670 x 1/3).

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul M.G. solicitând desființarea acesteia și în rejudecare

respingerea acțiunii civile.

Inculpatul a apreciat

că între victimă și membrii familiei sale – părți civile în cauză - exista o

relație conflictuală astfel încât acordarea daunelor morale este nejustificată.

De asemenea,

obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri periodice în favoarea celor

doi minori nu se impune în condițiile în care victima nu realiza venituri.

Prin Decizia penală

nr. 14/A din 3 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat.

A obligat apelantul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, instanța

de apel a reținut că prin fapta comisă de inculpat, ce a avut ca rezultat

moartea victimei, s-a adus atingere vieții de familie a părților civile,

modificând echilibrul acesteia.

Împrejurarea că

victima mai avea conflicte cu familia sa nu este de natură a duce la concluzia

că uciderea fiului, respectiv a fratelui părților civile nu a cauzat acestora

suferințe morale.

De asemenea, prin

uciderea tatălui părților civile N.D. și N.A., viața de familie a acestora a

fost modificată irevocabil, părțile civile minore fiind lipsite, pentru viitor,

de singurul părinte pe care îl aveau, mama fiind decedată.

Ca atare, s-a

apreciat că instanța de fond a cuantificat în mod corespunzător prejudiciul

material și moral cauzat părților civile, obligându-l pe inculpat la plata

acestora.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul M.G. invocând incidența cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând

casarea ambelor hotărâri și în rejudecare reducerea despăgubirilor la care a

fost obligat prin sentința pronunțată de instanța de fond.

În susținerea căii de

atac a fost invocată situația materială precară a familiei inculpatului,

aflându-se în imposibilitatea de a acoperi prejudiciul.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și

din oficiu, cauza conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată următoarele:

Prealabil examinării

fondului recursului declarat de inculpatul M.G. se impune a se stabili în ce

măsură criticile acestuia sub aspectul laturii civile – mai exact cuantificarea

greșită a prejudiciului stabilit de instanța de fond - pot fi circumscrise

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. sau a unui alt caz de casare dintre cele prevăzute în același text de

lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

– reintrodus prin art. XVIII pct. 49 din Legea nr. 202/2010, urmare pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 783/2009 – hotărârile pot fi supuse casării

și atunci când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

Încălcarea legii

materiale – penală/civilă - se poate produce în trei modalități principale:

neaplicarea de către instanța de fond a unor proceduri legale care trebuiau

aplicate; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea

greșită a dispozițiilor legale care trebuiau aplicate.

Aceste modalități de

încălcare a legii sunt valabile atât în ceea ce privește latura penală a

cauzei, cât și latura civilă a procesului penal.

Ne aflăm în prezența

unei greșite aplicări a legii civile atunci când instanța a obligat inculpatul

la despăgubiri, deși nu erau îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale – existența faptei, săvârșirea acesteia de către inculpat, legătura

de cauzalitate – sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este prevăzut de

legea civilă.

În ceea ce privește

greșita întindere a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, aceasta

poate constitui o critică în calea de atac a recursului, având în vedere

dispozițiile art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care,

cazurile de casare prevăzute în alineatul I pot fi invocate, atât cu privire la

soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei.

Critica privind

latura civilă a cauzei poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. dar și cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., putându-se reține o

greșită aplicare a dispozițiilor civile în raport de criteriile prevăzute de

legea civilă care obligă la o reparație completă și justă a prejudiciului

material și moral cauzat prin infracțiune.

Se impune a se reține

că acest caz de casare, sub aspectul laturii penale, se circumscrie aspectelor

de netemeinicie a unei hotărâri, de greșita individualizare a sancțiunii și nu

de nelegalitate. Netemeinicia poate viza însă atât latura penală, cât și latura

civilă în cazul în care s-a constatat o greșită stabilire a cuantumului

despăgubirilor civile.

În fine, trebuie avut

în vedere și faptul că în C. proc. civ. – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - este

reglementat un caz de casare care se referă la hotărârile pronunțate lipsite de

temei legal ori când au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin urmare, câtă

vreme în recursul civil ce are ca obiect daunele produse printr-o infracțiune,

există un caz de casare pentru aplicarea greșită a legii civile și în procesul

penal, trebuie să existe un caz de casare care să permită instanței de recurs a

verifica dacă legea civilă a fost sau nu corect aplicată.

În cauza dedusă

judecății, Înalta Curte constată că instanța penală învestită cu soluționarea

acțiunii civile dispusă prin Încheierea din 30 mai 2011 – urmare aplicării

prevederii simplificate reglementată de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen. - a făcut o corectă aplicare a legii civile, obligând inculpatul în

solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata daunelor morale.

Din probele

administrate rezultă că victima, în vârstă de 34 de ani, locuia împreună cu

partea civilă și cei doi minori, mama acestora decedând anterior comiterii

infracțiunii. Victima se ocupa de creșterea și educarea minorilor, prestând

diferite munci ocazionale.

Moartea victimei a

produs suferință familiei acesteia, modificând climatul și echilibrul familial.

Copii victimei, în vârstă de 9 respectiv 14 ani, au rămas fără unicul părinte

care le asigura confortul și siguranța de care aveau nevoie.

În atare condiții,

obligarea inculpatului la plata daunelor morale, dar și la o prestație

periodică în favoarea celor doi minori este justificată fără a avea relevanță

faptul că situația materială a inculpatului este precară.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 3

aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de

familie.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr.

14/A din data de 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.N. și M.R., la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N