ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 740/2011

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea formulată de apărătorul inculpatului R.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia:

a) din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b

1

) C. pen. și

b) din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și în consecință,

- L-a condamnat pe inculpatul R.M., în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 10 (zece) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

- În baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

- L-a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

- În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 23 decembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 24 decembrie 2009 și până la zi, iar potrivit art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160 ind. b) alin. (3), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de revocare a măsurii privative de libertate, formulată de apărătorul inculpatului.

- În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M.S. și, în consecință, a fost obligat inculpatul, să plătească în favoarea părții civile suma de 10.000 (zece mii) RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, precum și suma de 100 (una sută) RON, cu titlu de daune materiale.

- A luat act că S.C.J.U. Tg. Mureș, nu a formulat pretenții civile în cauză, sub forma daunelor materiale, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 780 RON, cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș înregistrat la data de 18 ianuarie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

În actul de inculpare, în esență, s-a reținut faptul că la data de 26 noiembrie 2005, inculpatul R.M. a agresat-o cu o șurubelniță pe partea vătămată M.M.S., cauzându-i mai multe leziuni, respectiv, politraumatism prin agresiune, plăgi înjunghiate penetrante hemitorace drept, traumatism cranio-cerebral, edem cerebral, traumatism cranio-facial cu plăgi periorbitale, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14 - 18 zile de îngrijiri medicale.

Din analiza materialului probator administrat pe parcursul procesului penal a rezultat că la data de 26 noiembrie 2009, organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Târgu Mureș au fost sesizate telefonic despre faptul că în spatele H.G. din municipiul Târgu Mureș a fost înjunghiată o persoană de sex feminin, posibil cu o șurubelniță, de către concubinul acesteia. La fața locului s-a deplasat un echipaj din cadrul Poliției municipiului Târgu Mureș și echipa operativă din cadrul Biroului de Investigații Criminale.

În urma cercetărilor s-a stabilit că, în jurul orelor 11,00, aflându-se în fața imobilului din Piața Victoriei, inculpatul R.M. i-a aplicat mai multe lovituri cu o șurubelniță concubinei sale M.M.S., după care a fugit de la fața locului.

În fapt, s-a reținut că inculpatul R.M. și partea civilă M.M.S. au trăit în concubinaj circa 7 ani, din relația acestora rezultând trei copii: R.C., R.M.,  și R.A.

Relațiile dintre inculpat și partea civilă au fost tensionate și în mai multe rânduri, M.M.S. l-a părăsit pe inculpat luând și copiii cu ea, dar de fiecare dată, inculpatul a urmărit-o pe partea civilă și a silit-o să reia conviețuirea cu el.

Astfel, s-a ajuns ca la data de 26 noiembrie 2009 în jurul orelor 11,00, inculpatul și partea civilă, împreună cu cei trei copii ai lor să coboare din locuința inculpatului, situată în municipiul Târgu Mureș, partea civilă ținând în brațe copilul cel mic în vârstă de 8 luni.

Întrucât inculpatul era foarte nervos, partea civilă a solicitat ajutorul unui bărbat care întâmplător trecea prin zonă.

Inculpatul l-a amenințat pe acel necunoscut, acesta plecând de la fața locului, după care partea civilă a rămas din nou singură cu inculpatul.

După plecarea bărbatului respectiv, inculpatul a început să o agreseze pe partea civilă folosind o șurubelniță cu lungimea de aproximativ 40 cm. Victima a fost trântită la pământ, ocazie cu care a scăpat copilul din brațe, iar inculpatul a imobilizat-o la pământ, încercând să o împungă cu șurubelnița în ochi, după care a lovit-o în zona pieptului, partea civilă zbătându-se și strigând după ajutor, în tot acest timp, încercând să îl împiedice pe inculpat să o lovească.

La un moment dat, partea civilă a reușit să se răsucească, așezându-se pe burtă, iar inculpatul, aflându-se deasupra ei a lovit-o de câteva ori cu șurubelnița în zona spatelui, strigătele părții civile și ale copiilor săi fiind auzite de martorii S.A. și B.S. care s-au deplasat la fața locului.

Văzând că de locul agresiunii se apropie oameni, inculpatul a încetat să o mai agreseze pe partea civilă și a părăsit zona, luând cu el șurubelnița.

A fost solicitată prin Serviciul 112 deplasarea la fața locului a unui echipaj S. și a organelor de poliție, partea civilă fiind transportată la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

Din actele medico-legale depuse la dosar a rezultat că partea civilă M.M.S. a fost victima unui politraumatism prin agresiune, prezentând cu ocazia examinării medico-legale, plăgi înjunghiate penetrante hemitorace drept, traumatism cranio-cerebral, edem cerebral, traumatism cranio-facial cu plăgi periorbitale, leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 16 - 18 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei și a regretat consecințele acțiunilor sale. În declarațiile date, inculpatul a afirmat că a agresat-o pe partea civilă datorită faptului că aceasta ar fi discutat cu un bărbat necunoscut, afirmație nesusținută însă de probele administrate în cauză.

Cu ocazia audierii la procuror în calitate de învinuit, R.M. a descris modul de comitere a faptei cu totul diferit față de ceea ce au declarat partea civilă și martorii S.A. și B.S., inculpatul încercând să minimalizeze atât gravitatea agresiunilor, cât și modalitatea de producere a acestora. Astfel, inculpatul a invocat faptul că plăgile înjunghiate puteau fi produse în momentul în care, el și partea civilă ar fi căzut la pământ, încercând astfel să inducă ideea că nu ar fi avut intenția de a o înjunghia cu șurubelnița pe partea civilă. Având în vedere numărul leziunilor suferite de partea civilă, zonele corpului în care acestea au fost produse, obiectul folosit de inculpat, instanța de fond a concluzionat că inculpatul a avut reprezentarea leziunilor pe care le putea produce și a urmărit producerea acestor leziuni, iar faptul că partea civilă nu a decedat nu s-a datorat unei decizii de a opri agresiunea luată benevol de inculpat, ci faptului că de locul unde se petrecea agresiunea au început să se apropie martori și, acest lucru l-a determinat pe inculpat să nu o mai lovească pe partea civilă. În ce privește obiectul folosit la lovirea părții vătămate, inculpatul a precizat că șurubelnița avea aproximativ 15 cm. lungime și că a abandonat-o, neputând preciza exact unde.

În fața instanței, inculpatul a declarat că în ziua de 26 noiembrie 2009, având asupra lui o șurubelniță cu care a reparat clanța ușii din imobil a cărei parte metalică era de aproximativ 7 cm și dorind să o sperie pe partea civilă, a înțepat-o în obraji de mai multe ori, o dată și în burtă, însă loviturile nu au fost date cu putere.

Cu ocazia audierii, partea civilă M.M.S. a declarat că nu se află la prima corecție fizică aplicată de inculpat, dar în ziua de 26 noiembrie 2009 a fost prima oară când inculpatul a lovit-o cu o șurubelniță, în public și în prezența copiilor, cu intenția de a-i suprima viața. A menționat partea civilă că inculpatul nu a reușit să o omoare deoarece ea s-a opus cu îndârjire, gândindu-se la copiii pe care îi are.

Pentru a dovedi comportamentul violent al inculpatului, partea civilă a depus la dosarul cauzei Sentința civilă nr. 6869 din 18 decembrie 2009, copia unei plângeri penale depuse la Poliția municipiului Târgu Mureș la data de 28 noiembrie 2008, Sentința civilă nr. 4106 din 25 mai 2009 a Judecătoriei Târgu Mureș, precum și mai multe înscrisuri emise de I.E.E.S.R. care au confirmat comportamentul agresiv și modul de a reacționa al inculpatului, acte din care reiese că inculpatul nu este la primul incident de acest gen.

Partea civilă a mai depus la dosar un raport psihologic de evaluare al acesteia, din cuprinsul căruia a reieșit că pe parcursul relației cu inculpatul a fost supusă în mod repetat la multiple forme de violență, fizică, psihologică, emoțională și verbală, că inculpatul a interzis părții civile contactul cu familia sa, sechestrând-o, iar în momentul la care aceasta a rupt relația cu el, a urmărit-o și a silit-o să reia conviețuirea sub amenințarea agresiunilor fizice.

Un aspect important care a rezultat din raportul sus-menționat a fost și acela că partea civilă a încercat să se mute în alt oraș, dar a fost găsită de inculpat și silită să se întoarcă la el. În anul 2008, partea civilă s-a refugiat într-un apartament pus la dispoziție de mama ei, însă inculpatul a căutat-o, a distrus ușa locuinței și a forțat-o să se întoarcă la el, amenințând-o cu faptul că dacă nu se va supune, o va agresa, atât pe ea, cât și pe mama acesteia.

Important este și faptul că specialistul care a întocmit raportul psihologic de evaluare a constatat că partea civilă a încercat în mod repetat să evite conflictele cu inculpatul și, pe cale de consecință, să-și reducă activitățile ce impuneau efectuarea de acțiuni în afara locuinței sau a centrului în care a fost adăpostită, tocmai datorită temerii pe care i-a produs-o comportamentul inculpatului. Concluziile evaluării au menționat prezența efectelor psiho-emoționale manifestate prin sindromul stresului posttraumatic, urmare a violențelor la care a fost supusă. Gradul de victimizare era foarte crescut, partea civilă fiind în continuare în pericol datorită menținerii stării de nesiguranță rezultată din posibilitatea de a fi agresată din nou de inculpat și imposibilitatea continuării vieții personale datorită modului de a se comporta al acestuia.

Susținerea părții civile a fost confirmată și de depozițiile martorilor oculari S.A., B.S., T.A., M.V. și M.D.A..

În drept, fapta inculpatului R.M. a fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.

Cererile prin care apărătorul inculpatului a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., respectiv, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. au fost respinse de instanța de fond.

Astfel, s-a reținut că probele administrate în cauză au permis deducerea ideii că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei în condițiile în care acesta a folosit o șurubelniță, destul de mare, de aproximativ 35 - 40 cm pentru a lovi victima, iar loviturile au fost multiple. Pe de altă parte, din raportul de expertiză medico-legală a rezultat faptul că aceste lovituri au vizat atât zona capului, cât și zona toracică, zone a căror afectare constituie, evident, un pericol pentru viața celui lovit.

Un alt argument avut în vedere la încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor calificat l-a constituit faptul că inculpatul a folosit un obiect apt a produce moartea (o șurubelniță de aproximativ 35 - 40 cm), a vizat zone vitale ale corpului părții civile (zona capului și zona toracică) și după cum a rezultat din declarațiile părții civile și ale martorilor oculari, inculpatul și-a încetat agresiunea doar la strigătele părții civile și la apariția martorilor S.A. și B.S., fugind de la locul faptei și abandonând victima în starea în care se afla.

În aceeași ordine de idei s-a mai reținut că multitudinea plăgilor descrise în actul medico-legal dovedesc faptul că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat, cel puțin cu intenție indirectă, în sensul că a prevăzut că prin lovirea părții civile se putea ajunge la moartea acesteia și, chiar dacă nu a dorit un asemenea rezultat, a acceptat producerea lui.

Contrar susținerii apărătorului inculpatului, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării reglementată de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că presupusa conduită imorală a părții civile, relevată de inculpat, nu poate fi încadrată în sfera noțiunii de provocare, de natură să determine inculpatului o puternică stare de emoție, care să-i inducă acestuia imposibilitatea controlării acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât inculpatul și partea civilă nu mai conviețuiau împreună, cei doi întâlnindu-se doar ocazional. Mai degrabă, pornind de la conținutul referatului de evaluare coroborat cu declarația martorei R.E. - sora inculpatului - sentimentul geloziei excesive a fost cel care l-a determinat pe inculpat să adopte o atitudine extrem de violentă față de partea civilă, și nicidecum, starea de provocare.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen., gradul de pericol social concret al faptei comise, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunii dedusă judecății, dar și extrinseci acestuia, cum ar fi, în esență, modalitatea săvârșirii activității infracționale, atitudinea inculpatului față de valorile umane și sociale fundamentale subiective, constând în aceea că nu a ezitat să adopte o conduită agresivă, atât fizică, cât și psihică față de fosta lui concubină și mama celor trei copii minori ai părților, folosindu-se în acest sens de propriile forțe, precum și de o șurubelniță și circumstanțele personale ale inculpatului și anume, vârsta, persoana inculpatului și poziția lui procesuală față de învinuirile aduse, faptul că nu are antecedente penale, apreciindu-se că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia în condițiile art. 55, 71 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 160 alin. (3), art. 143 și art. 148 lit. f) din același cod s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului deoarece temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și în prezent, dar și pentru a se asigura executarea pedepsei aplicate, considerente pentru care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că partea civilă M.M.S. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale și a sumei de 100 RON daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de aceasta.

În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a arătat că este de acord cu plata despăgubirilor în cuantumul în care a fost solicitat de partea civilă.

Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă, s-a arătat că aprecierea prejudiciului moral, înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestuia pe toate planurile vieții sociale ale părții civile.

Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana în cauză pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial în ceea ce ar însemna o viață normală pentru acesta în momentul comiterii faptei dar și în viitor.

Având în vedere argumentele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că solicitarea părții civile din punctul de vedere al cuantumului daunelor morale este exagerată, suma de 10.000 RON fiind în măsură să constituie o reparație justă și echitabilă a suferințelor fizice și psihice provocate de inculpat.

În consecință, în temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M.S. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, precum și suma de 100 RON reprezentând daune materiale.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul R.M., criticile invocate vizând atât aspecte de nelegalitate, cât și aspecte de netemeinicie.

În principal, inculpatul a solicitat instanței de apel să constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței și, pe cale de consecință, să dispună restituirea cauzei organului de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea strictă a drepturilor sale procesuale.

În subsidiar, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen. În cazul în care nu se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul celor de mai sus, inculpatul a solicitat ca instanța de apel să rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În fine, inculpatul a cerut să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și să i se reducă pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 62/A din 29 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 116.3/102/2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest preventiv a acestuia, a dedus din pedeapsa ce i-a fost aplicată de instanța de fond perioada arestului preventiv, scursă de la data pronunțării sentinței, respectiv 26 mai 2010 la zi și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că probatoriul administrat împotriva inculpatului (care a beneficiat de asistență juridică calificată din partea apărătorului ales) s-a realizat cu stricta respectare a legii, procurorul care a instrumentat cauza respingând prin ordonanța motivată cererile în probațiune - suplimentare - formulate de acesta.

În prima etapă a procesului penal (cea a urmăririi penale) inculpatului i-au fost pe deplin asigurate și respectate drepturile și garanțiile procesuale ce-i reveneau în calitate de persoană acuzată de săvârșirea unei fapte penale.

Cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță, probatoriul administrat în faza urmăririi penale a fost direct și nemijlocit verificat de magistratul învestit cu soluționarea cauzei. Pe baza unei judicioase analize a probatoriului și a unei temeinice argumentații faptice, dar și juridice s-a arătat de ce inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și nu de comiterea infracțiunii de lovire comisă în stare de provocare produsă de conduita victimei. În mod corect, prima instanță a statuat că față de inculpat nu se pot reține ca fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. deoarece probele administrate în cauză nu au demonstrat, în nici un fel, că în ziua și în locul unde partea civilă a fost lovită de inculpat cu șurubelnița, aceasta ar fi determinat în vreun fel inculpatul să adopte conduita infracțională pentru care a fost deferit justiției.

Relațiile dintre părți se deterioraseră din toamna anului 2008 de când partea civilă (însărcinată cu cel de-al șaselea copil al cuplului) a fost nevoită să recurgă la protecția și serviciile unei instituții specializate în asistarea femeilor abuzate fizic și psihic de partenerul de viață, respectiv, I.E.E.S.R.

Relațiile conjugale nu au putut fi reluate, tocmai datorită comportamentului din ce în ce mai agresiv manifestat de inculpat față de partea civilă.

Apărarea inculpatului în sensul că partea civilă a fost cea care l-a determinat să acționeze într-un mod ce l-a situat în sfera ilicitului penal nu a fost primită de instanța de apel deoarece, victima în momentul în care a fost agresată de inculpat își ținea în brațe cel de-al treilea copil în vârstă de 8 luni și își supraveghea ceilalți doi copii, în vârstă de 2 ani și 6 luni, respectiv, de 3 ani și 5 luni, astfel că ar fi fost de-a dreptul imposibil să poarte o discuție cu tentă sexuală în aceste condiții, la telefonul său mobil, așa cum a susținut inculpatul.

A mai reținut instanța de apel că nu s-a dovedit nici apărarea inculpatului, cum că la ieșirea din blocul în care el locuiește, partea civilă s-ar fi angajat într-o discuție de aceeași natură cu un bărbat necunoscut, în contextul în care aceasta își ținea fiul cel mic în brațe, iar ceilalți doi copii minori erau lângă ea.

Inculpatul, cu șurubelnița ce o avea asupra sa a exercitat asupra părții civile lovituri de mare intensitate, din moment ce a reușit să o trântească pe aceasta la pământ, ignorând faptul că-l avea în brațe pe fiul lor cel mai mic și a vizat prin loviturile aplicate, zone vitale ale corpului victimei - capul și toracele acesteia. Comportamentul anterior datei de 26 noiembrie 2009 manifestat de inculpat față de partea civilă și aspectele relatate de aceasta în declarațiile date în cauză, demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, el urmărind producerea unui efect ireversibil, prin obiectul de care s-a folosit în activitatea infracțională desfășurată. Inculpatul, cu toată opoziția fizică, constant manifestată de victimă, care a urmărit, în principal, să-l protejeze de orice vătămare pe fiul său cel mic și secundar, să se protejeze pe ea însăși și, în ciuda strigătelor părții civile și ale minorilor care o însoțeau, nu și-a încetat atacul decât atunci când cei doi martori oculari - S.A. și B.S. - s-au apropiat în fugă de locul incidentului. Abia în acest context inculpatul a stopat acțiunea agresivă exercitată asupra părții civile și, luând cu el șurubelnița de care s-a folosit la comiterea faptei, a părăsit locul săvârșirii infracțiunii.

Prin urmare, în opinia instanței de apel tribunalul a făcut o corectă și coroborată interpretare a probatoriului administrat în cauză, arătând punctual și amănunțit de ce nu pot fi primite apărările inculpatului, de ce cererile sale de restituire a cauzei la procuror, respectiv, de schimbare a încadrării juridice a faptei sunt nefondate.

În mod judicios s-a statuat de către prima instanță că activitatea infracțională imputată inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, deoarece acesta, în loc public, a exercitat violențe continue, repetate și de intensitate mare asupra unor zone vitale ale corpului părții civile.

Inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe în contextul în care, atât în motivarea apelului, cât și în concluziile scrise depuse la dosar a arătat că nu dorea decât să o sperie, să o intimideze pe partea civilă și dacă ar fi urmărit să-i facă ceva mai grav, putea să adopte o altă conduită, în alt context, nepublic.

În ce privește regimul sancționator aplicat inculpatului, instanța de apel a reținut că a fost corect individualizat, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate întru totul de către tribunal dispozițiile art. 72 C. pen. Referitor la circumstanțele personale favorabile invocate de inculpat ca fiind împrejurări care prin prisma dispozițiilor art. 74 C. pen. impun reducerea substanțială a pedepsei inițial aplicate, s-a reținut că au fost avute în vedere de prima instanță la condamnarea acestuia, însă având în vedere contextul în care inculpatul a comis fapta, nu doar în public, dar și în prezența celor trei minori ai părților, celor mai mari provocându-le evidente traume psihice și emoționale (aspect reieșit din declarațiile martorilor oculari S.B. și T.A.), s-a apreciat că nu justifică prin ele însele reducerea cuantumului pedepsei.

Referitor la starea de arest a inculpatului s-a apreciat că se impune a fi menținută cu consecința respingerii oricărei cereri de revocare sau de înlocuire a acestei măsuri preventive cu una din măsurile preventive reglementate de art. 136 alin. (1) lit. b) sau c) C. proc. pen.

Din analiza probatoriului rezultă că împotriva apelantului-inculpat există indicii temeinice ce conduc la presupunerea rezonabilă că acesta a comis infracțiunea de tentativă la omor calificat, infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a apelantului constituie pericol actual concret pentru ordinea publică, date fiind: circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptei - în loc public, folosindu-se de un obiect înțepător apt să producă decesul victimei, prin aplicarea de lovituri repetate asupra unor zone vitale ale corpului victimei; natura și importanța valorilor sociale vătămate prin activitatea infracțională imputată inculpatului și anume, integritatea fizică și psihică a persoanei, echilibrul vieții de familie, protecția și îngrijirea ce se impun a fi acordate copiilor de vârstă fragedă de către părinți, necesitatea asigurării unei protecții normale a victimei și a celor trei minori ai acesteia și necesitatea preîntâmpinării apariției unui evident sentiment de insecuritate în rândul membrilor comunității din care provin părțile.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul R.M. care, atât prin apărătorul desemnat din oficiu, cât și personal în ultimul cuvânt a solicitat reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de inculpat care în drept se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Instanța de fond și cea de apel au reținut corect pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, situația de fapt, vinovăția recurentului-inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care acesta a fost inițial, cercetat, și ulterior trimis în judecată și condamnat.

Rezultă fără dubiu din materialul probator administrat în cauză că în data de 26 noiembrie 2009, în timp ce se afla în spatele H.G. din municipiul Târgu Mureș - loc public -, recurentul-inculpat R.M. a agresat-o pe intimata parte civilă M.M.S. - concubina sa - aplicându-i mai multe lovituri cu o șurubelniță, cauzându-i plăgi înjunghiate, penetrante - hemitorace drept, traumatism cranio-cerebral, edem cerebral, traumatism cranio-facial cu plăgi periorbitale -, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.

În ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului sancțiunii și a modalității de executare a acesteia, instanțele au dat eficiența cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen., gradul ridicat de pericol social concret al faptei, determinat de modul și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită, în loc public, folosind o șurubelniță lungă de aproximativ 40 cm pe care inculpatul o folosise cu puțin timp înainte pentru a repara clanța de la ușa imobilului în care locuia, și cu care a încercat să o lovească pe intimata parte civilă în zona feței, a ochilor, reușind să o împungă în zona pleoapelor ambilor ochi, în prezența copiilor minori ai părților și în condițiile în care intimata era preocupată, mai degrabă, să nu scape din brațe copilul cel mic în vârstă de 8 luni, decât să se apere, multitudinea leziunilor produse părții civile, comportamentul total necorespunzător al inculpatului față de victimă și membrii familiei acesteia și atitudinea sa după comiterea faptei.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor M.V. și M.D.A. - mama, respectiv, fratele intimatei părți civile -, cum și din înscrisurile depuse de aceasta la dosar, recurentul-inculpat și anterior datei de 26 noiembrie 2009 a agresat-o pe partea civilă care a fost nevoită să apeleze la instituțiile specializate să asiste persoanele abuzate fizic și psihic, specialiștii acestor instituții constatând în urma evaluării părții civile prezența efectelor psiho-emoționale manifestate prin sindromul stresului posttraumatic, urmare a violențelor la care aceasta a fost supusă, un grad de victimizare foarte crescut, partea civilă fiind în pericol datorită menținerii stării de nesiguranță, rezultată din posibilitatea de a fi agresată din nou de inculpat și imposibilitatea continuării vieții personale datorită modului de a se comporta al inculpatului. Nu lipsită de relevanță este atitudinea inculpatului care a agresat-o pe partea civilă M.M.S. în prezența celor trei copii minori, activitatea agresivă fiind începută în timp ce intimata parte civilă ținea în brațe copilul cel mic, în vârstă de 8 luni și întreruptă din motive independente de voința inculpatului care observând că de locul faptei se apropie martorii S.A. și B.S., alarmați de strigătele de ajutor ale părții civile și ale celorlalți doi copii minori ai acesteia, a fugit, lăsând victima căzută la pământ și plină de sânge pe față.

Circumstanțele personale ale recurentului-inculpat și anume, vârsta acestuia - 43 de ani la data săvârșirii infracțiunii - poziția procesuală relativ sinceră referitor la învinuirile aduse și lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere de instanța de fond care s-a orientat la o pedeapsă ce depășește cu puțin limita minimă prevăzută de lege (aceasta fiind de 7 ani și 6 luni închisoare), însă nu justifică prin ele însele reținerea în favoarea recurentului inculpat a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința reducerii sancțiunii sub limita minimă prevăzută de lege, așa cum s-a solicitat, deoarece la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere nu numai împrejurările ce atenuează răspunderea penală, ci și cele ce o agravează și care au fost arătate în cele ce preced.

În consecință, constatând că în cauză nu sunt motive care să justifice reindividualizarea sancțiunii aplicate recurentului-inculpat de instanța de fond și menținută de curtea de apel în sensul reducerii cuantumului acesteia prin reținerea prevederilor art. 74 C. pen. și că executarea de către inculpat a pedepsei de 7 ani și 10 luni închisoare în condițiile art. 57, 71 C. pen. este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen., recursul declarat de inculpatul R.M. este nefondat și se va respinge ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 23 decembrie 2009 la 25 februarie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 decembrie 2009 la 25 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2011.