ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 21.06.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2474/2011

HOTĂRÂRE

21.06.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2474/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul Brașov,

secția penală, prin sentința penală nr. 186 din 14 aprilie 2010 pronunțată în

dosar nr. 780/62/2009, a condamnat pe inculpatul C.V.M. la pedepsele de:

- 8 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. proc. pen. [parte vătămată M.S.] si;

- 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala prevăzuta de art.

181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. [parte vătămată P.O.],

dispunând in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 C. pen. aplicarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de

a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de

a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3

ani.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat).

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive,

de la data de 17 octombrie 2008 la data de 07 noiembrie 2008.

A fost obligat

inculpatul C.V.M. să plătească suma de 10.000 lei către partea civilă M.S. și

suma de 1.500 lei către partea civilă P.I., cu titlu de daune morale.

A fost obligat

inculpatul să plătească suma de 68,88 lei către partea civilă Spitalul „ Dr.

C.T Spârchez” Zărnești și sumele de 2.317,77 lei și 1.158,26 lei către Spitalul

Clinic Județean de Urgență Brașov, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 109 alin.

(3) C. proc. pen., mijloacele materiale de probă atașate dosarului și care se

află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, (conform procesului

verbal de la fila 2) se păstrează până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul C.V.M. să plătească suma de 2.000 lei

cheltuieli judiciare către stat și să plătească suma de 180 către partea civilă

M.S. și suma de 100 lei către partea civilă P.I., cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

aceasta sentința judecătorul cauzei a constat si reținut in fapt si in drept următoarele:

„Între inculpat și

părțile vătămate au existat numeroase conflicte anterioare caracterizate de

violență fizică, conform declarațiilor inculpatului, ale părților vătămate, ale

martorilor audiați și ale adreselor eliberate de poliția Zărnești.

Inculpatul a

recunoscut că a lovit cu cuțitul pe cele 2 părți vătămate însă a explicat

această acțiune a sa în contextul în care cele două părți vătămate l-ar fi

așteptat în seara respectivă în holul blocului și l-ar fi agresat (M.S. l-a

lovit cu cotul în stomac și P.I. i-a aplicat un pumn în zona feței); în urma

acestor lovituri inculpatul ar fi fost la pământ iar cele două părți vătămate

ar fi continuat să-l lovească, moment în care a scos din buzunarul de la piept

al salopetei cu care era îmbrăcat un cuțit și a lovit.

Inculpatul a precizat

că a fost lovit la un moment dat cu o coadă de topor de către P.I. și după

consumarea întregului incident a fugit, observând la un moment dat că salopeta

sa era plină de sânge și a precizat că părțile vătămate l-au lovit fără să fi

avut cu ele vreun schimb de replici inițial și că nu i-a văzut pe cei doi in scara

blocului deoarece scara nu era luminată, iar afară era întuneric.

Inculpatul a declarat

că nu a urmărit să suprime viața niciuneia dintre părțile vătămate, ci că a

aplicat loviturile cu cuțitul la întâmplare, pentru a se apăra; susținerile

inculpatului cu privire la starea de legitimă apărare în care a lovit cu

cuțitul nu sunt confirmate de restul probatoriului administrat.

Astfel, părțile

vătămate (filele 132-137) declară că s-au întâlnit întâmplător în holul

blocului cu inculpatul, că nu au avut nici un schimb de replici nici la ora 21

și nici în cursul zilei respective cu acesta și că nu l-au agresat în nici un fel

și pur și simplu inculpatul i-a aplicat părții vătămate M.S. o lovitură în partea

stângă a gâtului, cu un cuțit pe care îl avea într-o pungă de plastic, punga

respectivă rămânând în gaura făcută de cuțit, până în momentul în care partea

vătămată a ajuns la spital. După această primă lovitură a urmat o serie de

îmbrânceli reciproce și cu intervenția părții vătămate P.I. care a încercat

să-i despartă, însă care a primit și el o lovitură de cuțit în mâna stângă.

Părțile vătămate au

declarat că nu aveau nici un obiect contondent asupra lor și că nu l-au

așteptat pe inculpat în holul blocului, că nu a mai fost nicio altă persoană de

față la ora la care a avut loc incidentul.

Martorul R.A.G. (fila

138), fratele inculpatului, a declarat că în seara respectivă acesta a stat la

el până în jurul orei 21, că a băut un bidon de 2 l de bere împreună cu alte

două persoane și că nu se afla sub influența băuturilor alcoolice atunci când a

plecat spre casă, iar inculpatul i-a relatat că atunci când s-a întors de la

pescuit patronul cofetăriei situată lângă blocul în care locuiește l-a întrebat

„dacă a prins peștele cu mâna”, iar inculpatul i-a răspuns că „l-a prins cu

lopata”, moment în care partea vătămată M., aflat în fața cofetăriei, ar fi

râs.

Niciunul dintre

martorii audiați în cauză nu a fost martor ocular la altercația de la ora 21

dintre părți; martora P.A., concubina părții civile M.S. și sora părții civile P.I.,

a precizat că în seara respectivă concubinul său și fratele său au coborât în holul

blocului pentru a verifica cine este persoana care l-a acostat pe fratele

părții vătămate M. In timp ce aceștia coborâseră, ea l-a văzut pe geam pe

inculpat venind pe lângă bloc, însă nu le-a transmis acest lucru părților

vătămate; martora a precizat că niciunul dintre ei nu avea obiecte contondente

atunci când au coborât la parter.

Martorul M.E. a

confirmat că a fost acostat în scara blocului de o persoană tânără care avea în

mână o brichetă cu laser și care era împreună cu alte 2 persoane; martorul nu

s-a oprit însă pentru a sta de vorbă cu acea persoană, a urcat scările către

camera fratelui său, fiind urmărit până la nivelul etajului 1 de către persoana

respectivă.

Martorul D.C.A. a

văzut părțile vătămate doar după încheierea incidentului, în timp ce aceștia se

îndreptau către poliție și erau plini de sânge.

Martora C.L.R. (fila

193), soția inculpatului, a declarat că în ziua respectivă soțul său i-a

povestit că a avut un schimb de replici cu părțile vătămate în legătură cu

peștele prins și că soțul său era nervos din această cauză. In momentul în care

soțul său a plecat către fratele acestuia, martora a coborât până în fața

scării și a văzut că în fața cofetăriei se afla un grup mai mare de persoane,

însă cu niciuna dintre acestea inculpatul nu a avut vreun schimb de replici.

Martora nu a fost prezentă la altercația dintre părți, însă știe de la soțul

său că a fost așteptat în scara blocului de către părțile vătămate.

Aceeași martoră a

precizat că numitul B.M.E. a venit la ea a doua zi după incident și i-a

povestit că cu o seara înainte, trecând prin holul blocului, s-a întâlnit cu

mai multe persoane dintre care una de sex feminin, aceasta din urmă spunând la

un moment dat „să nu dea în el pentru că nu e V.”. Acesta a mai precizat că o

singură persoana din grupul de 3 sau 4 avea un topor pe care l-a ridicat asupra

sa, însă nu a recunoscut pe niciuna dintre cele 3 sau 4 persoane pentru că era

întuneric.

Martorii R.I., M.N.

(filele 195-196) au declarat că au fost împreună cu inculpatul la pescuit în ziua

respectivă și că inculpatul împreună cu M.N. ar fi consumat 100 gr de coniac;

niciunul dintre cei doi martori nu a sesizat să existe vreun incident verbal

intre inculpat și vreo altă persoană atunci când inculpatul a coborât din

mașină după ce s-au întors de la pescuit.

Martorii S.I., S.S.

și M.G.L. (filele 26-28 vol. II) nu au dat declarații relevante în cauză.

Martorul D.A. și-a

amintit că în seara respectivă băuse aprox. 500 ml votcă, că era amețit de

băutură și că s-ar fi întâlnit cu M.S. atunci când se îndrepta spre casă , însă

nu a văzut dacă acesta avea asupra lui vreun topor sau bâtă; deoarece afară era

întuneric, iar în holul blocului era de asemenea întuneric martorul a folosit o

brichetă cu led pentru a vedea scările pe unde urcă.

Martorul B.M.E. a

declarat că în toamna anului 2008, în data de 16 octombrie, se întorcea de la

cumpărături de la magazinul Plus în jurul orei 19.30, una dintre căile de acces

fiind prin holul comun al blocului în care locuiesc părțile (martorul dorea sa

ia un taxi pentru a ajunge acasă, stația de taxiuri fiind în apropierea

blocului respectiv). Deoarece afară era întuneric iar holul respectiv nu era

luminat și-a aprins bricheta cu led pentru a putea să treacă prin holul

respectiv. Când s-a apropiat de hol, la lumina ledului, a văzut 2 bărbați de

statura părților vătămate care consumau băuturi alcoolice în holul blocului.

Unul dintre ei avea pe spate un fel de bâtă – par și a spus la un moment dat

când l-a văzut pe martor „acesta nu este V.”. Martorul s-a întors din drum de

teamă; nu a văzut alte persoane în afara celor doi bărbați însă a auzit și alte

voci.

Martorul a precizat

că nu i-a văzut la față pe cei doi bărbați însă erau tunși ca părțile vătămate

(martorul având aceeași tunsoare ca aceștia)

Din declarațiile la

care instanța a făcut referire anterior nu rezultă ipoteza inculpatului în sensul

că ar fi fost mai întâi agresat, fără motiv de către părțile vătămate și că ar

fi lovit cu cuțitul în stare de legitimă apărare, fiind de precizat că

incidentul dintre părți a avut loc după ora 21 (oră confirmată de inculpat, de

părțile vătămate și de fratele inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu

a localizat părțile vătămate la această oră în holul comun al blocului, în așteptarea

inculpatului.

Martorul B.E. a vrut

să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu aproximativ 2 ore înainte

de incident și nu a identificat părțile vătămate ca făcând parte din grupul

persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului respectiv; din bonurile

de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă că acest martor a

trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a plătit cumpărăturile

la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală).

Declarația acestui

martor în legătură cu statura persoanelor respective și tunsoarea acestora este

irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuși avea aceeași statură și

aceeași tunsoare ca părțile vătămate. Imposibilitatea identificării părților

vătămate conduce la irelevanța faptului că acest martor ar fi auzit pe una

dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.”.

Nu a fost identificat

niciun corp contondent, nici la locul faptei și nici asupra părților vătămate.

Este adevărat că

obiectivitatea martorului B. nu poate fi pusă la îndoială, dar declarațiile

date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de

judecată nu au condus la concluzia că părțile vătămate se aflau la ora 21-21,30

în holul comun al blocului, că P.I. avea asupra sa o bâtă și că cei doi l-ar fi

agresat pe inculpat de așa manieră încât l-au determinat pe acesta să se apere

prin aplicarea unor lovituri de cuțit.

Deși inculpatul neagă

mențiunile din raportul de expertiză medico-legală (fila 83 dosar de urmărire

penală) în sensul că nu s-ar fi aflat în poziție ortostatică în momentul în

care a aplicat lovitura de cuțit asupra lui M.S., nu a făcut dovada faptului că

în momentul în care a aplicat lovitura ar fi fost căzut pe spate în holul

respectiv, cu fața în sus.

Conform fotografiilor

existente în dosarul de urmărire penală se observă că hainele inculpatului au

fost pline de sânge în zona gulerului, urme care s-au putut constitui prin frecare

de zona gâtului părții vătămate M.S. (deoarece sunt sub forme de pete de-o

parte și de alta a gulerului); stropii de sânge din interiorul hainei

inculpatului s-au putut produce prin căderea picăturilor de sânge din zona gâtului

părții vătămate M.S. (este evident că haina era deschisă pentru că altfel

inculpatul nu avea cum să ia cuțitul din buzunarul de la pieptul salopetei cu

care era îmbrăcat).

Partea vătămată M.S.

a prezentat tăieturi ale hainei cu care era îmbrăcat și în zona din spate a

acesteia, toate loviturile constatate pe corpul acestei părți vătămate fiind

aplicate cu o intensitate medie spre mare; dintr-o poziție a inculpatului de a

fi fost căzut pe spate nu puteau să fie aplicate loviturile date părții vătămate

așa cum rezultă ele atât din fotografiile de la dosar (de pe hainele părții

vătămate) și din raportul de constatare medico-legală.

Din fotografiile

existente la dosarul de urmărire penală de reconstituire a faptei rezultă că

inculpatul și părțile vătămate s-au îmbrâncit reciproc, că există în holul

respectivo bucată de zid până la nivelul a 50 de cm, zid peste care inculpatul

și părțile vătămate s-au putut îmbrânci reciproc.

Așa cum rezultă din întregul

probatoriu,nu sunt îndeplinite în speță condițiile legitimei apărări nici sub forma

condițiilor atacului, nici sub forma condițiilor apărării. Astfel nu s-a făcut

dovada existenței unui atac asupra inculpatului din partea părților vătămate

(atac material, direct, imediat și injust). In lipsa probării existenței unui

astfel de atac, nu se poate vorbi despre punerea în pericol grav a persoanei

inculpatului (chiar și în condițiile în care s-ar fi probat susținerile

inculpatului, modalitatea în care acesta a prezentat atacul din partea părților

vătămate, nu ar fi legitimat folosirea cuțitului în mod repetat asupra celor

doi de așa manieră încât să le producă leziunile constatate medico-legal).

În lipsa atacului la

care s-a făcut referire mai sus, acțiunile inculpatului de lovire în mod

repetat cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, nu justifică o apărare de genul

celei prevăzute la art. 44 C. pen. și, în concluzie, nu reprezintă un exces

justificat nici în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. sub forma

depășirii limitelor legitimei apărări atunci când aceasta s-ar întemeia pe o

tulburare sau o temere din partea inculpatului.

Față de toate aceste

considerente instanța a constatat că în cauză s-a stabilit fără dubiu că

inculpatul C.V.M. a aplicat lovituri repetate cu cuțitul atât părții vătămate M.S.

cât și părții vătămate P.I. Aceste lovituri au fost aplicate cu intenție

directă în cazul părții vătămate P.I. și cu intenție indirectă în cazul părții

vătămate M.S. Inculpatul deși nu a urmărit suprimarea vieții acestei părți

vătămate, ar fi putut să prevadă un astfel de rezultat raportat la lovitura de

cuțit aplicată prima dată în zona submandibulară stângă și laterocervicală,

lovitură care i-a pus părții vătămate viața în primejdie.

Probatoriul

administrat în cauză nu a dovedit existența unui atac din partea părților

vătămate care să justifice o legitimă apărare în condițiile art. 44 alin. (1) C.

pen. și nici în condițiile art. 44 alin. (3) C. pen. (excesul justificat).”

În drept

, fapta inculpatului C.V.M.

de a fi lovit cu cuțitul pe partea vătămată M.S. provocându-i acestuia o plagă

înjunghiată în regiunea submandibulară stângă și laterocervicală care i-a pus

viața în primejdie a fost apreciata a întruni elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen.., iar fapta aceluiași inculpat, care în aceleași

împrejurări, a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate P.I., provocându-i

astfel o plagă metacarpo-falagială și o plagă pe brațul stâng pentru care au

fost necesare 22-24 zile de îngrijiri medicale, a fost apreciata de asemenea a întruni

elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de

art.181 C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere că prin acțiunile sale

inculpatul a atentat la viața și integritatea corporală a părților vătămate, că

printr-o întâmplare lovitura aplicată părții vătămate M.S. nu i-a atins

acestuia artera jugulară și nu i-a provocat decesul, că inculpatul nu se află

la primul conflict cu legea penală fiind în stare de recidivă postexecutorie

prin raportare la condamnările suferite în perioada 2000-2005 pentru

infracțiuni de tâlhărie și de furt calificat.

În baza elementelor de

individualizare sus-menționate instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa

de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) pe o perioadă de 3 ani pentru infracțiunea de tentativă de

omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.

(1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate M.S. și P.I. s-au

constituit părți civile în cauză cu sumele de 50.000 lei daune morale și respectiv

30.000 lei daune morale.

Instanța a apreciat

că infracțiunile comise de către inculpat au avut fără dubiu un impact negativ

asupra desfășurării în bune condițiuni a vieții normale a celor două părți

vătămate. Este evident că acestea au fost traumatizate atât din punct de vedere

fizic cât și din punct de vedere psihic în urma incidentului prin care au fost

înjunghiate de către inculpat.

Partea vătămată M.S. deși

a declarat că solicită daunele morale pentru faptul că a rămas cu infirmitate

fizică permanentă nu a făcut dovada acestui aspect.

Sumele solicitate de

părțile vătămate nu justifică în totalitate însă aceste prejudicii psihice

încercate, instanța de fond apreciind că suma de 10.000 lei pentru partea

vătămată M.S. și suma de 1500 lei (având în vedere și numărul de zile de

îngrijiri medicale, respectiv 22-24 de zile) pentru partea vătămată P.I. fiind

în măsură să acopere aceste prejudicii.

Au fost respinse ca

neîntemeiate restul pretențiilor solicitate de aceste părți vătămate.

Spitalul „Dr. C.T Spârchez”

Zărnești s-a constituit parte civilă cu suma de 2317,77 lei reprezentând

prestațiile medicale acordate părții vătămate M.S. și Spitalul Clinic Județean

de Urgență Brașov s-a constituit parte civilă cu suma de 1.158,26 lei

reprezentând prestațiile medicale acordate părților vătămate.

Având în vedere că

între leziunile provocate părților vătămate și acțiunea inculpatului de a le

lovi pe acestea cu un cuțit există legătură de cauzalitate directă, instanța a

constatat că este antrenată și răspunderea civilă delictuală a inculpatului

astfel încât l-a obligat pe acesta la plata tuturor daunelor materiale

reclamate de cele 2 unități spitalicești cu titlu de prestații medicale

acordate celor două părți vătămate.

Aplicarea dispozițiilor

art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a referit la mijloacele materiale de probă

atașate dosarului și care se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului

Brașov, (conform procesului verbal de la fila 2) și care se vor păstra până la

soluționarea definitivă a cauzei.

II. Împotriva acestei

sentințe au declarat in termen apel părțile civile M.S. și P.I. și inculpatul C.V.M.

Părțile civile nu au

motivat apelul și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru susținerea

acestuia.

Inculpatul C.V.M., în

motivele de apel aflate la filele 28-31 dosar, a criticat sentința pentru

nelegalitate si netemeinicie considerând ca se impune achitarea sa în temeiul

art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât a acționat în legitimă apărare, atât sub

aspectul tentativei la infracțiunea de omor calificat, cât și al celei de

vătămare corporală. În concret, inculpatul a susținut că a fost întâmpinat și

agresat de cele două părți vătămate care îl așteptau, astfel că a acționat în

vederea înlăturării atacului direct, violent, material și injust al acestora,

apărarea sa fiind legitimă, intervenită după declanșarea atacului, concomitentă

și proporțională cu atacul părții vătămate M. asupra sa, care se afla chiar

deasupra sa, cu genunchiul pe pieptul său.

În subsidiar a

solicitat reținerea dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen. referitoare la

depășirea limitelor legitimei apărări, cu motivarea ca instanța nu a luat în

considerare faptul că se afla sub influența unei puternice stări de temere generată

de atacul brutal și pe întuneric al celor două părți vătămate. In acest sens

inculpatul a mai susținut că instanță nu a luat în seamă nici faptul că a fost

așteptat de părțile vătămate în acel hol întunecos, ceea ce este confirmat cu

declarația martorului B.M. care a relatat că înainte de sosirea sa în bloc a

fost acostat de cele două părți vătămate dar nu a fost lovit, una dintre ele

strigând „lasă-l pe acesta că nu e V.”, ceea ce demonstrează că el era cel

așteptat. Inculpatul a invocat si faptul că nu s-a ținut seama că partea

vătămată M.S. este o persoană violentă, cu un comportament conflictual, având

altercații și cu alte persoane din cartier.

Pe latura civila, in

considerarea apărărilor in fapt sus-menționate a solicitat respingerea ca

nefondate a acțiunilor civile in cauza[ si ca atare si a apelurilor declarate

de părțile civile M.S. si P.I.].

Curtea de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 79/A din 15

noiembrie 2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca

nefondate apelurile în cauză, menținerea ca legală și temeinică sentința

atacată.

Decizând astfel

instanța de control judiciar a verificat hotărârea primei instanțe pe baza

materialului aflat în dosarul cauzei – în raport cu motivele invocate cât și

sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății potrivit art. 371

alin. (2) C. proc. pen. – constatând la rândul său că în ceea ce privește

starea de fapt aceasta a fost corect și amănunțit stabilită de prima instanță,

în concordanță cu probele administrate în cauză.

Referitor la apelul inculpatului,

pe latura penala,

similar primei instanțe Curtea a constatat la rândul sau ca in speța nu sunt

incidente dispozițiile referitoare la legitima apărare sau depășirea limitelor

legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (1) și respectiv art. 44 alin. (3)

C. pen.

Inculpatul a

recunoscut că a lovit cu cuțitul pe cele 2 părți vătămate însă a explicat

această acțiune a sa în contextul în care cele două părți vătămate l-ar fi

așteptat în seara respectivă în holul blocului și l-ar fi agresat (M.S. l-a

lovit cu cotul în stomac și P.I. i-a aplicat un pumn în zona feței); în urma

acestor lovituri inculpatul ar fi fost la pământ iar cele două părți vătămate

ar fi continuat să-l lovească, moment în care a scos din buzunarul de la piept

al salopetei cu care era îmbrăcat un cuțit și a lovit.

Așa cum corect a

constatat prima instanță, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral,

nu se confirmă ipoteza inculpatului în sensul că ar fi fost mai întâi agresat,

fără motiv de către părțile vătămate și că ar fi lovit cu cuțitul în stare de

legitimă apărare, fiind de precizat că incidentul dintre părți a avut loc după

ora 21 (oră confirmată de inculpat, de părțile vătămate și de fratele

inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu a localizat părțile vătămate la

această oră în holul comun al blocului, în așteptarea inculpatului.

Martorul B.E. a

precizat că a vrut să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu

aproximativ 2 ore înainte de incident și nu a identificat părțile vătămate ca

făcând parte din grupul persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului

respectiv; din bonurile de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă

că acest martor a trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a

plătit cumpărăturile la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală).

Declarația acestui

martor în legătură cu statura persoanelor respective și tunsoarea acestora este

irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuși avea aceeași statură și

aceeași tunsoare ca părțile vătămate; imposibilitatea identificării părților

vătămate conduce la irelevanța faptului că acest martor ar fi auzit pe una

dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.”.

Nu a fost identificat

niciun corp contondent, nici la locul faptei și nici asupra părților vătămate.

Este adevărat că

obiectivitatea martorului B. nu poate fi pusă la îndoială, dar declarațiile

date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de

judecată nu au condus la concluzia că părțile vătămate se aflau la ora 21-21,30

în holul comun al blocului, că P.I. avea asupra sa o bâtă și că cei doi l-ar fi

agresat pe inculpat de așa manieră încât l-au determinat pe acesta să se apere

prin aplicarea unor lovituri de cuțit.

Deși inculpatul neagă

mențiunile din raportul de expertiză medico-legală (fila 83 dosar de urmărire

penală) în sensul că nu s-ar fi aflat în poziție ortostatică în momentul în

care a aplicat lovitura de cuțit asupra lui M.S., nu a făcut dovada faptului că

în momentul în care a aplicat lovitura ar fi fost căzut pe spate în holul

respectiv, cu fața în sus.

Conform fotografiilor

existente în dosarul de urmărire penală se observă că hainele inculpatului au

fost pline de sânge în zona gulerului, urme care s-au putut constitui prin frecare

de zona gâtului părții vătămate M.S. (deoarece sunt sub forme de pete de-o

parte și de alta a gulerului); stropii de sânge din interiorul hainei

inculpatului s-au putut produce prin căderea picăturilor de sânge din zona

gâtului părții vătămate M.S. (este evident că haina era deschisă pentru că altfel

inculpatul nu avea cum să ia cuțitul din buzunarul de la pieptul salopetei cu

care era îmbrăcat).

Partea vătămată M.S.

a prezentat tăieturi ale hainei cu care era îmbrăcat și în zona din spate a

acesteia, toate loviturile constatate pe corpul acestei părți vătămate fiind

aplicate cu o intensitate medie spre mare; dintr-o poziție a inculpatului de a

fi fost căzut pe spate nu puteau să fie aplicate loviturile date părții

vătămate așa cum rezultă ele atât din fotografiile de la dosar (de pe hainele

părții vătămate) și din raportul de constatare medico-legală.

Din fotografiile

existente la dosarul de urmărire penală de reconstituire a faptei rezultă că

inculpatul și părțile vătămate s-au îmbrâncit reciproc, că există în holul

respectivo bucată de zid până la nivelul a 50 de cm, zid peste care inculpatul

și părțile vătămate s-au putut îmbrânci reciproc.

Așa cum rezultă din întregul

probatoriu, nu sunt îndeplinite în speță condițiile legitimei apărări nici sub forma