ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2474/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 186 din 14 aprilie 2010 pronunțată în dosar nr. 780/62/2009, a condamnat pe inculpatul C.V.M. la pedepsele de: - 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. proc. pen. [parte vătămată M.S.] si; - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala prevăzuta de art. 181 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. [parte vătămată P.O.], dispunând in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. aplicarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la data de 17 octombrie 2008 la data de 07 noiembrie 2008. A fost obligat inculpatul C.V.M. să plătească suma de 10.000 lei către partea civilă M.S. și suma de 1.500 lei către partea civilă P.I., cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească suma de 68,88 lei către partea civilă Spitalul „ Dr. C.T Spârchez” Zărnești și sumele de 2.317,77 lei și 1.158,26 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, cu titlu de daune materiale. În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., mijloacele materiale de probă atașate dosarului și care se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, (conform procesului verbal de la fila 2) se păstrează până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.V.M. să plătească suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat și să plătească suma de 180 către partea civilă M.S. și suma de 100 lei către partea civilă P.I., cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța aceasta sentința judecătorul cauzei a constat si reținut in fapt si in drept următoarele: „Între inculpat și părțile vătămate au existat numeroase conflicte anterioare caracterizate de violență fizică, conform declarațiilor inculpatului, ale părților vătămate, ale martorilor audiați și ale adreselor eliberate de poliția Zărnești. Inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul pe cele 2 părți vătămate însă a explicat această acțiune a sa în contextul în care cele două părți vătămate l-ar fi așteptat în seara respectivă în holul blocului și l-ar fi agresat (M.S.

l-a lovit cu cotul în stomac și P.I. i-a aplicat un pumn în zona feței); în urma acestor lovituri inculpatul ar fi fost la pământ iar cele două părți vătămate ar fi continuat să-l lovească, moment în care a scos din buzunarul de la piept al salopetei cu care era îmbrăcat un cuțit și a lovit. Inculpatul a precizat că a fost lovit la un moment dat cu o coadă de topor de către P.I. și după consumarea întregului incident a fugit, observând la un moment dat că salopeta sa era plină de sânge și a precizat că părțile vătămate l-au lovit fără să fi avut cu ele vreun schimb de replici inițial și că nu i-a văzut pe cei doi in scara blocului deoarece scara nu era luminată, iar afară era întuneric.

Inculpatul a declarat că nu a urmărit să suprime viața niciuneia dintre părțile vătămate, ci că a aplicat loviturile cu cuțitul la întâmplare, pentru a se apăra; susținerile inculpatului cu privire la starea de legitimă apărare în care a lovit cu cuțitul nu sunt confirmate de restul probatoriului administrat. Astfel, părțile vătămate (filele 132-137) declară că s-au întâlnit întâmplător în holul blocului cu inculpatul, că nu au avut nici un schimb de replici nici la ora 21 și nici în cursul zilei respective cu acesta și că nu l-au agresat în nici un fel și pur și simplu inculpatul i-a aplicat părții vătămate M.S. o lovitură în partea stângă a gâtului, cu un cuțit pe care îl avea într-o pungă de plastic, punga respectivă rămânând în gaura făcută de cuțit, până în momentul în care partea vătămată a ajuns la spital.

După această primă lovitură a urmat o serie de îmbrânceli reciproce și cu intervenția părții vătămate P.I. care a încercat să-i despartă, însă care a primit și el o lovitură de cuțit în mâna stângă. Părțile vătămate au declarat că nu aveau nici un obiect contondent asupra lor și că nu l-au așteptat pe inculpat în holul blocului, că nu a mai fost nicio altă persoană de față la ora la care a avut loc incidentul. Martorul R.A.G.

(fila 138), fratele inculpatului, a declarat că în seara respectivă acesta a stat la el până în jurul orei 21, că a băut un bidon de 2 l de bere împreună cu alte două persoane și că nu se afla sub influența băuturilor alcoolice atunci când a plecat spre casă, iar inculpatul i-a relatat că atunci când s-a întors de la pescuit patronul cofetăriei situată lângă blocul în care locuiește l-a întrebat „dacă a prins peștele cu mâna”, iar inculpatul i-a răspuns că „l-a prins cu lopata”, moment în care partea vătămată M., aflat în fața cofetăriei, ar fi râs. Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a fost martor ocular la altercația de la ora 21 dintre părți; martora P.A., concubina părții civile M.S.

și sora părții civile P.I., a precizat că în seara respectivă concubinul său și fratele său au coborât în holul blocului pentru a verifica cine este persoana care l-a acostat pe fratele părții vătămate M. In timp ce aceștia coborâseră, ea l-a văzut pe geam pe inculpat venind pe lângă bloc, însă nu le-a transmis acest lucru părților vătămate; martora a precizat că niciunul dintre ei nu avea obiecte contondente atunci când au coborât la parter. Martorul M.E. a confirmat că a fost acostat în scara blocului de o persoană tânără care avea în mână o brichetă cu laser și care era împreună cu alte 2 persoane; martorul nu s-a oprit însă pentru a sta de vorbă cu acea persoană, a urcat scările către camera fratelui său, fiind urmărit până la nivelul etajului 1 de către persoana respectivă.

Martorul D.C.A. a văzut părțile vătămate doar după încheierea incidentului, în timp ce aceștia se îndreptau către poliție și erau plini de sânge. Martora C.L.R. (fila 193), soția inculpatului, a declarat că în ziua respectivă soțul său i-a povestit că a avut un schimb de replici cu părțile vătămate în legătură cu peștele prins și că soțul său era nervos din această cauză. In momentul în care soțul său a plecat către fratele acestuia, martora a coborât până în fața scării și a văzut că în fața cofetăriei se afla un grup mai mare de persoane, însă cu niciuna dintre acestea inculpatul nu a avut vreun schimb de replici. Martora nu a fost prezentă la altercația dintre părți, însă știe de la soțul său că a fost așteptat în scara blocului de către părțile vătămate.

Aceeași martoră a precizat că numitul B.M.E. a venit la ea a doua zi după incident și i-a povestit că cu o seara înainte, trecând prin holul blocului, s-a întâlnit cu mai multe persoane dintre care una de sex feminin, aceasta din urmă spunând la un moment dat „să nu dea în el pentru că nu e V.”. Acesta a mai precizat că o singură persoana din grupul de 3 sau 4 avea un topor pe care l-a ridicat asupra sa, însă nu a recunoscut pe niciuna dintre cele 3 sau 4 persoane pentru că era întuneric. Martorii R.I., M.N. (filele 195-196) au declarat că au fost împreună cu inculpatul la pescuit în ziua respectivă și că inculpatul împreună cu M.N. ar fi consumat 100 gr de coniac; niciunul dintre cei doi martori nu a sesizat să existe vreun incident verbal intre inculpat și vreo altă persoană atunci când inculpatul a coborât din mașină după ce s-au întors de la pescuit.

Martorii S.I., S.S. și M.G.L. (filele 26-28 vol. II) nu au dat declarații relevante în cauză. Martorul D.A. și-a amintit că în seara respectivă băuse aprox. 500 ml votcă, că era amețit de băutură și că s-ar fi întâlnit cu M.S. atunci când se îndrepta spre casă , însă nu a văzut dacă acesta avea asupra lui vreun topor sau bâtă; deoarece afară era întuneric, iar în holul blocului era de asemenea întuneric martorul a folosit o brichetă cu led pentru a vedea scările pe unde urcă. Martorul B.M.E. a declarat că în toamna anului 2008, în data de 16 octombrie, se întorcea de la cumpărături de la magazinul Plus în jurul orei 19.30, una dintre căile de acces fiind prin holul comun al blocului în care locuiesc părțile (martorul dorea sa ia un taxi pentru a ajunge acasă, stația de taxiuri fiind în apropierea blocului respectiv).

Deoarece afară era întuneric iar holul respectiv nu era luminat și-a aprins bricheta cu led pentru a putea să treacă prin holul respectiv. Când s-a apropiat de hol, la lumina ledului, a văzut 2 bărbați de statura părților vătămate care consumau băuturi alcoolice în holul blocului. Unul dintre ei avea pe spate un fel de bâtă – par și a spus la un moment dat când l-a văzut pe martor „acesta nu este V.”. Martorul s-a întors din drum de teamă; nu a văzut alte persoane în afara celor doi bărbați însă a auzit și alte voci.

Martorul a precizat că nu i-a văzut la față pe cei doi bărbați însă erau tunși ca părțile vătămate (martorul având aceeași tunsoare ca aceștia) Din declarațiile la care instanța a făcut referire anterior nu rezultă ipoteza inculpatului în sensul că ar fi fost mai întâi agresat, fără motiv de către părțile vătămate și că ar fi lovit cu cuțitul în stare de legitimă apărare, fiind de precizat că incidentul dintre părți a avut loc după ora 21 (oră confirmată de inculpat, de părțile vătămate și de fratele inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu a localizat părțile vătămate la această oră în holul comun al blocului, în așteptarea inculpatului. Martorul B.E.

a vrut să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu aproximativ 2 ore înainte de incident și nu a identificat părțile vătămate ca făcând parte din grupul persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului respectiv; din bonurile de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă că acest martor a trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a plătit cumpărăturile la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală). Declarația acestui martor în legătură cu statura persoanelor respective și tunsoarea acestora este irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuși avea aceeași statură și aceeași tunsoare ca părțile vătămate. Imposibilitatea identificării părților vătămate conduce la irelevanța faptului că acest martor ar fi auzit pe una dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.”.

Nu a fost identificat niciun corp contondent, nici la locul faptei și nici asupra părților vătămate. Este adevărat că obiectivitatea martorului B. nu poate fi pusă la îndoială, dar declarațiile date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată nu au condus la concluzia că părțile vătămate se aflau la ora 21-21,30 în holul comun al blocului, că P.I. avea asupra sa o bâtă și că cei doi l-ar fi agresat pe inculpat de așa manieră încât l-au determinat pe acesta să se apere prin aplicarea unor lovituri de cuțit. Deși inculpatul neagă mențiunile din raportul de expertiză medico-legală (fila 83 dosar de urmărire penală) în sensul că nu s-ar fi aflat în poziție ortostatică în momentul în care a aplicat lovitura de cuțit asupra lui M.S., nu a făcut dovada faptului că în momentul în care a aplicat lovitura ar fi fost căzut pe spate în holul respectiv, cu fața în sus.

Conform fotografiilor existente în dosarul de urmărire penală se observă că hainele inculpatului au fost pline de sânge în zona gulerului, urme care s-au putut constitui prin frecare de zona gâtului părții vătămate M.S. (deoarece sunt sub forme de pete de-o parte și de alta a gulerului); stropii de sânge din interiorul hainei inculpatului s-au putut produce prin căderea picăturilor de sânge din zona gâtului părții vătămate M.S. (este evident că haina era deschisă pentru că altfel inculpatul nu avea cum să ia cuțitul din buzunarul de la pieptul salopetei cu care era îmbrăcat). Partea vătămată M.S.

a prezentat tăieturi ale hainei cu care era îmbrăcat și în zona din spate a acesteia, toate loviturile constatate pe corpul acestei părți vătămate fiind aplicate cu o intensitate medie spre mare; dintr-o poziție a inculpatului de a fi fost căzut pe spate nu puteau să fie aplicate loviturile date părții vătămate așa cum rezultă ele atât din fotografiile de la dosar (de pe hainele părții vătămate) și din raportul de constatare medico-legală. Din fotografiile existente la dosarul de urmărire penală de reconstituire a faptei rezultă că inculpatul și părțile vătămate s-au îmbrâncit reciproc, că există în holul respectivo bucată de zid până la nivelul a 50 de cm, zid peste care inculpatul și părțile vătămate s-au putut îmbrânci reciproc.

Așa cum rezultă din întregul probatoriu,nu sunt îndeplinite în speță condițiile legitimei apărări nici sub forma condițiilor atacului, nici sub forma condițiilor apărării. Astfel nu s-a făcut dovada existenței unui atac asupra inculpatului din partea părților vătămate (atac material, direct, imediat și injust). In lipsa probării existenței unui astfel de atac, nu se poate vorbi despre punerea în pericol grav a persoanei inculpatului (chiar și în condițiile în care s-ar fi probat susținerile inculpatului, modalitatea în care acesta a prezentat atacul din partea părților vătămate, nu ar fi legitimat folosirea cuțitului în mod repetat asupra celor doi de așa manieră încât să le producă leziunile constatate medico-legal).

În lipsa atacului la care s-a făcut referire mai sus, acțiunile inculpatului de lovire în mod repetat cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, nu justifică o apărare de genul celei prevăzute la art. 44 C. pen. și, în concluzie, nu reprezintă un exces justificat nici în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. sub forma depășirii limitelor legitimei apărări atunci când aceasta s-ar întemeia pe o tulburare sau o temere din partea inculpatului. Față de toate aceste considerente instanța a constatat că în cauză s-a stabilit fără dubiu că inculpatul C.V.M. a aplicat lovituri repetate cu cuțitul atât părții vătămate M.S. cât și părții vătămate P.I. Aceste lovituri au fost aplicate cu intenție directă în cazul părții vătămate P.I.

și cu intenție indirectă în cazul părții vătămate M.S. Inculpatul deși nu a urmărit suprimarea vieții acestei părți vătămate, ar fi putut să prevadă un astfel de rezultat raportat la lovitura de cuțit aplicată prima dată în zona submandibulară stângă și laterocervicală, lovitură care i-a pus părții vătămate viața în primejdie. Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit existența unui atac din partea părților vătămate care să justifice o legitimă apărare în condițiile art. 44 alin. (1) C. pen. și nici în condițiile art. 44 alin. (3) C. pen. (excesul justificat).” În drept , fapta inculpatului C.V.M. de a fi lovit cu cuțitul pe partea vătămată M.S. provocându-i acestuia o plagă înjunghiată în regiunea submandibulară stângă și laterocervicală care i-a pus viața în primejdie a fost apreciata a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 rap.

la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.., iar fapta aceluiași inculpat, care în aceleași împrejurări, a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate P.I., provocându-i astfel o plagă metacarpo-falagială și o plagă pe brațul stâng pentru care au fost necesare 22-24 zile de îngrijiri medicale, a fost apreciata de asemenea a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere că prin acțiunile sale inculpatul a atentat la viața și integritatea corporală a părților vătămate, că printr-o întâmplare lovitura aplicată părții vătămate M.S. nu i-a atins acestuia artera jugulară și nu i-a provocat decesul, că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală fiind în stare de recidivă postexecutorie prin raportare la condamnările suferite în perioada 2000-2005 pentru infracțiuni de tâlhărie și de furt calificat.

În baza elementelor de individualizare sus-menționate instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 ani pentru infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate M.S.

și P.I. s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 50.000 lei daune morale și respectiv 30.000 lei daune morale. Instanța a apreciat că infracțiunile comise de către inculpat au avut fără dubiu un impact negativ asupra desfășurării în bune condițiuni a vieții normale a celor două părți vătămate. Este evident că acestea au fost traumatizate atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic în urma incidentului prin care au fost înjunghiate de către inculpat. Partea vătămată M.S. deși a declarat că solicită daunele morale pentru faptul că a rămas cu infirmitate fizică permanentă nu a făcut dovada acestui aspect. Sumele solicitate de părțile vătămate nu justifică în totalitate însă aceste prejudicii psihice încercate, instanța de fond apreciind că suma de 10.000 lei pentru partea vătămată M.S.

și suma de 1500 lei (având în vedere și numărul de zile de îngrijiri medicale, respectiv 22-24 de zile) pentru partea vătămată P.I. fiind în măsură să acopere aceste prejudicii. Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor solicitate de aceste părți vătămate. Spitalul „Dr. C.T Spârchez” Zărnești s-a constituit parte civilă cu suma de 2317,77 lei reprezentând prestațiile medicale acordate părții vătămate M.S. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov s-a constituit parte civilă cu suma de 1.158,26 lei reprezentând prestațiile medicale acordate părților vătămate.

Având în vedere că între leziunile provocate părților vătămate și acțiunea inculpatului de a le lovi pe acestea cu un cuțit există legătură de cauzalitate directă, instanța a constatat că este antrenată și răspunderea civilă delictuală a inculpatului astfel încât l-a obligat pe acesta la plata tuturor daunelor materiale reclamate de cele 2 unități spitalicești cu titlu de prestații medicale acordate celor două părți vătămate. Aplicarea dispozițiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a referit la mijloacele materiale de probă atașate dosarului și care se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, (conform procesului verbal de la fila 2) și care se vor păstra până la soluționarea definitivă a cauzei.

II. Împotriva acestei sentințe au declarat in termen apel părțile civile M.S. și P.I. și inculpatul C.V.M. Părțile civile nu au motivat apelul și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru susținerea acestuia. Inculpatul C.V.M., în motivele de apel aflate la filele 28-31 dosar, a criticat sentința pentru nelegalitate si netemeinicie considerând ca se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât a acționat în legitimă apărare, atât sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor calificat, cât și al celei de vătămare corporală. În concret, inculpatul a susținut că a fost întâmpinat și agresat de cele două părți vătămate care îl așteptau, astfel că a acționat în vederea înlăturării atacului direct, violent, material și injust al acestora, apărarea sa fiind legitimă, intervenită după declanșarea atacului, concomitentă și proporțională cu atacul părții vătămate M. asupra sa, care se afla chiar deasupra sa, cu genunchiul pe pieptul său.

În subsidiar a solicitat reținerea dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen. referitoare la depășirea limitelor legitimei apărări, cu motivarea ca instanța nu a luat în considerare faptul că se afla sub influența unei puternice stări de temere generată de atacul brutal și pe întuneric al celor două părți vătămate. In acest sens inculpatul a mai susținut că instanță nu a luat în seamă nici faptul că a fost așteptat de părțile vătămate în acel hol întunecos, ceea ce este confirmat cu declarația martorului B.M. care a relatat că înainte de sosirea sa în bloc a fost acostat de cele două părți vătămate dar nu a fost lovit, una dintre ele strigând „lasă-l pe acesta că nu e V.”, ceea ce demonstrează că el era cel așteptat.

Inculpatul a invocat si faptul că nu s-a ținut seama că partea vătămată M.S. este o persoană violentă, cu un comportament conflictual, având altercații și cu alte persoane din cartier. Pe latura civila, in considerarea apărărilor in fapt sus-menționate a solicitat respingerea ca nefondate a acțiunilor civile in cauza[ si ca atare si a apelurilor declarate de părțile civile M.S. si P.I.]. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 79/A din 15 noiembrie 2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile în cauză, menținerea ca legală și temeinică sentința atacată. Decizând astfel instanța de control judiciar a verificat hotărârea primei instanțe pe baza materialului aflat în dosarul cauzei – în raport cu motivele invocate cât și sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. – constatând la rândul său că în ceea ce privește starea de fapt aceasta a fost corect și amănunțit stabilită de prima instanță, în concordanță cu probele administrate în cauză. Referitor la apelul inculpatului, pe latura penala, similar primei instanțe Curtea a constatat la rândul sau ca in speța nu sunt incidente dispozițiile referitoare la legitima apărare sau depășirea limitelor legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (1) și respectiv art. 44 alin. (3) C. pen. Inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul pe cele 2 părți vătămate însă a explicat această acțiune a sa în contextul în care cele două părți vătămate l-ar fi așteptat în seara respectivă în holul blocului și l-ar fi agresat (M.S.

l-a lovit cu cotul în stomac și P.I. i-a aplicat un pumn în zona feței); în urma acestor lovituri inculpatul ar fi fost la pământ iar cele două părți vătămate ar fi continuat să-l lovească, moment în care a scos din buzunarul de la piept al salopetei cu care era îmbrăcat un cuțit și a lovit. Așa cum corect a constatat prima instanță, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, nu se confirmă ipoteza inculpatului în sensul că ar fi fost mai întâi agresat, fără motiv de către părțile vătămate și că ar fi lovit cu cuțitul în stare de legitimă apărare, fiind de precizat că incidentul dintre părți a avut loc după ora 21 (oră confirmată de inculpat, de părțile vătămate și de fratele inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu a localizat părțile vătămate la această oră în holul comun al blocului, în așteptarea inculpatului.

Martorul B.E. a precizat că a vrut să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu aproximativ 2 ore înainte de incident și nu a identificat părțile vătămate ca făcând parte din grupul persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului respectiv; din bonurile de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă că acest martor a trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a plătit cumpărăturile la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală). Declarația acestui martor în legătură cu statura persoanelor respective și tunsoarea acestora este irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuși avea aceeași statură și aceeași tunsoare ca părțile vătămate; imposibilitatea identificării părților vătămate conduce la irelevanța faptului că acest martor ar fi auzit pe una dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.”.

Nu a fost identificat niciun corp contondent, nici la locul faptei și nici asupra părților vătămate. Este adevărat că obiectivitatea martorului B. nu poate fi pusă la îndoială, dar declarațiile date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată nu au condus la concluzia că părțile vătămate se aflau la ora 21-21,30 în holul comun al blocului, că P.I. avea asupra sa o bâtă și că cei doi l-ar fi agresat pe inculpat de așa manieră încât l-au determinat pe acesta să se apere prin aplicarea unor lovituri de cuțit. Deși inculpatul neagă mențiunile din raportul de expertiză medico-legală (fila 83 dosar de urmărire penală) în sensul că nu s-ar fi aflat în poziție ortostatică în momentul în care a aplicat lovitura de cuțit asupra lui M.S., nu a făcut dovada faptului că în momentul în care a aplicat lovitura ar fi fost căzut pe spate în holul respectiv, cu fața în sus.

Conform fotografiilor existente în dosarul de urmărire penală se observă că hainele inculpatului au fost pline de sânge în zona gulerului, urme care s-au putut constitui prin frecare de zona gâtului părții vătămate M.S. (deoarece sunt sub forme de pete de-o parte și de alta a gulerului); stropii de sânge din interiorul hainei inculpatului s-au putut produce prin căderea picăturilor de sânge din zona gâtului părții vătămate M.S. (este evident că haina era deschisă pentru că altfel inculpatul nu avea cum să ia cuțitul din buzunarul de la pieptul salopetei cu care era îmbrăcat). Partea vătămată M.S.

a prezentat tăieturi ale hainei cu care era îmbrăcat și în zona din spate a acesteia, toate loviturile constatate pe corpul acestei părți vătămate fiind aplicate cu o intensitate medie spre mare; dintr-o poziție a inculpatului de a fi fost căzut pe spate nu puteau să fie aplicate loviturile date părții vătămate așa cum rezultă ele atât din fotografiile de la dosar (de pe hainele părții vătămate) și din raportul de constatare medico-legală. Din fotografiile existente la dosarul de urmărire penală de reconstituire a faptei rezultă că inculpatul și părțile vătămate s-au îmbrâncit reciproc, că există în holul respectivo bucată de zid până la nivelul a 50 de cm, zid peste care inculpatul și părțile vătămate s-au putut îmbrânci reciproc.

Așa cum rezultă din întregul probatoriu, nu sunt îndeplinite în speță condițiile legitimei apărări nici sub forma condițiilor atacului, nici sub forma condițiilor apărării. Astfel nu s-a făcut dovada existenței unui atac asupra inculpatului din partea părților vătămate (atac material, direct, imediat și injust). In lipsa probării existenței unui astfel de atac, nu se poate vorbi despre punerea în pericol grav a persoanei inculpatului (chiar și în condițiile în care s-ar fi probat susținerile inculpatului, modalitatea în care acesta a prezentat atacul din partea părților vătămate, nu ar fi legitimat folosirea cuțitului în mod repetat asupra celor doi de așa manieră încât să le producă leziunile constatate medico-legal).

În lipsa atacului la care s-a făcut referire mai sus, acțiunile inculpatului de lovire în mod repetat cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, nu justifică o apărare de genul celei prevăzute la art. 44 C. pen. și, în concluzie, nu reprezintă un exces justificat nici în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. sub forma depășirii limitelor legitimei apărări atunci când aceasta s-ar întemeia pe o tulburare sau o temere din partea inculpatului. Este adevărat că nici părțile vătămate nu au avut o atitudine corectă față de inculpat însă, aceasta nu poate justifica o intervenție de natura celei exercitată de inculpat prin agresarea acestora, atitudinea celor două părți vătămate a fost însă avută în vedere de instanța de judecată la individualizarea pedepselor aplicate.

În consecință, apărările formulate de inculpat sunt lipsite de suport și prin urmare, nu se impune nici respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile. Cu privire la apelurile celor două părți vătămate, M.S. și P.I., Curtea a constatat că acestea nu sunt motivate și nici nu au fost susținute oral cu ocazia dezbaterilor de către titularii acestora, astfel încât menținându-se in totalitate argumentele justificative din sentința, au fost respinse ca nefondate in baza art. 371 rap. la art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul C.V.M. reiterând critica de netemeinicie și nelegalitate din apel privind comiterea acțiunii de omucidere în condițiile legitimei apărări ori ale legitimei apărări depășite cu consecința achitării sale in baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. și art. 44 alin. (2) și (3) C. pen. corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Probele administrate exclud incidența în cauză a legitimei apărări sau depășirea limitelor legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) și (3) C. pen.

- astfel cum în mod corect a constatat prima instanță și confirmat ulterior si instanța de apel - avându-se în vedere că: altercația violentă dintre părți ce a avut loc la data de 16 octombrie 2008 în jurul orelor 21 30 în holul de la parterul blocului nr.1 și 2 de pe strada M. din Zărnești unde locuiește și inculpatul, a fost declanșata nejustificat de aceasta din urmă, aflat sub influența băuturilor alcoolice, pe fondul stării conflictuale mai vechi avute cu cele 2 părți vătămate/ inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul pe cele 2 părți vătămate însă a explicat această acțiune a sa în contextul în care cele două părți vătămate l-ar fi așteptat în seara respectivă în holul blocului și l-ar fi agresat (M.S.

l-a lovit cu cotul în stomac și P.I. i-a aplicat un pumn în zona feței); în urma acestor lovituri inculpatul ar fi fost la pământ iar cele două părți vătămate ar fi continuat să-l lovească, moment în care a scos din buzunarul de la piept al salopetei cu care era îmbrăcat un cuțit și a lovit/ astfel cum corect a constatat prima instanță, nu se confirmă ipoteza inculpatului în sensul că ar fi fost mai întâi agresat, fără motiv de către părțile vătămate și că ar fi lovit cu cuțitul în stare de legitimă apărare, fiind de reținut că incidentul dintre părți a avut loc după ora 21 (oră confirmată de inculpat, de părțile vătămate și de fratele inculpatului R.A.G., niciunul dintre martori nu a localizat părțile vătămate la această oră în holul comun al blocului, în așteptarea inculpatului, martorul B.E.

a precizat că a vrut să treacă prin holul blocului în jurul orei 19,30 cu aproximativ 2 ore înainte de incident și nu a identificat părțile vătămate ca făcând parte din grupul persoanelor care se aflau la acea oră în holul blocului respectiv; din bonurile de casă existente la dosarul de urmărire penală rezultă că acest martor a trecut prin holul blocului în jurul orei 20,15 deoarece a plătit cumpărăturile la ora 20 (fila 149 dosar urmărire penală), declarația acestui martor în legătură cu statura persoanelor respective și tunsoarea acestora este irelevantă atâta vreme cât chiar martorul însuși avea aceeași statură și aceeași tunsoare ca părțile vătămate; imposibilitatea identificării părților vătămate conduce la irelevanța faptului că acest martor ar fi auzit pe una dintre persoanele respective spunând „asta nu e V.”, nu a fost identificat niciun corp contondent, nici la locul faptei și nici asupra părților vătămate, este adevărat că obiectivitatea martorului B. nu poate fi pusă la îndoială, dar declarațiile date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată nu au condus la concluzia că părțile vătămate se aflau la ora 21-21,30 în holul comun al blocului, că P.I.

avea asupra sa o bâtă și că cei doi l-ar fi agresat pe inculpat de așa manieră încât l-au determinat pe acesta să se apere prin aplicarea unor lovituri de cuțit, deși inculpatul neagă mențiunile din raportul de expertiză medico-legală (fila 83 dosar de urmărire penală) în sensul că nu s-ar fi aflat în poziție ortostatică în momentul în care a aplicat lovitura de cuțit asupra lui M.S., nu a făcut dovada faptului că în momentul în care a aplicat lovitura ar fi fost căzut pe spate în holul respectiv, cu fața în sus, conform fotografiilor existente în dosarul de urmărire penală se observă că hainele inculpatului au fost pline de sânge în zona gulerului, urme care s-au putut constitui prin frecare de zona gâtului părții vătămate M.S.

(deoarece sunt sub forme de pete de-o parte și de alta a gulerului); stropii de sânge din interiorul hainei inculpatului s-au putut produce prin căderea picăturilor de sânge din zona gâtului părții vătămate M.S. (este evident că haina era deschisă pentru că altfel inculpatul nu avea cum să ia cuțitul din buzunarul de la pieptul salopetei cu care era îmbrăcat), partea vătămată M.S.

a prezentat tăieturi ale hainei cu care era îmbrăcat și în zona din spate a acesteia, toate loviturile constatate pe corpul acestei părți vătămate fiind aplicate cu o intensitate medie spre mare; dintr-o poziție a inculpatului de a fi fost căzut pe spate nu puteau să fie aplicate loviturile date părții vătămate așa cum rezultă ele atât din fotografiile de la dosar (de pe hainele părții vătămate) și din raportul de constatare medico-legală, din fotografiile existente la dosarul de urmărire penală de reconstituire a faptei rezultă că inculpatul și părțile vătămate s-au îmbrâncit reciproc, că există în holul respectiv o bucată de zid până la nivelul a 50 de cm, zid peste care inculpatul și părțile vătămate s-au putut îmbrânci reciproc.

In consecința, in speța nu sunt îndeplinite atât condițiile art. 44 alin. (2) C. pen. cat si acelea ale art. 44 alin. (3) C. pen., avându-se in vedere ca nu s-a făcut dovada existenței unui atac asupra inculpatului din partea părților vătămate, atac material, direct, imediat și injust. În lipsa atacului amintit, acțiunile inculpatului de lovire în mod repetat cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, nu justifică o apărare de genul celei prevăzute la art. 44 C. pen. și, în concluzie, nu reprezintă un exces justificat nici în ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. sub forma depășirii limitelor legitimei apărări atunci când aceasta s-ar întemeia pe o tulburare sau o temere din partea inculpatului.

Este adevărat că nici părțile vătămate nu au avut o atitudine de neimplicare in altercația violenta declanșata de inculpat, riposta acestora in defensiva neputând justifica insa acțiunile de omucidere, vătămare corporala desfășurate de inculpat. In plus aceasta conduita inadecvata a părților vătămate a fost avuta in vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului al căror cuantum, deși acesta este recidivist post-executoriu in condițiile art. 37 lit. b) C. pen., a fost orientat către minimul legal special prevăzut de lege. Ca atare decizia atacata este legala si temeinica, iar reformarea acesteia nu se justifica atât in raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. invocat de inculpat cat si sub aspectul celorlalte cazuri de casare din oficiu prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.M. împotriva deciziei penale nr. 79/Ap din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 iunie 2011.