ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3915/2013

Asupra competenței de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 391 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea formulată de inculpatul D.C., prin avocat ales, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C., fără antecedente penale, la 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 an.

În baza art. 71 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani.;

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen., respectiv: dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 14 și 15 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 3.000 lei față de partea civilă P.N.C.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 899,42 lei către S.J.U. Râmnicu Vâlcea, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate P.N.C. și la 414, 80 lei către Serviciul de Ambulanță Județean Vâlcea, reprezentând contravaloare transport și acordarea asistenței medicale părții vătămate P.N.C.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie plătit din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 10 aprilie 2012, sub nr. 2501/90/2012, a fost înregistrat rechizitoriul nr. 208/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D.C., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că în ziua de 27 octombrie 2011, l-ar fi agresat fizic pe partea vătămată P.N.C., cauzându-i leziuni ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, împrejurare în care partea vătămată s-a apărat ridicând ambele brațe deasupra capului, care i-au fost fracturate, ceea ce denotă intenția acestuia de a ucide și nu de a-i produce vătămări corporale, astfel că fapta a fost încadrată în textul legal menționat mai sus.

În fapt, instanța de fond a reținut, că la data de 27 octombrie 2011, inculpatul D.C. a fost după ciuperci cu numitul C.C.

La întoarcere, aceștia au trecut pe lângă poarta părții vătămate P.N.C., acesta aflându-se în fața porții împreună cu fiul său. Fără nici un motiv, partea vătămată, P.N.C. a lovit cu piciorul plasa în care se aflau ciupercile aflată în posesia martorului C.C., ciupercile răspândindu-se pe stradă.

În aceste condiții, inculpatul D.C. i-a aplicat lovituri cu pumnul părții vătămate și i-a tumefiat un ochi.

Mai târziu, când se înserase, partea vătămată P.N.C. împreună cu fiul său, a trecut pe la poarta inculpatului și la strigat pentru a-i arăta că are ochiul tumefiat.

Inculpatul D.C. a ieșit la poartă înarmat cu un arac de circa 1,5 metri și i-a aplicat lovituri părții vătămate, cu intenția de a-i da în cap, partea vătămată a ridicat mâinile deasupra capului pentru a se apăra și în aceste condiții, i-au fost fracturate ambele oase de la mâna stângă.

Cu toate că partea vătămată striga să nu-l mai lovească, inculpatul a continuat acțiunea de lovire și astfel i-a fracturat și osul cubitus de la mâna dreaptă.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Vâlcea cu salvarea ce aparține Serviciului de Ambulanță Vâlcea, aceasta fiind internată în perioada 27 octombrie - 4 noiembrie 2011.

Din conținutul Raportului de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L. Vâlcea, rezultă că leziunile de care suferă parte vătămată au fost produse prin lovire cu corpuri dure și necesită pentru vindecare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale.

Prima instanță a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., formulată de inculpat prin avocat ales, făcând referire la Decizia nr. 361 din 18 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, declanșarea unei altercații, riposta violentă a celui agresat, lovirea acestuia cu o bâtă și cu picioarele în zona capului și abdomenului, cu extirparea splinei și punerea în primejdie a vieții victimei, constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu vătămare corporală gravă, fapta fiind săvârșită cu intenția de a ucide.

Or, în speță, instanța de fond a constatat că inculpatul a lovit partea vătămată cu aracul în zona capului, lovitură care i-ar fi pus viața în pericol, în condițiile în care partea vătămată nu ar fi ridicat ambele mâini și astfel aceasta a suferit leziunile descrise în Raportul de constatare medico-legală.

Inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată, dar a motivat, că acesta din urmă ar fi intrat în curte înarmat, pentru a justifica legitimă apărare sau chiar scuza provocării.

Instanța de fond a reținut, că simpla afirmație a părții vătămate nu poate fi primită, în condițiile în care inculpatul nu a dovedit aceste aspecte.

S-a mai reținut că mai mult decât atât, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul, după ce a fracturat mâna stângă a părții vătămate, cu toate că aceasta din urmă striga să nu-l mai lovească, inculpatul a continuat acțiunea de lovire la nivelul capului, partea vătămată s-a apărat și astfel i-a fracturat și mâna dreaptă.

Instanța de fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale tentativei infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., infracțiunea fiind săvârșită în public.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele generale prevăzute de norma incriminatoare cu referire la art. 20-21 C. pen., urmare cărora, pedeapsa aplicată pentru tentativă este jumătate din pedeapsa aplicată pentru infracțiunea consumată, faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere, are un loc de muncă, are un comportament demn și civilizat în comunitate, nu a intrat în conflict cu alte persoane în afară de partea vătămată din actuala cauză.

Ca atare, prima instanță a considerat că aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. - a se vedea dispozitivul enunțat - este o pedeapsă ce corespunde scopului acesteia, un scop ce vizează prevenția generală și specială, cuantumul pedepsei fiind orientat până aproape de minimul special, având în vedere acest aspect și criteriile vizând persoana inculpatului arătate mai sus.

Partea vătămată P.N.C. s-a constituit parte civilă cu suma 30.000 lei vechi, reprezentând daune morale și materiale.

În acest sens, instanța de fond a reținut că din declarația martorei G.A., propusă de partea civilă, a rezultat că P.N.C. desfășura diferite activități productive în comună la diferiți cetățeni, fiind plătit cu circa 30 - 40 lei pe zi pe timp de iarnă și circa 50 lei pe zi pe timp de vară, plus mâncare și băutură.

Având în vedere prevederile art. 1357 din C. civ., intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și în baza art. 14 și 15 C. proc. pen., instanța de fond a obligat pe inculpat la 3000 lei față de partea civilă P.N.C.

Instanța de fond a reținut că în urma actelor de violență descrise și care cad în sarcina inculpatului, partea vătămată a fost transportată la cu ambulanța la S.J.U. Rm. Vâlcea, cele două instituții Serviciului de Ambulanță Județean Vâlcea și S.J.U. Râmnicu Vâlcea constituindu-se părți civile în cauză.

Pe cale de consecință și în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat la 899,42 lei față de S.J.U. Rm. Vâlcea, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părții vătămate P.N.C., și la 414, 80 lei față de Serviciul de Ambulanță Județean Vâlcea, reprezentând contravaloare transport și acordarea asistenței medicale părții vătămate P.N.C.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul D.C..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în motivele scrise a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

- În mod greșit nu s-a dispus prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni, ceea ce se impunea potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 78/2008, probe necesare a fi prelevate de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

- În mod greșit a fost înlăturat din conținutul pedepsei complementare și accesorii aplicate, interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) C. pen., considerând că datorită gravității faptei, inculpatului nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața, ceea ce impune și interzicerea acestui drept electoral, pe durata executării pedepsei, ca o măsură proporțională și justificată ce s-ar impune în cauză.

- Nu s-a dispus potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea obiectului contondent - arac - aflat la secția de Poliție Rurală Prundeni care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.

- Pedeapsa aplicată este greșit individualizată, cuantumul pedepsei de 8 ani închisoare, la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, care este de 7 ani și 6 luni închisoare, nu corespunde gravității faptei, a modului în care ea s-a produs, a numărului loviturilor aplicate, intensitatea și zona vitală vizată, și anume capul părții vătămate.

Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că:

- În cauză se impunea schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât nu subzistă intenția de a suprima viața victimei, așa cum rezultă din susținerea parchetului.

- Se impunea aplicarea dispozițiilor art. 73 C. pen. și anume, starea de provocare în care a fost săvârșită fapta, precum și reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., ceea ce conduce la orientarea unei pedepse într-un cuantum mult mai mic și executarea acesteia, în principal, în condițiile art. 81 C. pen. iar în subsidiar, în condițiile art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 68/ A din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Vâlcea și de inculpatul D.C. împotriva sentinței penale nr. 391 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 2501/90/2012.

A fost desființată în parte sentința penală și rejudecând, a fost înlăturată condamnarea inculpatului D.C. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu toate consecințele pe latura penală a cauzei.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei, din art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul D.C. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat obiectul contondent aflat la secția de Poliție Rurală Prundeni, filele 3-5 din dosarul de urmărire penală.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, inclusiv taxa pentru efectuarea expertizei medico-legale, în sumă de 38 lei și taxa de avizare, în sumă de 35 lei s-a dispus să fie avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat că atât apelul parchetului cât și al inculpatului, urmează să fie admise, pentru următoarele considerente:

Astfel, la solicitarea inculpatului, în cursul judecății, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care să reaprecieze cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, poziționarea acestora pe unul sau pe ambele brațe, a datei și a mecanismului de producere a acestora, a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, urmând a se concluziona dacă în urma acestora partea vătămată a rămas cu infirmități sau invalidități posttraumatice și dacă astfel de leziuni au pus sau nu persoanei vătămate viața în primejdie, în cauză, anterior, în cursul urmăririi penale, efectuându-se numai un raport de constatare medico-legală și o completare la acest raport.

S-a reținut că, în urma expertizei efectuate și anume din 26 martie 2013 (filele 27-28 dosarul instanței de apel ), s-a concluzionat că partea vătămată P.N.C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni ce au datat din 27 octombrie 2011, au necesitat 55 zile îngrijiri medicale de la producere, leziuni în urma cărora partea vătămată nu a rămas cu infirmități sau invalidități posttraumatice și care nu au pus în primejdie viața victimei.

Având în vedere concluziile contradictorii între raportul medico-legal și expertiza medico-legală efectuată, menționată mai sus, la solicitarea procurorului, instanța de apel a dispus avizarea acestora de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. „M.M.", care, întrunită în ședința din 13 mai 2013, a aprobat raportul de expertiză medico-legală arătat mai sus (fila 43 dosarul instanței de apel).

Ca urmare a acestei expertize efectuate în cauză, a concluziilor acesteia, a avizului întocmit de I.N.M.L. București, instanța de apel, în urma depunerii acestei expertize și a avizului menționat în acest sens a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Instanța de apel a apreciat că, în raport de gravitatea faptei săvârșită de către inculpat privită și prin prisma limitelor de pedeapsă vizate de infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., aplicarea unei pedeapsa de 3 ani închisoare răspunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Instanța de apel a apreciat că față de probele administrate, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și nici cele prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

Instanța de apel a considerat că modalitatea cea mai adecvată, potrivit pericolul social al faptei și persoana infractorului, ca și criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., este cea prevăzută de art. 81 C. pen., fiind întrunite condițiile prevăzute la acest articol, cele de la lit. a) și b), dar și lit. c, apreciind, în consecință, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În ceea ce privește motivul de apel invocat de parchet, referitor la omisiunea primei instanțe de a dispune prelevarea probelor biologice, instanța de prim control judiciar a considerat că nu pot fi incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, cu privire la această prelevare, întrucât nu mai subzistă infracțiunea de tentativă la omor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.C.

Pentru termenul de judecată din dara de 09 decembrie 2013 recurentul inculpat a depus la dosar prin Serviciul registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea, la care a atașat declarația autentificată în fața notarului public prin care a arătat că înțelege să-și retragă recursul.

Asupra cererii de retragere a recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 Cod procedură penal, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație consemnată într-un proces-verbal, de către conducerea locului de deținere.

Așa fiind, având în vedere că prin declarația autentificată la notarul public, recurentul inculpat D.C. și-a manifestat în mod expres voința de a-și retrage recursul, până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor legale mai sus menționate și va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2013.