ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2822/2012

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin sentința penală nr. 220 din 07 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 3171/117/2012, în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. , cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.Z. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În temeiul art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 16 februarie 2010 prin neapelare și adaugă această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 71C.pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen. În baza art. 175 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a ll-a, art. 65 și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 24 februarie 2012 și până la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. S-a constatat că partea vătămată T.l.J.

nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 si urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie L.D. Cluj - Napoca, și obligat inculpatul A.Z. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1322, 50 lei în favoarea acestei părți civile. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.Z. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.Z. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului Cluj - d-lui av.

T.O. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la începutul lunii februarie 2012, fără a preciza cu exactitate data, potrivit propriei susțineri, inculpatul A. Z. în timp ce se deplasa cu un autobuz înspre locuința sa situată pe B-dul Muncii din mun. Cluj-Napoca, urmare a atitudinii necuviincioase pe care a avut-o față de o persoană de sex feminin, ar fi fost agresat de către persoana de sex masculin care o însoțea. Datorită acestui fapt, inculpatul A.Z. a luat hotărârea ca atunci când va reîntâlni acea persoană de sex feminin să se răzbune, respectiv să suprime viața acesteia. La data de 22 februarie 2012, inculpatul A.Z. a aflat, în mod întâmplător, adresa la care locuia partea vătămată T.l.J., în următoarele împrejurări: În timp ce se afla la locuința sa unde locuiesc și martorii R.S., R. L.L.

și minorii L.D. și R.C., cel dintâi martor i-a solicitat ajutorul pentru a transporta obiecte de mobilier vechi, urmând a fi folosite la încălzirea locuinței. De menționat faptul că martorii D.F. și V.M., i-au oferit martorului R.S. piesele de mobilier, deoarece martorul D.F. a fost proprietarul apartamentului cu nr. 49, situat pe str. Fabricii și dorea să elibereze apartamentul de obiectele care nu-i foloseau. Astfel inculpatul A.Z. împreună cu martorii R.S., R. L.L. și minorul L.D., în jurul amiezii zilei de 22 februarie 2012 s-au deplasat cu o căruță la imobilul situat pe str. Fabricii. Apoi au urcat toți patru la etajul doi al blocului, la apartamentul cu nr. 49, al cărui proprietar a fost martorul D. F., loc de unde au început să transporte obiectele de mobilier indicate de către martor.

Pentru că ar fi fost apostrofați de către un locatar al imobilului, inculpatul și martorii R.L.L. și R.S., s-au hotărât să dezmembreze piesele de mobilier, urmând ca apoi acestea să fie aruncate pe geamul situat la capătul holului. Conform înțelegerii, martorii R.S. și R.L.L. au coborât din imobil, îndreptându-se înspre locul unde staționa căruța pentru a încărca mobilierul ce urma să fie aruncat pe geam de inculpatul A.Z. și minorul L. D. Ulterior acestui moment, în timp ce inculpatul A.Z. se afla singur pe hol, a observat-o pe partea vătămată T.l.J. ieșind din apartamentul cu nr. 34 și asigurând ușa, deplasându-se apoi pe hol și trecând prin dreptul său în momentul în care partea vătămată T.l.J.

a trecut prin dreptul său, inculpatul A.Z., potrivit propriei declarații, a crezut că este una și aceeași persoană cu cea față de care, în urmă cu puțin timp, a avut o atitudine necuviincioasă în mijloacele de transport în comun și față de care a luat la acea dată hotărârea să se răzbune. Atunci s-a hotărât, pentru că a observat apartamentul în care locuia partea vătămată, să revină ulterior „pentru a o bate”. După ce inculpatul A.Z. împreună cu minorul L.D. au aruncat toate obiectele de mobilier și acestea au fost încărcate în căruță de către martorii R.S. și R.L.L., inculpatul s-a despărțit de ceilalți și, potrivit propriei susțineri, s-a deplasat la hipermarketul R., unde a rămas până în cursul după-amiezii aceleiași zile.

Ulterior, inculpatul A.Z. s-a deplasat la locuința sa, unde s-a odihnit câteva ore pentru ca apoi, în jurul orelor 21:00, să se înarmeze cu un cuțit cu o lamă de aproximativ 10 cm. Pentru a nu fi observat că are asupra sa cuțitul, inculpatul A.Z. l-a ascuns în buzunarul pantalonilor pe care-i purta și apoi a ieșit din locuință, îndreptându-se înspre imobilul situat pe str. Fabricii. Înainte de a intra în imobil, tocmai pentru a avea un pretext pentru a dialoga cu partea vătămată T.l.J., inculpatul A.Z. a luat asupra sa un preț de 2 litri etichetat „F.F.” Având în mână pet-ul, inculpatul a urcat la etajul doi al blocului, a traversat holul și s-a îndreptat înspre ultimul apartament situat pe partea dreaptă în apropierea geamului, loc unde a observat, în jurul amiezii, că locuia partea vătămată.

Inculpatul A.Z. a bătut la ușă și după ce partea vătămată T.l. J. a deschis-o, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i dea în recipient apă. Partea vătămată T.l.J. a dat curs solicitării inculpatului, sens în care i-a luat din mână pet-ul, solicitându-i inculpatului să aștepte. Apoi, partea vătămată T.l. J. a închis și a asigurat ușa, s-a îndreptat înspre bucătăria apartamentului, a umplut recipientul cu apă și a revenit la ușă, deschizând-o. Partea vătămată T.l.J. i-a dat apoi recipientul inculpatului, acesta I-a luat, însă imediat s-a împins puternic în ușă, a scos cuțitul din buzunarul pantalonilor și a început să „aplice lovituri părții vătămate. Potrivit susținerii părții vătămate T.l.J., inițial, a simțit o durere intensă în partea stângă a spatelui, fără să conștientizeze cu ce anume a fost lovită.

Apoi a depus eforturi pentru a părăsi apartamentul și a alarma vecinii, însă, inculpatul continua să-i aplice lovituri cu cuțitul. Doar în momentul în care partea vătămată T.l.J. a început să strige pentru a solicita ajutorul celorlalți locatari, inculpatul A.Z. a încetat actul de agresiune asupra sa și a fugit din imobil. La ieșirea din bloc, inculpatul A.Z. s-a îndreptat înspre Bd. Muncii, nu înainte de a arunca, în apropierea imobilului, recipientul cu apă. Apoi s-a deplasat în fugă pe Bd. Muncii, a traversat carosabilul și s-a îndreptat înspre livada „Steluța”, pentru a reveni la locuință. Pe traseul parcurs înspre locuință, inculpatul susține că a aruncat cuțitul în grădina imobilului cu nr. 7 de pe Bd.

Muncii. Cu toate că în cursul urmăririi penale s-au întreprins de către organele de cercetare penală demersuri pentru găsirea cuțitului, acestea au rămas fără rezultat. Urmare a strigătului de alarmare al părții vătămate, o parte din locatarii apartamentelor au ieșit pe hol, ulterior fiind sesizat Serviciul Național Unic Apel de Urgență. Partea vătămată T.l.J. a fost transportată cu o ambulanță, inițial, la Unitatea de Primire a Urgențelor și apoi internată la în Spitalul Clinic de Pneomoftiziologie L.D., cu diagnosticul „Plagă toracică parascapulară stângă, penetrantă. Hemopneumotorace stâng. Plăgi braț drept. Afirmativ agresiune”. Partea vătămată T.l.J. a rămas internată, până la data de 28 februarie 2012, în secția de chirurgie toracică a unității sanitare.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. l281/ll/a/33 din 23 februarie 2012 al I.M.L. Cluj-Napoca, partea vătămată T.l.J., la data examinării obiective, prezenta „Latero-cervical drept excoriație liniară antero-posterioară de 2,5 cm, acoperită cu fină crustă sero-hematică, brațul drept, din cauza drenajului aspirativ. Drenaj aspirativ hemitorace stâng”. În concluzii aceluiași raport de constatare medico-legală se arată că partea vătămată T.l.J. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă cu corp tăietor - înțepător, leziunile necesită pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Cu toate că inculpatul A.Z. a recunoscut faptul că în cursul serii de 22 februarie 2012 a acționat din dorința de a se răzbuna pe partea vătămată, urmare a unui incident mult anterior datei de 22 februarie 2012, sens în care, anterior deplasării la locuința părții vătămate T.l.J.

(în condițiile în care în cursul amiezii aceleiași zile a luat la cunoștință locul unde partea vătămată domiciliază), după ce s-a înarmat cu cuțitul, iar apoi, după ce aceasta i-a deschis ușa, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, a negat faptul că ar fi acționat cu intenția de a suprima viața victimei, fără a putea oferi o explicație plauzibilă asupra motivului pentru care a ales să se înarmeze cu cuțitul și nu a ales o altă modalitate de „a se răzbuna”.

În condițiile în care luarea hotărârii de a se răzbuna a premers cu o anumită perioadă de timp săvârșirea faptei și inculpatul a efectuat acțiuni concrete de pregătire a comiterii faptei, sens în care s-a deplasat la propria-i locuință, apoi în cursul serii s-a înarmat cu cuțitul, s-a deplasat la locuința victimei și, sub un pretext oarecare, a determinat-o pe aceasta să deschidă ușa apartamentului, pentru ca apoi imediat să aplice victimei mai multe lovituri cu cuțitul, cu intensitate, în urma cărora i-a cauzat leziuni părții vătămate în zona latero-cervicală, toracică (plagă penetrantă), zone vitale a le o corpului, respectiv în zona brațului drept, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă de a suprima viața victimei, fapta fiind premeditată.

La termenul de judecată din data de 07 iunie 2012, înainte de declanșarea cercetării judecătorești inculpatul A.Z. a declarat că recunoaște în totalitate învinuirea adusă de organele de urmărire penală și că dorește ca judecata să aibă loc pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea și a altor mijloace de probă. Față de poziția procesuală a inculpatului A.Z., instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și procedând la o analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv: referat cu propunere de trimitere; proces-verbal; procese-verbale; proces-verbal de recunoaștere după planșă foto și planșă foto; raport de constatare medico-legală nr. 1281/1 l/a/33 a I. M.L.

Cluj-Napoca; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; ordonanțe de delegarea a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.C.; proces-verbal de examinare și ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată T.l.J. și planșe foto ; raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat ; proces-verbal de căutare și planșe foto; dovadă de predare; procese-verbale întocmite cu ocazia vizionării înregistrărilor video a camerelor de luat vederi și planșe foto; declarațiile părții vătămate T.l. J.; adresă de constituire parte civilă a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie L.D. și decontul de plată; declarațiilor martorilor R. S., R.L.

L., G.T., L.C.D., T.S.L., S. L., D.F., V.M., declarațiile martorilor asistenți G. R. N. , T.V., T.l., G.A.E., H.l., T.l.; declarațiile inculpatului A.Z. , instanța de judecată apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului A.Z. de către organele de urmărire penală este stabilită și din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă starea de fapt reținută în rechizitoriu, expusă mai sus precum și vinovăția inculpatului. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A.Z., care în cursul serii de 22 februarie 2012, în baza unei rezoluții infracționale anterioare de a se răzbuna pe partea vătămată T.l.J.

și după ce a aflat unde locuia partea vătămată, s-a înarmat cu un cuțit iar apoi s-a deplasat la locuința părții vătămate și după ce aceasta i- a deschis ușa i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, cu intensitate, în zona toracelui și în zona latero-cervicală, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de judecată a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele de pedeapsă astfel cum acestea au fost reduse conf.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 20 C. pen., consecințele faptei comise asupra părții vătămate, persoana inculpatului, care a intrat în repetate rânduri în conflict cu legea penală, fiind chiar recidivist, și care a recunoscut și regretat comiterea faptei. Astfel, tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., apreciind că acest cuantum de pedeapsă este în măsură să asigure scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Prin Sentința penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda (definitivă prin neapelare la data de 16 februarie 2010), inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 3 luni, astfel că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.

Infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză fiind comisă înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală sus indicată, în temeiul art. 86 4 C. pen., instanța a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 16 februarie 2010 prin neapelare și a adăugat această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen.

În baza art. 174, art. 175 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a ll-a, art. 65 și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 24 februarie 2012 și până la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului A.Z. apreciind că temeiurile de fapt și de drept care au impus dispunerea acestei măsuri preventive se mențin și în prezent și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut că partea vătămată T. l.J. nu s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând însă ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă orientată înspre maximul special pentru fapta săvârșită, iar Spitalul Clinic de Pneomoftiziologie L.D. Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă cu suma de 1.322,50 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate în perioada 23 februarie - 28 februarie 2012, în cadrul Secției de Chirurgie Toracică a unității. Pe cale de consecință, instanța de judecată a constatat că partea vătămată T. l.J. cu domiciliul în Germania, Nurnberg, str. Daimler, EG bei Fotopoulus, cod poștal 90441, nu a formulat pretenții civile în cauză și, apreciind întemeiate pretențiile civile formulate, în baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE L.D. Cluj - Napoca, cu sediul în loc. Cluj - Napoca, str. B.P. Hașdeu, jud. Cluj și a obligat pe inculpatul A.Z. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1322, 50 lei în favoarea acestei părți civile. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.Z. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.Z. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului Cluj - d-lui av.

T.O. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie redusă pedeapsa aplicată acestuia. În motivele de apel inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu a arătat că a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., dând o declarație în acest sens, iar cererea sa a fost considerată admisibilă, astfel că limitele de pedeapsă pentru fapta reținută în sarcina inculpatului sunt cuprinse între 5 ani și 8 ani și 4 luni închisoare. Cu toate acestea, instanța a considerat că pedeapsa ce i se cuvine inculpatului este cea îndreptată spre maxim, respectiv 8 ani închisoare.

Inculpatul a mai arătat că atitudinea sa sinceră încă din primele declarații, poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă judiciară și limitele de pedeapsă să fie coborâte sub minimul special de 5 ani. Având în vedere că maximul este de 8 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa de 8 ani aplicată inculpatului este exagerată raportat la persoana acestuia. Prin decizia penală nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.Z. împotriva sentinței penale nr. 220 din 7 iunie 2012 pronunțată în dosar nr. 3171/117/2012 al Tribunalului Cluj. Pentru a hotărî astfel, a reținut că solicitarea inculpatului privind reținerea în favoarea sa și a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., pe motiv că a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nu este întemeiată.

S-a mai constat că reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., nu înlătură aplicarea în cauză și a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., însă raportat la modalitatea de comitere a faptei, respectiv în baza unei rezoluții infracționale anterioare întemeiată pe un motiv de răzbunare față de partea vătămată, acesta s-a înarmat cu un cuțit, s-a deplasat la locuința părții vătămate, iar când aceasta din urmă i-a deschis ușa, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu acel cuțit, cauzându-i leziunile descrise în actele medico-legale, de unde rezultă că inculpatul și-a conceput un plan în detaliu anterior comiterii faptei și a luat măsuri pentru a aduce la îndeplinire acest plan, în sensul de a suprima viața părții vătămate, însă acesta fapt nu a fost îndeplinit, datorită modalității în care partea vătămată s-a apărat și nu datorită comportamentului inculpatului.

Totodată, s-a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de un an și 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, iar infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă în perioada termenului de supraveghere a executări pedepsei menționate mai sus, motiv pentru care în baza art. 86 4 C. pen., instanța de fond a revocat suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare în regim de detenție, cu interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

Potrivit fișei de cazier privind pe inculpat acesta a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare condiționată potrivit art. 110 C. pen., pe timp de 2 ani pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt calificat în timpul minorității. Tot din fișa de cazier privind pe inculpat rezultă că acesta a fost sancționat administrativ de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat . Împotriva deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs inculpatul A.Z. invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 3171/117/2012. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei. La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

, dar și împrejurarea că a fost lezată valoarea cea mai de preț apărată de legea penală și anume viața persoanei, tentativa la omor săvârșindu-se asupra părții vătămate T.l.J., prin aplicarea mai multor lovituri cu cuțitul, cu intensitate mare în zona toracelui și latero-cervicală, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale. În egală măsură s-a ținut cont și de persoana inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie iar potrivit fișei de cazier privind pe inculpat acesta a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare condiționată potrivit art. 110 C. pen., pe timp de 2 ani pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt calificat în timpul minorității cât și faptul că acesta a fost sancționat administrativ de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.

Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reținute de instanța de apel și instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 8 ani închisoare reținută în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 1 C. proc.

pen., pedeapsă care în temeiul art. 86 4 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 16 februarie 2010 prin neapelare și s-a adăuga această pedeapsă la cea aplicată prin sentința instanței de fond, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, respectiv fapta inculpatului conducând la punerea în primejdie a vieții părții vătămate, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.

Astfel, Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reținută deja în sarcina inculpatului, pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei stabilit de textul incriminator. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul A.Z. împotriva deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 13 septembrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul A.Z. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Z. împotriva deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 13 septembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2012.