ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2822/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2822/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 220 din 07 iunie 2012 pronunțată

de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 3171/117/2012, în temeiul art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.Z. la

pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat.

În temeiul art.

86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de un an și 3 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală

nr.

42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 16

februarie 2010 prin neapelare și adaugă această pedeapsă la cea aplicată prin

prezenta, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 9 ani și 3 luni

închisoare.

În temeiul art.

71C.pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei

drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a C. pen.

În baza art. 175

C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a ll-a, art. 65 și art.

66

C.

pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale

exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective

publice.

În temeiul art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reținerii

și al arestării

preventive începând cu data de 24 februarie 2012 și până la zi.

În temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului.

S-a constatat că

partea vătămată T.l.J.

nu

a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 si urm. C. civ., a fost admisă

acțiunea civilă formulată de către

partea civilă Spitalul Clinic de

Pneumoftiziologie

L.D. Cluj - Napoca,

și obligat

inculpatul A.Z. la plata despăgubirilor

civile în cuantum de 1322, 50

lei în favoarea acestei părți civile.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.Z.

În temeiul art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.Z. la plata

cheltuielilor

judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei, din care suma de 200

lei reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondul special al

Ministerului Justiției, Baroului Cluj -

d-lui av. T.O.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că la începutul lunii februarie

2012, fără a preciza cu exactitate

data, potrivit propriei susțineri, inculpatul A.

Z. în timp ce se deplasa cu un autobuz înspre locuința sa situată pe

B-dul Muncii

din mun. Cluj-Napoca,

urmare a atitudinii necuviincioase pe care a avut-o față de o

persoană de sex feminin, ar fi fost agresat de

către persoana de sex masculin care o

însoțea.

Datorită acestui

fapt, inculpatul A.Z. a luat hotărârea ca atunci când va

reîntâlni acea persoană de sex feminin

să se răzbune, respectiv să suprime viața acesteia.

La data de 22

februarie 2012, inculpatul A.Z. a aflat, în mod întâmplător, adresa

la care locuia

partea vătămată T.l.J., în următoarele împrejurări:

În timp ce se

afla la locuința sa unde locuiesc și martorii R.S., R.

L.L. și minorii L.D.

și R.C., cel dintâi martor i-a

solicitat ajutorul pentru a transporta obiecte de

mobilier vechi, urmând a fi folosite la

încălzirea locuinței. De menționat faptul că martorii D.F.

și V.M., i-au oferit martorului R.S. piesele de mobilier, deoarece martorul D.F.

a

fost proprietarul

apartamentului cu nr. 49, situat pe str. Fabricii și dorea să elibereze

apartamentul de obiectele care nu-i foloseau.

Astfel

inculpatul A.Z. împreună cu martorii R.S., R.

L.L. și minorul L.D., în jurul

amiezii zilei de 22 februarie 2012 s-au

deplasat cu o căruță la imobilul situat pe str.

Fabricii. Apoi au urcat toți patru la

etajul doi al blocului, la apartamentul cu nr. 49, al

cărui proprietar a fost martorul D.

F., loc de unde au început să transporte obiectele de

mobilier indicate de către

martor.

Pentru că ar fi fost apostrofați de

către un locatar al imobilului, inculpatul și

martorii

R.L.L. și R.S., s-au hotărât să dezmembreze

piesele de mobilier, urmând ca apoi acestea să fie aruncate pe geamul

situat la capătul

holului. Conform

înțelegerii, martorii R.S. și R.L.L. au

coborât din imobil, îndreptându-se înspre locul unde staționa căruța

pentru a încărca mobilierul ce urma să fie aruncat pe geam de inculpatul A.Z.

și minorul L.

D.

Ulterior acestui moment, în timp ce

inculpatul A.Z. se afla singur pe hol, a observat-o pe partea vătămată T.l.J. ieșind

din apartamentul cu nr. 34 și asigurând ușa, deplasându-se apoi pe hol și

trecând prin dreptul său în momentul în care partea vătămată T.l.J. a trecut

prin dreptul său, inculpatul A.Z., potrivit propriei declarații, a crezut că

este una și aceeași persoană cu cea față de care, în urmă cu puțin timp, a avut

o atitudine necuviincioasă în mijloacele de transport în comun și față de care

a luat la acea dată hotărârea să se răzbune. Atunci s-a hotărât, pentru că a

observat apartamentul în care locuia partea vătămată, să revină ulterior

„pentru a o bate”.

După ce inculpatul A.Z. împreună cu

minorul L.D. au

aruncat toate obiectele de

mobilier și acestea au fost încărcate în căruță de către martorii

R.S. și R.L.L., inculpatul s-a despărțit de

ceilalți și, potrivit propriei susțineri, s-a deplasat la hipermarketul R.,

unde a rămas până în cursul după-amiezii aceleiași zile. Ulterior, inculpatul A.Z.

s-a deplasat la locuința sa, unde s-a odihnit câteva ore pentru ca apoi, în

jurul orelor 21:00, să se înarmeze cu un cuțit cu o

lamă de aproximativ

10 cm.

Pentru a nu fi

observat că are asupra sa cuțitul, inculpatul A.Z. l-a ascuns

în buzunarul

pantalonilor pe care-i purta și apoi a ieșit din locuință, îndreptându-se

înspre

imobilul situat pe

str. Fabricii.

Înainte de a

intra în imobil, tocmai pentru a avea un pretext pentru a dialoga cu

partea vătămată

T.l.J., inculpatul A.Z. a luat asupra sa un preț de 2

litri etichetat „F.F.” Având în mână

pet-ul, inculpatul a urcat la etajul doi al

blocului,

a traversat holul și s-a îndreptat înspre ultimul apartament situat pe partea

dreaptă în apropierea geamului, loc unde a

observat, în jurul amiezii, că locuia partea

vătămată.

Inculpatul A.Z.

a bătut la ușă și după ce partea vătămată T.l.

J. a deschis-o, inculpatul i-a

solicitat părții vătămate să-i dea în recipient apă. Partea

vătămată T.l.J. a

dat curs solicitării inculpatului, sens în care i-a luat din

mână pet-ul,

solicitându-i inculpatului să aștepte. Apoi, partea vătămată T.l.

J. a închis și a

asigurat ușa, s-a îndreptat înspre bucătăria apartamentului, a umplut

recipientul cu apă și a revenit la

ușă, deschizând-o.

Partea vătămată T.l.J. i-a dat apoi

recipientul inculpatului, acesta I-a luat, însă imediat s-a împins puternic în

ușă, a scos cuțitul din buzunarul pantalonilor și a început să „aplice lovituri

părții vătămate. Potrivit susținerii părții vătămate T.l.J., inițial, a simțit

o durere intensă în

partea stângă a spatelui,

fără să conștientizeze cu ce anume a fost lovită. Apoi a depus

eforturi pentru a părăsi apartamentul și a alarma

vecinii, însă, inculpatul continua să-i

aplice lovituri cu cuțitul. Doar în momentul în care partea vătămată T.l.J.

a

început să strige pentru a solicita

ajutorul celorlalți locatari, inculpatul A.Z. a încetat actul de agresiune

asupra sa și a fugit din imobil. La ieșirea din bloc, inculpatul

A.Z. s-a îndreptat înspre Bd. Muncii, nu înainte

de a arunca, în apropierea

imobilului,

recipientul cu apă. Apoi s-a deplasat în fugă pe Bd. Muncii, a traversat

carosabilul și s-a îndreptat înspre livada

„Steluța”, pentru a reveni la locuință. Pe traseul parcurs înspre locuință,

inculpatul susține că a aruncat cuțitul în grădina imobilului cu nr.

7

de pe Bd. Muncii. Cu toate că în cursul urmăririi penale s-au întreprins de

către

organele de cercetare penală demersuri

pentru găsirea cuțitului, acestea au rămas fără

rezultat.

Urmare a strigătului de alarmare al

părții vătămate, o parte din locatarii

apartamentelor

au ieșit pe hol, ulterior fiind sesizat Serviciul Național Unic Apel de

Urgență. Partea vătămată T.l.J. a fost

transportată cu o ambulanță, inițial,

la Unitatea de Primire a

Urgențelor și apoi internată la în Spitalul Clinic de

Pneomoftiziologie L.D., cu diagnosticul „Plagă toracică parascapulară

stângă,

penetrantă. Hemopneumotorace

stâng. Plăgi braț drept. Afirmativ agresiune”.

Partea vătămată T.l.J. a rămas internată, până la data de 28 februarie

2012, în

secția de chirurgie toracică a unității sanitare.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală nr. l281/ll/a/33 din 23 februarie 2012

al

I.M.L.

Cluj-Napoca, partea vătămată T.l.J., la data

examinării obiective, prezenta

„Latero-cervical drept excoriație liniară antero-posterioară

de 2,5 cm, acoperită

cu fină crustă sero-hematică, brațul drept, din cauza drenajului aspirativ. Drenaj

aspirativ hemitorace stâng”. În concluzii aceluiași raport de

constatare

medico-legală se arată că partea vătămată T.l.J. prezintă leziuni

traumatice care

s-au putut produce prin lovire activă cu corp tăietor - înțepător, leziunile

necesită pentru vindecare 17-18 zile

îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

Cu toate că

inculpatul A.Z. a recunoscut faptul că în cursul serii de

22 februarie 2012

a acționat din dorința de a se răzbuna pe partea vătămată, urmare a unui

incident mult

anterior datei de 22 februarie 2012, sens în care, anterior deplasării la

locuința părții vătămate T.l.J. (în condițiile în care în cursul amiezii

aceleiași zile a

luat la cunoștință locul unde partea vătămată

domiciliază), după ce s-a înarmat cu cuțitul,

iar apoi, după ce aceasta i-a

deschis ușa, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, a negat

faptul că ar fi acționat cu intenția

de a suprima viața victimei, fără a putea oferi o

explicație plauzibilă asupra motivului pentru care a ales să se înarmeze

cu cuțitul și nu a

ales o altă modalitate de „a se răzbuna”.

În condițiile în

care luarea hotărârii de a se răzbuna a premers cu o anumită

perioadă de timp

săvârșirea faptei și inculpatul a efectuat acțiuni concrete de pregătire a

comiterii faptei,

sens în care s-a deplasat la propria-i locuință, apoi în cursul serii s-a

înarmat cu cuțitul, s-a deplasat la

locuința victimei și, sub un pretext oarecare, a determinat-o pe aceasta să

deschidă ușa apartamentului, pentru ca apoi imediat să

aplice victimei mai multe lovituri cu cuțitul, cu intensitate, în urma

cărora i-a cauzat leziuni

părții vătămate în zona latero-cervicală,

toracică (plagă penetrantă), zone vitale a le

o

corpului, respectiv în zona brațului

drept, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție

directă de a

suprima viața victimei, fapta fiind premeditată.

La termenul de

judecată din data de 07 iunie 2012, înainte de declanșarea cercetării

judecătorești

inculpatul A.Z. a declarat că recunoaște în totalitate învinuirea

adusă de organele

de urmărire penală și că dorește ca judecata să aibă loc pe baza

mijloacelor de

probă administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea și a altor

mijloace de probă.

Față de poziția

procesuală a inculpatului A.Z., instanța a constatat

incidența în

cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și procedând la o

analiză a mijloacelor

de probă administrate în faza de urmărire penală

respectiv: referat cu propunere de

trimitere;

proces-verbal; procese-verbale; proces-verbal de recunoaștere după planșă foto

și planșă foto; raport de constatare medico-legală nr. 1281/1 l/a/33 a I.

M.L. Cluj-Napoca; proces-verbal de cercetare la

fața locului și

planșe foto;

ordonanțe de delegarea a lucrătorilor de poliție judiciară

din cadrul

I.P.J. Cluj - S.I.C.; proces-verbal de examinare și ridicare a

obiectelor de îmbrăcăminte purtate de partea

vătămată T.l.J. și planșe foto

; raport de constatare tehnico-științifică

asupra comportamentului simulat

; proces-verbal

de căutare și planșe foto; dovadă de predare; procese-verbale întocmite cu

ocazia vizionării înregistrărilor video a camerelor de

luat vederi și planșe foto; declarațiile părții

vătămate T.l.

J.; adresă de constituire parte civilă a Spitalului Clinic

de

Pneumoftiziologie L.D. și decontul de

plată; declarațiilor martorilor

R.

S., R.L.

L., G.T., L.C.D., T.S.L., S.

L., D.F., V.M., declarațiile

martorilor

asistenți

G.

R.

N.

,

T.V., T.l., G.A.E., H.l., T.l.;

declarațiile inculpatului A.Z.

, instanța de

judecată apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului A.Z. de către

organele de urmărire penală este stabilită și

din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă starea de fapt

reținută în rechizitoriu,

expusă mai sus precum și vinovăția

inculpatului.

În drept, s-a

reținut că fapta inculpatului A.Z., care în cursul serii

de 22 februarie

2012, în baza unei rezoluții infracționale anterioare de a se răzbuna pe partea

vătămată T.l.J. și după

ce a aflat unde locuia partea vătămată, s-a

înarmat

cu un cuțit iar apoi s-a deplasat la locuința părții vătămate și după ce

aceasta i-

a deschis ușa i-a aplicat

mai multe lovituri cu cuțitul, cu intensitate, în zona toracelui și

în

zona latero-cervicală, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile

de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, întrunește

elementele constitutive infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută

și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1)

lit. a) C. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de

judecată a avut

în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.

72

C.

pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele de

pedeapsă

astfel cum acestea au fost reduse conf. art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. și art. 20 C. pen.,

consecințele faptei comise asupra părții vătămate,

persoana inculpatului, care a intrat în

repetate rânduri în conflict cu legea penală, fiind

chiar recidivist, și care a recunoscut și

regretat

comiterea faptei.

Astfel, tribunalul a aplicat

inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

C. pen., art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., apreciind că

acest cuantum de pedeapsă este în măsură să asigure scopurile

pedepsei

prevăzute de art. 52 C. pen.

Prin Sentința

penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda (definitivă prin

neapelare la data de 16 februarie

2010), inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare

cu suspendarea

executării pedepsei

sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 3 luni, astfel

că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 37 lit. a)

C. pen.,

privind recidiva postcondamnatorie.

Infracțiunea

pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză

fiind comisă

înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală sus

indicată,

în temeiul art. 86

4

C. pen., instanța a dispus revocarea suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani și 3 luni închisoare aplicată

prin Sentința

penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la

data de 16 februarie 2010 prin

neapelare și a adăugat această pedeapsă la cea aplicată

prin prezenta, inculpatul

urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani și 3 luni

închisoare.

În temeiul art.

71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei

drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a C. pen.

În baza art. 174, art. 175 C. pen.,

art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a ll-a, art. 65 și art. 66 C. pen.,

s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în

autoritățile publice

sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive

începând cu data de 24 februarie 2012 și până la zi.

În temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului A.Z.

apreciind că temeiurile de fapt și de drept care au impus dispunerea acestei

măsuri preventive se mențin și în prezent și impun în continuare

privarea inculpatului de libertate.

Sub aspectul

laturii civile a cauzei instanța a reținut că partea vătămată T.

l.J. nu s-a

constituit parte civilă în cauză, solicitând însă ca inculpatului să i se

aplice o pedeapsă

orientată înspre maximul special pentru fapta săvârșită, iar Spitalul

Clinic de

Pneomoftiziologie L.D. Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă cu

suma de 1.322,50 lei, reprezentând

valoarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate în perioada 23

februarie - 28 februarie 2012, în cadrul Secției de Chirurgie Toracică a

unității.

Pe cale de

consecință, instanța de judecată a constatat că partea vătămată T.

l.J. cu

domiciliul în Germania, Nurnberg, str. Daimler, EG bei Fotopoulus,

cod poștal 90441, nu a formulat

pretenții civile în cauză și, apreciind întemeiate

pretențiile civile formulate, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 și urm.

C. civ.,

a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă SPITALUL CLINIC DE

PNEUMOFTIZIOLOGIE L.D. Cluj - Napoca, cu sediul în loc. Cluj - Napoca,

str. B.P. Hașdeu, jud. Cluj și a obligat pe inculpatul A.Z. la plata

despăgubirilor civile în cuantum de 1322, 50 lei

în favoarea acestei părți civile.

În temeiul art. 7

alin. (1) din Legea nr. 76/2008 instanța a dispus prelevarea de probe

biologice de la inculpatul A.Z.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul A.Z. la plata

cheltuielilor

judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei, din care suma de 200

lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondul

special al Ministerului Justiției, Baroului Cluj - d-lui av. T.O.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel inculpatul prin care a solicitat

admiterea

apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să-i fie redusă pedeapsa aplicată acestuia.

În motivele de

apel inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu a arătat că a

recunoscut

săvârșirea infracțiunii și a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen.,

dând o declarație în acest sens, iar cererea sa a fost

considerată admisibilă, astfel că

limitele de pedeapsă pentru fapta reținută în sarcina inculpatului

sunt cuprinse între 5 ani

și

8 ani și 4 luni închisoare.

Cu toate

acestea, instanța a considerat că pedeapsa ce i se cuvine inculpatului

este cea îndreptată spre maxim,

respectiv 8 ani închisoare.

Inculpatul a mai

arătat că atitudinea sa sinceră încă din primele declarații, poate fi reținută

ca o circumstanță atenuantă judiciară și limitele de pedeapsă să fie coborâte

sub

minimul special de 5

ani.

Având în vedere

că maximul este de 8 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa de 8 ani

aplicată

inculpatului este exagerată raportat la persoana acestuia.

Prin decizia penală nr. 130/A/2012 din

11 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj,

secția penală

și de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.Z.

împotriva

sentinței penale nr. 220 din 7 iunie 2012 pronunțată în dosar nr. 3171/117/2012

al Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că

solicitarea inculpatului privind reținerea în favoarea sa și a circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., pe motiv că a recunoscut săvârșirea

infracțiunii, nu este întemeiată.

S-a mai constat

că reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., nu înlătură

aplicarea în

cauză și a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., însă raportat la

modalitatea de comitere a faptei,

respectiv

în baza unei rezoluții infracționale anterioare întemeiată pe un motiv de

răzbunare față de partea vătămată, acesta s-a înarmat cu un cuțit, s-a deplasat

la

locuința părții vătămate, iar când

aceasta din urmă i-a deschis ușa, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu

acel cuțit, cauzându-i leziunile descrise în actele medico-legale, de

unde rezultă că inculpatul și-a conceput un plan

în detaliu anterior comiterii faptei și a

luat măsuri pentru a aduce la îndeplinire acest plan, în sensul de a

suprima viața părții

vătămate, însă acesta fapt nu a fost îndeplinit,

datorită modalității în care partea vătămată s-a apărat și nu datorită

comportamentului inculpatului.

Totodată, s-a

reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie

față de pedeapsa

de un an și 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 42

din 27 ianuarie

2010 a Judecătoriei Turda, pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere pe

durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, iar infracțiunea din

prezenta cauză a

fost comisă în perioada termenului de supraveghere a executări

pedepsei

menționate mai sus, motiv pentru care în baza art. 86

4

C. pen.,

instanța de fond a

revocat

suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, care a fost

cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului în

prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 9 ani și 3 luni

închisoare în regim de detenție, cu interzicerea

drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei.

Potrivit fișei de

cazier privind pe inculpat acesta a fost condamnat la pedeapsa de

un an închisoare

cu suspendare condiționată potrivit art. 110 C. pen., pe timp de 2 ani pentru

săvârșirea unei infracțiunii de furt

calificat în timpul minorității.

Tot din fișa de

cazier privind pe inculpat rezultă că acesta a fost sancționat

administrativ de

mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat

.

Împotriva

deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, a declarat recurs inculpatul A.Z. invocând motivul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei stabilite în

sarcina inculpatului.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 3171/117/2012.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivul de recurs invocat, cât și din

oficiu, ambele

hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că

instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt

și

au

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator

administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică

corespunzătoare, precum și

o

corectă individualizare a pedepsei.

La

individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de fond a

luat în

considerare criteriile

generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

, dar și împrejurarea că a fost lezată valoarea

cea mai de preț apărată de legea

penală

și anume viața persoanei, tentativa la omor săvârșindu-se asupra părții

vătămate

T.l.J., prin aplicarea mai

multor lovituri cu cuțitul, cu intensitate mare în zona

toracelui și latero-cervicală, cauzându-i leziuni

corporale vindecabile în 17-18 zile de

îngrijiri medicale.

În egală măsură

s-a ținut cont și de persoana inculpatului care a săvârșit fapta în

stare de recidivă

postcondamnatorie iar potrivit fișei de cazier privind pe inculpat acesta

a fost condamnat

la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare condiționată potrivit

art. 110 C. pen.,

pe timp de 2 ani pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt calificat în

timpul minorității cât și faptul că acesta a fost sancționat administrativ de

mai multe ori pentru

comiterea

unor infracțiuni de furt calificat.

Înalta Curte constată că nu se impune

a se acorda o eficiență mai mare

dispozițiilor

generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reținute de instanța de

apel

și instanța de fond la

individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanțe au

examinat, în mod

judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de

individualizare

judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 8 ani închisoare

reținută în

sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20

C. pen., raportat la

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.,

pedeapsă care în temeiul art. 86

4

4 C. pen., s-a revocat suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicată

prin Sentința

penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la

data de 16 februarie 2010 prin

neapelare și s-a adăuga această pedeapsă la cea aplicată

prin sentința instanței de fond,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 3 luni

închisoare, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al

infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a

accentuat ca

urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, respectiv fapta inculpatului

conducând la

punerea în primejdie a vieții părții vătămate, astfel că o nouă cenzură cu

privire la individualizarea pedepsei

nu se mai impune.

Astfel, Înalta

Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea

principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul

socio-moral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea

pedepsei reținută deja

în sarcina inculpatului, pedeapsă orientată spre minimul

special al pedepsei stabilit de

textul incriminator.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul

declarat de

inculpatul A.Z. împotriva deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va deduce din

pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 februarie 2012 la

13 septembrie

2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul A.Z. va fi

obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.Z.

împotriva

deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția

penală

și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 13 septembrie

2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie

2012.