ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4039/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 296 din 25 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2869/117/2010, în temeiul art. 20, art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, patru copii minori, stagiul militar satisfăcut, recidivist, la pedeapsa de: 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 414 din 20 iunie 2007 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 03 iulie 2007 prin neapelare și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de: 10 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 03 martie 2010 și până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.A. și a obligat inculpatul V.I. la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.A., în sumă de 1000 RON reprezentând daune morale.

S-a constatat că Spitalul Municipal Turda nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată S.A. a corpului delict - furca - precum și către inculpat a obiectelor de îmbrăcăminte, existente în camera de corpuri delicte a I.P.J. Cluj și s-a atras atenția acestora să le păstreze până la rămânerea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1200 RON din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului Cluj.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că partea vătămată S.A. locuiește în satul Gligorești, în imobilul aparținând martorului H.C., pe care îl ajută la muncile gospodărești. Acest imobil este situat în vecinătatea casei aparținând inculpatului V.I.

La începutul anului 2010, partea vătămată a împrumutat de la fiul inculpatului, martorul V.I. jr., un telefon mobil, urmând ca în schimbul acestuia partea vătămată să-i dea fân la animale.

La data de 02 martie 2010, martorul V.I. jr. s-a dus la imobilul locuit de partea vătămată, care tocmai dădea siloz la animale cu o furcă, și i-a cerut acestuia să-i dea fân la cal, în schimbul telefonului mobil remis anterior. Partea vătămată a refuzat, considerând că a fost plătită contravaloarea telefonului cu fânul remis până în acel moment.

În timp ce partea vătămată și martorul V.I. jr. discutau, a intervenit inculpatul V.I. care a început să se certe cu partea vătămată și chiar să arunce cu pietre în direcția acesteia.

Partea vătămată a îndreptat furca înspre inculpat însă acesta a smuls-o din mâinile părții vătămate după care i-a aplicat mai multe lovituri cu partea metalică de la furcă. Atunci când inculpatul a smuls furca de la partea vătămată, din greșeală l-a lovit în picior pe fiul său, martorul V.I. jr.

În urma loviturilor primite, partea vătămată S.A. a încercat să se retragă însă a fost urmat de către inculpat, care i-a mai aplicat părții vătămate câteva lovituri cu partea metalică a furcii, în zona capului. În urma acestor lovituri, partea vătămată a căzut la pământ ajungând în stare de inconștiență. Partea vătămată a rămas în aceeași stare până la sosirea cadrelor medicale, după 15 - 20 de minute de la incident.

Partea vătămată S.A. a fost transportată de urgență la Spitalul Municipal Turda unde a fost supusă de urgență unor intervenții chirurgicale.

Din concluziile Raportului de constatare din 03 martie 2010 a I.M.L. Cluj-Napoca rezultă că partea vătămată S.A. prezenta la data examinării leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp înțepător (posibil furcă), leziunile au necesitat 15 - 16 zile îngrijiri medicale și că acestea au pus în primejdie viața părții vătămate, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util.

Nu a fost reținută apărarea inculpatului în sensul că a comis fapta ca urmare a loviturii aplicate de partea vătămată fiului său, întrucât nici un martor nu susține o astfel de modalitate de derulare a evenimentelor. Dimpotrivă, martorii audiați au arătat că partea vătămată nu l-a lovit nici pe martorul V.I. jr., că acesta a fost lovit de inculpat în timp ce lua furca din mâinile părții vătămate, și nici pe inculpatul V.I. De asemenea, nu au fost primite concluziile inculpatului, prin avocatul din oficiu, în sensul că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 72 lit. a) C. pen., ori art. 44 alin. (3) C. pen. întrucât, față de cele de mai sus expuse, nu s-a dovedit existența unui atac din partea părții vătămate. Atitudinea manifestată de partea vătămată, care, potrivit declarației martorului C.D., a ținut la un moment dat furca îndreptată înspre inculpat, nu poate fi apreciată ca fiind un atac, în sensul art. 44 C. pen., nefiind însoțită și de gesturi agresive, și care, oricum, putea fi înlăturată în alt mod, nefiind necesară comiterea vreunei fapte penale din partea inculpatului pentru a o putea înlătura.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului V.I. astfel cum s-a arătat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen., art. 174 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V.I., care a criticat-o pentru netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală și reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 104/A/2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținându-se că fapta inculpatului a primit o încadrare juridică corectă, probele administrate, dovedind că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă de a ucide, având în vedere zonele vizate și intensitatea loviturilor aplicate victimei. Sub aspectul individualizării pedepsei s-a apreciat că au fost respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., în condițiile în care inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.I., care a reiterat criticile formulate în apel, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen. și solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. și reducerea pedepsei.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și în conformitate cu disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Prima critică formulată de inculpat, prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală vizează cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. și este nefondată.

Materialul probator administrat a dovedit că inculpatul a acționat cu intenția cel puțin indirectă, de a suprima viața victimei și nu doar de a-i produce acestuia o vătămare.

Calificarea intenției indirecte de a ucide este demonstrată de zona vizată (capul și pieptul părții vătămate), intensitatea loviturilor aplicate care, conform raportului medical au pus în primejdie viața victimei, obiectul folosit, apt de a ucide (loviturile au fot aplicate cu partea metalică a unei furci).

La toate acestea se adaugă diferența de vârstă și de statură între inculpat și prostituată, primul fiind cel avantajat.

Toate aceste aspecte conturează tentativa la infracțiunea de omor, corect reținută în sarcina inculpatului.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, vizând individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondat.

Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare însă, făcându-se aplicarea art. 83 C. pen., acestuia i s-a revocat suspendarea condiționată a executării unei pedepse anterioare de 3 ani închisoare, astfel că acesta urmează să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală și că, deși a beneficiat de clemență, nu a înțeles să respecte ordinea de drept, perseverând în activitatea infracțională și săvârșind o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare, fac ca solicitarea sa de reducere a pedepsei să nu poată fi primită.

Pentru aceste considerente Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

Conform art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocat oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 27 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 3 martie 2010, la 12 noiembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN