ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1151/2005

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 921

din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj, inculpatul P.A. a fost

condamnat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

4

C.

pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371/2003 a Judecătoriei

Gherla urmând ca inculpatul să execute alături cele două pedepse, rezultând

pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 martie

2004 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea unui briceag de 7 cm., cu brățară de plastic

neagră.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 14.461.378 lei, cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a

sentinței până la data efectuării plății, către C.A.S. Cluj.

A mai fost obligat

inculpatul la 7.000.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea

civilă A.L.I.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-a reținut că în

seara de 5 martie 2004, pe stradă, a aplicat părții vătămate A.L.I. o lovitură

de cuțit în regiunea toracică dreaptă, cauzându-i leziuni care i-au pus viața

în primejdie.

Prin decizia penală nr. 353

din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins ca tardiv apelul declarat

de inculpat reținând că în speță termenul de apel a început să curgă la 25

noiembrie 2004, când i s-a comunicat copia dispozitivului sentinței și a

expirat la 6 decembrie 2004, astfel încât apelul declarat la 16 decembrie 2004

a fost promovat după expirarea termenului prevăzut de lege.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că a formulat apel în termen.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă că instanța de apel a reținut eronat că sentința a fost

comunicată inculpatului la 25 noiembrie 2004 și că apelul a fost declarat la 16

decembrie 2004.

Astfel dovada de comunicare

din 25 noiembrie 2004, nu este semnată de inculpat. În schimb la dosar se află

o altă dovadă de comunicare din 11 decembrie 2004, care este semnată de

inculpat care a menționat și faptul că declară apel.

Așa fiind, Curtea reține că,

sentința a fost comunicată inculpatului la 11 decembrie 2004, dată la care

acesta a și formulat apel.

În consecință se constată

existența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen., astfel încât recursul va fi admis și conform art. 385

15

alin.

(2) lit. c) C. proc. pen., se va trimite cauza la Curtea de Apel Cluj pentru ca

această instanță să soluționeze pe fond apelul declarat de inculpat.

Se va menține starea de

arest a inculpatului.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 353 din 21 decembrie 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza pentru judecarea apelului la Curtea de Apel

Cluj.

Menține starea de arest a

inculpatului.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2005.