- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 27 iunie 2003
Decizia nr. 3106/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 672/2002 a Tribunalului Constanța
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 672 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Constanța, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul P.C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.ȘT.D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. S-a dedus la zi arestul preventiv, din cuantumul pedepselor aplicate și s-a menținut starea de arest a acestora. Inculpații au fost obligați, în solidar, la despăgubiri civile, către partea civilă Z.A., în sumă de 3 milioane lei și către partea civilă C.D., în sumă de un milion lei, inculpatul minor, în solidar, cu mama sa, P.C. A constatat că părțile vătămate S.V., B.R., C.M., P.C.I., B.T.R., D.M., S.C. M. S.R.L și S.C. C. S.R.L nu s-au constituit părți civile. S-a confiscat, în folosul statului, câte 1.980.000 lei, de la fiecare inculpat.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, inculpatul minor, în solidar, cu mama sa, P.C. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 15 ianuarie 2002, în jurul orelor 19,30, după terminarea cursurilor, inculpatul P.C., împreună cu inculpatul P.Șt.D. au urmărit pe partea vătămată S.V., până la scara blocului, în care locuia, și, sub amenințarea unui cuțit, i-au cerut telefonul mobil. Pentru că nu l-au găsit, inculpatul P.Șt.D. i-a smuls lanțul din aur, de la gât, după care, au fugit. Inculpatul P.C., a doua zi, a amanetat lanțul în greutate de 4,60 gr. aur, la Casa de amanet M., primind, în schimb, suma de 460.000 lei, bani pe care inculpații i-au cheltuit împreună. Lanțul de aur a fost recuperat și predat părții vătămate.
Folosind același procedeu, în seara zilei de 22 ianuarie 2002, inculpații au urmărit-o pe partea vătămată B.R., de la Liceul Virgil Munteanu și, sub amenințarea unui cuțit, au deposedat-o, de telefonul mobil. Pe parcursul cercetărilor, telefonul mobil a fost găsit asupra inculpatului P.C. și a fost restituit părții vătămate.
În același fel au procedat inculpații cu partea vătămată C.M., care, în seara de 23 ianuarie 2002, se deplasa pe Bd. Tomis din Constanța, îndreptându-se spre casă, după terminarea cursurilor, când, au deposedat-o de telefonul mobil, sub amenințarea unui cuțit. Telefonul a fost vândut martorului C.V.E., cu 100.000 lei. El a fost recuperat de la cumpărător și restituit părții vătămate.
În ziua de 4 februarie 2002, inculpații, după terminarea cursurilor, în jurul orelor 19,40, au deposedat sub amenințarea unui cuțit pe partea vătămată Z.A., de telefonul mobil, precum și portmoneul cu suma de 400.000 lei, după care au fugit. Telefonul mobil l-au vândut unui necunoscut cu 1.300.000 lei, iar portmoneul a fost găsit la inculpatul P.Șt.D.
În ziua de 7 februarie 2002, inculpații au hotărât să sustragă telefonul mobil al părții vătămate P.C.I., urmărindu-l, în acest sens, cu câteva zile înainte. Sub amenințarea unui cuțit, inculpații i-au sustras telefonul mobil, din buzunarul pantalonilor. În urma amenințării cu cuțitul a părții vătămate, i-a fost produsă o leziune, ce a necesitat pentru vindecare, 5–6 zile de îngrijiri medicale. Telefonul a fost vândut contra sumei de 400.000 lei.
La data de 12 februarie 2002, inculpații au deposedat-o pe partea vătămată B.T.R., după terminarea cursurilor, când se îndrepta spre domiciliu, de telefonul mobil, sub amenințarea unui cuțit. În urma amenințării părții vătămate, i-au fost produse leziuni traumatice, așa cum rezultă din actul medico-legal nr. 218/T/din 19 februarie 2002. Telefonul a fost vândut de inculpați, martorei C.D. cu suma de un milion lei. Pe parcursul cercetărilor, telefonul a fost recuperat și restituit părții vătămate, care, însă, s-a constituit parte civilă cu un milion.
În seara zilei de 13 februarie 2002, inculpații, în jurul orei 19,30, au urmărit-o pe partea vătămată D.M.M., elevă, după terminarea cursurilor, în timp ce aceasta se deplasa spre domiciliu. Partea vătămată a fost imobilizată de inculpatul P.Șt.D., care, a și amenințat-o cu cuțitul, iar inculpatul P.C. i-a sustras telefonul mobil. În timpul amenințării și bruscării, cu cuțitul, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, conform actului medico-legal nr. 63/LR/din 14 februarie 2002. Telefonul a fost amanetat de inculpați, în schimbul sumei de 3.000.000 lei, la Casa de amanet C., iar în cursul cercetărilor a fost ridicat și predat părții vătămate. Situația de fapt reținută a fost stabilită pe baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, a procesului verbal de depistare, a procesului verbal de cercetare la fața locului, a planșei foto, a procesului verbal de percheziție, a actelor medico-legale, a dovezilor de predare-primire a bunurilor, a declarațiilor martorilor audiați, toate, coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut și regretat faptele. Apelurile declarate de inculpații P.C. și P.Șt.D., prin care o criticau ca netemeinică, pentru pedepsele aplicate, au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia nr. 68/ P din 7 martie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.C., criticând-o, ca netemeinică, deoarece pedeapsa ce i s-a aplicat este mult prea mare, în raport de gradul de pericol social al faptelor comise. Recursul este nefondat. La individualizarea pedepsei recurentului, ca și a inculpatului minor, instanța de fond a interpretat și aplicat, în mod corect, criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., ținând, totodată, seama de numărul relativ mare de infracțiuni de tâlhărie săvârșite, ca și de modalitățile de săvârșire a acestora, asupra unor elevi sau tineri, în general, persoane lipsite de posibilitatea de a se apăra, mai ales luate prin surprindere și amenințate cu cuțitul. În atari condiții, se apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, încât, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va trebui privit și respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 68/ P din 7 martie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 2 martie 2002, la 27 iunie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2003.