ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5503/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 648/ F din 19

mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2893/2005,

în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul B.S. la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 7

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului

pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat

din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1064 din 14

noiembrie 2002 a Tribunalului București de 501 zile, rest ce s-a contopit cu

pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul va

executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul B.S.

este cercetat în altă cauză.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul I.N. din două

infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe I.N. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a revocat grațierea condiționată privind restul de pedeapsă rămas neexecutat

de 7 luni și 10 zile, din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare stabilită prin

sentința penală nr. 1280 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3

București, ce s-a adăugat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni, în final rezultând

pedeapsa de 8 ani o lună și 10 zile închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a revocat grațierea condiționată privind restul de pedeapsă de 7 luni și 10

zile, din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1280 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București, ce s-a

adăugat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa

de 8 ani o lună și 10 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de 8 ani o lună și 10 zile

închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani, o lună și

10 zile închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

S-a constatat recuperat prejudiciul

cauzat părții vătămate N.I.

În baza art. 346 C. proc. pen., cu

referire la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., a obligat în

solidar pe inculpații B.S. și I.N. la plata sumei de 5.500.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă V.A.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare statului din

care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut, în fapt, că la data de 8 iunie 2004, în jurul orelor

17,00, părțile vătămate N.I. și V.A. se aflau pe Aleea Bucovina, situată în

apropierea Parcului IOR.

La un moment dat, de acestea s-au

apropiat inculpații I.N. și B.S., care le-au acostat, cu intenția de a le

deposeda de bunuri.

În realizarea acestei rezoluții

infracționale, inculpatul I.N. a smuls de la gâtul părții vătămate N.I. un

lănțișor din aur și i-a luat din buzunarul drept al pantalonului un telefon

mobil, iar inculpatul B.S. a luat-o de gât pe partea vătămată V.A., cerându-i

telefonul și banii, moment în care aceasta a încercat să-l îndepărteze.

Față de reacția părții vătămate

inculpatul B.S. a atenționat-o să nu încerce să scape și prin gesturi a

amenințat-o că îi va face rău, amenințare care a determinat-o pe partea

vătămată să-i dea telefonul.

În continuare, cei doi inculpați au

proferat amenințări la adresa părților vătămate, după care au plecat având

asupra lor bunurile sustrase.

Ulterior, telefoanele mobile au fost

vândute de inculpați martorului D.M.A., care le-a plătit suma de 1.800.000 lei,

fără a cunoaște proveniența lor ilicită și care le-a vândut unei persoane

necunoscute.

Împotriva sentinței primei instanțe

a declarat apel inculpatul I.N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei a cărei reducere a solicitat-o.

Instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului constatând, că instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de

inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia în concordanță cu probele

administrate.

Cât privește pedepsele aplicate

inculpatului s-a reținut că instanța a avut în vedere toate criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar în raport cu gradul

ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat și de persoana

acestuia a constatat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate

acestuia.

Decizia a fost atacată cu recurs de

inculpatul I.N. care a reiterat critica invocată în apel, respectiv greșita

individualizare a pedepsei pe care o consideră exagerată față de circumstanțele

sale personale dar și de cele reale în care s-au comis faptele.

Ca urmare solicită redozarea

pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este întemeiată.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa a

fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

și cu scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei instanțele au acordat semnificația cuvenită atât gradului de pericol

social concret ridicat al faptelor săvârșite cât și datele ce caracterizează

persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat anterior pentru

fapte asemănătoare, iar în prezent este cercetat în stare de arest preventiv

tot pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului.

Pe de altă parte s-a avut în vedere

atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal astfel că pedeapsa

rezultantă, de 8 ani și o lună și 10 zile închisoare ce urmează a fi executată

de inculpat ca urmare și a revocării beneficiului grațierii condiționate pentru

un rest de pedeapsă de 9 luni și 10 zile închisoare este în măsură să satisfacă

scopul prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât o reducere a acestei pedepse nu

se justifică.

Pentru considerentele arătate,

analizând cauza și din oficiu în limitele art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., și constatând că nu există motive care să ducă la casarea

hotărârilor pronunțate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Se va constata că inculpatul este

arestat în altă cauză și, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 576/ A din 19 iulie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2005.