ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, s-au respins, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., partea civilă P.S. și inculpații B.V.,

S.A., D.S., S.M.,

P.A., R.B., C.Șt., G.C.,

C.

L., L.I., M.V.A., P.C.S., C.A.C., C.T., D.V., M.

P., C.M., U.C. și A.V.R.

împotriva deciziei

penale nr. 53/ A din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.V., timpul

reținerii și arestării preventive de la 2 mai 2004 la 4 martie 2008.

De asemenea, prin aceeași decizie, au fost obligați recurenții

inculpați B.V., S.A., D.S., S.M., R.B., C.Șt., G.C., L.I., M.V.A., P.C.S.,

C.A.C., C.T., D.V., C.M., U.C. și A.V.R. la plata sumelor de câte 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut

în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, s-au respins, printre altele, ca neîntemeiate,

cererile inculpaților B.I. și B.V. de constatare a împlinirii termenului

special de prescriere a răspunderii penale pentru faptele de la punctul VII din

rechizitoriul nr. 3/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

S-a respins cererea inculpatului B.V. de schimbare a încadrării

juridice a faptei din infracțiunile prevăzută de art. 26

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a)

și c), respectiv infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.

189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpaților, inclusiv a inculpatului B.V., după

cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (5) C. pen.,

în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., rechizitoriul nr. 331 /P/2004;

- din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189

alin. (1), (2) și (5), trei fapte, în infracțiunea prevăzută de art. 189

alin. (1), (2) și (5), trei fapte, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea, art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 11 ani, partea

vătămată P.S. și s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea,

art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa

închisorii de 10 ani, partea vătămată P.S. și s-a aplicat art. 71 – art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplic, art.

75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V.,

la pedeapsa închisorii de 11 ani, partea vătămată V.R.G. și s-a făcut aplicarea

art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de 5 ani după

executarea pedepsei.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art.

33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de

10 ani, partea vătămată U.N., făcându-se aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a

Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 13/1996

a Tribunalului București pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta

săvârșită în dauna părții vătămate U.N., stabilindu-se ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea, art. 37 lit. a) art.

33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de

10 ani, partea vătămată C.A. și s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a Judecătoriei

Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 13/1996 a

Tribunalului București pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta

săvârșită în dauna părții vătămate C.A., stabilindu-se ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea, art. 37 lit. a) art.

33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de

10 ani, partea vătămată C.V. și s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a

Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 13/1996

a Tribunalului București pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta

săvârșită în dauna părții vătămate C.V., stabilind ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la 2 ani și 6 luni închisoare, partea

vătămată U.N.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a Judecătoriei

Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 13/1996 a

Tribunalului București pe care o contopește cu pedeapsa aplicată pentru fapta

săvârșită în dauna părții vătămate U.N., inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea, art. 37 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani,

partea vătămată U.N. și s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a

Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 13/1996

a Tribunalului București pe care o contopește cu pedeapsa aplicată pentru fapta

săvârșită în dauna părții vătămate U.N., inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani și s-a făcut

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de 5 ani după

executarea pedepsei.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 13 C. pen., precum și art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa închisorii de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit toate

pedepsele aplicate inculpatului B.V., stabilindu-se ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca

pedeapsă complimentară.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 02 mai 2004 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului B.V.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C.

civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.R.G. și

a obligat inculpații B.I. și B.V. în solidar la plata către aceeași parte

vătămată a echivalentului în lei al sumei de 55.000 dolari S.U.A. la cursul B.N.R.

din ziua efectuării plății cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C.

civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată P.S. și,

printre alții, au fost obligați inculpații D.S., C.I.E., R.B., B.V. și B.I., în

solidar, la plata către partea civilă P.S. a echivalentului în lei al sumei de

22.900 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății precum și la

plata sumei de 20.000.000 lei ROL/2.000 RON, toate aceste sume cu titlu de

despăgubiri materiale și la plata sumei de 50.000.000 lei ROL/5.000 RON către

aceeași parte civilă cu titlu de daune morale.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 275/P/2004

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 14 ianuarie 2005

asupra bunului imobil situat în București, sector 5 aparținând inculpatului

B.V. dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1255

din 06 noiembrie 2003 de B.N.P. P.R.A.

Împotriva sentinței penale mai sus menționată, inculpatul B.V., alături

de alți inculpați, a formulat apel.

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, prin decizia penală nr. 53/ A din 07 februarie 2007, a dispus

următoarele:

A admis apelurile declarate de inculpații B.V., D.S., C.Șt., B.I., S.M.,

P.A., C.I.E., S.A., U.C., R.B., R.L., A.V.R., G.C., C.M., C.T., S.S., C.L., B.N.,

P.C.S. și C.A.C., precum și de partea civilă V.R.G., a desființat în parte

sentința apelată și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară

rezultantă aplicate inculpatului B.V. în pedepsele componente, precum și sporul

de pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune sub forma complicității prevăzută de art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă

art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată V.R.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen. (parte vătămată U.N.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen.

d). A descontopit pedepsele rezultante aplicate pentru săvârșirea celor

3 infracțiuni prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C.

pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., în 3

pedepse a câte 10 ani închisoare și restul rămas neexecutat, de 271 zile

închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din 3

infracțiuni prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicabilă art.

37 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen., în 3 infracțiuni prevăzută

de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen. (părți vătămate U.N., C.A.

si C.V.)

De asemenea, l-a condamnat pe inculpatul, la 3 pedepse a câte 9 ani

închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de lipsire de libertate în mod

ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a contopit fiecare dintre aceste pedepse cu

restul sus-menționat, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2089/1995 a Judecătoriei sector 5 definitivă

prin decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului București urmând ca inculpatul

să execute 3 pedepse a câte 9 ani închisoare.

A făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe lângă fiecare dintre aceste pedepse.

e) A descontopit pedepsele rezultante aplicate pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) și (5) C. pen.,

cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa de 10 ani

închisoare și restul rămas neexecutat, de 271 zile închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea

prevăzută de art. 189 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. a) în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin.

(1) si (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen. (parte

vătămată U.N.)

L-a condamnat pe același inculpat, la 9 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prevăzută

de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. a).

În baza art. 61 C. pen., a contopit această pedeapsă cu restul

susmenționat, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 2089/1995 a Judecătoriei sector 5 definitivă prin decizia

penală nr. 13/1996 a Tribunalului București, stabilind ca inculpatul să execute

pedeapsa de 9 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

f) în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de 26 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. b) (parte vătămată P.S.).

L-a condamnat pe inculpat, la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26

raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), și

a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași decizie, în baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) și

art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta decizie și cele

rămase nemodificate aplicate prin sentința apelata, stabilind ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, sporită cu 2 ani, in final

urmând a executa 13 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și a dedus

prevenția acestuia de la 2 mai 2004 la zi.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de prim control judiciar au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.,

partea civilă P.S. și inculpații: B.V., S.A., D.S., S.M., P.A., R.B., C.Șt., G.C.,

C.L., L.I., M.V.A., P.C.S., C.A.C., C.T., D.V., M.P., C.M., U.C., A.V.R. și R.L.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, Secția Penală a Înaltei Curți

de Casație și Justiție pronunțând la 4 martie 2008 decizia penală nr. 769

contestată de condamnatul contestator B.V. în prezenta cauză.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

constituit dosarul nr. 2262/1/2008, iar la termenul din 19 ianuarie 2009, s-a

acordat cuvântul părților cu privire la admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare formulată.

În drept contestatorul condamnat, prin apărătorii aleși a invocat

dispozițiile art. 386 lit. a) și c) C. proc. pen.

și a solicitat, pentru

motivele detaliate în cuprinsul încheierii de

amânare a pronunțării din data de 19 ianuarie 2009, admiterea contestației

astfel cum a fost formulată și motivată, urmând a se acorda un nou termen în

vederea continuării judecății.

Înalta Curte, examinând motivele invocate de contestator prin prisma

dispozițiilor art. 386 și următoarele C. proc. pen.,

constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul

căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o

cale de anulare pentru vicii și nulități relativ la actele de procedură, ce

trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu

respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind

astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești

definitive.

Tocmai caracterul de cale extraordinară a

contestației în anulare

constituie o garanție că această

cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de

înlăturarea a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești

definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în

anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen., este

supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că,

înainte de a se pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată

să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze

dacă cererea introdusă privește o hotărâre

definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen.,

dacă motivul pe

care se întemeiază contestația este unul din cele

limitativ prevăzute de

art. 386 C. proc.

pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus

ori se invocă dovezi

existente la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., unul din

motivele de contestație invocate în speță, poate fi făcută contestația în

anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Reținerea acestui motiv de contestație este însă condiționat, de

inexistența, în dosar a unor dovezi de citare a părții care a formulat

contestația în anulare respectiv a contestatorului

- recurent inculpat B.V.

, ori acesta nu a invocat vreun viciu de

procedură în ceea ce-l

privește, ci a

susținut fie că parchetul nu a fost legal citat în cauză, fie că

recurenta

B.S. nu a fost legal citată la termenul când s-a acordat cuvântul la dezbateri

în recurs.

Prin urmare, aceste susțineri nu pot fi primite, întrucât, pe de o

parte, părțile, cu privire la care se susține că ar fi fost procedura de citare

viciată, nu au formulat ele însele contestație în anulare, (inculpata B.S. nici

nu a formulat recurs în cauză, pentru a fi justificată citarea sa), iar pe de

altă parte, parchetul nu este parte în dosar, în înțelesul dispozițiilor art. 23

și 24 C. proc. pen. (procurorul participând la judecată potrivit prevederilor art.

315 C. proc. pen.).

De altfel, chiar dacă inculpata B.S. avea și calitatea de recurentă în

cauză, eventuala viciere a procedurii de citare nu putea fi invocată decât de

către această parte, astfel că, așa cum s-a menționat anterior, aceste

susțineri nu pot fi primite și analizate în condițiile examinării

admisibilității în principiu a contestației în anulare, formulată de contestatorul

B.V.

Referitor la susținerile contestatorului condamnat prin apărători,

privind motivul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., în sensul că

instanța de recurs nu a sesizat și nu a examinat unul din cazurile de încetare

a procesului penal dintre cele arătate la art. 10 lit. f) - i

1

)

C. proc. pen., respectiv cazul de la art. 10 lit. g), intervenția

prescripției răspunderii penale pentru unele dintre faptele pentru care a fost

trimis in judecată inculpatul, Înalta Curte constată că nici acestea nu pot fi

primite, întrucât analizând actele existente la dosar se reține că inculpatul

B.V. a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni astfel: art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea, art. 37 lit. b) C. pen.; art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2)

și (5) cu aplicarea, art. 37 lit. b) C. pen.; art. 26 raportat la art. 215 alin.

(1), (3) și (5) cu aplicarea, art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen.; art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit.

b) C. pen.; art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea, art. 37 lit. a) art. 33

lit. b) (3 fapte); art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 329 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., precum și art.

37 lit. b) C. pen.; infracțiuni grave pentru care pedepsele prevăzute sunt de

la 3 la 10 ani închisoare sau chiar mai mare, mai puțin infracțiunea prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen. (pentru care legea prevede o pedeapsă de la 6

luni la 5 ani închisoare). Întrucât termenul de prescripție a răspunderii

penale în cazul acestei infracțiuni mai puțin gravă, prevăzută de art. 194 alin.

(1) și săvârșită de inculpat în anul 2003 este de 7 ani și 6 luni, în mod

evident că acesta s-ar împlini în anul 2011, prin urmare, în speță, nu se poate

reține incidența prescripției răspunderii penale pentru niciuna dintre

infracțiunile mai sus menționate.

De altfel, contestatorul condamnat nu a precizat nici în notele de

concluzii scrise depuse în interiorul termenului de amânare a pronunțării și

nici în ședință publică, prin apărătorii aleși, care ar fi faptele concrete cu

privire la care s-a susținut că instanța de recurs nu a observat incidența

prescripției răspunderii penale.

De asemenea, referitor la susținerile contestatorului condamnat în

sensul că instanța de recurs a procedat greșit

atunci când a omis să se pronunțe cu privire la intervenirea prescripției

răspunderii penale în ceea

ce privește o infracțiune de tăinuire cu

referire la fapta de tâlhărie

săvârșită de

inculpatul B.V., Înalta Curte constată că instanța de

fond, Tribunalul

București, secția I penală, prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005, a

respins cererea inculpatului B.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei

din infracțiunile prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), respectiv

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 221 C. pen., astfel încât nici în apel și nici în recurs instanțele nu

au fost sesizate cu vreo faptă de tăinuire îl legătură cu infracțiunile de

complicitate la tâlhărie sau cu cea de lipsire de libertate în mod ilegal și, prin

urmare, instanța de recurs nu

avea cum să

se pronunțe cu privire la o faptă inexistentă.

În atare condiții, Înalta Curte, constatând că motivele pe care se

sprijină contestația în anulare, art. 386 lit. a) și c) C. proc. pen.,

nu au corespondent în probele existente la dosarul

cauzei, în temeiul art.

391 C. proc.

pen., o va respinge ca inadmisibilă.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 769 din 4 martie

2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 28733/3/2005

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei 200 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.