ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3710/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3710/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 770 din 4

iulie 2008,Tribunalul București, secția

I

penală, a dispus

următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. a condamnat

pe inculpatul S.P. la 4 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 71 -64 lit. a)

teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C.

pen., pe o durată de 7 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 25

februarie 2008 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr. 143 /2000

a dispus confiscarea a 0,55 g heroină, cantitate rămasă în urma analizelor de

laborator (dovada seria D nr. 00378).

De asemenea, a dispus restituirea către

inculpat a sumei de 1489 lei, consemnată în recipisa CEC seria AAB 5258177.

Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei , cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că la data de 21 februarie 2008, numitul B.C.V. a

formulat în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, un denunț față de „P.T."

care vindea heroină pe stradă sau din autoturismul pe care îl conducea, cu suma

de 50 RON/doză, în sector 2.

S-a reținut că martorul D.C.V. a fost

de acord să colaboreze, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, în vederea

realizării acțiunii de prindere în flagrant a celui denunțat, iar în data de 25

februarie 2008, organele de poliție, acționând în baza ordonanței dispuse de

procuror, au procedat, în prezența martorului asistent M.T.R., la consemnarea

seriilor bancnotelor ce formează suma de 150 RON, sumă ce urma a fi înmânată

martorului D.C.V., în vederea cumpărării sub supravegherea organelor de poliție

a unei cantități de droguri de la „P.T.", care a fost identificat în

persoana inculpatului S.P.

După efectuarea acestor activități, organele de

poliție împreună cu martorul asistent M.T.R. și martorul denunțător D.C.V.,

s-au deplasat în zona sector 5 unde martorului D.C.V. i s-a efectuat o

percheziție corporală, în prezența aceluiași martor asistent, (asupra sa având

doar telefonul mobil cu numărul de apel), nefiind găsite alte bunuri, valori

ori substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului și i s-a înmânat

suma de 150 RON înseriată.

S-a reținut că în jurul orei 17.50, în prezența

lucrătorilor de poliție și a martorului asistent, martorul denunțător D.C.V.

l-a apelat de la numărul la numărul pe inculpatul S.P., stabilind să se întâlnească

în circa 10 minute în fața magazinului din sector 5.

Martorul D.C.V. s-a deplasat la locația

stabilită, sub atenta supraveghere a organelor de poliție și, după circa 10

minute, s-a întâlnit cu inculpatul S.P., care se afla la volanul autoturismului

marca Supernova de culoare roșie cu nr. de înmatriculare, în locul din față

dreapta aflându-se numita S.L., iar în spate stânga, martora G.E.R.

S-a mai relevat că inculpatul S.P. a deschis

portiera dreaptă spate a autoturismului și a făcut semn martorului D.C.V. să

urce, acesta s-a conformat și i-a înmânat suma de 150 RON înseriată, iar

inculpatul i-a remis 3 punguțe de plastic ce conțineau heroină.

După încheierea tranzacției, martorul

denunțător D.C. a coborât din autoturismul respectiv și s-a deplasat către

organele de poliție care se aflau în apropiere, predând acestora cele 3 doze

cumpărate, care au fost introduse într-un plic M.A.I. și sigilat cu sigiliul

M.l. nr. 29034, în vederea expertizării, iar după predarea drogurilor martorul

a fost din nou percheziționat, asupra acestuia negăsindu-se bani, bunuri sau

substanțe interzise de lege la deținere.

S-a mai reținut că organele de poliție, după ce

denunțătorul Ie-a predat cele 3 doze de heroină, au procedat la imobilizarea

inculpatului S.P., care se afla în autoturismul sus-menționat și a martorului S.M.,

ocupantul autoturismului Dacia Super Nova de culoare galbenă cu numărul de

înmatriculare B-01-FYN, care a oprit lângă mașina inculpatului imediat după ce

martorul D.C.V. a cumpărat dozele de heroină de la inculpatul S.P. și a părăsit

locul de întâlnire.

La sediul organelor de poliție a fost efectuată

o percheziție asupra autoturismului Dacia Super Nova de culoare roșie cu nr.,

între scaunele din față fiind găsită o folie de pachet de țigări ce conținea 5

punguțe din material plastic în care se afla o substanță pulverulentă, ce s-a

dovedit a fi heroină, iar în cotiera dintre scaune s-a găsit suma de 150 RON

înseriată și, de asemenea pe bordul autoturismului a fost găsit un telefon

mobil marca Nokia seria 359395009162950, apelabil la numărul.

Asupra inculpatului S.P. au fost găsite

suma de 1269 RON (în buzunarul din stânga al bluzei de trening cu care era

îmbrăcat) și suma de 220 RON (în portofelul din geantă), sumă care a fost

depusă la CEC Unitatea Minai Bravu recipisă 1999701/1/ din 28 februarie 2008.

S-a constatat că inculpatul a recunoscut în mod

constant săvârșirea acestei fapte, precizând că el cumpără droguri, unele

dintre ele remițându-le și martorului D.C. pentru consum propriu, astfel cum

s-a întâmplat și la momentul flagrantului.

Prima instanță a apreciat că fapta

inculpatului, care în data de 25 februarie 2008 a remis martorului D.C.V. 3

doze de heroină primind în schimb 150 RON și care mai deținea în vederea

vânzării alte 5 doze, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii

prev.

de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar

la individualizarea pedepsei aplicate, a avut în vedere gradul ridicat de

pericol social al faptei, rezonanța socială negativă a acesteia, atitudinea

cooperantă a inculpatului și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale,

aspecte valorificate ca circumstanțe atenuante.

S-a mai constatat, în ceea ce privește cea de-a

două faptă săvârșită în data de 30 iulie 2006, respectiv art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, constând în deținerea fără drept a 8 unități de

heroină lichidă într-o seringă pentru consum propriu, Tribunalul București a

dispus achitarea.

Organele de poliție l-au depistat pe inculpat

la data sus menționată la volanul unui autoturism Dacia break cu numărul, iar

lângă portieră au descoperit o seringă hipodermică ce conținea 8 unități de

lichid, în care s-a pus în evidență heroină, reținându-se că inculpatul a

precizat că seringa nu-i aparține, dar că înainte se drogase.

S-a reținut că deși există o posibilitate

rezonabilă ca seringa să fie a inculpatului, Tribunalul București, secția

I

penală, a subliniat lipsa de profesionalism cu care s-a acționat

în acest caz, organele de urmărire penală neprocedând la decelarea eventualelor

amprente de pe această seringă și au trimis-o direct la expertizare pentru

identificarea heroinei, procedeul fiind unul distructiv.

S-a conchis că, în cauză, nemaiexistând vreun

alt element de probă în afara găsirii seringii în apropierea inculpatului,

urmează a se face aplicarea principiului in dubio pro reo și, pe cale de

consecință, s-a dispus achitarea inculpatului S.P., în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.P.,

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul, în dezvoltarea motivelor scrise de

apel, a arătat, că instanța de fond a dispus în mod greșit achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 - faptă din data de 30 iulie 2006, în condițiile în care, din

probele administrate, a rezultat că la această dată, lângă portiera dreapta

față a autoturismului inculpatului, a fost găsită o seringă de 100 unități, în

care se aflau 8 unități de lichid brun maroniu, ce ulterior s-a stabilit ca

fiind heroină.

S-a susținut de către reprezentantul

parchetului că deși inculpatul a declarat că seringa găsită lângă autoturism nu

îi aparține, din probele administrate rezultă contrariul, având în vedere comportamentul

suspect al inculpatului la apariția organelor de poliție, acesta urcând imediat

în autoturismul lângă care a fost găsită seringa.

S-a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că

inculpatul era consumator de heroină injectabilă de 5 ani, iar seringa cu

heroină menționată a fost găsită lângă autoturismul său, la scurt timp după ce

inculpatul a declarat că se drogase.

Al doilea motiv de apel formulat de parchet a

vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.P. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

sub aspectul reținerii netemeinice a incidenței circumstanțelor atenuante,

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, s-a susținut că, instanța trebuia

să aibă în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de

droguri, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și nu a mai

săvârșit alte infracțiuni, deoarece fapta reținută în sarcina sa, pune în

pericol viața și sănătatea cetățenilor, inculpatul fiind un vânzător constant

de droguri.

În ședința publică

din data de15 septembrie 2008, reprezentantul

parchetului

a extins motivele de apel și cu privire la greșita încadrare juridică a

faptelor din data de 25 februarie 2008, în sensul că faptele

inculpatului S.P. de a vinde trei doze de heroină

și de a deține alte cinci doze pentru consum propriu, întrunesc elementele

constitutive

ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen., iar nu ale unei infracțiuni unice prevăzute de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Apelantul inculpat a solicitat redozarea

pedepsei, întrucât

instanța nu a ținut cont

de circumstanțele reale ale cauzei, de cantitatea

mică de droguri ce a

făcut obiectul tranzacției, de atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului

penal și de împrejurarea că și-a asigurat mijloacele necesare traiului în mod

licit.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 213/A din 29

septembrie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpatul S.P. împotriva sentinței penale nr. 770 din 04

iulie 2008 a Tribunalului București, secția

I

penală, în

dosarul nr. 11444/3/2008, a desființat în parte, sentința penală atacată și

rejudecând, în fond:

A respins cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și în baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și

art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.P. la pedeapsa de 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum

propriu (faptă din data de 25 februarie 2008).

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C.

pen. a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată în cauză, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

4 ani închisoare.

De asemenea, a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a)

teza

a II-a și lit. b) C. pen.

A redus cuantumul pedepsei complementare

prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. de la 7 ani la 2 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale atacată.

Prin aceeași decizie, instanța de prim control

judiciar a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.P. și a dedus

prevenția de la 25 februarie 2008 la zi, stabilindu-se să rămână în sarcina

statului, cheltuielile judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de

prim control judiciar a constatat că ambele apeluri sunt fondate, însă în

limitele ce vor fi relevate, apreciind că urmează a se acorda prioritate

examinării obiectului judecății, astfel cum este definit el în dispozițiile

art. 317 C. proc. pen. și a măsurii în care, instanța de fond, soluționând

cauza, s-a pronunțat asupra tuturor faptelor

descrise în actul de sesizare

și cu a căror judecare a fost astfel

învestită.

Sub acest aspect, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

constatat că, prin rechizitoriul nr. 272 D/P/2008, inculpatul S.P. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; reținându-se că, la data de 25 februarie 2008, a vândut martorului D.C.V.

3 doze conținând 0,30 grame heroină și a deținut, fără drept, pentru consum

propriu, alte 5 doze de heroină conținând 0,40

grame, iar la data de 30 iulie 2006 a deținut, fără drept, heroină pusă

în

evidență în 8 unități de lichid dintr-o seringă.

S-a constatat că situația de fapt

descrisă în detaliu în actul de sesizare relevă reținerea, în sarcina

inculpatului S.P., a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc,

săvârșită la data de 25 februarie 2008 și a două infracțiuni de deținere de

droguri de mare risc în concurs real, săvârșite la datele de 25 februarie 2008

și respectiv, 30 iulie 2006, concluzie ce a rezultat din examinarea încadrării

juridice reținute de procuror la capitolul "în drept" al

rechizitoriului, cât și în dispozitivul actului de sesizare, în ambele cazuri

făcându-se referire la

două infracțiuni de

deținere de droguri pentru consum propriu în concurs

real, distinct de

pluralitatea pe care aceste două infracțiuni o alcătuiesc împreună cu cea de

trafic de droguri.

S-a mai relevat că deși rechizitoriul

întocmit în cauză cuprinde dispoziții clare și neechivoce sub aspectul

numărului de infracțiuni prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, reținute

în sarcina inculpatului, instanța de prim control judiciar a constatat totodată

că, această împrejurare rezultă și din actele procesuale întocmite anterior

finalizării urmăririi penale. Astfel, pentru faptele săvârșite la data de 25

februarie 2008, urmărirea penală a fost începută și, respectiv acțiunea penală

a fost pusă în mișcare, atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art.

4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (proces-verbal din data de 25

februarie 2008 și, respectiv, ordonanță emisă la data de 26 februarie 2008 -

filele 64, 72 d.u.p.).

S-a apreciat că nu a avut nicio

relevanță asupra acestei încadrări juridice conexarea ulterioară a dosarului

având ca obiect fapta din data

de 30 iulie

2006, prin ordonanța nr. 1334/D/2006 din data de 17.03.2008

procurorul

dispunând, subsecvent conexării, și schimbarea încadrării juridice într-o

infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și două

infracțiuni prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate în

concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

În acest context, instanța de prim

control judiciar a constatat că obiectul judecății în primă instanță nu a fost

limitat la o singură infracțiune, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

ci la două astfel de infracțiuni, instanța de fond omițând, însă să se pronunțe

sub aspectul faptei de deținere de droguri pentru consum propriu din data de 25

februarie 2008. S-a apreciat că o atare împrejurare nu reclama, așa cum s-a

susținut de către procuror, schimbarea încadrării juridice (corect reținută, de

altfel, prin rechizitoriu), ci echivala cu o nerezolvare sub toate aspectele a

fondului cauzei, justificând desființarea parțială a hotărârii instanței de

fond.

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut, din analiza

coroborată a probelor administrate în cauză, că la data de 25 februarie 2008,

inculpatul

S.P. a vândut martorului D.C.V.

3 doze de 0,30

grame substanță conținând heroină și a deținut, fără

drept, alte 5 doze

de 0,40 grame substanță conținând

heroină pentru consum propriu. Atât

operațiunea de vânzare a drogurilor,

cât și cea de deținere de astfel de substanțe pentru consum propriu a rezultat

din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale

de percheziție corporală, procesul verbal de percheziție a autoturismului,

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 856509 din 27 februarie 2008 și

declarațiile martorului D.C.V.

S-a reținut că faptele inculpatului,

astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive atât ale

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

(încadrare corect reținută de instanța

de

fond), cât și ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr.

143/2000, sub acest din urmă aspect, instanța de fond omițând să

dispună însă o soluție, așa cum s-a argumentat anterior.

O atare omisiune s-a apreciat că nu

justifică trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, așa cum s-a

susținut de către reprezentantul Ministerului Public, instanța de prim control

judiciar considerând că se poate pronunța asupra faptei de deținere de droguri

din data de 25 februarie 2008 direct în apel,

fără a aduce vreo vătămare

intereselor legitime ale inculpatului.

Sub acest aspect, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

reținut că fapta menționată a făcut obiectul urmăririi penale, inculpatul S.P.

beneficiind în

mod efectiv de dreptul de a

cunoaște acuzațiile aduse și de posibilitatea

reală de a formula apărări

sub acest aspect.

Totodată, s-a mai apreciat că deținerea

de droguri pentru consum propriu din data de 25 februarie 2008 a fost antamată

de către inculpat și cu ocazia ascultării sale în cursul cercetării

judecătorești, când inculpatul și-a menținut poziția de recunoaștere a

faptelor, descriind împrejurările în care a deținut cele 5 doze de heroină

destinate consumului propriu.

Reținând astfel vinovăția inculpatului

cu privire la faptele din data de 25 februarie 2008, instanța de prim control

judiciar a constatat că, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru

infracțiunea asupra căreia s-a pronunțat, instanța de fond a făcut o justă

aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptei de trafic de

droguri (respectiv vânzarea de către inculpatul consumator către o persoană

aflată în relații de prietenie, la rândul său consumatoare), cantitatea mică de

droguri ce a făcut obiectul tranzacției, Ie-a apreciat ca fiind elemente ce

nuanțează gradul de pericol social al faptei săvârșite și care au relevat, în

concret, o periculozitate moderată a acesteia, în pofida limitelor mari de

pedeapsă stabilite de legiuitor.

S-a apreciat ca neîntemeiată critica

parchetului vizând reinidividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, întrucât

pe de o parte, atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, lipsa

antecedentelor penale și împrejurarea că acesta a depus eforturi, anterior

încarcerării, pentru a presta activități lucrative, s-au apreciat ca fiind

elemente favorabile, ce se subsumează circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) C. pen. și cărora instanța de fond

Ie-a dat, în mod corect,

eficiență prin aplicarea unei pedepse sub

limita minimă prevăzută de lege, în cuantum de 4 ani închisoare.

De asemenea, s-a constatat că nici împrejurarea

că inculpatul ar fi un vânzător constant de droguri nu justifică înlăturarea

circumstanțelor atenuante, având în vedere că o atare obișnuință nu poate fi

prezumată și că, totodată nu a fost demonstrată pe baza probelor administrate,

(S.P. fiind trimis în judecată pentru o singură astfel de infracțiune).

S-a conchis în sensul că nici critica

inculpatului S.P. vizând acordarea unei mai largi eficiente circumstanțelor

atenuante nu este fondată, apreciindu-se că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu

executare în regim de detenție, este singura aptă să asigure constrângerea, dar

și reeducarea inculpatului și formarea unei noi atitudini a acestuia față de

ordinea de drept.

Sub aspectul infracțiunii de deținere de

droguri pentru consum propriu din data de 25 februarie 2008, instanța de prim

control judiciar a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, toate criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, natura și împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol

social moderat al acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului,

astfel cum au fost reținute, inclusiv cu privire la incidența circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că

o pedeapsă de 1 an închisoare reflectă periculozitatea socială a faptei și

persoanei inculpatului și permite realizarea funcțiilor sale

preventiv-educative, urmând a dispune condamnarea inculpatului S.P. și

aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., privind

contopirea pedepselor în caz de infracțiuni concurente.

Referitor la infracțiunea prevăzută de

art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 - faptă din data de 30 iulie 2006,

instanța de prim control a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția de

achitare dispusă de instanța de fond și neîntemeiată, sub acest aspect, critica

parchetului.

Astfel, reținerea infracțiunii

menționate a avut la bază un singur mijloc probă, respectiv procesul - verbal

de constatare întocmit de către organele poliție la data de 30 iulie 2006, din

care rezultă că, observând comportamentul suspect al inculpatului, organele de

poliție au procedat la legitimarea acestuia din urmă, constatând prezența unei

seringi ce conținea un lichid brun maroniu, lângă portiera stânga față a

autoturismului inculpatului.

Acest

mijloc de probă, coroborat exclusiv cu raportul de constatare

tehnico-științifică din care rezultă că în lichidul menționat s-a pus

în evidența heroină, nu este suficient pentru a se concluziona, fără

echivoc, în sensul că inculpatul a deținut seringa

menționată, în absența

altor probe

certe care să conducă la o atare concluzie. Comportamentul

suspect al

inculpatului poate fi justificat prin prisma faptului că acesta consumase

droguri anterior, fără a proba, prin el însuși, și faptul deținerii seringii găsite

ulterior de către organele de poliție, ca modalitate alternativă a elementului

material al infracțiunii analizate.

Declarațiile inculpatului S.P. în

sensul că, anterior depistării sale din data de 30 iulie 2006, se drogase cu

heroină injectabilă nu relevă nici ele vinovăția acestuia sub aspectul faptei

de deținere de droguri, reținută în sarcina sa. Aceasta deoarece, s-a considerat

că admițând faptul că inculpatul a consumat droguri injectabile, era ilogică

rămânerea aproape integrală a drogului în seringă, așa cum a rezultat din

procesul verbal de constatare menționat.

Or, susținerile inculpatului în sensul

că și-a injectat o doză de

heroină în scara

unui bloc, iar seringa găsită lângă autoturismul său nu îi

aparține, s-a

constatat de către instanța de prim control judiciar, că nu au fost infirmate

de niciun alt mijloc de probă concludent, care să releve în mod cert

identitatea între seringa găsită la fața locului și cea folosită de inculpat

pentru injectarea drogului. S-a apreciat că, în absența prelevării unor urme

papilare de pe seringa corp delict, o atare identitate nu poate fi prezumată

din simpla identificare a seringii lângă autoturismul inculpatului, această

împrejurare echivocă având valoarea unei probe indirecte, ce nu poate răsturna,

nici prin ea însăși și nici coroborată cu celelalte probe indirecte, prezumția

de nevinovăție de care beneficiază inculpatul conform art. 5

2

și

art. 66 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

apreciat că instanța de fond a dat în mod corect eficiență principiului in

dubio pro reo, soluția de achitare fiind just întemeiată pe dispozițiile art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

De

asemenea, instanța de prim control judiciar a constatat că deși

conținutul pedepsei complementare aplicate inculpatului pentru

infracțiunea de trafic de droguri a fost legal stabilit, durata acestei pedepse

este excesiv de mare, impunându-se reducerea sa.

S-a

apreciat că limitarea duratei pedepsei complementare la 2 ani

este suficientă pentru complinirea funcțiilor pedepsei principale,

astfel că, apreciind fondat apelul inculpatului sub acest aspect și, având în

vedere și dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., a redus cuantumul pedepsei

complementare prev. de art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C.

pen., de la 7 ani la 2 ani.

Împotriva deciziei penale mai

sus-menționată, în termen legal, inculpatul S.P. a declarat recurs, criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul

practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esență, recurentul inculpat

a invocat, prin apărător, cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

punctele 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea

ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în rejudecare, în principal, să se

constate că ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt atunci când au

dispus condamnarea acestuia pentru o faptă care nu există.

Pe cale de consecință, a solicitat, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. să se

dispună achitarea inculpatului, întrucât fapta reținută în sarcina sa nu

există.

În

subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei rezultante

sub limita aplicată anterior, prin acordarea unei mai largi eficiente a

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora cu aplicarea art. 81

sau art. 86

1

C. pen.

Recursul formulat de inculpat este

nefondat pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs

invocate, cât

și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a

reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe

baza unei juste aprecieri a ansamblului probator

administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

Deși inculpatul a recunoscut în faza de

urmărire penală faptele săvârșite, afirmând că este consumator de droguri,

ulterior acesta și-a nuanțat poziția în faza cercetării judecătorești,

susținând că fapta

de deținere de droguri

pentru consum de droguri (fapta din 25 februarie

2008) nu există.

Înalta Curte constată că din probele

administrate a rezultat starea de fapt corect reținută de instanța de prim

control judiciar, relevând , în

mod

justificat, că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise în actul

de

inculpare, întrunesc elementele constitutive atât ale infracțiunii de trafic de

droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (încadrare

corect reținută de instanța de fond-faptă săvârșită la 25

februarie 2008), cât și a două infracțiuni de

deținere de droguri de mare

risc, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, aflate în concurs real, săvârșite la datele de 30 iulie

2006 și respectiv 25 februarie 2008.

Se mai constată că instanța de prim

control judiciar a procedat corect atunci când, observând că instanța de fond a

omis să dispună

o soluție cu privire la

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea

nr. 143/2000( faptă din 25 februarie 2008 vizând identificarea a 5 doze de

heroină în autoturismul pe care-l conducea inculpatul) deși fusese descrisă în

actul de inculpare și reieșea cu certitudine din probatoriul administrat, a

apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță,

așa cum s-a susținut de către reprezentantul Ministerului Public.

Prin urmare, instanța de prim control

judiciar în mod corect a considerat că se poate pronunța asupra faptei de

deținere de droguri de mare risc săvârșită în data de 25 februarie 2008 direct

în apel, fără a aduce vreo vătămare intereselor legitime ale inculpatului,

procedând în consecință.

De asemenea, justificat s-a dispus

achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., pentru infracțiunea săvârșită la data de 30 iulie 2006,

pentru care acesta a fost cercetat și dedus judecății.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a

procedat corect atunci când a apreciat că, chiar în condițiile reținerii

incidenței circumstanțelor atenuante, se justifică și reducerea cuantumului

pedepsei complementare de la 7 ani la doi ani, considerând-o, justificat ca

excesivă, în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina

acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce

caracterizează persoana inculpatului

Totuși, Înalta Curte constată că nu

poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

întrucât din probatoriul administrat în cauză ( declarațiile de recunoaștere a

inculpatului date în faza de urmărire penală, dar și în faza cercetării

judecătorești - în care a descris împrejurările în care a deținut cele 5 doze

de heroină, care se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, cu procesele verbale de percheziție corporală și cu declarațiile

martorului D.C.V.) a rezultat că la data de 25 februarie 2008, după ce

inculpatul a vândut martorului denunțător D.C.V. 3 doze a câte 0,30 grame

heroină (infracțiune flagrantă) s-a efectuat o percheziție și în autoturismul

inculpatului, Dacia Super Nova roșie cu nr. de înmatriculare, în urma căreia

s-au depistat alte 5 punguțe de plastic ce conțineau heroină în scopul

consumului propriu.

Înalta Curte constată că instanța de

prim control judiciar a procedat corect atunci când, a valorificat principiul

in dubio pro reo și a menținut soluția de achitare a inculpatului în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta

săvârșită la 30 iulie 2006) , însă, întrucât vinovăția acestuia a fost pe

deplin dovedită, corect a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (faptă

săvârșită la 25 februarie 2008, aflată în concurs real cu cea săvârșită la 30

iulie 2006)

În ceea ce privește motivul de recurs formulat

de inculpatul S.P., vizând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată, că de asemenea, nu poate fi primit, fiind

nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a

codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că instanța de

prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare aplicată acestui inculpat, cu modalitatea de

executare în regim de privare de libertate, stabilită de prima instanță este

suficientă și corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind aptă

să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin

dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat la modalitatea concretă în

care s-a acționat (întrucât inculpatul a traficat cantități reduse de drog,

fiind la rândul său consumator de droguri), față de gradul de pericol moderat

concret al infracțiunilor reținute în sarcina sa, generat tocmai de cantitățile

infime de drog ce au fost tranzacționate, dar raportat și la conduita

corespunzătoare a inculpatului atât anterior săvârșirii faptei (care avea de

fapt o sursă licită de venit), dar și pe parcursul desfășurării procesului

penal, corect instanța de prim control judiciar a acordat eficiență

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și a apreciat că

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție și

cuantumul pedepsei complementare, diminuat semnificativ de la 7 ani la 2 ani,

reflectă atât periculozitatea moderată a faptelor, cât și intervalul de timp

necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea inculpatului,

nejustificându-se schimbarea modalității de executare acesteia.

În consecință, manifestările

nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la

modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul

încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la

respectarea și aplicarea legii. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că

o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică,

lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită

disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Fată de cele menționate mai sus, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.

împotriva deciziei penale nr. 213/A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 385

17

C. proc.

pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.P., durata reținerii și

arestării preventive de la 25 februarie 2008 la 17 noiembrie 2008.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul

inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.P.

împotriva

deciziei penale nr. 213/A din 29 septembrie 2008 a Curții

de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2008

la 17 noiembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2008.