ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3710/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 770 din 4 iulie 2008,Tribunalul București, secția I penală, a dispus următoarele: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.P. la 4 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 71 -64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 25 februarie 2008 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr. 143 /2000 a dispus confiscarea a 0,55 g heroină, cantitate rămasă în urma analizelor de laborator (dovada seria D nr. 00378). De asemenea, a dispus restituirea către inculpat a sumei de 1489 lei, consemnată în recipisa CEC seria AAB 5258177. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei , cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 21 februarie 2008, numitul B.C.V.

a formulat în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, un denunț față de „P.T." care vindea heroină pe stradă sau din autoturismul pe care îl conducea, cu suma de 50 RON/doză, în sector 2. S-a reținut că martorul D.C.V. a fost de acord să colaboreze, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, în vederea realizării acțiunii de prindere în flagrant a celui denunțat, iar în data de 25 februarie 2008, organele de poliție, acționând în baza ordonanței dispuse de procuror, au procedat, în prezența martorului asistent M.T.R., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 150 RON, sumă ce urma a fi înmânată martorului D.C.V., în vederea cumpărării sub supravegherea organelor de poliție a unei cantități de droguri de la „P.T.", care a fost identificat în persoana inculpatului S.P.

După efectuarea acestor activități, organele de poliție împreună cu martorul asistent M.T.R. și martorul denunțător D.C.V., s-au deplasat în zona sector 5 unde martorului D.C.V. i s-a efectuat o percheziție corporală, în prezența aceluiași martor asistent, (asupra sa având doar telefonul mobil cu numărul de apel), nefiind găsite alte bunuri, valori ori substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului și i s-a înmânat suma de 150 RON înseriată. S-a reținut că în jurul orei 17.50, în prezența lucrătorilor de poliție și a martorului asistent, martorul denunțător D.C.V. l-a apelat de la numărul la numărul pe inculpatul S.P., stabilind să se întâlnească în circa 10 minute în fața magazinului din sector 5. Martorul D.C.V.

s-a deplasat la locația stabilită, sub atenta supraveghere a organelor de poliție și, după circa 10 minute, s-a întâlnit cu inculpatul S.P., care se afla la volanul autoturismului marca Supernova de culoare roșie cu nr. de înmatriculare, în locul din față dreapta aflându-se numita S.L., iar în spate stânga, martora G.E.R. S-a mai relevat că inculpatul S.P. a deschis portiera dreaptă spate a autoturismului și a făcut semn martorului D.C.V. să urce, acesta s-a conformat și i-a înmânat suma de 150 RON înseriată, iar inculpatul i-a remis 3 punguțe de plastic ce conțineau heroină. După încheierea tranzacției, martorul denunțător D.C. a coborât din autoturismul respectiv și s-a deplasat către organele de poliție care se aflau în apropiere, predând acestora cele 3 doze cumpărate, care au fost introduse într-un plic M.A.I.

și sigilat cu sigiliul M.l. nr. 29034, în vederea expertizării, iar după predarea drogurilor martorul a fost din nou percheziționat, asupra acestuia negăsindu-se bani, bunuri sau substanțe interzise de lege la deținere. S-a mai reținut că organele de poliție, după ce denunțătorul Ie-a predat cele 3 doze de heroină, au procedat la imobilizarea inculpatului S.P., care se afla în autoturismul sus-menționat și a martorului S.M., ocupantul autoturismului Dacia Super Nova de culoare galbenă cu numărul de înmatriculare B-01-FYN, care a oprit lângă mașina inculpatului imediat după ce martorul D.C.V. a cumpărat dozele de heroină de la inculpatul S.P. și a părăsit locul de întâlnire.

La sediul organelor de poliție a fost efectuată o percheziție asupra autoturismului Dacia Super Nova de culoare roșie cu nr., între scaunele din față fiind găsită o folie de pachet de țigări ce conținea 5 punguțe din material plastic în care se afla o substanță pulverulentă, ce s-a dovedit a fi heroină, iar în cotiera dintre scaune s-a găsit suma de 150 RON înseriată și, de asemenea pe bordul autoturismului a fost găsit un telefon mobil marca Nokia seria 359395009162950, apelabil la numărul. Asupra inculpatului S.P. au fost găsite suma de 1269 RON (în buzunarul din stânga al bluzei de trening cu care era îmbrăcat) și suma de 220 RON (în portofelul din geantă), sumă care a fost depusă la CEC Unitatea Minai Bravu recipisă 1999701/1/ din 28 februarie 2008. S-a constatat că inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea acestei fapte, precizând că el cumpără droguri, unele dintre ele remițându-le și martorului D.C.

pentru consum propriu, astfel cum s-a întâmplat și la momentul flagrantului. Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului, care în data de 25 februarie 2008 a remis martorului D.C.V. 3 doze de heroină primind în schimb 150 RON și care mai deținea în vederea vânzării alte 5 doze, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar la individualizarea pedepsei aplicate, a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, rezonanța socială negativă a acesteia, atitudinea cooperantă a inculpatului și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, aspecte valorificate ca circumstanțe atenuante. S-a mai constatat, în ceea ce privește cea de-a două faptă săvârșită în data de 30 iulie 2006, respectiv art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în deținerea fără drept a 8 unități de heroină lichidă într-o seringă pentru consum propriu, Tribunalul București a dispus achitarea.

Organele de poliție l-au depistat pe inculpat la data sus menționată la volanul unui autoturism Dacia break cu numărul, iar lângă portieră au descoperit o seringă hipodermică ce conținea 8 unități de lichid, în care s-a pus în evidență heroină, reținându-se că inculpatul a precizat că seringa nu-i aparține, dar că înainte se drogase. S-a reținut că deși există o posibilitate rezonabilă ca seringa să fie a inculpatului, Tribunalul București, secția I penală, a subliniat lipsa de profesionalism cu care s-a acționat în acest caz, organele de urmărire penală neprocedând la decelarea eventualelor amprente de pe această seringă și au trimis-o direct la expertizare pentru identificarea heroinei, procedeul fiind unul distructiv.

S-a conchis că, în cauză, nemaiexistând vreun alt element de probă în afara găsirii seringii în apropierea inculpatului, urmează a se face aplicarea principiului in dubio pro reo și, pe cale de consecință, s-a dispus achitarea inculpatului S.P., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.P., pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul, în dezvoltarea motivelor scrise de apel, a arătat, că instanța de fond a dispus în mod greșit achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 - faptă din data de 30 iulie 2006, în condițiile în care, din probele administrate, a rezultat că la această dată, lângă portiera dreapta față a autoturismului inculpatului, a fost găsită o seringă de 100 unități, în care se aflau 8 unități de lichid brun maroniu, ce ulterior s-a stabilit ca fiind heroină. S-a susținut de către reprezentantul parchetului că deși inculpatul a declarat că seringa găsită lângă autoturism nu îi aparține, din probele administrate rezultă contrariul, având în vedere comportamentul suspect al inculpatului la apariția organelor de poliție, acesta urcând imediat în autoturismul lângă care a fost găsită seringa.

S-a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că inculpatul era consumator de heroină injectabilă de 5 ani, iar seringa cu heroină menționată a fost găsită lângă autoturismul său, la scurt timp după ce inculpatul a declarat că se drogase. Al doilea motiv de apel formulat de parchet a vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sub aspectul reținerii netemeinice a incidenței circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, s-a susținut că, instanța trebuia să aibă în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și nu a mai săvârșit alte infracțiuni, deoarece fapta reținută în sarcina sa, pune în pericol viața și sănătatea cetățenilor, inculpatul fiind un vânzător constant de droguri.

În ședința publică din data de15 septembrie 2008, reprezentantul parchetului a extins motivele de apel și cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor din data de 25 februarie 2008, în sensul că faptele inculpatului S.P. de a vinde trei doze de heroină și de a deține alte cinci doze pentru consum propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., iar nu ale unei infracțiuni unice prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Apelantul inculpat a solicitat redozarea pedepsei, întrucât instanța nu a ținut cont de circumstanțele reale ale cauzei, de cantitatea mică de droguri ce a făcut obiectul tranzacției, de atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal și de împrejurarea că și-a asigurat mijloacele necesare traiului în mod licit.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 213/A din 29 septembrie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.P. împotriva sentinței penale nr. 770 din 04 iulie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, în dosarul nr. 11444/3/2008, a desființat în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.P. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu (faptă din data de 25 februarie 2008). În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. De asemenea, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A redus cuantumul pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. de la 7 ani la 2 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacată. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.P. și a dedus prevenția de la 25 februarie 2008 la zi, stabilindu-se să rămână în sarcina statului, cheltuielile judiciare. Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că ambele apeluri sunt fondate, însă în limitele ce vor fi relevate, apreciind că urmează a se acorda prioritate examinării obiectului judecății, astfel cum este definit el în dispozițiile art. 317 C. proc.

pen. și a măsurii în care, instanța de fond, soluționând cauza, s-a pronunțat asupra tuturor faptelor descrise în actul de sesizare și cu a căror judecare a fost astfel învestită. Sub acest aspect, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat că, prin rechizitoriul nr. 272 D/P/2008, inculpatul S.P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; reținându-se că, la data de 25 februarie 2008, a vândut martorului D.C.V. 3 doze conținând 0,30 grame heroină și a deținut, fără drept, pentru consum propriu, alte 5 doze de heroină conținând 0,40 grame, iar la data de 30 iulie 2006 a deținut, fără drept, heroină pusă în evidență în 8 unități de lichid dintr-o seringă.

S-a constatat că situația de fapt descrisă în detaliu în actul de sesizare relevă reținerea, în sarcina inculpatului S.P., a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, săvârșită la data de 25 februarie 2008 și a două infracțiuni de deținere de droguri de mare risc în concurs real, săvârșite la datele de 25 februarie 2008 și respectiv, 30 iulie 2006, concluzie ce a rezultat din examinarea încadrării juridice reținute de procuror la capitolul "în drept" al rechizitoriului, cât și în dispozitivul actului de sesizare, în ambele cazuri făcându-se referire la două infracțiuni de deținere de droguri pentru consum propriu în concurs real, distinct de pluralitatea pe care aceste două infracțiuni o alcătuiesc împreună cu cea de trafic de droguri.

S-a mai relevat că deși rechizitoriul întocmit în cauză cuprinde dispoziții clare și neechivoce sub aspectul numărului de infracțiuni prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, reținute în sarcina inculpatului, instanța de prim control judiciar a constatat totodată că, această împrejurare rezultă și din actele procesuale întocmite anterior finalizării urmăririi penale. Astfel, pentru faptele săvârșite la data de 25 februarie 2008, urmărirea penală a fost începută și, respectiv acțiunea penală a fost pusă în mișcare, atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (proces-verbal din data de 25 februarie 2008 și, respectiv, ordonanță emisă la data de 26 februarie 2008 - filele 64, 72 d.u.p.).

S-a apreciat că nu a avut nicio relevanță asupra acestei încadrări juridice conexarea ulterioară a dosarului având ca obiect fapta din data de 30 iulie 2006, prin ordonanța nr. 1334/D/2006 din data de 17.03.2008 procurorul dispunând, subsecvent conexării, și schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și două infracțiuni prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

În acest context, instanța de prim control judiciar a constatat că obiectul judecății în primă instanță nu a fost limitat la o singură infracțiune, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, ci la două astfel de infracțiuni, instanța de fond omițând, însă să se pronunțe sub aspectul faptei de deținere de droguri pentru consum propriu din data de 25 februarie 2008. S-a apreciat că o atare împrejurare nu reclama, așa cum s-a susținut de către procuror, schimbarea încadrării juridice (corect reținută, de altfel, prin rechizitoriu), ci echivala cu o nerezolvare sub toate aspectele a fondului cauzei, justificând desființarea parțială a hotărârii instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut, din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, că la data de 25 februarie 2008, inculpatul S.P.

a vândut martorului D.C.V. 3 doze de 0,30 grame substanță conținând heroină și a deținut, fără drept, alte 5 doze de 0,40 grame substanță conținând heroină pentru consum propriu. Atât operațiunea de vânzare a drogurilor, cât și cea de deținere de astfel de substanțe pentru consum propriu a rezultat din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziție corporală, procesul verbal de percheziție a autoturismului, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 856509 din 27 februarie 2008 și declarațiile martorului D.C.V.

S-a reținut că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive atât ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (încadrare corect reținută de instanța de fond), cât și ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sub acest din urmă aspect, instanța de fond omițând să dispună însă o soluție, așa cum s-a argumentat anterior. O atare omisiune s-a apreciat că nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, așa cum s-a susținut de către reprezentantul Ministerului Public, instanța de prim control judiciar considerând că se poate pronunța asupra faptei de deținere de droguri din data de 25 februarie 2008 direct în apel, fără a aduce vreo vătămare intereselor legitime ale inculpatului.

Sub acest aspect, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că fapta menționată a făcut obiectul urmăririi penale, inculpatul S.P. beneficiind în mod efectiv de dreptul de a cunoaște acuzațiile aduse și de posibilitatea reală de a formula apărări sub acest aspect. Totodată, s-a mai apreciat că deținerea de droguri pentru consum propriu din data de 25 februarie 2008 a fost antamată de către inculpat și cu ocazia ascultării sale în cursul cercetării judecătorești, când inculpatul și-a menținut poziția de recunoaștere a faptelor, descriind împrejurările în care a deținut cele 5 doze de heroină destinate consumului propriu.

Reținând astfel vinovăția inculpatului cu privire la faptele din data de 25 februarie 2008, instanța de prim control judiciar a constatat că, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea asupra căreia s-a pronunțat, instanța de fond a făcut o justă aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptei de trafic de droguri (respectiv vânzarea de către inculpatul consumator către o persoană aflată în relații de prietenie, la rândul său consumatoare), cantitatea mică de droguri ce a făcut obiectul tranzacției, Ie-a apreciat ca fiind elemente ce nuanțează gradul de pericol social al faptei săvârșite și care au relevat, în concret, o periculozitate moderată a acesteia, în pofida limitelor mari de pedeapsă stabilite de legiuitor.

S-a apreciat ca neîntemeiată critica parchetului vizând reinidividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, întrucât pe de o parte, atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că acesta a depus eforturi, anterior încarcerării, pentru a presta activități lucrative, s-au apreciat ca fiind elemente favorabile, ce se subsumează circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și cărora instanța de fond Ie-a dat, în mod corect, eficiență prin aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, în cuantum de 4 ani închisoare. De asemenea, s-a constatat că nici împrejurarea că inculpatul ar fi un vânzător constant de droguri nu justifică înlăturarea circumstanțelor atenuante, având în vedere că o atare obișnuință nu poate fi prezumată și că, totodată nu a fost demonstrată pe baza probelor administrate, (S.P.

fiind trimis în judecată pentru o singură astfel de infracțiune). S-a conchis în sensul că nici critica inculpatului S.P. vizând acordarea unei mai largi eficiente circumstanțelor atenuante nu este fondată, apreciindu-se că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este singura aptă să asigure constrângerea, dar și reeducarea inculpatului și formarea unei noi atitudini a acestuia față de ordinea de drept.

Sub aspectul infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu din data de 25 februarie 2008, instanța de prim control judiciar a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social moderat al acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reținute, inclusiv cu privire la incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Pe cale de consecință, s-a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare reflectă periculozitatea socială a faptei și persoanei inculpatului și permite realizarea funcțiilor sale preventiv-educative, urmând a dispune condamnarea inculpatului S.P.

și aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., privind contopirea pedepselor în caz de infracțiuni concurente. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 - faptă din data de 30 iulie 2006, instanța de prim control a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția de achitare dispusă de instanța de fond și neîntemeiată, sub acest aspect, critica parchetului. Astfel, reținerea infracțiunii menționate a avut la bază un singur mijloc probă, respectiv procesul - verbal de constatare întocmit de către organele poliție la data de 30 iulie 2006, din care rezultă că, observând comportamentul suspect al inculpatului, organele de poliție au procedat la legitimarea acestuia din urmă, constatând prezența unei seringi ce conținea un lichid brun maroniu, lângă portiera stânga față a autoturismului inculpatului.

Acest mijloc de probă, coroborat exclusiv cu raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că în lichidul menționat s-a pus în evidența heroină, nu este suficient pentru a se concluziona, fără echivoc, în sensul că inculpatul a deținut seringa menționată, în absența altor probe certe care să conducă la o atare concluzie. Comportamentul suspect al inculpatului poate fi justificat prin prisma faptului că acesta consumase droguri anterior, fără a proba, prin el însuși, și faptul deținerii seringii găsite ulterior de către organele de poliție, ca modalitate alternativă a elementului material al infracțiunii analizate. Declarațiile inculpatului S.P. în sensul că, anterior depistării sale din data de 30 iulie 2006, se drogase cu heroină injectabilă nu relevă nici ele vinovăția acestuia sub aspectul faptei de deținere de droguri, reținută în sarcina sa.

Aceasta deoarece, s-a considerat că admițând faptul că inculpatul a consumat droguri injectabile, era ilogică rămânerea aproape integrală a drogului în seringă, așa cum a rezultat din procesul verbal de constatare menționat. Or, susținerile inculpatului în sensul că și-a injectat o doză de heroină în scara unui bloc, iar seringa găsită lângă autoturismul său nu îi aparține, s-a constatat de către instanța de prim control judiciar, că nu au fost infirmate de niciun alt mijloc de probă concludent, care să releve în mod cert identitatea între seringa găsită la fața locului și cea folosită de inculpat pentru injectarea drogului.

S-a apreciat că, în absența prelevării unor urme papilare de pe seringa corp delict, o atare identitate nu poate fi prezumată din simpla identificare a seringii lângă autoturismul inculpatului, această împrejurare echivocă având valoarea unei probe indirecte, ce nu poate răsturna, nici prin ea însăși și nici coroborată cu celelalte probe indirecte, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul conform art. 5 2 și art. 66 alin. (1) C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a apreciat că instanța de fond a dat în mod corect eficiență principiului in dubio pro reo, soluția de achitare fiind just întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, instanța de prim control judiciar a constatat că deși conținutul pedepsei complementare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri a fost legal stabilit, durata acestei pedepse este excesiv de mare, impunându-se reducerea sa. S-a apreciat că limitarea duratei pedepsei complementare la 2 ani este suficientă pentru complinirea funcțiilor pedepsei principale, astfel că, apreciind fondat apelul inculpatului sub acest aspect și, având în vedere și dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., a redus cuantumul pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., de la 7 ani la 2 ani. Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul S.P.

a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, în esență, recurentul inculpat a invocat, prin apărător, cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 punctele 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în rejudecare, în principal, să se constate că ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt atunci când au dispus condamnarea acestuia pentru o faptă care nu există. Pe cale de consecință, a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. să se dispună achitarea inculpatului, întrucât fapta reținută în sarcina sa nu există.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei rezultante sub limita aplicată anterior, prin acordarea unei mai largi eficiente a circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora cu aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Recursul formulat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Deși inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală faptele săvârșite, afirmând că este consumator de droguri, ulterior acesta și-a nuanțat poziția în faza cercetării judecătorești, susținând că fapta de deținere de droguri pentru consum de droguri (fapta din 25 februarie 2008) nu există.

Înalta Curte constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect reținută de instanța de prim control judiciar, relevând , în mod justificat, că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive atât ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (încadrare corect reținută de instanța de fond-faptă săvârșită la 25 februarie 2008), cât și a două infracțiuni de deținere de droguri de mare risc, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs real, săvârșite la datele de 30 iulie 2006 și respectiv 25 februarie 2008. Se mai constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, observând că instanța de fond a omis să dispună o soluție cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000( faptă din 25 februarie 2008 vizând identificarea a 5 doze de heroină în autoturismul pe care-l conducea inculpatul) deși fusese descrisă în actul de inculpare și reieșea cu certitudine din probatoriul administrat, a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, așa cum s-a susținut de către reprezentantul Ministerului Public.

Prin urmare, instanța de prim control judiciar în mod corect a considerat că se poate pronunța asupra faptei de deținere de droguri de mare risc săvârșită în data de 25 februarie 2008 direct în apel, fără a aduce vreo vătămare intereselor legitime ale inculpatului, procedând în consecință. De asemenea, justificat s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea săvârșită la data de 30 iulie 2006, pentru care acesta a fost cercetat și dedus judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că, chiar în condițiile reținerii incidenței circumstanțelor atenuante, se justifică și reducerea cuantumului pedepsei complementare de la 7 ani la doi ani, considerând-o, justificat ca excesivă, în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului Totuși, Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât din probatoriul administrat în cauză ( declarațiile de recunoaștere a inculpatului date în faza de urmărire penală, dar și în faza cercetării judecătorești - în care a descris împrejurările în care a deținut cele 5 doze de heroină, care se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu procesele verbale de percheziție corporală și cu declarațiile martorului D.C.V.) a rezultat că la data de 25 februarie 2008, după ce inculpatul a vândut martorului denunțător D.C.V.

3 doze a câte 0,30 grame heroină (infracțiune flagrantă) s-a efectuat o percheziție și în autoturismul inculpatului, Dacia Super Nova roșie cu nr. de înmatriculare, în urma căreia s-au depistat alte 5 punguțe de plastic ce conțineau heroină în scopul consumului propriu. Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, a valorificat principiul in dubio pro reo și a menținut soluția de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta săvârșită la 30 iulie 2006) , însă, întrucât vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită, corect a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (faptă săvârșită la 25 februarie 2008, aflată în concurs real cu cea săvârșită la 30 iulie 2006) În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpatul S.P., vizând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că de asemenea, nu poate fi primit, fiind nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată acestui inculpat, cu modalitatea de executare în regim de privare de libertate, stabilită de prima instanță este suficientă și corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat la modalitatea concretă în care s-a acționat (întrucât inculpatul a traficat cantități reduse de drog, fiind la rândul său consumator de droguri), față de gradul de pericol moderat concret al infracțiunilor reținute în sarcina sa, generat tocmai de cantitățile infime de drog ce au fost tranzacționate, dar raportat și la conduita corespunzătoare a inculpatului atât anterior săvârșirii faptei (care avea de fapt o sursă licită de venit), dar și pe parcursul desfășurării procesului penal, corect instanța de prim control judiciar a acordat eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și a apreciat că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție și cuantumul pedepsei complementare, diminuat semnificativ de la 7 ani la 2 ani, reflectă atât periculozitatea moderată a faptelor, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea inculpatului, nejustificându-se schimbarea modalității de executare acesteia.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora. Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.

împotriva deciziei penale nr. 213/A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 385 17 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.P., durata reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2008 la 17 noiembrie 2008. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 213/A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2008 la 17 noiembrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2008.