ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1155/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1155/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza actelor de la dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1639/
F din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în
dosarul penal nr. 27420/3/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost
schimbată încadrarea juridică a faptei, pentru care a fost trimis în judecată
inculpatul P.A. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 145/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a
fost condamnat inculpatul P.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și un an
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71
și 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a
dedus reținerea și arestarea preventivă de la 12.07 2007, al zi.
În baza art. 350 alin. (1) C.
proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,10 gr. heroină
depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J. - S.E.O., cu dovada
seria D nr. 00242 din 26 iulie 2007.
Inculpatul a fost obligat la
plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 11 iulie 2007,
martorul denunțător F.G. a formulat un denunț împotriva numitului „C.”,
identificat ulterior în persoana numitului P.A.G., despre care a arătat că,
vinde droguri în zona străzii Prevederii, din sectorul 3. Martorul denunțător,
și-a manifestat consimțământul în sensul de a colabora în vederea prinderii în
flagrant a inculpatului Popescu, sens în care la data de 12 iulie 2007, s-a
organizat o acțiune de prindere în flagrant, prin care denunțătorul urma să
cumpere de la inculpat 3 doze de heroină, cu suma de 50 lei doza.
În vederea realizării
flagrantului s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce formau suma de
300 lei, și capcanarea criminalistică a acestora, sumă de bani ce i-a fost
înmânată denunțătorului în vederea cumpărării unei cantități de droguri de la
inculpatul P.A.G., sub supravegherea organelor de poliție, după ce, în
prealabil, martorul denunțător F.G. a fost percheziționat corporal în prezența
martorului asistent D.D., asupra acestuia, nefiind găsite bunuri, valori ori
substanțe interzise la deținere.
Astfel, martorul denunțător
l-a contactat telefonic pe inculpatul P.A. și a stabilit cu persoana ce i-a
răspuns, să se întâlnească în parcul situat pe str. Marin Pozan, spunându-i că
dorește să cumpere trei „CD-uri”.
La locul de întâlnire s-a
prezentat inculpatul P.A. și cei doi au discutat iar inculpatul i-a spus
denunțătorului că revine în 20 minute pentru a aduce cele 3 doze de heroină,
reținând 50 lei/doza. După aproximativ 10 minute i-a predat suma de 150 lei,
după care inculpatul i-a dat 2 doze de heroină, spunând că mai târziu, îi va
mai aduce o doză.
În momentul imediat următor
realizării tranzacției, denunțătorul a făcut semn organelor de poliție care au
intervenit, asupra inculpatului fiind găsită suma de 150 lei, seriile
bancnotelor corespunzând cu cele consemnate în procesul verbal de capcanare
criminalistică iar denunțătorul a predat organelor de poliție, cele două doze
de heroină primită de la inculpat.
Prin raportul de constatare
tehnico-științifică nr. 332571 din 12 iulie 2007 s-a stabilit că cele două
punguțe de material plastic ridicate de la inculpat conțin 0,16 grame heroină.
Probele rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de
corpuri delicte.
În cursul urmăririi penale,
audiat fiind, inculpatul P.A. a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina
sa, arătând că este prima dată când comercializează droguri precizând că cele
două doze pe care le-a vândut denunțătorului, și le cumpărase pentru consumul
propriu din zona Ferentari și le avea ascunse în niște boscheți din apropiere.
Audiat în instanță la
termenul de judecată din 28 august 2007, inculpatul și-a menținut aceeași
poziție de recunoaștere arătând că a vândut două doze de heroină denunțătorului
din prezenta cauză. Totodată, inculpatul a arătat că era consumator de droguri
și că deși nu a mai vândut altor persoane droguri a cumpărat și consumat
asemenea substanțe împreună cu alți consumatori de heroină.
Declarațiile date de inculpat
pe parcursul procesului penal, de recunoaștere a faptei, se caracterizează,
conform art. 69 C. proc. pen., cu dispozițiile martorilor F.G., care arată că
în data de 12 iulie 2007 a fost singura dată când a cumpărat droguri de la
inculpat și că numitul „C.”, cu privire la care a făcut denunțul este fratele
inculpatului P.A. și, D.D., martor asistent la operațiunile de realizare a
flagrantului, precum și cu procesul verbal de constatare a infracțiunii
flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332571 din 12 iulie 2007.
În ceea ce privește
încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut că activitatea
infracțională a inculpatului P.A. constând în aceea că, la data de 12 iulie 2007,
a vândut două doze de heroină numitului F.G. cu suma de 150 lei fiind prins în
flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de
droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sub
același aspect, apreciind că, pe calea schimbării periodice a faptei, conform art.
334 C. proc. pen., se impune înlăturarea aplicării alin. (1) al art. 2 din
Legea nr. 143/2000, care definește o infracțiune distinctă, aceea de trafic de
droguri de risc.
La individualizarea
pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.
Apelul declarat de
inculpatul P.A., împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de
către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 12 din
17 ianuarie 2008.
Împotriva acestei hotărâri,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A., fără a-l motiva în scris.
În ședința publică de azi 28
martie 2008, recurentul, prin apărătorul său, a invocat prevederile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., criticând pedeapsa aplicată ca fiind greșit
individualizată și, solicitând, reducerea ei.
Recursul este nefondat.
Analiza sentinței instanței
de fond menținută de instanța de apel, arată că, inactivitatea de
individualizare a pedepsei, tribunalul a avut în vedere toate criteriile de
individualizare prevăzute de lege, de la limitele de pedeapsă, prevăzute de
textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, cauzele de agravare a
pedepsei sau de atenuare, urmările grave care se pot produce prin punerea în
circulație de droguri, până la datele care circumstanțiază persoana
inculpatului, atitudinea procesuală sinceră a acestuia atitudinea sa
cooperantă, în stabilirea adevărului. Rezultă, astfel că instanța a avut în
vedere la stabilirea și aplicarea pedepsei recurentului, precum și la
stabilirea modalității de executare, și a datelor favorabile acestuia. Instanța
de fond, însă, nu putea să nu țină seama de faptul că, din referatul de
evaluare instrumentat în cauză, rezultă, totuși, că perspectivele inculpatului
de reintegrare în societate, nu sunt destul de largi, existând condițiile în
care inculpatul să poată relua consumul personal de droguri și chiar să se
implice în noi infracțiuni.
Or, în raport de toate
aceste elemente, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea ei de executare,
corespund unei corect activități de individualizare, încât, nu se impune nici o
schimbare.
În raport cu cele arătate,
Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat împotriva deciziei
penale nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală,
ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., menținând astfel, decizia atacată.
Se va deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului recurent, durata reținerii și arestării preventive.
Văzând și reglementarea
plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat,
pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul inculpat P.A. împotriva deciziei penale nr. 12
din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 12 iulie
2007 la 28 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 28 martie 2008.