ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2750/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2750/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 103 din 29 ianuarie 2008

pronunțată de Tribunalul

București, secția a ll-a penală, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 74, art. 76 C. pen., a fost

condamnat inculpatul P.M.F., la o pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza

art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 4 ani, în condițiile art. 65 C. pen., cu

titlu de pedeapsa complementara.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza

art. 88 C. pen. s-a dedus arestarea preventiva a inculpatului de la 22 mai 2007,

la zi.

În baza

art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza

art. 118 C. pen. rap. la art. 17 din Legea 143/2000, s-a confiscat de la

inculpat suma de 160 lei.

În baza art. 191 rap. la art. 349 C. proc. pen.,

a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare

statului, din care 100 lei

onorariul

avocat din

oficiu

s-a avansat din

fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul

a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 548/D/P/2007 întocmit de

D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial București, s-a dispus trimiterea in judecata în

stare de arest preventiv a inculpatului P.M.F., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, reținându-se în fapt că, în ziua de 22 mai 2007, inculpatul a vândut

martorului denunțător I.J.I. cantitatea de 0,11 grame heroină în vederea

consumului propriu.

În concret, la data de 18.04.2007, numitul F.M.,

care era arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri,

a formulat denunț împotriva inculpatului P.M.F.; de asemenea, a mai formulat

denunț și numitul I.J.I., ambii arătând ca inculpatul se ocupa cu vânzarea de

droguri, respectiv heroină.

Pentru prinderea în flagrant a inculpatului,

organele de poliție, în prezenta martorului V.I., au pus la dispoziția

denunțătorului I.J.I. suma de 170 lei compusă din 3 bancnote de 50 lei și două

bancnote de 10 lei .

În realizarea acestui scop, martorul s-a

deplasat la blocul unde locuiește inculpatul iar după discuțiile dintre cei

doi, în care denunțătorul i-a solicitat inculpatului să-i facă rost de 3 doze

de heroină, inculpatul i-a spus că se va duce la numitul "A." din

zona Calea Griviței pentru a le cumpăra. Cei doi s-au urcat în autobuzul 143,

apoi în metrou spre Gara de Nord. În metrou, martorul i-a dat banii

inculpatului iar când au ajuns la Gara de Nord, inculpatul I-a sunat pe "A.",

care i-a cerut să se întâlnească la Piața Buzesti.

Inculpatul s-a deplasat la Piața Buzesti,

lăsându-l pe martor să îl aștepte în Gara de Nord, iar organele de politie au

procedat la supravegherea îndeaproape a inculpatului, la care însă au renunțat

deoarece acesta se uita tot timpul în urmă și se deplasa în cerc. Ca atare,

pentru a nu compromite acțiunea de prindere în flagrant, polițiștii s-au întors

și ei la locul de întâlnire, respectiv Gara de Nord, unde se afla martorul denunțător.

Inculpatul a revenit după cea. 1,30 ore și a

plecat împreună cu denunțătorul spre str. N., unde, în scara unui bloc,

inculpatul și-a preparat o doză de heroină pe care și-a injectat-o în venă,

după care cei doi au plecat spre Piața Victoriei. În acest timp, denunțătorul a

făcut semnul convenit către polițiști cu privire la realizarea tranzacției,

motiv pentru care, în timp ce inculpatul și martorul se deplasau cu autobuzul,

polițiștii i-au așteptat la destinație iar la coborâre i-au imobilizat.

Denunțătorul a predat heroina organelor de

politie iar cu ocazia percheziției corporale efectuată asupra inculpatului s-a

găsit suma de 20 lei, din care o bancnotă de 10 lei și o bancnotă de 5 lei erau

din cele capcanate criminalistic.

Inculpatul a recunoscut că a cumpărat heroina

din banii primiți de la denunțător pentru a i-o preda acestuia, dar a susținut

că banii găsiți asupra lui i-au fost dați de denunțător pentru a-și cumpăra

țigări și ceva de mâncare.

De asemenea, la cercetarea judecătorească

inculpatul a arătat că este consumator de heroină și recunoaște săvârșirea

faptei, astfel cum a fost reținuta în actul de sesizare.

În drept, fapta inculpatului de a intermedia

vânzarea-cumpărarea celor 3 doze de heroina între numitul "A." si

martorul I.J.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc, fapta prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului, în

raport de fapta dedusă judecății, instanța I-a condamnat la o pedeapsă cu

închisoarea, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prev. de art. 72 C. pen., îndeosebi de pericolul social al faptei, dar,

totodată, a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a

fost sincer, nu are antecedente penale, a regretat săvârșirea faptei, astfel

încât a

reținut circumstanțele

atenuante descrise mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen. A

mai avut în vedere instanța și împrejurarea că inculpatul a urmat un tratament

de dezintoxicare care a fost finalizat cu succes, considerând astfel că

pericolul de a se perpetua activitatea infracțională, care îndeosebi se

desfășura cu scopul procurării dozei de heroină necesară pentru propriul

consum, a scăzut considerabil.

B. împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul P.M.F., criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că nu mai

consumă droguri și, față de circumstanțele sale personale, pedeapsa aplicată

este prea mare, solicitând reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 96 din 11 aprilie 2008

a Curții de Apel

București, secția

aII-a

penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul inculpatului P.M.F.,

a fost desființată în parte

sentința penală atacată și, rejudecând, a

fost redusă pedeapsa aplicată de la 7 ani la 3 ani închisoare. În baza art.

81-82 C. pen. s-a dispus

suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de

5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen. S-a dispus punerea, de îndată, în

libertate a inculpatului

dacă nu este arestat în altă cauză și s-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond

nu

a ținut seama de toate împrejurările care atenuează răspunderea penală și nici

de persoana inculpatului.

Astfel, din probele dosarului a rezultat că

inculpatul, la solicitarea insistentă a denunțătorului I.J.I., a intermediat doar

cantitatea de 0,11 gr. heroină (consumată în totalitate în procesul analizelor

de laborator) către acesta, fără să beneficieze de vreun avantaj material ca

urmare a acestei intermedieri pe care a făcut-o doar la insistența

denunțătorului, care era prietenul său.

Circumstanțele reale în care inculpatul a comis

fapta, respectiv cererea insistentă a unui prieten și fără a urmări sau realiza

vreun folos material, sunt evident împrejurări care atenuează răspunderea

penală a acestuia și trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei,

alături și de persoana inculpatului, care a avut o conduită constant sinceră pe

parcursul procesului penal și nu are

antecedente penale.

În raport de toate aceste împrejurări și având

în vedere că în

favoarea inculpatului s-au

reținut în mod judicios circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 C.

pen., instanța de apel Ie-a dat o eficiență corespunzătoare, prin reducerea

cuantumului pedepsei sub minimul special, conform dispozițiilor art. 76 lit. a)

C. proc. pen.

Instanța de apel a mai constatat că, față de

cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului și

persoana acestuia, care nu a mai fost condamnat

anterior la pedeapsa

închisorii, la toate împrejurările în care a comis fapta, sunt îndeplinite

condițiile de aplicare a suspendării condiționate,

apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia de către inculpat.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o

pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării necorespunzătoare a

cuantumului și modalității de executare a

pedepsei, motivând în esență că

infracțiunea săvârșită de inculpat nu a

avut un caracter izolat iar frecvența acestui gen de infracțiuni justifică

aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, cu executare în regim de

detenție. Oral, în subsidiar, procurorul de ședință a învederat și omisiunea

aplicării dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. de către instanța de apel.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului

de casare prev. de

art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., Înalta Curtea constată că recursul

este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Referitor la modalitatea de executare a

pedepsei, neprivativă de

libertate, precum

și la cuantumul scăzut al acesteia, Înalta Curte apreciază

că recursul

este neîntemeiat și că instanța de fond a făcut o justă individualizare a

pedepsei, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prev. de

art. 72 C. pen. și cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispozițiile

art. 52 C. pen.

Aceasta,

întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu este doar un mijloc de

reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de

constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea

infracțiunii. în cauză, inculpatul a traficat o

cantitate mică de droguri, fără a

urmări obținerea unui avantaj

patrimonial, astfel că și în ipoteza în care fapta sa nu are caracter izolat,

astfel cum se susține, nu ne aflăm în prezența unui veritabil traficant de

droguri, care trebuie pedepsit cu severitate. Nu în ultimul rând, trebuie

arătat că aprecierea instanței de fond cu privire la oportunitatea modalității

de executare a pedepselor este corectă, fiind întrunite condițiile prev. de

art. 81 C. pen., inclusiv cea potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins

chiar fără executarea acesteia.

Recursul este însă întemeiat în ceea ce

privește critica ce vizează omisiunea instanței de apel de a suspenda

executarea pedepsei accesorii, pe care a menținut-o odată cu celelalte dispoziții

ale hotărârii instanței de fond. în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, se

suspendă și executarea

pedepsei accesorii, aspect omis de către instanța

de apel.

Pentru toate aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d) din același cod, va

admite recursul formulat de parchet, va casa în parte decizia recurată și,

rejudecând, va face

a

plicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5)

C. pen., în sensul că va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata

executării pedepsei principale care a fost suspendată condiționat.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) din

același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina

acestuia.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 96 din 11 aprilie 2008 a

Curții de Apel București, secția a

II

a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul P.M.F.

Casează în parte decizia sus menționată și,

rejudecând, face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Menține restul dispozițiilor

deciziei atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetul

de

pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2008.