ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4349/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4349/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 30/F-Cont

din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești au fost respinse ca neîntemeiate

cererile conexe formulate de reclamanta SC N.N.S. SPRL în calitate de lichidator

judiciar al SC C. SRL, în contradictoriu cu A.F.P. Râmnicu Vâlcea și Ministerul

Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

În practicaua hotărârii,

instanța de fond a reținut că reclamanții G.A. și G.V. nu au calitate procesuală

și a admis excepția privind lipsa calității procesuale active a acestor reclamanți,

excepție invocată de pârâți, întrucât decizia nr. 157/2009 și decizia de impunere,

contestate în cauza de față, nu îi vizează pe aceștia.

Cu privire la G.V., instanța

a constatat că la dosar există dovada că este administrator special al SC C.

SRL în procedura insolvenței, însă a reținut că cererea de față nu este promovată

în considerarea acestei calități.

Instanța a apreciat că

reclamanții nu se găsesc în ipoteza existenței unui act administrativ emis în favoarea

unei alte persoane, dar care să le afecteze un drept propriu lor, pentru a putea

contesta actul respectiv.

De asemenea, Curtea a

respins și excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată, respectiv excepția

lipsei calității de reprezentant a reclamanților G.A. și G.V.

Instanța de fond a reținut

că cererile formulate de reclamantul lichidator judiciar SC N.N.S. SPRL au fost

formulate în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004, termen calculat

de la data comunicării deciziei nr. 157/2009 către SC C. SRL.

Cu privire la excepția

lipsei calității de reprezentant a reclamanților G.A. și G.V., instanța de fond

a respins această excepție, întrucât decizia nr. 157 din 08 mai 2009, obiect al

cauzei de față, nu a reținut această lipsă de calitate și nu a respins contestația

administrativă formulată de SC C. SRL pentru acest motiv.

Pe fondul cererilor de

chemare în judecată conexate formulate de lichidatorul judiciar SC N.N.S. SPRL pentru

SC C. SRL, instanța a reținut că prin raportul de inspecție fiscală din 03

august 2008 și prin decizia de impunere din 02 iulie 2008 emise de A.F.P.

Vâlcea, SC C. SRL a fost obligată să plătească impozit pe profit, impozit pe veniturile

din salarii și asimilate salariilor și TVA, cu majorări de întârziere corespunzătoare

în cuantum de 2.891.714 RON, obligații rezultând din perioada 01 ianuarie 2003-31

martie 2008.

Instanța a reținut că,

potrivit mențiunilor din raportul de inspecție fiscală, necontestate în cauză, la

momentul controlului societatea reclamantă era administrată și reprezentantă legal

de P.D.A.

Împotriva actelor fiscale

arătate, SC C. SRL a formulat contestație administrativă, iar prin decizia nr.

157 din 08 mai 2009, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

A.N.A.F. a respins contestația ca fiind nedepusă în termen. Astfel, s-a reținut

că decizia de impunere a fost comunicată societății comerciale la data de 03 iulie

2008, iar contestația a fost formulată la 08 aprilie 2009, cu nerespectarea termenului

prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.

Instanța a concluzionat

că decizia nr. 157/2009 a fost legal emisă și în aceste condiții, actele fiscale

de impunere nu mai pot fi verificate sub aspectul legalității lor.

către de G.V., G.A. și SC N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC

C. SRL Vâlcea

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs toți reclamanții, adică: G.V., G.A. și SC N.N.S. SPRL Râmnicu

Vâlcea – lichidator judiciar al SC C. SRL, formulând critici pe care le-au încadrat

în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin că hotărârea

Curții de apel este nelegală sub mai multe aspecte:

2.1. Instanța nu s-a pronunțat

prin dispozitiv asupra cererilor conexe formulate de reclamanții de G.V. și G.A.

Cei doi recurenți-reclamanți

persoane fizice arată că prima instanță a soluționat numai contestația formulată

de către reclamanta SC N.N.S. SPRL, lichidatorul judiciar al SC C. SRL, deși actele

administrativ fiscale au fost atacate și de ei.

2.2. Hotărârea fondului

este motivată sumar și contradictoriu, ignorându-se aspecte esențiale ale cauzei.

În cuprinsul acestui motiv,

recurenții afirmă că instanța a analizat superficial problemele de drept supuse

dezlegării sale, ignorând dovezile prezentate din care reieșea faptul că au calitatea

de debitori ai bugetului de stat ca urmare a emiterii de către D.G.F.P. Vâlcea a

unor decizii de răspundere solidară din 27 octombrie 2008 pentru suma de 2.891.714

RON. Așa fiind, recurenții consideră că raționamentul instanței este contradictoriu,

neexistând nicio justificare pentru admiterea excepției lipsei calității lor procesuale

active și pentru respingerea, în același timp, a excepției lipsei dovezii de reprezentant.

2.3. Nu s-a observat că

actele administrativ fiscale atacate sunt emise cu încălcarea dispozițiilor C. proc.

fisc.

La acest punct recurenții

formulează critici pe fondul cauzei, insistând asupra nelegalității deciziei de

impunere din 02 iulie 2008 emise în baza raportului de inspecție fiscală din 02

iulie 2008, acte administrativ fiscale care ar contraveni dispozițiilor art. 7,

44, 49, 67, 106 și 107 C. proc. fisc.

A.F.P. Râmnicu Vâlcea

Dintre cele două intimate

a formulat întâmpinare în cauză numai A.F.P. Râmnicu Vâlcea, care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că în

mod corect acțiunea celor doi reclamanți G.V. și G.A. a fost respinsă pentru lipsa

calității procesuale active, câtă vreme niciunul din actele contestate nu îi vizează

pe aceștia, ci pe persoana juridică SC C. SRL.

Or, câtă vreme raportul

de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost comunicate acesteia sub semnătura

reprezentantului legal și cu aplicarea ștampilei societății comerciale, rezultă

că în mod legal, în procedura administrativă, li s-a respins contestația formulată

peste 280 de zile ca nefiind depusă în termen.

În plus, aceeași intimată

mai arată și că recurenții nu au atacat tabelul preliminar de creanțe în temeiul

art. 73 din Legea nr. 85/2006, republicată, a insolvenței și încearcă pe cale ocolită

o repunere în termenul de a formula contestație cu privire la creanța în discuție.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele

arătate în continuare:

de drept relevante

Instanța de contencios

administrativ a fost învestită cu două acțiuni formulate de către reclamanții G.A.

și G.V., fiecare dintre ei împreună cu SC N.N.S. SPRL, lichidator judiciar al SC

C. SRL, având același obiect: anularea deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de

A.N.A.F. – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și a deciziei

de impunere din 02 iulie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 02 iulie

2008 emise de D.G.F.P. Râmnicu Vâlcea.

Cele două acțiuni au fost

conexate de Curtea de apel în ședința publică de la 03 februarie 2010, fiind soluționate

împreună prin sentința atacată.

Pentru motivele expuse

la pct. 1.1 al acestei decizii, Curtea de apel a considerat, în esență, că reclamanții

G.A. și G.V. nu au calitate procesuală în cauză iar acțiunea reclamantei SC N.N.S.

SPRL, formulată în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL nu este întemeiată,

achiesând la soluția dispusă de intimata A.N.A.F. în etapa administrativă a litigiului,

în sensul tardivității formulării contestației.

Această soluție nu este

legală, iar criticile formulate de recurenți în cuprinsul celui de-al doilea motiv

de recurs sunt fondate.

Referitor la modul de

soluționare a excepției lipsei calității procesual active a reclamanților G.A. și

G.V.

Prima instanță a considerat

că reclamanții persoane fizice nu au calitatea să atace decizia nr. 157 din 08

mai 2009 emisă de A.N.A.F. întrucât acest act administrativ privește o altă persoană,

respectiv SC C. SRL, ai cărei reprezentanți nu mai sunt.

Procedând astfel, instanța

a golit de conținut dispoziția cuprinsă în art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. și,

într-un cadru normativ mai general, chiar prevederea constituțională cuprinsă în

art. 21, afectând accesul la justiție al reclamanților G.V. și G.A., nemulțumiți

de soluția pe care A.N.A.F. a pronunțat-o în privința contestațiilor administrative

pe care ei le-au formulat împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 și raportului

de inspecție fiscală din 02 iulie 2008.

Pe de altă parte, din

punct de vedere procedural în contextul cauzei de față, soluțiile pronunțate în

privința excepțiilor referitoare la calitatea de reprezentant al societății comerciale

și cea de persoană care are calitatea de a ataca decizia nr. 157 din 08 mai 2009,

nu pot fi disociate, după cum bine au remarcat recurenții, neavând nicio logică

soluția primei instanțe în privința acestor două excepții.

Referitor la modul de

interpretare a prevederilor cuprinse în art. 205-207 C. proc. fisc.:

Prima instanță a respins

ca neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamanta SC N.N.S. SPRL, în calitate

de lichidator judiciar al SC C. SRL, pornind de la premisa greșită că numai această

parte formulase contestația administrativă la care se referă art. 205 C. proc. fisc.

În realitate, actele administrativ

fiscale prin care se stabiliseră în sarcina SC C. SRL debite totale în valoare de

2.891.714 RON fuseseră contestate de către recurenții G.V. și G.A., ambele contestații

fiind însușite și de lichidatorul judiciar (dosar conexat nr. 1564/46/2009).

Această stare de fapt

este atestată și de preambulul deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F.

- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, care face obiectul controlului

de legalitate.

Cum soluția pronunțată

de Curtea de apel în privința excepției de fond a lipsei calității procesual active

a recurenților persoane fizice, cât și asupra fondului acțiunii formulate de recurenta

SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, formează un tot

unitar, care are la bază ideea că actele administrativ fiscale au fost contestate

cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.,

Înalta Curte apreciază că nu se impune casarea cu trimitere a sentinței atacate,

ci modificarea acesteia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul arătat în continuare:

În concepția art. 205

alin. (1) C. proc. fisc., se recunoaște dreptul de contestare oricărei persoane

„care se consideră lezat(ă) în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal

sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”.

Acest text reflectă în

materie fiscală dispoziția de principiu cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, potrivit căreia: „

Orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,

de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât

privat, cât și public.”

Recurenții-reclamanți

G.V. și G.A. sunt „lezați” sau „vătămați în drepturile lor” de decizia de impunere

din 02 iulie 2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008

întocmite de A.F.P. Râmnicu Vâlcea, pentru că în baza acestor acte administrativ

fiscale a fost atrasă răspunderea lor solidară cu SC C. SRL, ai cărei administratori

au fost în perioada vizată de controlul fiscal, fiind emise deciziile de răspundere

solidară din data de 27 octombrie 2008 pentru suma de 2.891.714 RON.

Așa fiind și având în

vedere că cele două acte atacate nu le-au fost comunicate recurenților prin vreuna

din modalitățile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât nu le erau

adresate, devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

în sensul că ei pot formula contestația administrativă „din momentul în care a(u)

luat la cunoștință, pe orice cale, de existența (acestora)”.

Recurenții-reclamanți

G.V. și G.A. au probat că li s-au comunicat actele atacate la data de 31 martie

2009 de către recurenta SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC

C. SRL căreia, la rândul ei, intimata A.N.A.F. i le trimisese la data de 23 martie

2009.

Or, în raport de aceste

date, contestația administrativă înregistrată la 08 aprilie 2009 este formulată

în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc. și, deci,

cererea de anulare a deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. este fondată.

Referitor la omisiunea

instanței de a se pronunța în dispozitiv cu privire la cererile conexe formulate

de G.V. și G.A., soluționate pe cale de excepție.

Instanța a soluționat

toate excepțiile invocate de pârâte, atât rezolvarea dată acestora, cât și motivarea

regăsindu-se în practicaua sentinței atacate cu recursurile de față.

Este real că, din perspectiva

tehnicii de redactare a hotărârii judecătorești, ar fi trebuit ca soluția pronunțată

în privința tuturor excepțiilor soluționate în ședința publică de la 03 februarie

2010 să se regăsească în cuprinsul dispozitivului sentinței pronunțate la aceeași

dată, mai ales că acțiunea reclamanților G.V. și G.A. a fost soluționată pe această

cale, însă această omisiune a instanței nu a produs nicio vătămare recurenților.

Ei au luat cunoștință

de argumentele instanței în privința excepțiilor odată cu comunicarea sentinței,

au formulat critici împotriva acestora așa încât primul motiv de recurs nu este

fondat.

Referitor la criticile

formulate pe fondul cauzei:

În ultimul motiv de recurs

recurenții dezvoltă criticile de nelegalitate împotriva deciziei de impunere și

raportului de control anterior indicate.

Având în vedere că intimata

A.N.A.F. a soluționat contestația potrivit art. 213 alin. (5) C. proc. fisc., fără

a analiza cauza pe fond, în acest stadiu procesual instanța nu poate păși la analiza

aspectelor de nelegalitate invocate.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse în decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, se vor admite recursurile și se va modifica sentința

în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamanților în sensul anulării deciziei

nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. și obligării pârâtei A.N.A.F. să soluționeze

pe fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 și

a raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de G.V., G.A. și S.C. N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC C.

SRL Vâlcea împotriva sentinței nr. 30/F-Cont din 03 februarie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților.

Anulează decizia nr.

157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. și obligă pârâta A.N.A.F. să soluționeze pe

fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 și a

raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.