ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4349/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 30/F-Cont din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești au fost respinse ca neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamanta SC N.N.S. SPRL în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, în contradictoriu cu A.F.P. Râmnicu Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. În practicaua hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamanții G.A. și G.V. nu au calitate procesuală și a admis excepția privind lipsa calității procesuale active a acestor reclamanți, excepție invocată de pârâți, întrucât decizia nr. 157/2009 și decizia de impunere, contestate în cauza de față, nu îi vizează pe aceștia.

Cu privire la G.V., instanța a constatat că la dosar există dovada că este administrator special al SC C. SRL în procedura insolvenței, însă a reținut că cererea de față nu este promovată în considerarea acestei calități. Instanța a apreciat că reclamanții nu se găsesc în ipoteza existenței unui act administrativ emis în favoarea unei alte persoane, dar care să le afecteze un drept propriu lor, pentru a putea contesta actul respectiv. De asemenea, Curtea a respins și excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant a reclamanților G.A. și G.V. Instanța de fond a reținut că cererile formulate de reclamantul lichidator judiciar SC N.N.S.

SPRL au fost formulate în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004, termen calculat de la data comunicării deciziei nr. 157/2009 către SC C. SRL. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a reclamanților G.A. și G.V., instanța de fond a respins această excepție, întrucât decizia nr. 157 din 08 mai 2009, obiect al cauzei de față, nu a reținut această lipsă de calitate și nu a respins contestația administrativă formulată de SC C. SRL pentru acest motiv. Pe fondul cererilor de chemare în judecată conexate formulate de lichidatorul judiciar SC N.N.S. SPRL pentru SC C. SRL, instanța a reținut că prin raportul de inspecție fiscală din 03 august 2008 și prin decizia de impunere din 02 iulie 2008 emise de A.F.P.

Vâlcea, SC C. SRL a fost obligată să plătească impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor și TVA, cu majorări de întârziere corespunzătoare în cuantum de 2.891.714 RON, obligații rezultând din perioada 01 ianuarie 2003-31 martie 2008. Instanța a reținut că, potrivit mențiunilor din raportul de inspecție fiscală, necontestate în cauză, la momentul controlului societatea reclamantă era administrată și reprezentantă legal de P.D.A. Împotriva actelor fiscale arătate, SC C. SRL a formulat contestație administrativă, iar prin decizia nr. 157 din 08 mai 2009, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. a respins contestația ca fiind nedepusă în termen.

Astfel, s-a reținut că decizia de impunere a fost comunicată societății comerciale la data de 03 iulie 2008, iar contestația a fost formulată la 08 aprilie 2009, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc. Instanța a concluzionat că decizia nr. 157/2009 a fost legal emisă și în aceste condiții, actele fiscale de impunere nu mai pot fi verificate sub aspectul legalității lor. 2. Recursul declarat de către de G.V., G.A. și SC N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC C. SRL Vâlcea Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs toți reclamanții, adică: G.V., G.A. și SC N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC C. SRL, formulând critici pe care le-au încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Recurenții susțin că hotărârea Curții de apel este nelegală sub mai multe aspecte: 2.1. Instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra cererilor conexe formulate de reclamanții de G.V. și G.A. Cei doi recurenți-reclamanți persoane fizice arată că prima instanță a soluționat numai contestația formulată de către reclamanta SC N.N.S. SPRL, lichidatorul judiciar al SC C. SRL, deși actele administrativ fiscale au fost atacate și de ei. 2.2. Hotărârea fondului este motivată sumar și contradictoriu, ignorându-se aspecte esențiale ale cauzei. În cuprinsul acestui motiv, recurenții afirmă că instanța a analizat superficial problemele de drept supuse dezlegării sale, ignorând dovezile prezentate din care reieșea faptul că au calitatea de debitori ai bugetului de stat ca urmare a emiterii de către D.G.F.P.

Vâlcea a unor decizii de răspundere solidară din 27 octombrie 2008 pentru suma de 2.891.714 RON. Așa fiind, recurenții consideră că raționamentul instanței este contradictoriu, neexistând nicio justificare pentru admiterea excepției lipsei calității lor procesuale active și pentru respingerea, în același timp, a excepției lipsei dovezii de reprezentant. 2.3. Nu s-a observat că actele administrativ fiscale atacate sunt emise cu încălcarea dispozițiilor C. proc. fisc. La acest punct recurenții formulează critici pe fondul cauzei, insistând asupra nelegalității deciziei de impunere din 02 iulie 2008 emise în baza raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008, acte administrativ fiscale care ar contraveni dispozițiilor art. 7, 44, 49, 67, 106 și 107 C. proc.

fisc. 3. Apărările intimatei A.F.P. Râmnicu Vâlcea Dintre cele două intimate a formulat întâmpinare în cauză numai A.F.P. Râmnicu Vâlcea, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că în mod corect acțiunea celor doi reclamanți G.V. și G.A. a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active, câtă vreme niciunul din actele contestate nu îi vizează pe aceștia, ci pe persoana juridică SC C. SRL. Or, câtă vreme raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost comunicate acesteia sub semnătura reprezentantului legal și cu aplicarea ștampilei societății comerciale, rezultă că în mod legal, în procedura administrativă, li s-a respins contestația formulată peste 280 de zile ca nefiind depusă în termen.

În plus, aceeași intimată mai arată și că recurenții nu au atacat tabelul preliminar de creanțe în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, republicată, a insolvenței și încearcă pe cale ocolită o repunere în termenul de a formula contestație cu privire la creanța în discuție. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu două acțiuni formulate de către reclamanții G.A.

și G.V., fiecare dintre ei împreună cu SC N.N.S. SPRL, lichidator judiciar al SC C. SRL, având același obiect: anularea deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și a deciziei de impunere din 02 iulie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008 emise de D.G.F.P. Râmnicu Vâlcea. Cele două acțiuni au fost conexate de Curtea de apel în ședința publică de la 03 februarie 2010, fiind soluționate împreună prin sentința atacată. Pentru motivele expuse la pct. 1.1 al acestei decizii, Curtea de apel a considerat, în esență, că reclamanții G.A. și G.V. nu au calitate procesuală în cauză iar acțiunea reclamantei SC N.N.S.

SPRL, formulată în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL nu este întemeiată, achiesând la soluția dispusă de intimata A.N.A.F. în etapa administrativă a litigiului, în sensul tardivității formulării contestației. Această soluție nu este legală, iar criticile formulate de recurenți în cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs sunt fondate. Referitor la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesual active a reclamanților G.A. și G.V. Prima instanță a considerat că reclamanții persoane fizice nu au calitatea să atace decizia nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. întrucât acest act administrativ privește o altă persoană, respectiv SC C. SRL, ai cărei reprezentanți nu mai sunt.

Procedând astfel, instanța a golit de conținut dispoziția cuprinsă în art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. și, într-un cadru normativ mai general, chiar prevederea constituțională cuprinsă în art. 21, afectând accesul la justiție al reclamanților G.V. și G.A., nemulțumiți de soluția pe care A.N.A.F. a pronunțat-o în privința contestațiilor administrative pe care ei le-au formulat împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 și raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008. Pe de altă parte, din punct de vedere procedural în contextul cauzei de față, soluțiile pronunțate în privința excepțiilor referitoare la calitatea de reprezentant al societății comerciale și cea de persoană care are calitatea de a ataca decizia nr. 157 din 08 mai 2009, nu pot fi disociate, după cum bine au remarcat recurenții, neavând nicio logică soluția primei instanțe în privința acestor două excepții.

Referitor la modul de interpretare a prevederilor cuprinse în art. 205-207 C. proc. fisc.: Prima instanță a respins ca neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamanta SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, pornind de la premisa greșită că numai această parte formulase contestația administrativă la care se referă art. 205 C. proc. fisc. În realitate, actele administrativ fiscale prin care se stabiliseră în sarcina SC C. SRL debite totale în valoare de 2.891.714 RON fuseseră contestate de către recurenții G.V. și G.A., ambele contestații fiind însușite și de lichidatorul judiciar (dosar conexat nr. 1564/46/2009). Această stare de fapt este atestată și de preambulul deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F.

- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, care face obiectul controlului de legalitate. Cum soluția pronunțată de Curtea de apel în privința excepției de fond a lipsei calității procesual active a recurenților persoane fizice, cât și asupra fondului acțiunii formulate de recurenta SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, formează un tot unitar, care are la bază ideea că actele administrativ fiscale au fost contestate cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc., Înalta Curte apreciază că nu se impune casarea cu trimitere a sentinței atacate, ci modificarea acesteia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul arătat în continuare: În concepția art. 205 alin. (1) C. proc.

fisc., se recunoaște dreptul de contestare oricărei persoane „care se consideră lezat(ă) în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”. Acest text reflectă în materie fiscală dispoziția de principiu cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia: „ Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.” Recurenții-reclamanți G.V. și G.A. sunt „lezați” sau „vătămați în drepturile lor” de decizia de impunere din 02 iulie 2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008 întocmite de A.F.P. Râmnicu Vâlcea, pentru că în baza acestor acte administrativ fiscale a fost atrasă răspunderea lor solidară cu SC C. SRL, ai cărei administratori au fost în perioada vizată de controlul fiscal, fiind emise deciziile de răspundere solidară din data de 27 octombrie 2008 pentru suma de 2.891.714 RON. Așa fiind și având în vedere că cele două acte atacate nu le-au fost comunicate recurenților prin vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. proc.

fisc., întrucât nu le erau adresate, devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ei pot formula contestația administrativă „din momentul în care a(u) luat la cunoștință, pe orice cale, de existența (acestora)”. Recurenții-reclamanți G.V. și G.A. au probat că li s-au comunicat actele atacate la data de 31 martie 2009 de către recurenta SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL căreia, la rândul ei, intimata A.N.A.F. i le trimisese la data de 23 martie 2009. Or, în raport de aceste date, contestația administrativă înregistrată la 08 aprilie 2009 este formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc. și, deci, cererea de anulare a deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F.

este fondată. Referitor la omisiunea instanței de a se pronunța în dispozitiv cu privire la cererile conexe formulate de G.V. și G.A., soluționate pe cale de excepție. Instanța a soluționat toate excepțiile invocate de pârâte, atât rezolvarea dată acestora, cât și motivarea regăsindu-se în practicaua sentinței atacate cu recursurile de față. Este real că, din perspectiva tehnicii de redactare a hotărârii judecătorești, ar fi trebuit ca soluția pronunțată în privința tuturor excepțiilor soluționate în ședința publică de la 03 februarie 2010 să se regăsească în cuprinsul dispozitivului sentinței pronunțate la aceeași dată, mai ales că acțiunea reclamanților G.V. și G.A. a fost soluționată pe această cale, însă această omisiune a instanței nu a produs nicio vătămare recurenților.

Ei au luat cunoștință de argumentele instanței în privința excepțiilor odată cu comunicarea sentinței, au formulat critici împotriva acestora așa încât primul motiv de recurs nu este fondat. Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei: În ultimul motiv de recurs recurenții dezvoltă criticile de nelegalitate împotriva deciziei de impunere și raportului de control anterior indicate. Având în vedere că intimata A.N.A.F. a soluționat contestația potrivit art. 213 alin. (5) C. proc. fisc., fără a analiza cauza pe fond, în acest stadiu procesual instanța nu poate păși la analiza aspectelor de nelegalitate invocate. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse în decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se vor admite recursurile și se va modifica sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamanților în sensul anulării deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. și obligării pârâtei A.N.A.F. să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de G.V., G.A. și S.C. N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC C. SRL Vâlcea împotriva sentinței nr. 30/F-Cont din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților. Anulează decizia nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. și obligă pârâta A.N.A.F. să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 02 iulie 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.