ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4711 din 18

septembrie 1008, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a admis excepția

necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Pitești.

Prin sentința nr. 156/F-C din 20

octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel

c

raiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

acestei instanțe sub numărul 4001/288/2008.

Prin sentința nr. 85 din 6 martie

2009, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de

reclamanții N.M. și N.A.N. ca inadmisibilă motivat de

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile cerută de norma

imperativă a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a

legii și prin nerespectarea probatoriilor admise și administrate.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele de

recurs și vis-à-vis de dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Prin sentința civilă

recurată, Curtea de Apel Craiova, a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 7

din Legea nr. 554/2004.

Conform prevederilor imperative ale

acestui text de lege, orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său prevăzut de lege, ori

într-un interes legitim de o autoritate publică, înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ, trebuie să solicite

autorității publice în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Din probele admise, nu rezultă

că recurenții ar fi îndeplinit această cerință imperativă

a legii, adresa din 2 decembrie 2008 la care fac referire neputând fi

apreciată ca plângere prealabilă, întrucât dispozițiile art. 7

din Legea nr. 554/2004 arată că această procedură

administrativ-prealabilă se face înainte de a se adresa instanței de

judecată.

Recurenții-reclamanți au

intentat acțiune la Judecătoria Râmnicu-Vâlcea la 23 mai 2008, cauza ajungând spre competentă soluționare la Curtea de apel la 29 octombrie 2008.

Alineatul 3 al art. 7 din Legea nr. 554/2004

prevede introducerea plângerii prealabile de persoana

îndreptățită de actul administrativ al autorității publice,

din momentul în care a luat cunoștință pe orice cale, de

existența acestuia în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin.

(7).

Certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a cărui anulare s-a solicitat de recurenții-reclamanți

a fost emis de intimat în 2003, părțile interesate cunoscând acest

act administrativ, întrucât chiar ei au făcut vorbire despre Decizia

irevocabilă a Curții de Apel Pitești din 18 ianuarie 2008

anexată la dosar.

Prin urmare, corect instanța

fondului a constatat că în speță au fost neîndeplinite prevederile

art. 7 din Legea nr. 554/2004 și au respins acțiunea ca

inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

recursul declarat de N.M. și N.A.N.ca nefondat, apreciind că

sentința atacată este legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.M.

și N.A.N. împotriva sentinței nr. 85 din 6 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal .

Obligă recurenții la plata

sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către SC B.G. SA Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.