ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4711 din 18 septembrie 1008, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. Prin sentința nr. 156/F-C din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel c raiova. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 4001/288/2008. Prin sentința nr. 85 din 6 martie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamanții N.M. și N.A.N. ca inadmisibilă motivat de neîndeplinirea procedurii administrative prealabile cerută de norma imperativă a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii și prin nerespectarea probatoriilor admise și administrate. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și vis-à-vis de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă recurată, Curtea de Apel Craiova, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Conform prevederilor imperative ale acestui text de lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său prevăzut de lege, ori într-un interes legitim de o autoritate publică, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, trebuie să solicite autorității publice în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Din probele admise, nu rezultă că recurenții ar fi îndeplinit această cerință imperativă a legii, adresa din 2 decembrie 2008 la care fac referire neputând fi apreciată ca plângere prealabilă, întrucât dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 arată că această procedură administrativ-prealabilă se face înainte de a se adresa instanței de judecată.

Recurenții-reclamanți au intentat acțiune la Judecătoria Râmnicu-Vâlcea la 23 mai 2008, cauza ajungând spre competentă soluționare la Curtea de apel la 29 octombrie 2008. Alineatul 3 al art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede introducerea plângerii prealabile de persoana îndreptățită de actul administrativ al autorității publice, din momentul în care a luat cunoștință pe orice cale, de existența acestuia în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin. (7). Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare s-a solicitat de recurenții-reclamanți a fost emis de intimat în 2003, părțile interesate cunoscând acest act administrativ, întrucât chiar ei au făcut vorbire despre Decizia irevocabilă a Curții de Apel Pitești din 18 ianuarie 2008 anexată la dosar.

Prin urmare, corect instanța fondului a constatat că în speță au fost neîndeplinite prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și au respins acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de N.M. și N.A.N.ca nefondat, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.M. și N.A.N. împotriva sentinței nr. 85 din 6 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal . Obligă recurenții la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către SC B.G. SA Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.