ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5518/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 iulie 2006,

pe rolul Curții de Apel Craiova reclamantul M.D. a solicitat în contradictoriu

cu pârâții C.S.M., președintele C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și Procurorul General al acesteia (I.B.), obligarea

pârâților să-i verifice și să-i sancționeze disciplinar pe procurorii pe care

nu i-au soluționat plângerea în termen legal și să-i oblige să respecte legea.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost condamnat pe nedrept la pedeapsa închisorii,

pentru înșelăciune, prin hotărâri netemeinice și nelegale. Că, în anul 2003 a formulat plângere împotriva celor vinovați și cu toate că a făcut numeroase reveniri, inclusiv

la Procurorul General, M.J. și Președintele României, în mod nejustificat nu

i-au fost soluționate cererile.

A mai menționat că solicită

să-i fie acordate despăgubiri pentru daune morale și materiale pentru repararea

pagubei cauzate prin refuzul nejustificat de soluționare a cererilor sale și de

asemenea, a arătat că interesul său se justifică pentru a se revizui greșelile

de judecată. În urma formulării cererii de strămutare, cauza a fost trimisă

Curții de Apel Pitești.

Prin sentința nr. 31/F-C din

27 februarie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca prescrisă acțiunea

formulată de reclamant.

Recursul declarat împotriva

acestei sentinței de către reclamantul M.D. a fost admis de către Înalta Curte

de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2699 din 26 iunie 2008, sentința

atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu prilejul rejudecării, în

noul ciclu procesual, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,în raport cu prevederile

art. 5 alin. (2) din Legeanr. 554/2004.

Judecând în fond cauza după

casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 24/F-C din 21 ianuarie 2009, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța a reținut că

excepția inadmisibilității nu este întemeiată,deoarece prevederile art. 5 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 restricționează numai soluționarea plângerilor

penale sau a altor acțiunii reglementate de C. proc. pen., nu și refuzul unui

serviciu public de a soluționa sau de a răspunde unei persoane, cum este cazul

în speță.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut că soluția se impune, întrucât reclamantul a primit în cele din urmă în

mod corect, o soluție unică penală, care i-a fost adusă la cunoștință,

tergiversarea soluționării petițiilor sale fiind determinate de modalitatea

imprecisă în care au fost formulate cererile penale ale reclamantului, de lipsa

cunoștințelor juridice necomplete prin asistența unui specialist, carențe care

au făcut deficiență, calificarea acțiunii, interpretarea corectă a scopului

acelor demersuri, precum și stabilirea autorității competente să soluționeze

respectivele sesizări.

În raport cu dezlegarea dată

capătului principal al acțiunii, instanța a considerat că reclamantul nu este

îndreptățit nici la acordarea despăgubirilor pentru daunele morale și

materiale, pretinse.

Împotriva sentinței nr.

24/F-C din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul

M.D., învederându-se, în esență, că instanța de fond nu a soluționat obiectul

principal al acțiunii și fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum

acesta a fost precizat și detaliat prin memoriile depuse ulterior pe parcursul

instanțelor și ședințelor de judecată și prin memoriul depus la termenul din

data de 14 ianuarie 2009, și nu a dat curs cererilor reclamantului recurent de

soluționare a fondului procesului.

Prin întâmpinare M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și C.S.M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se

că în condițiile în care reclamantul recurent nu a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor impuse de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea ca

nefondată.

Recursul este

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Se

asimilează actelor administrative unilaterale, cum dispune expres art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu

răspunde solicitantului în termenul legal. Prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri se înțelege, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h)

din Legea contenciosului administrativ, faptul de a nu răspunde solicitantului

în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se

prevede un alt termen, iar prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se

înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, exprimarea

explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane;

este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului

administrativ emis ca urmare soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a

plângerii prealabile.

În

cauză, prin raportare la obiectul acțiunii în contencios administrativ

formulate de reclamant, prima instanță a reținut în mod judicios că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, întrucât s-a probat că plângerile penale formulate de reclamant și

adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au format

obiectul Dosarului nr. 297/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalte Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și au fost

soluționate, potrivit reglementărilor C. proc. pen., prin rezoluția din 11

iunie 2006. Pe de altă parte, se reține că în termen legal și în mod întemeiat,

prin adresa din 15 iulie 2005, față de conținutul memoriului adresat de

reclamant Președintelui României și transmis spre soluționare acestei

instituții, C.S.M. a comunicat petentului recurent că aspectele sesizate prin

memoriu urmau a fi verificate de procurorii din cadrul secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, potrivit normei de competență înscrisă în art. 29 lit. f) C.

proc. pen.

În aceste

condiții, cum recurentul nu a făcut dovada că a fost vătămat într-un drept sau

într-un interes legitim, de către autoritățile publice pârâte, prin vreun act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a cererilor formulate,

în sensul avut în vedere de dispozițiile legii contenciosului administrativ, se

constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este

întemeiată și legală hotărârea recurată. Prin urmare, se va dispune, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinței civile nr. 24/F-C

din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva

sentinței civile nr. 24/F-C din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.