ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2009

Asupra recursurilor penale de față; În baza actelor și lucrărilor cauzei se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 123 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, s-a admis plângerea formulată de petenții C.I.L.A., T.B.N. și G.D.C. împotriva rezoluției nr. 220/ P din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și rezoluției nr. 1115/II/2/2006 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. În motivarea acestei sentințe, se rețin următoarele: prin rezoluția nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc.

pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. și lit. i 1 ) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef M.C. și alții, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 192 C. pen., art. 217 C. pen. și art. 189 C. pen., întrucât, din probele administrate a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni și există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv art. 56 din Legea nr. 360/2002. Împotriva acestei rezoluții, au formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen., petenții C.I.L.A., T. B.N. și G.D.C., iar prin rezoluția nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus respingerea acestei plângeri, ca fiind neîntemeiată, apreciindu-se în acest sens că în mod corect s-a stabilit împrejurarea că polițiștii au acționat în temeiul și în limitele legii.

Împotriva rezoluțiilor menționate anterior, au formulat plângere la instanța de judecată, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., petenții, plângere care, urmare a cererii de strămutare formulată în cauză și admisă a fost înaintată de către Curtea de Apel Pitești, la Curtea de Apel Craiova. În motivarea plângerii s-a susținut în esență de către petenți că: nu s-au administrat probele solicitate, nu s-a stabilit cu certitudine dacă N.I. a intrat cu autoturismul în curtea lui C.A., nu s-a stabilit dacă T.B.N. și G.D.C. au fost violenți, nu s-au indicat normele legale în vigoare care permiteau lucrătorilor de poliție să efectueze percheziția și să ridice bunuri fără autorizația dată de judecător, nu s-au efectuat cercetări la fața locului, confruntări, reconstituiri, experimente judiciare.

Prin sentința penală nr. 79 din 05 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis plângerea petenților, a desființat rezoluția nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a dispus trimiterea cauzei la procurorul din cadrul aceluiași parchet, în vederea începerii urmăririi penale. Totodată, s-a dispus identificarea persoanelor prezente la fața locului, pentru ca petenții să precizeze împotriva cui au înțeles să formuleze plângere și pentru ce infracțiuni, scop în care se vor cere relații de la unitățile din care au făcut parte la data respectivă lucrătorii de poliție. De asemenea, s-a dispus efectuarea de cercetări cu privire la toate persoanele împotriva cărora petenții au înțeles să formuleze plângerea penală și pentru toate infracțiunile sesizate de aceștia din urmă.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimații M.C., N.I. și C.S., având drept motiv comun și de prioritate absolută împrejurare că soluționarea plângerii s-a făcut cu lipsă de procedură față de unele dintre părți (intimați), care au și lipsit la data dezbaterilor pe fond, încălcându-se astfel prevederile art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen. Prin decizia nr. 6052 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 92/46/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de parchet și intimați și, rejudecând cauza, a casat sentința penală nr. 79 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în esență că, într-adevăr, instanța de fond a trecut la dezbaterile pe fond la data de 04 iunie 2007, în lipsa petenților și a intimaților, deși procedura de citare pentru acest termen nu fusese legal îndeplinită cu intimații N.I. și C.S., conform dispozițiilor prevăzută de art. 178 – art. 181 C. proc. pen. Totodată, s-a constatat că dezbaterile pe fond s-au făcut cu lipsa totală de îndeplinire a procedurii de citare și față de alți intimați, aceștia nefiind niciodată citați în cauză, aceste motive atrăgând nulitatea absolută a hotărârii atacate, potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen. și art. 291 C. proc. pen. Primind cauza în rejudecarea plângerii pe fond, Curtea de Apel Craiova a înregistrat-o la data de 18 ianuarie 2008, sub nr. 92.3/46/2007. Plângerea formulată de petenți este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de procuror este nelegală și netemeinică, deoarece nu vizează toate persoanele și faptele reclamate, respectiv infracțiunile pentru care s-a făcut plângere potrivit art. 222 C. proc. pen., de către petenții părți vătămate C.I.L.A., T. B.N. și G.D.C. Astfel, potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale se face de către procuror printr-o rezoluție motivată, iar copia de pe rezoluție se comunică atât persoanei care a făcut sesizarea, precum și persoanei față de care s-au efectuat actele premergătoare, iar dispozițiile art. 245 alin. lit. c 1 ) C. proc.

pen., se aplică în mod corespunzător. În același timp, potrivit art. 203 C. proc. pen., procurorul este obligat, atunci când dispune luarea actelor sau măsurilor procesuale, să se pronunțe prin ordonanță, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri, prin rezoluție motivată. Ambele acte trebuie să cuprindă totdeauna data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care o însoțește, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura celui care a întocmit-o. Aceste dispoziții se completează cu cele ale art. 244 C. proc. pen., care stabilește că, pe lângă mențiunile arătate în art. 203, trebuiesc arătate date privind persoana și fapta la care se referă dispoziția, precum și arătarea temeiurilor de fapt și de drept pe baza cărora urmează să se dispună prin actul menționat.

Aceste dispoziții legale arată că, în cazul tuturor măsurilor și dispozițiilor luate de procuror, fie din proprie inițiativă, fie la propunerea organului de urmărire penală, actul pe baza căruia dispune procurorul trebuie să cuprindă atât datele obligatorii prevăzute de art. 203 C. proc. pen., cât și date suplimentare prin care să se poată verifica legalitatea și temeinicia acestuia, în raport de dispozițiile sau măsurile luate. Curtea constată că, prin ordonanța atacată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față doar de comisarul șef M.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246, 198, 217 și art. 189 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni și că există o cauză de nepedepsire prevăzută de art. 56 din Legea nr. 360/2002, omițând să se pronunțe cu privire la celelalte persoane reclamate și anume intimații P.R.G., B.I.C., B.H., B.S.

și D.V.E., dar și cu privire la alte persoane, care nici măcar nu au fost identificate deși părțile vătămate, petente au furnizat datele necesare pentru identificarea lor, când au precizat că înțeleg să formuleze plângere și împotriva „echipei de mascați", formularea, comisar șef M.C. ș.a.” nefiind reglementată de codul de procedură penală. De asemenea, Curtea reține și faptul că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunile reclamate și prevăzute de art. 211 C. pen., art. 250 C. pen., art. 193 C. pen., art. 180 C. pen. , art. 20 raportat la art. 189 C. pen., art. 325 și art. 272 C. pen., art. 267 1 C. pen., de cele trei părți vătămate. Nemulțumiți și de această sentință, în termen legal, au declarat recursurile de față, parchetul și cei 8 intimați.

Prin recursurile lor, hotărârea este criticată (motiv comun) pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei aprecieri asupra probatoriului amplu administrat, în faza actelor premergătoare, și care în mod eronat a fost socotit insuficient dar și evaluat împotriva evidenței faptelor reprobabile comise de petenți și nu de către intimați, ce s-au aflat într-o misiune oficială, în după amiaza zilei de 22 septembrie 2006, ca dată a incidentului. Recursurile sunt nefondate. Curtea, reexaminând probatoriul cauzei, amplu administrat pe parcursul a două cicluri procesuale și hotărârea atacată în raport de criticile aduse precum și din oficiu, reține următoarele: Cei trei petenți, în baza art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., au depus plângeri, ce au format obiectul cercetărilor penale în dosarul nr. 220/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Petenții, au reclamat comportamentul abuziv, pe care organele de poliție însărcinate cu supravegherea și controlul traficului rutier pe D.N. 73, precum și acele organe care au intervenit pentru stabilirea ordinii și liniștii publice, l-au manifestat față de ei (petenți), la data de 22 septembrie 2006. După cercetările efectuate de către procuror și potrivit adresei nr. 70723 din 7 noiembrie 2006 a I.P.J. Argeș, Curtea reține că, la data de 22 septembrie 2006, începând cu orele 16,30, la nivelul I.P.J.

Argeș au fost declanșate activități (pe raza orașului Mioveni) ce presupuneau „ intervenție operativă cu forțe și mijloace pentru blocarea principalelor căi de ieșire din oraș, municipiu, județ, în scut timp, de la transmiterea semnalului de către ofițerul de servici, pentru prinderea autorilor infracțiunilor flagrante ori sesizate în scut timp de la comitere.”. Agentul șef, intimatul N.I. însoțit de agentul șef C.S. aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, impuse de acțiunea menționată mai sus, au făcut semnalul reglementar de oprire a autoturismului condus de petentul C.I.L.A. Petentul C.I.L.A. a refuzat să se conformeze semnalului de oprire și, în aceste condiții cei doi polițiști au plecat în urmărirea mașinii condusă de petent, reușind în cele din urmă să-l oprească.

Reacția imediată a petentului C.I.L.A. a fost violentă, l-a agresat pe agentul N.I. și i-a sustras stația de emisie-recepție și tot petentul a fost cel care a condus autoturismul polițiștilor până în curtea casei, în care locuia. Aceeași comportare violentă au avut-o și ceilalți doi petenți T.B.N. și G.D.C. ce îl însoțeau pe petentul C.I.L.A. Față de starea creată, au fost determinați să intervină și ceilalți polițiști intimați, sosiți le fața locului, sub coordonarea comisarului șef, intimatul M.C., șeful Poliției Mioveni. Față de cele expuse și pentru restabilirea ordinii și liniștii publice a fost necesară și intervenția polițiștilor de la S.P.I.R Argeș și numai astfel au fost recuperate bunurile aparținând echipajului de poliție și au fost imobilizați doar petenții G.D.C.

și T.B.N., neputând a fi prins atunci și petentul C.I.L.A. Față de cele analizate și cum cercetările penale, au constatat fără nici un dubiu că, acțiunile întreprinse de organele de poliție s-au desfășurat cu respectarea legii, pretențiile petenților în sensul comiterii împotriva lor, a infracțiunilor reclamate, pe deplin justificat a reținut parchetul că nu au suport probator. Comportamentul ostil și agresiv chiar și obscen al petentului C.I.L.A., față de organele de poliție aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a determinat chiar și trimiterea în judecată a petentului C.I.L.A.

(ca inculpat) prin rechizitoriul nr. 331/ P din 23 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (subiecți pasivi în această cauză fiind tocmai intimații din dosarul de față) cât și pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. 195/2002. Acestea fiind faptele, în succesiunea lor, hotărârea atacată se apreciază a fi dată, cu încălcarea evidentă a probelor și ca atare recursurile declarate de parchet și intimați urmează a fi admise potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casată sentința și rejudecând se vor respinge, ca nefondate, plângerile petenților și se vor menține rezoluțiile parchetului împotriva cărora s-au plâns aceștia, potrivit art. 278 1 C. proc.

pen., ca fiind temeinice și legale. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de recurenții intimați M.C., N.I., C.S., P.R.G., B.I.C., B.H., B.S. și D.V.E. împotriva sentinței penale nr. 123 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează sentința penală atacată și rejudecând, respinge plângerea formulată de intimații petenți C.I.L.A., T.B.N. și G.D.C. împotriva rezoluției nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, menținută prin rezoluția nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Obligă intimații petenți C.I.L.A., T.B.N. și G.D.C. la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.