ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza actelor și lucrărilor

cauzei se rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 123

din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, s-a admis plângerea formulată de

petenții C.I.L.A., T.B.N. și G.D.C. împotriva rezoluției nr. 220/ P din 13

noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și rezoluției nr.

1115/II/2/2006 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Pitești.

Desființează rezoluția

atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.

În motivarea acestei

sentințe, se rețin următoarele: prin rezoluția nr. 220/P/2006

din

13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C.

proc. pen. și lit. i

1

) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de comisarul șef M.C. și alții, cercetați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 192 C. pen., art.

217 C. pen. și art. 189 C. pen., întrucât, din probele administrate a rezultat

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni și există

o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv art. 56 din Legea nr. 360/2002.

Împotriva

acestei rezoluții, au formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen.,

petenții C.I.L.A.,

T.

B.N. și G.D.C.,

iar prin rezoluția nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus respingerea acestei

plângeri, ca fiind neîntemeiată, apreciindu-se în acest sens că în mod corect

s-a stabilit împrejurarea că polițiștii au acționat în temeiul și în limitele

legii.

Împotriva

rezoluțiilor menționate anterior, au formulat plângere la instanța de judecată,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen., petenții, plângere care, urmare a

cererii de strămutare formulată în cauză și admisă a fost înaintată de către

Curtea de Apel Pitești, la Curtea de Apel Craiova.

În

motivarea plângerii s-a susținut în esență de către petenți că: nu s-au

administrat probele solicitate, nu s-a stabilit cu certitudine dacă N.I. a

intrat cu autoturismul în curtea lui C.A., nu s-a stabilit dacă T.B.N. și G.D.C.

au fost violenți, nu s-au indicat normele legale în vigoare care permiteau

lucrătorilor de poliție să efectueze percheziția și să ridice bunuri fără

autorizația dată de judecător, nu s-au efectuat cercetări la fața locului,

confruntări, reconstituiri, experimente judiciare.

Prin

sentința penală nr. 79 din 05 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis

plângerea petenților, a desființat rezoluția nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie

2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a dispus trimiterea

cauzei la procurorul din cadrul aceluiași parchet, în vederea începerii

urmăririi penale.

Totodată,

s-a dispus identificarea persoanelor prezente la fața locului, pentru ca

petenții să precizeze împotriva cui au înțeles să formuleze plângere și pentru

ce infracțiuni, scop în care se vor cere relații de la unitățile din

care

au

făcut

parte la data respectivă lucrătorii

de

poliție. De asemenea, s-a dispus efectuarea de cercetări cu privire la toate

persoanele împotriva cărora petenții au înțeles să formuleze plângerea penală

și pentru toate infracțiunile sesizate de aceștia din urmă.

În

termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova și intimații M.C., N.I. și C.S., având drept motiv

comun și de prioritate absolută împrejurare că soluționarea plângerii s-a făcut

cu lipsă de procedură față de unele dintre părți (intimați), care au și lipsit

la data dezbaterilor pe fond, încălcându-se astfel prevederile art. 278

1

alin. (4) C. proc. pen.

Prin

decizia nr. 6052 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 92/46/2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile

declarate de parchet și intimați și, rejudecând cauza, a casat sentința penală nr.

79 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru

a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în

esență că, într-adevăr, instanța de fond a trecut la dezbaterile pe fond la

data de 04 iunie 2007, în lipsa petenților și a intimaților, deși procedura de

citare pentru acest termen nu fusese legal îndeplinită cu intimații N.I. și C.S.,

conform dispozițiilor prevăzută de art. 178 – art. 181 C. proc. pen. Totodată,

s-a constatat că dezbaterile pe fond s-au făcut cu lipsa totală de îndeplinire

a procedurii de citare și față de alți intimați, aceștia nefiind niciodată

citați în cauză, aceste motive atrăgând nulitatea absolută a hotărârii atacate,

potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. și art. 291 C. proc. pen.

Primind

cauza în rejudecarea plângerii pe fond, Curtea de Apel Craiova a înregistrat-o

la data de 18 ianuarie 2008, sub nr. 92.3/46/2007.

Plângerea

formulată de petenți este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele

considerente:

Rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de procuror este nelegală și

netemeinică, deoarece nu vizează toate persoanele și faptele reclamate,

respectiv infracțiunile pentru care s-a făcut plângere potrivit art. 222 C.

proc. pen., de către petenții părți vătămate C.I.L.A.,

T.

B.N. și G.D.C.

Astfel,

potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale se face

de către procuror printr-o rezoluție motivată, iar copia de pe rezoluție se

comunică atât persoanei care a făcut sesizarea, precum și persoanei față de

care s-au efectuat actele premergătoare, iar dispozițiile art. 245 alin. lit. c

1

)

C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător.

În

același timp, potrivit art. 203 C. proc. pen., procurorul este obligat, atunci

când dispune luarea actelor sau măsurilor procesuale, să se pronunțe prin

ordonanță, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri, prin rezoluție

motivată. Ambele acte trebuie să cuprindă totdeauna data și locul întocmirii,

numele, prenumele și calitatea celui care o însoțește, cauza la care se referă,

obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura

celui care a întocmit-o.

Aceste

dispoziții se completează cu cele ale art. 244 C. proc. pen., care stabilește

că, pe lângă mențiunile arătate în art. 203, trebuiesc arătate date privind

persoana și fapta la care se referă dispoziția, precum și arătarea temeiurilor

de fapt și de drept pe baza cărora urmează să se dispună prin actul menționat.

Aceste

dispoziții legale arată că, în cazul tuturor măsurilor și dispozițiilor luate

de procuror, fie din proprie inițiativă, fie la propunerea organului de

urmărire penală, actul pe baza căruia dispune procurorul trebuie să cuprindă

atât datele obligatorii prevăzute de art. 203 C. proc. pen., cât și date

suplimentare prin care să se poată verifica legalitatea și temeinicia acestuia,

în raport de dispozițiile sau măsurile luate.

Curtea

constată că, prin ordonanța atacată în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față doar de comisarul

șef M.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246, 198, 217

și art. 189 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale acestor infracțiuni și că există o cauză de nepedepsire prevăzută de art. 56

din Legea nr. 360/2002, omițând să se pronunțe cu privire la celelalte persoane

reclamate și anume intimații P.R.G., B.I.C., B.H., B.S. și D.V.E., dar și cu

privire la alte persoane, care nici măcar nu au fost identificate deși părțile

vătămate, petente au furnizat datele necesare pentru identificarea lor, când au

precizat că înțeleg să formuleze plângere

și

împotriva „echipei de mascați", formularea, comisar șef

M.C. ș.a.” nefiind reglementată de codul de procedură penală.

De

asemenea, Curtea reține și faptul că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la

infracțiunile reclamate și prevăzute de art. 211 C. pen., art. 250 C. pen., art.

193 C. pen., art. 180 C. pen.

, art.

20

raportat la art. 189 C. pen., art. 325 și art. 272 C. pen., art. 267

1

C.

pen., de cele trei părți vătămate.

Nemulțumiți

și de această sentință, în termen legal, au declarat recursurile de față,

parchetul și cei 8 intimați.

Prin

recursurile lor, hotărârea este criticată (motiv comun) pentru netemeinicie și

nelegalitate sub aspectul greșitei aprecieri asupra probatoriului amplu

administrat, în faza actelor premergătoare, și care în mod eronat a fost

socotit insuficient dar și evaluat împotriva evidenței faptelor reprobabile

comise de petenți și nu de către intimați, ce s-au aflat într-o misiune

oficială, în după amiaza zilei de 22 septembrie 2006, ca dată a incidentului.

Recursurile

sunt nefondate.

Curtea,

reexaminând probatoriul cauzei, amplu administrat pe parcursul a două cicluri

procesuale și hotărârea atacată în raport de criticile aduse precum și din

oficiu, reține următoarele:

Cei

trei petenți, în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., au depus plângeri, ce

au format obiectul cercetărilor penale în dosarul nr. 220/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Petenții,

au reclamat comportamentul abuziv, pe care organele de poliție însărcinate cu

supravegherea și controlul traficului rutier pe D.N. 73, precum și acele organe

care au intervenit pentru stabilirea ordinii și liniștii publice, l-au

manifestat față de ei (petenți), la data de 22 septembrie 2006.

După

cercetările efectuate de către procuror și potrivit adresei nr. 70723 din 7

noiembrie 2006 a I.P.J. Argeș, Curtea reține că, la data de 22 septembrie 2006,

începând cu orele 16,30, la nivelul I.P.J. Argeș au fost declanșate activități

(pe raza orașului Mioveni) ce presupuneau „ intervenție operativă cu forțe și mijloace

pentru blocarea principalelor căi de ieșire din oraș, municipiu, județ, în scut

timp, de la transmiterea semnalului de către ofițerul de servici, pentru

prinderea autorilor infracțiunilor flagrante ori sesizate în scut timp de la

comitere.”.

Agentul

șef, intimatul N.I. însoțit de agentul șef C.S. aflându-se în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, impuse de acțiunea menționată mai sus, au făcut

semnalul reglementar de oprire a autoturismului condus de petentul C.I.L.A.

Petentul

C.I.L.A. a refuzat să se conformeze semnalului de oprire și, în aceste condiții

cei doi polițiști au plecat în urmărirea mașinii condusă de petent, reușind în

cele din urmă să-l oprească.

Reacția

imediată a petentului C.I.L.A. a fost violentă, l-a agresat pe agentul N.I. și

i-a sustras stația de emisie-recepție și tot petentul a fost cel care a condus

autoturismul polițiștilor până în curtea casei, în care locuia. Aceeași

comportare violentă au avut-o și ceilalți doi petenți T.B.N. și G.D.C. ce îl

însoțeau pe petentul C.I.L.A.

Față

de starea creată, au fost determinați să intervină și ceilalți polițiști

intimați, sosiți le fața locului, sub coordonarea comisarului șef, intimatul M.C.,

șeful Poliției Mioveni.

Față

de cele expuse și pentru restabilirea ordinii și liniștii publice a fost

necesară și intervenția polițiștilor de la S.P.I.R Argeș și numai astfel au fost

recuperate bunurile aparținând echipajului de poliție și au fost imobilizați

doar petenții G.D.C. și T.B.N., neputând a fi prins atunci și petentul C.I.L.A.

Față

de cele analizate și cum cercetările penale, au constatat fără nici un dubiu

că, acțiunile întreprinse de organele de poliție s-au desfășurat cu respectarea

legii, pretențiile petenților în sensul comiterii împotriva lor, a

infracțiunilor reclamate, pe deplin justificat a reținut parchetul că nu au suport

probator.

Comportamentul

ostil și agresiv chiar și obscen al petentului C.I.L.A., față de organele de

poliție aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a determinat chiar și

trimiterea în judecată a petentului C.I.L.A. (ca inculpat) prin rechizitoriul nr.

331/ P din 23 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj (subiecți pasivi în această cauză fiind tocmai intimații

din dosarul de față) cât și pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la

recoltarea probelor biologice prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G.

195/2002.

Acestea

fiind faptele, în succesiunea lor, hotărârea atacată se apreciază a fi dată, cu

încălcarea evidentă a probelor și ca atare recursurile declarate de parchet și

intimați urmează a fi admise potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., casată sentința și rejudecând se vor respinge, ca nefondate,

plângerile petenților și se vor menține rezoluțiile parchetului împotriva

cărora s-au plâns aceștia, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., ca

fiind temeinice și legale.

Se

vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de recurenții intimați M.C.,

N.I., C.S., P.R.G., B.I.C., B.H., B.S. și D.V.E. împotriva sentinței penale nr.

123 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează sentința penală

atacată și rejudecând, respinge plângerea formulată de intimații petenți C.I.L.A.,

T.B.N. și G.D.C. împotriva rezoluției nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, menținută prin rezoluția nr. 1115/II/2/2006

a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești.

Obligă intimații petenți C.I.L.A.,

T.B.N. și G.D.C. la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2009.