ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3148/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 73/F din 10 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul M.G. împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești nr. 8/P/2009 din 29 decembrie 2008. A menținut rezoluția atacată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Petiționarul M.G. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorului C.A.

- anterior ocupând funcția de șef al I.P.J. Vâlcea - pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. În conținutul plângerii petiționarul a invocat împrejurarea că nu a primit cele două dispoziții prin care a fost sancționat și mutat la Poliția Municipiului Râmnicu Vâlcea. Susține că făptuitorul, dispunând astfel, și-a exercitat abuziv funcția, în condițiile în care la controlul efectuat nu s-a ținut seama de rezultatele obținute, de indicatorii de evaluare, de calificativele anterioare precum și de faptul că dispoziția din 6 iulie 2005, prin care s-a dispus mutarea sa, a fost dată în perioada în care se afla în concediu de odihnă.

Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a dispus, conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale, plângerea împotriva acestei rezoluții fiind respinsă prin Rezoluția nr. 87/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Procurorul a reținut, în esență, că nu sunt indicii de natură a contura săvârșirea de către făptuitor a infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv fals intelectual. Împotriva rezoluției procurorului petiționarul a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen. la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Pitești. Examinând plângerea, Curtea a reținut că actele existente la dosarul cauzei nu relevă elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Astfel, intimatul a respectat dispozițiile art. 15 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, fiind obligat să ia măsurile care se impun pentru sancționarea disciplinară. Sancționarea disciplinară a petiționarului cu „mustrare scrisă” a fost consecința abaterilor constatate și nu a vreunui abuz din partea făptuitorului. De asemenea, reține Curtea, prin adresa nr. 50911 din 4 iulie 2007 petiționarul a fost informat cu privire la sancțiunea aplicată. Referitor la infracțiunea de fals intelectual se arată că nu există nicio probă care să reflecte întrunirea elementelor constitutive ale acesteia. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul M.G. solicitând casarea acesteia și, în cadrul rejudecării admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul formulat în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. cu referire la art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei rezultă că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din actele premergătoare dispuse și efectuate în cauză rezultă că la data de 21 iunie 2005, intimatul îndeplinea funcția de comisar șef al formațiunii de investigații criminale din cadrul Poliției Călimănești, astfel că, din dispoziția acestuia, s-a dispus efectuarea unui control al activității petiționarului. Urmare a deficiențelor constatate petiționarul a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”, fiind mutat, în interesul serviciului la Biroul de investigații criminale din cadrul Poliției Râmnicu Vâlcea.

Dispoziția dată de intimat s-a realizat cu respectarea prevederilor Ordinului M.A.I. nr. 400/2004, iar prin adresa nr. 50911 din 4 iulie 2007, petiționarul a fost informat despre sancționarea sa - art. 58 lit. a) din O.U.G. nr. 89/2003 și art. 17 lit. a) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 cu posibilitatea de a contesta măsura dispusă în termenul prevăzut de lege. În atare condiții, Înalta Curte constată că nu există indicii din care să rezulte existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Astfel, sub aspectul elementului material, abuzul în serviciu constă fie într-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie într-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act. Omisiunea sau acțiunea făptuitorului trebuie să fie săvârșită în exercițiul atribuțiilor de serviciu și să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Sub aspect subiectiv infracțiunea se săvârșește sub forma de vinovăție a intenției. În cauză, rezultă că efectuarea controlului asupra activității petiționarului s-a dispus în condițiile legii, rezultatul acestuia fiindu-i adus la cunoștință. În atare condiții petiționarul avea posibilitatea să formuleze contestație în termenul prevăzut de lege și să indice care sunt, din punctul său de vedere, aspectele de nelegalitate ori de netemeinicie a actului emis în cauză. Cât privesc actele premergătoare efectuate de procuror se impune a fi reținut faptul că legea procesual penală nu stabilește o limită sau o întindere a acestora fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală.

Ca atare, superficialitatea invocată de petiționar în administrarea actelor premergătoare nu poate fi însușită, în condițiile în care procurorul a solicitat actele care au stat la baza sancționării disciplinare, apreciind, din examinarea acestora, că nu sunt indicii privind comiterea vreunei fapte penale. Nu rezultă, astfel cum corect a reținut instanța de fond, indicii nici sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.G., menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.G., împotriva Sentinței penale nr. 73/F din 10 iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2009.