ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101/ F din 24 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.G. împotriva ordonanței nr. 456/P/2007 din 28 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. S-a reținut că petiționarul a formulat plângere împotriva făptuitorilor T.G., comisar de poliție în cadrul I.P.J. Vâlcea și V.I., executor judecătoresc, precum și față de alți făptuitori, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. Ulterior, printr-un memoriu trimis prin poștă, petiționarul a solicitat să se efectueze cercetări și față de T.T., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, tot pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Petiționarul a arătat că este nemulțumit de actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc, precum și de actele premergătoare efectuate de organele de anchetă în dosarul nr. 683/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Prin ordonanța nr. 456/P/2007 din 28 mai 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru infracțiunile ce au fost precizate cu prilejul audierii de petiționar. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, pentru efectuarea de cercetări față de numiții L.I. ș.a. și P.C. Ordonanța a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., care prin rezoluția din 1 iulie 2008 a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva acesteia. Plângerea formulată de petiționar împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a respins, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 101/ F din 24 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, reținându-se că nu sunt temeiuri a se considera că intimații au săvârșit infracțiunile reclamate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul I.G., arătând că este nemulțumit de soluția pronunțată, intimații împotriva cărora a formulat plângere fiind vinovați de săvârșirea infracțiunilor reclamate, iar împotriva unor făptuitori nici procurorul de caz și nici instanța nu s-au pronunțat.

Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe, în baza motivelor de recurs, dar și potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Înalta Curte reține că, întemeiat, prin rezoluția atacată s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, întrucât aceștia și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracțiunile reclamate nu există. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin decizia civilă nr. 195/2007 a Tribunalului Vâlcea s-a admis recursul declarat de către P.C. împotriva sentinței civile nr. 531 din 26 septembrie 2006 a Judecătoriei Bălcești, petiționarul I.G.

fiind obligat sa-i respecte acestuia dreptul de proprietate și posesia asupra unui teren situat în punctul „Acasă” de pe raza comunei Grădiștea. De asemenea, s-a mai dispus obligarea petiționarului la plata cheltuielilor de judecată. În baza acestei hotărâri judecătorești ce a fost investită cu formulă executorie, executorul judecătoresc V.I. a încheiat, la 12 iulie 2007, un proces verbal de punere în posesie a numitului P.C. și a instituit și o poprire asupra pensiei petiționarului pentru recuperarea sumelor datorate de acesta creditorului său. Cererile promovate ulterior de petiționar, respectiv suspendarea provizorie a executării silite și contestația la executare au fost respinse prin hotărâri judecătorești, astfel că, în mod legal și temeinic s-a constat că acuzele aduse executorului judecătoresc sunt nefondate, infracțiunile reclamate neexistând.

Totodată, prin rezoluția nr. 683/P/2007 din data de 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție B.D., N.I. și D.B., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 217 și art. 246 C. pen. Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă de procurorul ierarhic superior. În cauză s-a constat că nu există indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistratul T.T., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și intimatul T.G., comisar de poliție în cadrul I.P.J. Vâlcea, legat de instrumentarea dosarului nr. 683/P/2007. Din aspectele mai sus expuse reiese fără putință de tăgadă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, potrivit dispozițiilor legale, astfel încât faptele pentru care petiționarul a formulat plângere nu există.

Este de observat că prin ordonanța atacată s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la alți făptuitori, astfel că nemulțumirea petiționarului că plângerea sa nu a primit o rezolvare integrală este, de asemenea, nefondată. Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.G. împotriva sentinței penale nr. 101/ F din 24 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.