ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2760/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6554 din 28 mai 2010 a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA cu

sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC C.F. SRL cu sediul

social în Râmnicu Vâlcea județul Vâlcea în sensul că a obligat pârâta la plata

către reclamantă a sumei de 261.819,73 lei reprezentând penalități de

întârziere precum și la plata sumei de 5.809,71 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a

reținut, în esență, că între reclamanta C.N.C.F. C.N.C.F.R. C.F.R. SA și pârâta

SC C.F. SRL s-au încheiat contractele de acces pe infrastructura feroviară nr. 1/1082/2005,

1/9082/2005 și 1/8894/2006 având ca obiect punerea la dispoziție a pârâtei în

vederea utilizării, accesului și circulației a infrastructurii feroviare.

În temeiul acestor

contracte au fost emise facturile anexate la cererea de chemare în judecată,

facturi care au fost onorate la plată cu întârziere de către pârâtă.

Prin raportul de

expertiză au fost calculate penalitățile de întârziere prin raportare la

clauzele penale inserate, conform art. 1066 C. civ., constatându-se că valoarea

acestora este de 261.819,73 lei.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 2 din 10

ianuarie 2011 a anulat apelul declarat de pârâta SC C.F. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 6554 din 28 mai 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pentru lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale

ale apelantei.

În considerarea

acestei soluții s-a avut în vedere că în ședința din 25 octombrie 2010,

apelanta a depus acte prin care a făcut cunoscut că prin sentința nr. 1316 din 24

august 2010 împotriva acesteia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței și

că, în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006 s-a numit administrator judiciar

SC E.V.L. SPRL.

Deși s-a dispus

citarea apelantei prin administrator judiciar cu mențiunea ca până la termenul

din 10 ianuarie 2011 să-și însușească apelul declarat de administratorul

societății debitoare și să achite cauțiunea fixată de instanță întrucât a fost

solicitată și suspendarea executării, nu s-a conformat, constatându-se astfel

lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a SC C.F. SRL.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.F. SRL Râmnicu Vâlcea prin

administrator special F.V., care a criticat această hotărâre judecătorească

pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului, evocând în principal împrejurarea că la termenul din 25

octombrie 2010 societatea a fost reprezentată de împuternicitul

administratorului judiciar E.V.L. SPRL, respectiv consilierul juridic I.C., iar

delegația acesteia reprezintă actul prin care administratorul judiciar și-a

însușit cererea de apel.

Intimata-reclamantă C.N.C.F.

C.F.R. SA București a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de recurenta-pârâtă constată că sunt justificate, urmând a admite recursul

declarat, pentru următoarele considerente.

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei SC C.F. SRL la plata sumei

de 216.902,24 lei cu titlu de penalități contractuale calculate pentru neplata

la timp a facturilor privind contravaloarea tarifului de utilizare

infrastructură feroviară (TUI).

La data de 2 august 2008 a înregistrat apelul pârâtei SC C.F. SRL îndreptat împotriva sentinței comerciale nr. 6554 din 28

mai 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, iar ulterior prin

sentința nr. 1316 din 24 august 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială

și de contencios administrativ, a fost admisă cererea debitoarei SC C.F. SRL și

dispusă în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 deschiderea

procedurii insolvenței.

Din această

perspectivă, instanței de apel îi revenea obligația de a aplica dispozițiile prevăzute

de Legea nr. 146/1997 și anume că acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești, inclusiv căile de atac vizând apelul și recursul, sunt supuse

taxelor judiciare de timbru, în condițiile în care taxa judiciară de timbru se

plătește anticipat.

Potrivit încheierii

de ședință din 25 octombrie 2010, s-a revenit asupra timbrajului stabilit

inițial în sarcina apelantei, cu motivarea că aceasta se află în insolvență,

însă relevant în materia timbrajului este aspectul că la data depunerii cererii

de apel societatea pârâtă nu se afla sub incidența procedurii instituite de

Legea nr. 85/2006.

În mod corespunzător

urmează a fi aplicate și reglementările cuprinse în O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar.

De remarcat că atât

pârâta SC C.F. SRL prin cererea depusă la data de 3 septembrie 2010 cât și

reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA prin cererea depusă la data de 20 octombrie 2010

au cerut suspendarea judecării cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006,

urmând ca instanța de apel să le examineze și să se pronunțe motivat asupra

lor.

Pentru termenul de

judecată a apelului, din data de 10 ianuarie 2011 apelanta a fost greșit citată

prin administratorul judiciar SC E.V.L. SRL, în realitate administratorul

judiciar nefiind o societate comercială, ci o societate civilă profesională cu

răspundere limitată, care își desfășoară activitatea sub imperiul O.U.G. nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență.

Chiar din

dispozitivul sentinței nr. 136 din 24 august 2010 pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, apare fără

echivoc că în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006 a fost numit administrator

judiciar E.V.L. SPRL astfel că se impunea citarea corectă a apelantei prin

administratorul ei judiciar.

Cuprinsul și

modalitățile de comunicare a citației au fost minuțios și imperativ

reglementate în conținutul art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că

obligatoriu, ea trebuie să precizeze numele corect, domiciliul și calitatea

celui citat, sub regimul sancționator al nulității.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL prin

administrator judiciar SP E.V.L. IPURL împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 10

ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și în

temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa

decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC C.F. SRL Râmnicu Vâlcea prin administrator judiciar SP E.V.L. IPURL împotriva

deciziei comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 22 septembrie 2011.