ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2760/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6554 din 28 mai 2010 a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC C.F. SRL cu sediul social în Râmnicu Vâlcea județul Vâlcea în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 261.819,73 lei reprezentând penalități de întârziere precum și la plata sumei de 5.809,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că între reclamanta C.N.C.F. C.N.C.F.R. C.F.R. SA și pârâta SC C.F. SRL s-au încheiat contractele de acces pe infrastructura feroviară nr. 1/1082/2005, 1/9082/2005 și 1/8894/2006 având ca obiect punerea la dispoziție a pârâtei în vederea utilizării, accesului și circulației a infrastructurii feroviare.

În temeiul acestor contracte au fost emise facturile anexate la cererea de chemare în judecată, facturi care au fost onorate la plată cu întârziere de către pârâtă. Prin raportul de expertiză au fost calculate penalitățile de întârziere prin raportare la clauzele penale inserate, conform art. 1066 C. civ., constatându-se că valoarea acestora este de 261.819,73 lei. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 2 din 10 ianuarie 2011 a anulat apelul declarat de pârâta SC C.F. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6554 din 28 mai 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pentru lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale ale apelantei.

În considerarea acestei soluții s-a avut în vedere că în ședința din 25 octombrie 2010, apelanta a depus acte prin care a făcut cunoscut că prin sentința nr. 1316 din 24 august 2010 împotriva acesteia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței și că, în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006 s-a numit administrator judiciar

SC E.V.L. SPRL.

Deși s-a dispus citarea apelantei prin administrator judiciar cu mențiunea ca până la termenul din 10 ianuarie 2011 să-și însușească apelul declarat de administratorul societății debitoare și să achite cauțiunea fixată de instanță întrucât a fost solicitată și suspendarea executării, nu s-a conformat, constatându-se astfel lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a SC C.F. SRL. Împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.F. SRL Râmnicu Vâlcea prin administrator special F.V., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, evocând în principal împrejurarea că la termenul din 25 octombrie 2010 societatea a fost reprezentată de împuternicitul administratorului judiciar E.V.L. SPRL, respectiv consilierul juridic I.C., iar delegația acesteia reprezintă actul prin care administratorul judiciar și-a însușit cererea de apel. Intimata-reclamantă C.N.C.F. C.F.R. SA București a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă constată că sunt justificate, urmând a admite recursul declarat, pentru următoarele considerente.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei SC C.F. SRL la plata sumei de 216.902,24 lei cu titlu de penalități contractuale calculate pentru neplata la timp a facturilor privind contravaloarea tarifului de utilizare infrastructură feroviară (TUI). La data de 2 august 2008 a înregistrat apelul pârâtei SC C.F. SRL îndreptat împotriva sentinței comerciale nr. 6554 din 28 mai 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, iar ulterior prin sentința nr. 1316 din 24 august 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea debitoarei SC C.F. SRL și dispusă în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii insolvenței.

Din această perspectivă, instanței de apel îi revenea obligația de a aplica dispozițiile prevăzute de Legea nr. 146/1997 și anume că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, inclusiv căile de atac vizând apelul și recursul, sunt supuse taxelor judiciare de timbru, în condițiile în care taxa judiciară de timbru se plătește anticipat. Potrivit încheierii de ședință din 25 octombrie 2010, s-a revenit asupra timbrajului stabilit inițial în sarcina apelantei, cu motivarea că aceasta se află în insolvență, însă relevant în materia timbrajului este aspectul că la data depunerii cererii de apel societatea pârâtă nu se afla sub incidența procedurii instituite de Legea nr. 85/2006.

În mod corespunzător urmează a fi aplicate și reglementările cuprinse în O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. De remarcat că atât pârâta SC C.F. SRL prin cererea depusă la data de 3 septembrie 2010 cât și reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA prin cererea depusă la data de 20 octombrie 2010 au cerut suspendarea judecării cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, urmând ca instanța de apel să le examineze și să se pronunțe motivat asupra lor. Pentru termenul de judecată a apelului, din data de 10 ianuarie 2011 apelanta a fost greșit citată prin administratorul judiciar SC E.V.L. SRL, în realitate administratorul judiciar nefiind o societate comercială, ci o societate civilă profesională cu răspundere limitată, care își desfășoară activitatea sub imperiul O.U.G.

nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență. Chiar din dispozitivul sentinței nr. 136 din 24 august 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, apare fără echivoc că în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006 a fost numit administrator judiciar E.V.L. SPRL astfel că se impunea citarea corectă a apelantei prin administratorul ei judiciar. Cuprinsul și modalitățile de comunicare a citației au fost minuțios și imperativ reglementate în conținutul art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că obligatoriu, ea trebuie să precizeze numele corect, domiciliul și calitatea celui citat, sub regimul sancționator al nulității.

Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL prin administrator judiciar SP E.V.L. IPURL împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL Râmnicu Vâlcea prin administrator judiciar SP E.V.L. IPURL împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 10 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2011.