ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1760/C din 15 decembrie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei. A admis cererea formulată de reclamanta C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. prin

Sucursala Regională C.F.R. Brașov în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. C.F.R.

C. SA A obligat-o pe pârâtă să întocmească, conform O.G. nr. 60/2004 și H.G.

nr. 2299/2004, documentația privind obținerea Regulamentului Tehnic de

Exploatare și să încheie cu reclamanta contractele privind exploatarea liniilor

ferate industriale pentru obiectivele R.V. Brașov, D.L. Brașov, R.V. Sibiu, D.L.

Sibiu, R. Sfântu Gheorghe, S.E.L.C. Ciceu, R.V. Tg. Mureș și R.V. Teiuș, sub

sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 2.000 lei pentru fiecare

zi de întârziere. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de

1.764.920,31 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, pentru perioada

aprilie 2006-martie 2009. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a

sumei de 20.865,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La pronunțarea

acestei hotărâri prima instanță a reținut că pârâta are calitate de operator de

transport feroviar, deținător de licență de transport, astfel cum este definit

la art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2294/2004.

Pârâta, în calitate

de operator de transport/manevră feroviar de călători, utilizând liniile ferate

industriale în discuție, are calitate procesuală pasivă în raport de

dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 2299/2004.

Pârâta nu a făcut

dovada depunerii documentației pentru obținerea aprobării Regulamentului Tehnic

de Exploatare și a Autorizației de Exploatare, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.

(2) din O.G. nr. 10/2004 și art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 2294/2004, deși în

procesul verbal de conciliere nr. 650/2920/2008 a arătat că va întreprinde

toate eforturile în vederea depunerii documentației necesare la A.E.E.R. Brașov

în acest sens, recunoscând că este beneficiarul serviciilor auxiliare prestate

de reclamantă.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul

respingerii pretențiilor reclamantei.

Prin decizia nr. 106/Ap

din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a admis apelul pârâtei

S.N.T.F.C. CFR C. SA, sucursala

de T.F.C. Brașov

, a schimbat în parte sentința

Tribunalului Brașov, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta

C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov. A obligat

intimata C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov să-i

plătească apelantei suma de 23.451,86 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel instanța de apel a reținut că apelantei pârâte nu îi sunt

aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 60/2004 și art.

11 alin. (1) din H.G.

nr. 2299/2004.

Mențiunile din

procesul verbal de conciliere cu privire la asumarea de către pârâtă a

documentației necesare privind aprobarea Regulamentului Tehnic de Exploatare al

linilor ferate industriale nu poate fi opus apelantei pârâte, întrucât nu este

semnat de reprezentanții acesteia.

Cel de-al treilea

petit al acțiunii, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 2000 de lei pe

fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației este strâns legat de

primul petit, ca urmare, primul petit fiind neîntemeiat, cererea de obligare a

pârâtei la daune cominatorii rămâne lipsită de obiect.

În ce privește

obligarea pârâtei la plata sumei de 1.764.920,31 lei, reprezentând

contravaloarea prestațiilor efectuate de către reclamantă pentru serviciile

auxiliare ce vizează liniile ferate industriale pe perioada aprilie 2006 –

martie 2009 s-a reținut că în lipsa unui contract de prestări servicii încheiat

între părți sau alte convenții prin care să se identifice modalitatea de calcul

a serviciilor prestate sau al modalităților de exploatare a echipamentelor sau

a altor bunuri și de consemnare sub forma unor situații financiare de lucrări

din care să rezulte perioada, cantitatea, calitatea, frecvența, durata sau alte

elemente de natură să facă obiectul încheierii sau prestației de servicii,

pentru care se percep un tarif, în vederea obținerii unor venituri de această

natură, nu se poate verifica sau stabili cuantumul pretențiilor sau modalitatea

de calcul a sumei pretinse.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala

Regională C.F.R. Brașov invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului intimatei.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Instanța de apel

ignoră prevederile art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2299/2004, temei legal asupra

căruia instanța de fond s-a pronunțat în consecință sub aspectul că pârâta este

un operator de transport feroviar ce intră sub incidența actului normativ și

implicit i se aplică.

- Din conținutul

O.G. nr. 60/2004 și al

H.G. nr. 2299/2004 nu rezultă

obligația recurentei de a face dovada calității de proprietar a agentului

economic care utilizează L.F.I., deoarece pot exista situații în care pot fi

mai mulți agenți economici care utilizează L.F.I. Tot același act normativ, la

art. 22 clasifică enumerativ cine poate exploata liniile ferate industriale

unde la pct. 1 lit. c) este menționată sintagma „un operator de transport

feroviar deținător de licență de transport, certificat de siguranță și

certificat de operare pentru manevra feroviară”, situație în care se află

intimata, calitate pe care a și recunoscut-o la interogatoriu.

- În ceea ce privește

plata sumei de 1.764.920,31 lei reprezentând contravaloare servicii prestate,

s-a susținut că temeiul legal în virtutea căruia s-a solicitat această plată,

este art. 5 din

O.G. nr. 60/2004, iar obiectul nu

este bazat pe răspunderea contractuală ci tocmai pe obligația de a face ceva

pârâta și anume de a intra în legalitate în ceea ce privește depunerea

documentației în vederea obținerii Regulamentului Tehnic de Exploatare

L.F.I.,

conform celor două acte normative.

- În mod corect și

legal instanța de fond a obligat pârâta să încheie contract cu recurenta și să

plătească contravaloarea prestației. Deși pârâta a recunoscut faptul că

utilizează L.F.I. și a fost de acord cu emiterea unei comenzi de către aceasta,

așa cum rezultă și din actul nr. 541/6/894/2008 semnat de reprezentantul legal

nu s-a conformat.

- Starea de fapt a

utilizării L.F.I. a fost dovedită cu procesele verbale de predare-primire a

liniilor ferate industriale. În baza sentinței civile nr. 1760/C/2009 a

Tribunalului Brașov recurenta a emis factura fiscală, pe care pârâta a refuzat

să o achite. În ce privește modalitatea de calcul a sumei pretinse, instanța de

apel în mod eronat a reținut că aceasta nu poate fi stabilită, deși calculația

pretențiilor a fost făcută în conformitate cu H.G. nr. 2299/2004 și Dispoziției

Directorului General al C.N.C.F. - C.F.R. S.A. nr. 40/2007 (art. 1 și Anexele

1-3 la aceasta).

- Intimata pârâtă și

în prezent utilizează L.F.I. care dau acces la infrastructura feroviară publică

a CFR SA, fără însă ca aceasta să respecte cele două acte normative sub

aspectul întocmirii și depunerii documentației în vederea obținerii

Regulamentului Tehnic de exploatare L.F.I., aspect pe care instanța de fond în

mod corect l-a apreciat.

Intimata S.N.T.F.C.

CFR Călători SA, sucursala T.F.C. Brașov, a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că

acesta este fondat, criticile avansate împotriva deciziei recurate fiind

întemeiate.

Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate

cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

În cauză sunt

aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursului declarat de

reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov,

modificarea deciziei Curții de Apel Brașov în sensul respingerii apelului

pârâtei, întrucât instanța de apel a aplicat greșit prevederile

O.G. nr. 60/2004,

H.G. nr. 2299/2004, Dispoziției

nr. 85/2005 și Dispoziției Directorului General al C.N.C.F. - C.F.R. S.A. nr. 40/2007.

Pârâta în calitate de

operator de transport feroviar deținător de licență de transport, astfel cum

este definit la art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2294/2004 și de utilizator al

liniilor ferate industriale în discuție, astfel cum sunt definite la art. 2 din

H.G. nr. 2299 din 14 februarie 2004 și-a asumat obligația întocmirii și

depunerii documentației pentru obținerea aprobării

Regulamentului Tehnic de Exploatare, așa cum rezultă din procesul verbal de

conciliere nr. 650/2920/2008 care a fost semnat atât de reclamantă cât și de

pârâtă prin persoanele mandatate pentru a reprezenta societatea la concilierea

directă

.

Ca atare, în mod

legal și temeinic instanța de fond a obligat pârâta să întocmească conform O.G.

nr. 60/2004 și H.G. nr. 2299/2004 documentația privind obținerea

Regulamentului Tehnic de Exploatare

și să încheie cu

reclamanta contractele privind exploatarea liniilor ferate industriale pentru

obiectivele R.V. Brașov, R.V. Sibiu, D.L. Brașov, R. Sf. Gheorghe, S.E.L.C.

Ciceu, R.V. Tg. Mureș și R.V. Teiuș, sub sancțiunea plății de daune

cominatorii.

În calitate de

beneficiar al serviciilor auxiliare prestate de reclamantă, pârâta datorează și

contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în conformitate cu

prevederile art. 5 din O.G. nr. 60/2004, H.G. nr. 2299/2004, Dispoziției

Directorului General al C.N.C.F. CFR SA nr. 40/2007 și Dispoziției nr. 85/2005,

așa cum legal a reținut instanța de fond.

Pentru considerentele

expuse, se apreciază că hotărârea instanței de apel este afectată de motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312

C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica decizia

în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat.

Făcând aplicarea

prevederilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga intimata pârâtă la plata către

recurenta reclamantă a sumei de 10.880 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R.

Brașov împotriva deciziei nr. 106/Ap din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul

declarat de pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA, sucursala T.F.C. Brașov

împotriva sentinței nr. 1760/C din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ.

Obligă intimata

pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 10.880 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.