ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1760/C din 15 decembrie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. A admis cererea formulată de reclamanta C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA A obligat-o pe pârâtă să întocmească, conform O.G. nr. 60/2004 și H.G. nr. 2299/2004, documentația privind obținerea Regulamentului Tehnic de Exploatare și să încheie cu reclamanta contractele privind exploatarea liniilor ferate industriale pentru obiectivele R.V.

Brașov, D.L. Brașov, R.V. Sibiu, D.L. Sibiu, R. Sfântu Gheorghe, S.E.L.C. Ciceu, R.V. Tg. Mureș și R.V. Teiuș, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 2.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.764.920,31 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, pentru perioada aprilie 2006-martie 2009. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 20.865,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că pârâta are calitate de operator de transport feroviar, deținător de licență de transport, astfel cum este definit la art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2294/2004.

Pârâta, în calitate de operator de transport/manevră feroviar de călători, utilizând liniile ferate industriale în discuție, are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 2299/2004. Pârâta nu a făcut dovada depunerii documentației pentru obținerea aprobării Regulamentului Tehnic de Exploatare și a Autorizației de Exploatare, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 10/2004 și art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 2294/2004, deși în procesul verbal de conciliere nr. 650/2920/2008 a arătat că va întreprinde toate eforturile în vederea depunerii documentației necesare la A.E.E.R. Brașov în acest sens, recunoscând că este beneficiarul serviciilor auxiliare prestate de reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii pretențiilor reclamantei. Prin decizia nr. 106/Ap din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelul pârâtei S.N.T.F.C. CFR C. SA, sucursala de T.F.C. Brașov , a schimbat în parte sentința Tribunalului Brașov, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov. A obligat intimata C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov să-i plătească apelantei suma de 23.451,86 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că apelantei pârâte nu îi sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) din O.G.

nr. 60/2004 și art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 2299/2004. Mențiunile din procesul verbal de conciliere cu privire la asumarea de către pârâtă a documentației necesare privind aprobarea Regulamentului Tehnic de Exploatare al linilor ferate industriale nu poate fi opus apelantei pârâte, întrucât nu este semnat de reprezentanții acesteia. Cel de-al treilea petit al acțiunii, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 2000 de lei pe fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației este strâns legat de primul petit, ca urmare, primul petit fiind neîntemeiat, cererea de obligare a pârâtei la daune cominatorii rămâne lipsită de obiect.

În ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 1.764.920,31 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate de către reclamantă pentru serviciile auxiliare ce vizează liniile ferate industriale pe perioada aprilie 2006 – martie 2009 s-a reținut că în lipsa unui contract de prestări servicii încheiat între părți sau alte convenții prin care să se identifice modalitatea de calcul a serviciilor prestate sau al modalităților de exploatare a echipamentelor sau a altor bunuri și de consemnare sub forma unor situații financiare de lucrări din care să rezulte perioada, cantitatea, calitatea, frecvența, durata sau alte elemente de natură să facă obiectul încheierii sau prestației de servicii, pentru care se percep un tarif, în vederea obținerii unor venituri de această natură, nu se poate verifica sau stabili cuantumul pretențiilor sau modalitatea de calcul a sumei pretinse.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului intimatei. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța de apel ignoră prevederile art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2299/2004, temei legal asupra căruia instanța de fond s-a pronunțat în consecință sub aspectul că pârâta este un operator de transport feroviar ce intră sub incidența actului normativ și implicit i se aplică. - Din conținutul O.G.

nr. 60/2004 și al H.G. nr. 2299/2004 nu rezultă obligația recurentei de a face dovada calității de proprietar a agentului economic care utilizează L.F.I., deoarece pot exista situații în care pot fi mai mulți agenți economici care utilizează L.F.I. Tot același act normativ, la art. 22 clasifică enumerativ cine poate exploata liniile ferate industriale unde la pct. 1 lit. c) este menționată sintagma „un operator de transport feroviar deținător de licență de transport, certificat de siguranță și certificat de operare pentru manevra feroviară”, situație în care se află intimata, calitate pe care a și recunoscut-o la interogatoriu. - În ceea ce privește plata sumei de 1.764.920,31 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, s-a susținut că temeiul legal în virtutea căruia s-a solicitat această plată, este art. 5 din O.G.

nr. 60/2004, iar obiectul nu este bazat pe răspunderea contractuală ci tocmai pe obligația de a face ceva pârâta și anume de a intra în legalitate în ceea ce privește depunerea documentației în vederea obținerii Regulamentului Tehnic de Exploatare L.F.I., conform celor două acte normative. - În mod corect și legal instanța de fond a obligat pârâta să încheie contract cu recurenta și să plătească contravaloarea prestației. Deși pârâta a recunoscut faptul că utilizează L.F.I. și a fost de acord cu emiterea unei comenzi de către aceasta, așa cum rezultă și din actul nr. 541/6/894/2008 semnat de reprezentantul legal nu s-a conformat. - Starea de fapt a utilizării L.F.I. a fost dovedită cu procesele verbale de predare-primire a liniilor ferate industriale.

În baza sentinței civile nr. 1760/C/2009 a Tribunalului Brașov recurenta a emis factura fiscală, pe care pârâta a refuzat să o achite. În ce privește modalitatea de calcul a sumei pretinse, instanța de apel în mod eronat a reținut că aceasta nu poate fi stabilită, deși calculația pretențiilor a fost făcută în conformitate cu H.G. nr. 2299/2004 și Dispoziției Directorului General al C.N.C.F. - C.F.R. S.A. nr. 40/2007 (art. 1 și Anexele 1-3 la aceasta). - Intimata pârâtă și în prezent utilizează L.F.I. care dau acces la infrastructura feroviară publică a CFR SA, fără însă ca aceasta să respecte cele două acte normative sub aspectul întocmirii și depunerii documentației în vederea obținerii Regulamentului Tehnic de exploatare L.F.I., aspect pe care instanța de fond în mod corect l-a apreciat.

Intimata S.N.T.F.C. CFR Călători SA, sucursala T.F.C. Brașov, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat, criticile avansate împotriva deciziei recurate fiind întemeiate. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cauză sunt aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursului declarat de reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov, modificarea deciziei Curții de Apel Brașov în sensul respingerii apelului pârâtei, întrucât instanța de apel a aplicat greșit prevederile O.G.

nr. 60/2004, H.G. nr. 2299/2004, Dispoziției nr. 85/2005 și Dispoziției Directorului General al C.N.C.F. - C.F.R. S.A. nr. 40/2007. Pârâta în calitate de operator de transport feroviar deținător de licență de transport, astfel cum este definit la art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2294/2004 și de utilizator al liniilor ferate industriale în discuție, astfel cum sunt definite la art. 2 din H.G. nr. 2299 din 14 februarie 2004 și-a asumat obligația întocmirii și depunerii documentației pentru obținerea aprobării Regulamentului Tehnic de Exploatare, așa cum rezultă din procesul verbal de conciliere nr. 650/2920/2008 care a fost semnat atât de reclamantă cât și de pârâtă prin persoanele mandatate pentru a reprezenta societatea la concilierea directă . Ca atare, în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat pârâta să întocmească conform O.G.

nr. 60/2004 și H.G. nr. 2299/2004 documentația privind obținerea Regulamentului Tehnic de Exploatare și să încheie cu reclamanta contractele privind exploatarea liniilor ferate industriale pentru obiectivele R.V. Brașov, R.V. Sibiu, D.L. Brașov, R. Sf. Gheorghe, S.E.L.C. Ciceu, R.V. Tg. Mureș și R.V. Teiuș, sub sancțiunea plății de daune cominatorii. În calitate de beneficiar al serviciilor auxiliare prestate de reclamantă, pârâta datorează și contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în conformitate cu prevederile art. 5 din O.G. nr. 60/2004, H.G. nr. 2299/2004, Dispoziției Directorului General al C.N.C.F. CFR SA nr. 40/2007 și Dispoziției nr. 85/2005, așa cum legal a reținut instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea instanței de apel este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica decizia în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat. Făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga intimata pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 10.880 lei reprezentând cheltuieli de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Brașov împotriva deciziei nr. 106/Ap din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA, sucursala T.F.C. Brașov împotriva sentinței nr. 1760/C din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă intimata pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 10.880 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.