ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 436/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 201.559 RON, reprezentând debit restant conform contractului de exploatare și locațiune linie ferată industrială nr. 1180-/300/2013, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,01% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței și până la data plății efective. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A menționat reclamanta că valoarea penalităților calculate până la data de 15.02.2016 este de 196.951,04 RON, urmând a fi actualizată valoarea acestora la zi.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 C. proc. civ. și următoarele, art. 1270, art. 1492, art. 1527, art. 1516, art. 1546, art. 1530, art. 1499, art. 1569 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 968/C din data de 30.12.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de pârâta B. S.R.L. și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov solicitând schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. București la plata debitului restant din executarea contractului de exploatare nr. x/2013 și a penalităților de întârziere.

În cursul soluționării apelului, prin cererea formulată la data de 03.04.2018 intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. București a solicitat recuzarea completului de judecată investit cu soluționarea dosarului nr. x/2016, invocând dispozițiile art. 42 pct. 1, 13 și 44 C. proc. civ., motivându-și cererea prin aceea că, în mod greșit, instanța de apel a permis administrarea unei probe ulterior închiderii dezbaterilor, probă care a fost inițial respinsă de instanța de judecată ca fiind propusă tardiv.

Cu privire la această cerere, prin încheierea camerei de consiliu din 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a pronunțat următoarea soluție:

"Respinge cererea de recuzare a completului de judecata investit cu soluționarea dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Brașov, formulata de intimata parata S.C. B. S.R.L. București.

Cu drept de recurs in 5 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Brașov.

Data în Camera de Consiliu și pronunțata în ședința publica, azi, 03.04.2018."

La data de 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 442/Ap având următorul dispozitiv:

"Admite în parte apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov împotriva sentinței civile nr. 968/C/30.12.2016 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o schimbă în parte în sensul că: Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. București și în consecință: Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 189.986,19 RON facturi neachitate, suma de 325.057,72 RON penalități de întârziere calculate de la scadența facturilor și până la 2.04.2018 și în continuare până la data plății efective și cheltuieli de judecată în cuantum de 20.124,8 RON. Respinge restul pretențiilor și menține celelalte dispoziții. Definitivă. Pronunțată în condițiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ. azi 17.04.2018"

Prin cererea de îndreptare eroare materială și de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 442/17.04.2018 a Curții de Apel Brașov, formulată la 14.05.2018 de către intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. București s-a solicitat menționarea căii de atac a recursului având în vedere decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțională sintagma "alte cereri evaluabile de până la 1.000.000 RON" din art. XVIII alin. (2) din legea nr. 2/2013.

Prin decizia civilă nr. 842/Ap din 22 mai 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a pronunțat următoarea soluție:"Respinge cererea de îndreptare eroare materială și de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 442/17.04.2018 a Curții de Apel Brașov, formulată de către intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22.05.2018."

Împotriva încheierii din 3 aprilie 2018, prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a prezentat, în sinteză, mersul dezbaterilor la Curtea de Apel Brașov din data de 20 martie 2018 și 3 aprilie 2018.

Astfel, recurenta-pârâtă a evidențiat dispozițiile art. 392 din C. proc. civ. și a arătat că, întrucât apelanta a declarat că nu mai are alte cereri de formulat, aceasta a renunțat practic la administrarea oricăror alte probe, neputând proceda la administrarea probei cu înscrisuri ulterior terminării cercetării judecătorești.

În lumina dispozițiilor art. 237 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că probele pot fi încuviințate doar pe parcursul cercetării judecătorești și nu în faza dezbaterilor asupra fondului cauzei și că, la data de 3 aprilie, în urma repunerii cauzei pe rol pentru completarea taxei judiciare de timbru de către apelantă, instanța de judecată i-a permis acesteia să depună la dosarul cauzei respectivul înscris, cu toate că cercetarea judecătorească se terminase, instanța de judecată rămânând în pronunțare.

Chiar dacă s-a dispus repunerea cauzei pe rol, acest aspect urma să se refere strict la completarea taxei judiciare de timbru, și nu la administrarea unor probe suplimentare, ulterior închiderii dezbaterilor în fața instanței de judecată, s-a mai arătat.

După redarea dispozițiilor art. 42 pct. 1, pct. 13 și art. 44 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că, întrucât, instanța de apel a permis administrarea unei probe, ulterior închiderii dezbaterilor, probă care inițial a fost respinsă de către instanța de judecată ca fiind propusă tardiv, echivalează cu faptul că instanța de judecată a încălcat faptul că anterior și-a exprimat deja opinia asupra acestui aspect.

De asemenea, a apreciat recurenta că, întrucât i s-a permis apelantei să administreze proba cu înscrisuri ulterior închiderii dezbaterilor, instanța de apel nu mai este imparțială și nu prezintă garanții pentru a asigura dreptul său la un proces echitabil.

Prin urmare, s-a susținut că, administrând probe cu depășirea termenelor prevăzute în mod imperativ de către legiuitor, instanța de apel dovedește o conduită părtinitoare în favoarea apelantei, impunându-se așadar recuzarea completului de judecată și înaintarea dosarului către completul următor.

Pentru aceste argumente, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de recuzare.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 22 august 2018, intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 493 pct. 5 C. proc. civ. si in raport de dispozițiile art. 488 pct. 6 si 8 C. proc. civ. să se respingă recursul ca fiind vădit nefondat.

În temeiul art. 496 C. proc. civ., având in vedere motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 si 8 C. proc. civ., in cazul in care recursul a fost declarat admisibil in principiu,să se respingă recursul, menținând soluția pronunțata asupra cererii de recuzare de către Curtea de Apel Brașov cu cheltuieli de judecată.

În cuprinsul întâmpinării, intimata-reclamantă a arătat că, în situația în care recurenta nu face dovada exercitării in termen, in condițiile procedurale, a caii de atac, înțelege să sesizeze Înaltei Curți neregularitatea, urmând ca instanța sa se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de procedura dirimante, care fac de prisos cercetarea judecătoreasca.

De asemenea, s-a arătat că recurenta nu a indicat exact ce anume încheiere atacă, subliniind că la 3 aprilie 2018, în cauză, s-au pronunțat două încheieri, iar neidentificarea de către parte a dispoziției luate prin încheierea de ședință atacată este de natură să nu permită raportarea la hotărârea care se atacă, sens în care devin incidente dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și art. 175 alin. (2) din același cod.

Intimata-reclamantă a mai susținut că nu sunt întrunite condițiile pentru recuzarea instanței și că din motivele invocate de recurentă rezultă că nu se critică în esență încălcarea vreunui text de lege în adoptarea soluției de recuzare, ci recurenta este nemulțumită de soluția care nu îi este favorabilă.

Ca să justifice nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, recurenta ar fi trebuit să indice ce texte legale au fost încălcate, iar, pe fond, de ce ar fi fost respinsă pe nedrept recuzarea, a mai arătat intimata-reclamantă.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, la 10 septembrie 2018 (plic dosar recurs), prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției tardivității recursului, precum și respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare, reiterând admiterea recursului formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 decembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 27.12. 2018, recurenta-pârâtă a depus note de ședință prin care a arătat, în esență, că recursul este admisibil și nu este nul, întrucât este motivat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii camerei de consiliu din 3 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecata investit cu soluționarea dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Brașov, formulata de intimata parata S.C. B. S.R.L. București.

Cu privire la litigiul în cadrul căruia s-a formulat cererea de recuzare, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018, astfel cum a fost îndreptată și completată prin decizia civilă nr. 842/Ap din 22 mai 2018.

În speță, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că decizia civilă nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă este pronunțată, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani, superioară valorii de 200.000 RON, precum și că aceasta a fost pronunțată după publicarea Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Ulterior publicării acestei din urmă decizii în Monitorul Oficial, Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial la 3 ianuarie 2019, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de aspectele prezentate decizia civilă nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în faza procesuală a apelului poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Din economia dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ. rezultă că pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a două condiții exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părți, iar cea de a doua condiție să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Așadar, momentul la care se naște dreptul la exercitarea căii de atac împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare coincide cu cel la care se naște dreptul la exercitarea căii de atac împotriva hotărârii de fond, atunci când acesta există, astfel că încheierea prin care a fost respinsă recuzarea nu poate fi atacată în mod separat.

De asemenea, legiuitorul a statuat că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă.

Totodată, dispozițiile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ. stipulează că încheierile premergătoare nu pot fi atacate cu apel separat, ci doar odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel. Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din același act normativ, conform cărora dispozițiile din apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Raportat la conținutul reglementărilor legale anterior evocate, se constată că hotărârea atacată este o încheiere premergătoare, care nu poate fi criticată prin recurs decât odată cu fondul, însă numai dacă hotărârea dată în apel ar fi ea însăși supusă recursului.

Or, în speță, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în apel este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, se reține că ceea ce s-a atacat în prezenta cale extraordinară de atac este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului.

Consecința acestui raționament impune concluzia că încheierea recurată - din 3 aprilie 2018 -, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în faza procesuală a apelului, nu poate fi atacată cu recurs, pe cale separată, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ. raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii de cameră de consiliu din 03 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.