ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2019

După deliberare, asupra cauzei civile de față, având ca obiect revizuirea Deciziei nr. 376/Ap din 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 26/D din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, pârâtul Municipiul Brașov a fost obligat să emită, prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziție, prin care să restituie în natură contestatoarei suprafața de 4760 mp, din suprafața totală de 7640,28 mp a imobilului înscris în cartea funciară nr. x Brașov, sub nr. top xL/2/2, și prin care să acorde acesteia măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele care nu pot face obiectul restituirii în natură, respectiv pentru suprafața de 2880,28 mp din imobilul teren înscris în C.F. nr. x top xL/2/2 și pentru imobilele terenuri înscrise în C.F. nr. x nr. top x, 7442/2/2, 7443/2/2.

În baza acestui titlu executoriu, în temeiul art. 905 și 626 din C. proc. civ., s-a solicitat instanței obligarea Municipiului Brașov la plata de 1.000 RON pe zi de întârziere până la executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu.

Soluționând această cerere, prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Brașov a admis, în parte, cererea formulată de creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul Municipiul Brașov, prin Primar, a obligat debitorul să plătească în favoarea creditoarei o penalitate în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a face, cuprinsă în Sentința civilă nr. 26/D din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2006, constând în emiterea, prin reprezentantul său legal, a unei decizii prin care să acorde acesteia, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru imobilele care nu pot face obiectul restituirii în natură, respectiv pentru suprafața de 2880,28 mp din imobilul teren înscris în C.F. nr. x top. xL/2/2 și pentru imobilele terenuri înscrise în C.F. nr. x nr. top x, 7442/2/2, 7443/2/2, în compensare, alte terenuri sau imobile - terenuri și construcții situate pe raza municipiului Brașov.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea A., prin mandatar A., și, prin Decizia nr. 640 din 19 aprilie 2016, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis apelul și a schimbat în parte încheierea, în sensul că a obligat debitorul la plata în favoarea creditoarei a unei penalități de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea unei noi dispoziții prin care să se restituie în natură terenurile, conform Sentinței civile nr. 26 din 3 februarie 2009 pronunțate în dosarul civil nr. x/2006 al Tribunalului Brașov; a respins petitul privind obligarea la restituirea în natură a terenurilor înscrise în CF x, top x - teren de construcții de 1180 mp și nr. top. x în suprafață de 885 mp și a păstrat restul dispozițiilor încheierii atacate.

Prin încheierea de ședință din 18 octombrie 2016 pronunțată în același dosar, instanța a admis cererea formulată de A., de îndreptare a erorii materiale și de lămurire a dispozitivului hotărârii, și a îndreptat eroarea materială strecurată la alin. (1) și (2) ale dispozitivului Deciziei civile nr. 640/Ap/2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, în sensul consemnării corecte a numelui apelantei, respectiv A., în loc de "B.", și a lămurit aliniatul 4 din dispozitivul aceleiași decizii, în sensul că a respins petitul privind plata unor penalități până la restituirea în natură a terenurilor înscrise în C.F. x nr. top. x teren de construcții de 1180 mp și nr. top. x teren cu suprafața de 885 mp.

Constatând neîndeplinirea obligațiilor menționate în titlul executoriu, în temeiul art. 906 alin. (4) din C. proc. civ., A. a formulat o nouă cerere de chemare în judecată prin care a solicitat fixarea cuantumului definitiv al penalităților datorate pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin Sentința civilă nr. 26/2009.

Prin Sentința civilă nr. 2319 din 14 martie 2017, pronunțată în dosarul civil nr. x/2017, Judecătoria Brașov a respins această cerere de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu motivarea că intimatul Municipiul Brașov a rămas în pasivitate doar în intervalul 19 aprilie 2016 - 26 aprilie 2016, datorând penalități de 500 RON pe zi de întârziere, astfel cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Brașov, însă aceste penalități au fost plătite prin ordinul de plată nr. x din 2016, astfel că nu se mai impune obligarea Municipiului Brașov la plata acestei sume.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., iar prin Decizia civilă nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017, Tribunalul Brașov a admis cererea de apel împotriva Sentinței civile nr. 2319 din 14 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar, și, în consecință, a fixat, în condițiile art. 906 alin. (4) C. proc. civ., cuantumul definitiv al penalităților datorate de intimatul pârât Municipiul Brașov la suma de 217.500 RON.

Împotriva Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Brașov, Municipiul Brașov, prin Primar, a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât ar fi contradictorie cu Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Brașov.

Prin Decizia nr. 376/Ap din 28 martie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins cererea de revizuire cu motivarea că în cel de-al doilea proces s-au avut în vedere cele statuate definitiv prin Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Brașov, împrejurare care, în mod rezonabil, poate fi asimilată situației în care s-a apreciat implicit că nu operează în cauză autoritatea de lucru judecat, astfel că nu este îndeplinită condiția ca, în al doilea proces, hotărârea în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat să fi fost necunoscută instanței ori aspectele statuate prin intermediul ei să fi fost ignorate. Totodată, din enunțarea obiectului celor două acțiuni și a motivării acestora, instanța a constatat că nu s-ar putea reține existența triplei identități între cele două litigii, situație care face imposibilă reținerea autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, recurgerea la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii revizuentul Municipiul Brașov a declarat prezentul recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 aprilie 2018.

Recurentul-revizuent Municipiul Brașov, prin Primar, a invocat în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire de formulată de Municipiul Brașov împotriva Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Brașov.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuentul a arătat că din considerentele Deciziei nr. 376/Ap din 28 martie 2018 lipsește motivarea care a condus instanța la soluția de respingere a cererii de revizuire. Nu este expus nici măcar un motiv care să argumenteze existența sau inexistența unor hotărârii contradictorii, ci doar o singură frază care concluzionează "lipsa triplei identități", restul considerentelor nefiind altceva decât preluări ale conținutului hotărârilor judecătorești pronunțate anterior.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a invocat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța de revizuire nu a analizat procedura în cadrul căreia au fost pronunțate cele două hotărâri, pentru a putea verifica dacă există hotărâri potrivnice și dacă se încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat, reținând că nu există "tripla identitate", ceea ce este greșit.

Numai făcând o analiză comparativă a celor două hotărâri se poate verifica dacă sunt sau nu aplicabile în cauză prevederile art. 508 pct. 8 C. proc. civ., or analiza greșită a conținutului celor două hotărâri, a procedurilor legale în cadrul cărora au fost pronunțate și efectul produs de fiecare hotărâre în parte, au făcut posibilă pronunțarea unei soluții date cu încălcarea legii.

Prin modul de analiză a considerentelor celor două hotărâri, fără a se verifica dacă efectele produse de cele două hotărâri le transformă în decizii contradictorii, și limitarea analizei motivului de revizuire al art. 508 pct. 8 C. proc. civ. la tripla identitate, nu reprezintă altceva decât aplicarea greșită a legii.

Prin întâmpinare, intimata A. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2019, în complet de filtru, a fost admis în principiu recursul și s-a stabilit termen la data de 27 februarie 2019, în ședință publică.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se observă că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, Tribunalul Brașov arătând în mod neechivoc argumentele care susțin concluzia că nu există hotărâri definitive potrivnice și că nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, în considerentele Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Brașov se menționează că,în cel de-al doilea proces, instanța a avut în vedere cele statuate definitiv prin Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Brașov, prin care s-a finalizat primul proces, împrejurare care, în mod rezonabil, poate fi asimilată situației în care nu operează autoritatea de lucru judecat și, din enunțarea obiectului celor două acțiuni și a motivării acestora, instanța a constatat că nu s-ar putea reține existența triplei identități între cele două litigii, situație care face imposibilă reținerea autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, recurgerea la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, instanța de revizuire a apreciat că, deși nu a fost invocată expres excepția autorității de lucru judecat, prin trimiterea pe care a făcut-o la efectele hotărârii, în raport de care se invocă existența contrarietății și a puterii lucrului judecat, instanța care a soluționat cel de-al doilea proces a considerat, implicit, că în cauză nu operează autoritatea lucrului judecat. Întrucât prima hotărâre a fost cunoscută și analizată în cel de-al doilea proces, în mod corect s-a considerat inaplicabil art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Constatând că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, instanța a trecut și la o expunere a celor două hotărâri pretins contradictorii, realizând o succintă prezentare a obiectului, cauzei și motivării fiecăreia, pentru a releva și inexistența triplei identități de părți, obiect și cauză care, dintr-o privire comparativă, rezulta în mod evident.

Astfel fiind, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Analizând criticile de nelegalitate aduse în argumentarea motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că revizuirea Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Brașov nu se poate dispune fiindcă nu este potrivnică Deciziei civile nr. 640/2016 a Tribunalului Brașov, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 16 noiembrie 2015, întrucât cele două decizii au obiecte și cauze diferite.

Astfel, Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Brașov a fost pronunțată într-o cauză care a avut ca obiect obligarea pârâtului la plata unor penalități de întârziere până la executarea obligațiilor stabilite prin titlul executor reprezentat de Sentința civilă nr. 26/2009 a Tribunalului Brașov, temeiul juridic fiind art. 905 și 626 din C. proc. civ., pe când cel de-al doilea proces, finalizat prin Decizia civilă nr. 1371/2017 a Tribunalului Brașov, a avut ca obiect fixarea cuantumului definitiv al penalităților datorate pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin Sentința civilă nr. 26/2009 a Tribunalului Brașov, temeiul juridic fiind art. 906 alin. (4) din C. proc. civ.

Mai mult, cele două hotărâri nu sunt potrivnice întrucât, contrar celor susținute de recurent, în primul proces au fost stabilite penalitățile de întârziere, iar, în cel de-al doilea proces, fixarea cuantumului definitiv al penalităților a fost realizată prin valorificarea penalităților stabilite în primul proces.

Astfel, în primul proces pârâtul a fost obligat în mod definitiv la plata de penalități de 500 RON pe zi de întârziere, până la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenurilor, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 26/2009, respectiv pentru suprafața de 7640,28 mp, fiind respinsă cererea pentru plata de penalități până la restituirea în natură a terenurilor în suprafață de 1180 mp și 885 mp teren, astfel cum rezultă din încheierea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 640/2016 a Tribunalului Brașov.

În cel de-al doilea proces, finalizat prin Decizia civilă nr. 1371/2017 a Tribunalului Brașov, Municipiul Brașov a fost obligat la plata sumei de 217 500 RON cu titlu de cuantum definitiv al penalităților (442 zile x, din care s-a scăzut suma deja plătită, de 3500 RON), prin valorificarea penalității stabilită în primul proces, de 500 RON pe zi de întârziere.

Astfel fiind, în mod corect s-a arătat prin întâmpinare că obiectul celor două dosare nu este unul identic, ci complementar, întrucât stabilirea unei sume fixe, cu titlu de cuantum definitiv al penalităților, este consecința neîndeplinirii obligației stabilite în primul proces, prin impunerea unor penalități care nu l-au determinat pe debitor să își execute obligația menționată în titlul executoriu.

Constatându-se, în mod corect, că nu este aplicabil art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate determina admiterea recursului.

Pentru toate aceste considerente, recursul este apreciat ca nefondat și, în aplicarea art. 497 din C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 376/Ap din 28 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL