ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2575/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8633 din 01.09.2017 a Judecătoriei Brașov, s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și Statul Român, Municipiul Brașov prin primar.

S-a stabilit onorariu final pentru expertul F. la suma de 4.290 lei, conform devizului raportului de expertiză nr. x/2017 și s-a constatat că suma de 1.500 lei a fost achitată.

S-a dispus obligarea reclamantului A. să achite în contul BLET Brașov, la dispoziția expertului F., diferența de onorariu 2.790 RON și să achite pârâților G. cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat în sumă de 1.000 RON și de 600 RON.

Prin Decizia nr. 297/A din 6 martie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 8633 din 01.09.2017 a Judecătoriei Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., D. și E., Statui Român, Municipiul Brașov prin primar, și în consecință:

A dispus modificarea suprafeței imobilelor proprietatea reclamantului înscrise în CF vechi x A+l Brașov nr. top x, de la suprafața de 239 mp menționată în evidențele de carte funciară la suprafața reală, de 121 mp și în CF vechi x A+2 Brașov, nr. top x, de la suprafața de 896 mp menționată în evidențele de carie funciară la suprafața reală de 193 mp, conform suprafețelor reale indicate în calculul analitic al suprafețelor din cuprinsul raportului de expertiză de expertiză tehnică topografică nr. x întocmit de exp. tehnic F. după avizare Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului, situat în Brașov, înscris în CF vechi x A+l Brașov nr. top x și CF vechi x Brașov, nr. top x, în suprafață totală de 314 mp și imobilele:

- proprietatea pârâților D. și E., situat în Brașov, înscris în CF vechi x Brașov, top x teren de 530 mp;

- proprietatea pârâților B. și C., situat în Brașov, înscris în CF vechi x Brașov, nr. top x, reprezentând teren de 1.464 mp;

- proprietatea Statului Român înscris în CF vechi x A+4 Brașov, nr. top x, teren de 73 mp și în CF vechi x A+5 Brașov, teren de 325 mp, pe aliniamentul punctelor x prevăzute în anexa 17) la raportul de expertiză tehnică;

- 3 topografică nr. x întocmit de exp. tehnic F., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A menținut restul dispozițiilor cuprinse în hotărârea apelată.

A obligat apelantul A. la plata sumei de 1.500 RON către intimații B. și C., reprezentând cheltuieli de judecată parțiale efectuate în apel, constând în onorariu avocațial.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ce a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă fiind fixat termen de judecată la 20 iunie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs,

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 pct. 1 coroborate cu art. 5 alin. (3) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare ia lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora; "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că; "Recursul urmărește sa supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are roiul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, roi consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

Cum în speță, judecătoria a fost instanța învestită cu soluționarea fondului, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 326 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

În aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Brașov, secția I civilă, revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Brașov, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină în favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 297/A din 6 martie 2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2018.