ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1811/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 201.559 RON, reprezentând debit restant conform contractului de exploatare și locațiune linie ferată industrială nr. 1180/300/2013, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,01% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței și până la data plății efective. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 968/C din 30 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel împotriva sentinței Tribunalului Brașov, solicitând schimbarea acesteia, în sensul obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata debitului restant, rezultat din executarea contractului de exploatare nr. x/2013, precum și la plata penalităților de întârziere.

Prin decizia civilă nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă s-a admis, în parte, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 968/C/30.12.2016, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost schimbată, în parte, în sensul că:

S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și, în consecință:

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 189.986,19 RON, aferentă unor facturi neachitate, suma de 325.057,72 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadența facturilor și până la 02.04.2018 și în continuare până la data plății efective, precum și suma de 20.124,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au respins restul pretențiilor și s-au menținut celelalte dispoziții.

Prin decizia civilă nr. 842/Ap din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de îndreptare eroare materială și de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 442 din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Brașov, formulată de către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Împotriva deciziei civile nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, la data de 4 februarie 2019, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, la 15 februarie 2019.

În temeiul art. 186 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. recurenta-pârâtă a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, arătând că la data de 18 decembrie 2018 Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 874, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 2 din 03.01.2019, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

S-a arătat că această decizie a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 3 ianuarie 2019, dată la care a intrat în vigoare.

Având în vedere că instanța de apel a reținut că nu este deschisă calea de atac a recursului, însă prin decizia nr. 874/2018 a Curții Constituționale s-a statuat, în mod imperativ, că se poate exercita această cale de atac, recurenta-pârâtă a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului și casarea în totalitate a deciziei atacate, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.. De asemenea, a cerut obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate tardivitatea căii de atac a recursului. Totodată, a invocat nulitatea recursului, avându-se în vedere că argumentele expuse de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 5 decembrie 2019 Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile au depus la dosar punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 2 aprilie 2020 s-a admis, în principiu, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016 și s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Prin rezoluția din 21 mai 2020 s-a dispus repunerea cauzei pe rol și s-a fixat termen la 1 octombrie 2020, cu citarea părților.

Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen".

Din analiza prevederilor legale enunțate reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze cererea de repunere în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării și, totodată, să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 de zile de la încetarea împiedicării.

Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurentă în cadrul cererii formulate nu constituie motive temeinic justificate, așa cum prevede legiuitorul, care să conducă la repunerea acesteia în termenul de declarare a recursului.

Astfel, trebuie menționat că prin decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională, astfel încât, în condițiile prorogării aplicării, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., s-a statuat că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României (20.07.2017), în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ulterior, prin decizia nr. 52/18.06.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609/17.07.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

În acest context juridic, a fost pronunțată, la 17 aprilie 2018, decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, hotărâre ce a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 23 aprilie 2018.

Prin considerentele deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018, Curtea Constituțională a României a reținut, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența să se pronunțe în legătură cu efectele deciziei Curții Constituționale sau să dea dezlegări obligatorii care contravin deciziilor Curții Constituționale și că sub aspectul efectelor deciziei nr. 369/30.05.2017, indiferent de data introducerii cererii formulate sub imperiul noului C. proc. civ., hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv devine susceptibilă de recurs, dacă a fost pronunțată după publicarea deciziei Curții Constituționale.

Statuările diferite din cuprinsul deciziilor anterior menționate au fost de natură a crea o situație incertă în ceea ce privește efectul concret al deciziei nr. 369/2017, astfel că la data de 18 decembrie 2018 Curtea Constituțională a României a pronunțat decizia nr. 874, prin care a constatat că dispozițiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

În nenumărate alte cauze, circumscrise aceluiași context juridic, părțile interesate și-au conservat dreptul la formularea căii de atac și au dat dovadă de diligență, declarând recurs împotriva hotărârilor pronunțate în apel, chiar și în situația în care o asemenea cale de atac era prohibită (fie prin dispozitivul hotărârii atacate, fie prin interpretarea conferită de decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României), respectivele părți formulând, ulterior introducerii căii de atac, apărări și excepții procesuale sub acest aspect, inclusiv excepții de neconstituționalitate, în sprijinul declarării recursului ca fiind admisibil.

Împrejurările descrise de recurentă nu se circumscriu unor "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de textul art. 186 C. proc. civ., deoarece ele nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea unei căi de atac, recurenta având obligația de a manifesta un comportament procesual activ și diligent în ceea ce privește exercitarea căii de atac a recursului.

În plus, este de reținut că în jurisprudență s-a apreciat existența unor motive temeinice care să justifice admiterea unei cereri de repunere în termen, doar restrictiv, în ipoteza existenței unor situații de fapt excepționale, cum ar fi de exemplu: îmbolnăvirea părții, spitalizarea acesteia, închiderea intempestivă a singurului oficiu poștal din localitate în ultima zi a termenului, cutremur, inundație, etc.

Însă împrejurarea relevată de recurenta din prezenta cauză în sensul că instanța de apel a stabilit că nu are deschisă calea de atac a recursului și că abia prin decizia nr. 874/2018 a Curții Constituționale, publicată la data de 3 ianuarie 2019 în Monitorul Oficial al României, s-a tranșat această problemă, nu poate fi considerată o împiedicare a părții în exercitarea căii de atac a recursului.

Față de cele arătate, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului va fi respinsă.

Ca atare, Înalta Curte va examina, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității declarării prezentei căi extraordinare de atac și va respinge ca tardiv recursul formulat în cauză pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că termenul de recurs "este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță, se constată că decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la 23 aprilie 2018, iar cererea de recurs transmisă prin poștă, la 4 februarie 2019 (așa cum rezultă din data plicului, aflat la dosarul de recurs nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție), a fost depusă peste termenul de 30 de zile defipt de lege.

Prin raportare la aceste texte legale, cum recurenta-pârâtă a transmis cererea de recurs, la 4 februarie 2019, recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, astfel că devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurenta-pârâtă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și, pe cale de consecință, va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 442/Ap din 17 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2020.