ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2348/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 martie 2014 pe rolul Tribunalului Arad sub nr. x/2014, reclamanta S.N.T.F.C. CFR CĂLĂTORI S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 534.236,88 RON, compusă din 339.230,96 RON dobândă legală și 195.005,92 RON actualizare cu indicele de inflație a debitului principal în cuantum de 2.227.529,81 RON, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1084 și art. 1535 din C. civ. de la 1864, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011 și art. 52 alin. (1) din Constituția României.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat, în baza art. 107 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 189 din 19 mai 2014, îndreptată prin încheierea din 10 iunie 2014, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Arad a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, instanță pe rolul căreia litigiul a fost înregistrat la 18 iulie 2014 sub nr. sub nr. x/2014.

Prin Sentința civilă nr. 440/C din 18 iunie 2015, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma totală de 534.236,88 RON, compusă din 339.230,96 RON dobândă legală și 195.005,92 RON actualizare cu indicele de inflație, (ambele calculate la debitul principal în cuantum de 2.227.529,81 RON, achitat de pârâtă), accesorii aferente perioadei martie 2011 - februarie 2014. Totodată, prima instanță a obligat-o pe pârâtă în favoarea reclamantei la plata sumei de 8.947,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței sus-menționate, pârâta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății apelului declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 440/C din 18 iunie 2015 a Tribunalului Brașov, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta S.N.T.F. C. civ..A. S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara a declarat recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința reluării judecății apelului.

Prin Decizia nr. 275 din 21 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N.T.F. C. civ..A. S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara împotriva încheierii din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2014, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

La 17 martie 2017, reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol și de reluare a dezbaterilor, invocând în susținere atât decizia decizia mai sus evocată, dar și Decizia civilă nr. 1693/Ap din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia civilă nr. 1029/Ap din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis în parte apelul și a schimbat în parte Sentința civilă nr. 440/C din 18 iunie 2015 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 280.165,34 RON, reprezentând dobândă legală și actualizare indice de inflație, aferente perioadei martie 2011 - februarie 2014, în loc de 534.236,88 RON și a păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - S.R.T.F.C. Timișoara a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.

Prima dintre susținerile din recurs vizează preluarea de către instanță a concluziilor expertului B. la obiectivul nr. 7 al expertizei efectuate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Brașov, soluționat definitiv prin Decizia civilă nr. 1693/Ap/2016 a Curții de Apel Brașov.

Detaliind, recurenta a notat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză menționat, suma de 254.071,54 lei, acordată cu titlu de accesorii în acel dosar este inclusă în suma de 534.236,88 RON, solicitată în cauza de față, dovadă în acest sens fiind suprapunerea unor facturi fiscale, menționate și în actul nr. x din 5 mai 2014, întocmit de serviciul său de contabilitate.

Astfel, recurenta a subliniat că în mod greșit instanța de prim control judiciar și-a însușit concluziile expertului la obiectivul nr. 7, limitându-se să le preia ad litteram, fără să parcurgă explicațiile care le însoțeau, întrucât lectura acestora ar fi relevat, în opinia sa, că acestea contrazic flagrant concluziile evocate.

În continuare, a arătat că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 534.236,88 RON, reprezentând dobânzi și actualizări aferente sumei de 2.227.529,82 RON (821.340,46 RON + 1.406.189 RON), reprezentând debit principal conform Deciziei civile nr. 93/A din 12 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, a susținut că suma de 254.071,54 RON constituie dobânzi și actualizări pentru suma de 926.467,88 RON (2.322.614,68 RON - 1.406.189,36 RON + 42,56 RON), conform Sentinței civile nr. 15663 din 11 decembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Timișoara.

Referitor la suprapunerea unor facturi fiscale în cele două dosare, a susținut că nu a solicitat acordarea de dobânzi și actualizări ale debitului în ambele dosare, așa cum în mod eronat a reținut curtea de apel și că, în realitate, în cauza de față a dedus suma de 1.406.189,36 RON, reprezentând suprapuneri, astfel încât a calculat accesoriile menționate la debitul de 926.467,88 RON, rezultatul fiind de 254.071,54 RON.

A mai arătat că în dosarul nr. x/2013 Judecătoria Timișoara, prin Sentința civilă nr. 15663 din 11 decembrie 2013, a dispus întoarcerea executării silite, în sensul că a obligat-o pe pârâta A. S.R.L. să îi restituie suma de 1.862.834,01 RON. Această sentință a fost modificată în parte prin decizia nr. 206/R/2014 a Tribunalului Timiș, urmare a admiterii recursului declarat de B.E.J. C., astfel că pârâta A. S.R.L. Brașov a fost obligată în favoarea sa și la plata sumei de 469.780,67 RON, ce a fost executată silit și a rămas la dispoziția executorului, nefiind distribuită. În final, a susținut că în acest dosar (având ca obiect întoarcerea executării) pârâta îi datorează 2.332.614,68 RON.

În continuare, a precizat că prin Decizia nr. 93/A/2012 din 12 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timișoara a dispus obligarea A. S.R.L. Brașov la plata sumei de 2.227.529,81 RON, hotărârea rămânând irevocabilă conform Deciziei nr. 1101/2013, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sumă cu privire la care între părți s-a încheiat procesul-verbal de eșalonare nr. x din 27 mai 2013.

În finalul memoriului de recurs, recurenta a mai expus o serie de alte calcule și aprecieri referitoare la interpretarea dată de instanța de apel probelor administrate în cauză, între care a menționat adresa din 8 septembrie 2014, în cuprinsul căreia pârâta A. S.R.L. a consemnat că, "suma de 1.406.189,36 RON fiind deja achitată prin punerea în aplicare a Deciziei nr. 1101/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție", în baza acesteia s-a încheiat procesul-verbal de eșalonare nr. x din 8 septembrie 2014.

Astfel, autoarea căii de atac a conchis că în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subliniind că instanța de judecată, în virtutea rolului activ și în aplicarea principiului aflării adevărului în cauză, conform art. 22 C. proc. civ. poate cenzura criticile pe care le-a dezvoltat împotriva deciziei recurate.

Față de cele expuse anterior, a precizat că între suma de 2.227.529 RON și cea de 926.476.88 RON nu există similitudini și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii introductive, precum și obligării intimatei-pârâte și la plata sumei de 534.236,88 RON, cu cheltuieli de judecată în primă instanță în sumă de 8.947,37 RON.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care, în baza art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului, susținând că recurenta a dezvoltat în memoriul depus la dosar doar critici care nu pot fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, a cerut în principal constatarea nulității recursului și, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 22 octombrie 2019, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs, apreciind că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, intimata-pârâtă a depus note scrise cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, achiesând la concluziile acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, va analiza cu prioritate excepția nulității recursului și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deși în cererea de recurs, recurenta a apreciat că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de afirmații care vizează netemeinicia deciziei din apel, ceea ce invocă recurenta fiind, de fapt, o greșită interpretare a expertizei efectuate în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Brașov.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Or, recurenta-reclamantă nu invocă niciun text de lege încălcat sau greșit aplicat de instanța de apel pentru ca susținerile invocate să poată fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, modul de interpretare a probelor administrate în cauză, înscrisurilor și concluziilor rapoartelor de expertiză administrate, fără precizarea vreunei norme de drept material pretins a fi fost încălcată sau greșit aplicată.

Prin urmare, susținerile recurentei privesc doar aprecierea probelor și interpretarea acestora de către instanța de prim control judiciar, vizând exclusiv aspecte de eventuală netemeinicie a hotărârii, iar nu de nelegalitate a acesteia, exhibând nemulțumirea părții față de soluția curții de apel care, în opinia sa, în mod greșit și-a însușit concluziile de la obiectivul nr. 7 al expertizei din dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Brașov.

În consecință, se constată că recurenta-reclamantă s-a îndepărtat de la cerințele motivelor care pot fi invocate în recurs, iar argumentele prezentate vizează aspecte de netemeinicie ce nu pot fi examinate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu conțin precizări de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată și o minimă argumentare în drept a unor critici de nelegalitate.

Fiind în eroare, astfel cum s-a arătat, asupra funcției căii extraordinare de atac a recursului - de a asigura exclusiv controlul de legalitate - recurenta deduce judecății aspecte care sunt lăsate de legiuitor exclusiv în competența instanțelor fondului, vizând administrarea probelor, evaluarea și aprecierea asupra acestora și, corelativ, determinarea situației de fapt.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - S.R.T.F.C. Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 1029/Ap din 19 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - S.R.T.F.C. Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 1029/Ap din 19 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM