ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41/C din 15 martie 2013 a Tribunalului Mureș, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuirea a sentinței penale nr. 124/2011 a Tribunalului Mureș, formulată de condamnatul P.S.L.. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș, sub nr. 1583/102/2013, revizuentul P.S.L. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 124 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 601/102/2011/a3, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180 din 24 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

în motivarea cererii, s-a arătat că vinovat de comiterea faptei era numitul V.M.S. și că procurorul de caz i-a spus că, a construit acest dosar, împotriva lui, pentru că nu dorea un dosar complicat și a folosit cuvinte obscene. La dosar s-au depus concluziile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a cererii de revizuire și s-a anexat Dosarul nr. 1583/102/2013 al Tribunalului Mureș. Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală a cărei revizuire s-a solicitat, au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice, a faptei reținute în sarcina inculpatului P.S.L., prin rechizitoriul Parchetului, din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. sau, în subsidiar, în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 99 și următoarele C. pen. ori în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 99 și următoarele C. pen., cereri formulate de inculpat prin apărător ales, în baza art. 334 C. proc. pen. A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, a faptei reținute în sarcina inculpatului P.S.L., prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cerere formulată de părțile civile, prin apărător ales, în baza art. 334 C. proc. pen. A fost condamnat inculpatul P.S.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 litera a raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 7 august 2010 până la zi, în baza art. 88 alin. (1) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C. pen. constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. S-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile V.A. și V.M., și a fost obligat inculpatul P.S.L., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.S. și P.C., la plata sumei de câte 50.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea, în lei, a acestei sume la data plății, la cursul oficial al zilei, în favoarea fiecărei părți civile în parte, respectiv la plata sumei de 9.803,37 lei, daune materiale, global, în favoarea ambelor părți civile, respingându-se restul pretențiilor la daune morale și materiale ca neîntemeiate.

Ca situație de fapt, prima instanță a reținut că la data de 30 iulie 2010, inculpatul P.S.L. a lovit cu un cuțit, în zona cervicală anterioară, în linia mediană, cu secționarea traheei și a trunchiului brahiocefalic, victima V.B.A., cauzându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, premeditând comiterea faptei cu circa 3 ore anterior consumării acesteia. La data de 06 august 2010 același inculpat și-a declinat o identitate falsă, în fața organelor de poliție, din cadrul Poliției Odorheiu Secuiesc.

Instanța a avut în vedere apărarea inculpatului, că fapta de omor a fost comisă de martorul V.M.S., că erau pete de sânge pe ambele cuțite și că tricoul martorului s-ar fi murdărit, acesta s-a dezbrăcat și și-a lăsat, inclusiv tricoul împreună cu cuțitele, pe acel acoperiș, dar a considerat că aceste susțineri nu s-au confirmat, între altele pentru că nu s-a găsit și tricoul martorului, în locul unde s-au ascuns cuțitele (filele 232-237 dosar urm. pen.), iar, pe tricoul purtat de martor, nu au fost evidențiate pete de sânge, acest tricou fiind predat, ulterior, de către martor, agenților de poliție la data de 04 august 2010 (fila 130 dosar urm. pen., filele 216-221 dosar fond). Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuirile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Totodată, s-a mai reținut că, prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007, secțiile unite, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că, cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă. Ori, în cauză, revizuentul a invocat săvârșirea de către un martor, numitul V.M.S., a infracțiunii de omor calificat, dar aceasta nu reprezenta o probă nouă, ci o susținere, care-a fost avută în vedere, la judecarea, pe fond a cauzei, fiind pe larg analizată, în special, în apel, prin Decizia 62/A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Tg. Mureș. Teza probatorie referitoare la tricoul martorului, care ar fi fost murdar cu sânge, a fost avută în vedere de prima instanță, după cum a rezultat din considerentele sus-citate.

Instanța de fond a apreciat că martorul O.F. nu constituia o probă nouă, ci un mijloc de probă, referitor la o probă care nu era, așa cum s-a arătat nouă. Totodată, instanța de fond a apreciat că, proba nici nu ar servi, .de altfel, la dovedirea netemeiniciei de condamnare, ci eventual la condamnarea martorului, pentru participarea, împreună cu revizuentul, la comiterea faptei de omor. De asemenea, s-a mai reținut că din nici un act nu a rezultat că procurorul ar fi comis vreo infracțiune în legătură cu cauza. Totodată, prima instanță a avut în vedere hotărârea C.E.D.O., Belasin c. României, în care s-a arătat că revizuirea nu trebuie să fie un apel deghizat, iar singurul fapt că pot exista două puncte de vedere, asupra chestiunii respective, nu reprezenta un motiv, suficient, de a rejudeca o cauză.

Aceasta era o aplicare a principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive, la care s-a referit și jurisprudenta Înaltei Curți de Casație și Justiție (spre exemplu, în Decizia nr. 157 din 21 ianuarie 2009 a secției penale). Principiul a fost recunoscut și trebuia să i se dea și acum eficiență, pentru protejarea atât a societății, cât și a victimei, care au interesul de a nu vedea redeschis procesul, din simpla dorință a revizuentului de a prelungi probatoriul sau discuțiile în cauză. Prin urmare, cererea de revizuire s-a apreciat ca fiind inadmisibilă și a fost respinsă ca atare, în conformitate cu prev. art. 403 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul condamnat P.S.L., care prin apărător a învederat faptul că a exercitat această cale de atac pentru a propune,.

în apărarea sa, audierea unui martor, respectiv a numitului O.F.J. Revizuientul condamnat, prin apărător, a mai susținut că, în urma audierii acestei persoane ca martor, s-ar elucida multe aspecte, legate de inițiala condamnare a sa, respectiv ar dovedi faptul că nu a comis infracțiunea de omor calificat, ci o infracțiune mult mai ușoară, pentru că el nu a suprimat viața victimei, cu care era simplă cunoștință. S-a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac, astfel promovate și a reformării integrale a sentinței penale criticate, admițându-se, în fond, cererea de revizuire formulată, să se procedeze la reanchetarea cauzei sale, deoarece există indicii și fapte noi care nu au fost cunoscute, de către instanța de judecată, la soluționarea, pe fond, a cauzei sale.

Prin Decizia penală nr. 27/A din 07 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnatul revizuent P.S.L., în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș) împotriva sentinței penale nr. 41 din 15 martie 2013 a Tribunalului Mureș. A fost obligat apelantul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 400 lei, din care suma de 200 lei cu titlu de onorar pentru avocatul desemnat din oficiu pe seama condamnatului se va avansa Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Revizuentul condamnat a înțeles să recurgă la apărări în baza cărora, în mod constant, a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptelor, pentru care a fost deferit justiției și că numiții V.M.S., respectiv O.F.J., pe care solicită a-i fi încuviințați ca martori, prin audierea lor, pot demonstra apărările sale. Cu ocazia soluționării cauzei sale, în ciclu ordinar, verificând aceste apărări și procedând la audierea persoanelor, indicate de inculpat, ca fiind persoane care dețin informații ce vor contribui la justa soluționare a speței, instanțele, au concluzionat că, aspectele relatate de aceste persoane nu doar că nu vin să confirme apărările acestuia, dar au confirmat actul de investire al instanței.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că instanța de fond, investită cu noua cerere de revizuire formulată de condamnat (revizuentul a formulat o cerere similară și în cursul anului 2012, cerere având același temei legal) a realizat, în urma atentei analizări a acestei noi căi extraordinare de atac, o corectă aplicare a prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece, în mod logic, a concluzionat că apărările expuse de către condamnat în noua cerere de revizuire, nu au caracter de noutate, ele tind la dilatarea probatoriului, deja epuizat în cauză, nu conduc la demonstrarea faptului că hotărârea judecătorească de condamnare a sa are caracter netemeinic. Evaluându-se conținutul sentinței penale nr. 41/C/2013 a Tribunalului Mureș, s-a constatat că instanța de fond a făcut o temeinică analiză și a celorlalte motive de revizuire reglementate de lit. b) și d) ale art. 394 C. proc.

pen., reținând, în mod expres, că persoanele indicate ca martori de către condamnat au fost audiate, în cadrul ciclului ordinar al speței, de către instanța de fond; procurorul care a instrumentat, în mod direct, speța în faza urmăririi penale nu a fost și nu este cercetat, pentru că ar fi comis vreo presupusă infracțiune, cu privire la ancheta desfășurată împotriva lui P.S.L. S-a mai reținut, de asemeni că, având în vedere Decizia nr. 60 din 2007 a secțiilor unite, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească, la adăpost de orice critică, hotărâre care, caracterizându-se prin legalitate și temeinicie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul condamnat P.S.L., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei pentru soluționare la instanța de fond, îh vederea reaudierii martorilor V.M.S., respectiv O.F.J., care ar elucida multe aspecte, legate de inițiala sa condamnare, respectiv ar dovedi că nu a comis infracțiunea de omor calificat, nu el a fost persoana care a suprimat viața victimei, nefiind autorul faptei. Înalta Curte, examinând recursul în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că este nefundat, pentru considerentele ce s vor arătat în continuare: Potrivit art. 393 C. proc.

pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Din prevederile art. 394 C. proc. pen. rezultă că "revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei: b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de față. Din examinarea actelor dosarului se reține că la judecarea pe fond a cauzei în care s-a dispus condamnarea revizuientului, acesta a arătat în mod constant că nu el a suprimat viața victimei Varga Bârna Andras, autorul faptei fiind martorul V.M.S. Aceste susțineri au fost verificate cu multă atenție de instanța de fond, instanța de apel și instanța de recurs, însă nu au fost confirmate de materialul probator administrat în cauză.

De altfel, pe tot parcursul desfășurării procesului penal, condamnatul revizuient, a încercat să acrediteze faptul că prietenul său, martorul ocular V.M.S. ar fi lovit cu cuțitul victima, sens în care expertiza A.D.N. ar fi reținut că de sub unghiile și de pe brațul victimei nu s-au prelevat profilele sale genetice, sau că agresorul ar fi fost stângaci, în condițiile în care el este dreptaci. Materialul probator amplu și judicios administrat în cauză a stabilit cu certitudine că P.S.L. a lovit cu un cuțit, în zona cervicală anterioară, în linia mediană, cu .-secționarea traheei și a trunchiului brahiocefalic, victima V.B.A., cauzându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, premeditând comiterea faptei cu circa 3 ore anterior consumării acesteia.

Înalta Curte, constată că faptele sau împrejurările invocate de condamnat în cererea de revizuire nu sunt noi sau necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, împrejurările săvârșirii faptei fiind evaluate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar . În realitate, acestea sunt apărările susținute de condamnat în faza de judecată, încercând de fapt să redrninistreze materialul probator specific fazei de judecată pentru a-și completa aprărările.

Cum în cauză condamnatul revizuient nu a putut dovedi existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data judecării cauzei în căile ordinare de atac, iar prin fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei nu se înțelege și administrarea de probe, întrucât ar însemna că revizuirea s-ar transforma într-o nouă cale ordinară de atac, cu posibilitatea de prelungire a etapei procedurale a adrainistrării de probe, în mod corect au apreciat instanța de fond și instanța de apel că cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu, constatând că motivele invocate nu se regăsesc între cazurile limitativ și expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen. și, pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă cererea, faptele invocate nefiind noi, în sensul cerut de de procedura extraordinară a revizuirii.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S.L. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 07 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S.L. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 07 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2013.