ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 41/C din 15 martie 2013 a Tribunalului Mureș, în baza art.

403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuirea a sentinței penale nr. 124/2011 a Tribunalului Mureș, formulată de

condamnatul P.S.L..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Mureș, sub nr. 1583/102/2013, revizuentul P.S.L. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 124 din 15 septembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 601/102/2011/a3, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 180 din 24 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

în motivarea cererii, s-a arătat că

vinovat de comiterea faptei era numitul V.M.S. și că procurorul de caz i-a spus

că, a construit acest dosar, împotriva lui, pentru că nu dorea un dosar

complicat și a folosit cuvinte obscene.

La dosar s-au depus concluziile

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, în sensul respingerii, ca

inadmisibile, a cererii de revizuire și s-a anexat Dosarul nr. 1583/102/2013 al

Tribunalului Mureș.

Din actele și lucrările dosarului,

instanța de fond a reținut că, prin sentința penală a cărei revizuire s-a

solicitat, au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării

juridice, a faptei reținute în sarcina inculpatului P.S.L., prin rechizitoriul

Parchetului, din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în infracțiunea de omor

prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

sau, în subsidiar, în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art.

175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 99 și

următoarele C. pen. ori în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 99 și următoarele C. pen.,

cereri formulate de inculpat prin apărător ales, în baza art. 334 C. proc. pen.

A fost admisă cererea de schimbare a

încadrării juridice, a faptei reținute în sarcina inculpatului P.S.L., prin

actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de omor calificat prev. de art.

174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) și i) C.

pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cerere formulată de părțile

civile, prin apărător ales, în baza art. 334 C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul P.S.L. la

pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat

prev. de art. 174, art. 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen. și la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a dispus contopirea pedepselor

stabilite, conform art. 33 litera a raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de

10 ani închisoare. S-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și

arestul preventiv, începând cu data de 7 august 2010 până la zi, în baza art.

88 alin. (1) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie prev. de art. 71 C. pen. constând în interzicerea exercitării

drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe

durata executării pedepsei principale.

S-au admis, în parte, acțiunile civile

formulate de părțile civile V.A. și V.M., și a fost obligat inculpatul P.S.L.,

în solidar cu părțile responsabile civilmente P.S. și P.C., la plata sumei de

câte 50.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea, în lei, a acestei

sume la data plății, la cursul oficial al zilei, în favoarea fiecărei părți

civile în parte, respectiv la plata sumei de 9.803,37 lei, daune materiale,

global, în favoarea ambelor părți civile, respingându-se restul pretențiilor la

daune morale și materiale ca neîntemeiate.

Ca situație de fapt, prima instanță a

reținut că la data de 30 iulie 2010, inculpatul P.S.L. a lovit cu un cuțit, în

zona cervicală anterioară, în linia mediană, cu secționarea traheei și a

trunchiului brahiocefalic, victima V.B.A., cauzându-i leziuni în urma cărora

aceasta a decedat, premeditând comiterea faptei cu circa 3 ore anterior

consumării acesteia.

La data de 06 august 2010 același

inculpat și-a declinat o identitate falsă, în fața organelor de poliție, din

cadrul Poliției Odorheiu Secuiesc.

Instanța a avut în vedere apărarea

inculpatului, că fapta de omor a fost comisă de martorul V.M.S., că erau pete

de sânge pe ambele cuțite și că tricoul martorului s-ar fi murdărit, acesta s-a

dezbrăcat și și-a lăsat, inclusiv tricoul împreună cu cuțitele, pe acel

acoperiș, dar a considerat că aceste susțineri nu s-au confirmat, între altele

pentru că nu s-a găsit și tricoul martorului, în locul unde s-au ascuns

cuțitele (filele 232-237 dosar urm. pen.), iar, pe tricoul purtat de martor, nu

au fost evidențiate pete de sânge, acest tricou fiind predat, ulterior, de

către martor, agenților de poliție la data de 04 august 2010 (fila 130 dosar

urm. pen., filele 216-221 dosar fond).

Instanța de fond a apreciat că

motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuirile

expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Totodată, s-a mai reținut că, prin

Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007, secțiile unite, ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție au decis că, cererea de revizuire care se întemeiază pe

alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este

inadmisibilă.

Ori, în cauză, revizuentul a invocat

săvârșirea de către un martor, numitul V.M.S., a infracțiunii de omor

calificat, dar aceasta nu reprezenta o probă nouă, ci o susținere, care-a fost

avută în vedere, la judecarea, pe fond a cauzei, fiind pe larg analizată, în

special, în apel, prin Decizia 62/A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Tg.

Mureș.

Teza probatorie referitoare la tricoul

martorului, care ar fi fost murdar cu sânge, a fost avută în vedere de prima

instanță, după cum a rezultat din considerentele sus-citate.

Instanța de fond a apreciat că

martorul O.F. nu constituia o probă nouă, ci un mijloc de probă, referitor la o

probă care nu era, așa cum s-a arătat nouă.

Totodată, instanța de fond a apreciat

că, proba nici nu ar servi, .de altfel, la dovedirea netemeiniciei de

condamnare, ci eventual la condamnarea martorului, pentru participarea,

împreună cu revizuentul, la comiterea faptei de omor.

De asemenea, s-a mai reținut că din

nici un act nu a rezultat că procurorul ar fi comis vreo infracțiune în

legătură cu cauza.

Totodată, prima instanță a avut în

vedere hotărârea C.E.D.O., Belasin c. României, în care s-a arătat că

revizuirea nu trebuie să fie un apel deghizat, iar singurul fapt că pot exista

două puncte de vedere, asupra chestiunii respective, nu reprezenta un motiv,

suficient, de a rejudeca o cauză. Aceasta era o aplicare a principiului

stabilității hotărârilor judecătorești definitive, la care s-a referit și

jurisprudenta Înaltei Curți de Casație și Justiție (spre exemplu, în Decizia

nr. 157 din 21 ianuarie 2009 a secției penale). Principiul a fost recunoscut și

trebuia să i se dea și acum eficiență, pentru protejarea atât a societății, cât

și a victimei, care au interesul de a nu vedea redeschis procesul, din simpla

dorință a revizuentului de a prelungi probatoriul sau discuțiile în cauză.

Prin urmare, cererea de revizuire s-a

apreciat ca fiind inadmisibilă și a fost respinsă ca atare, în conformitate cu

prev. art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel revizuientul condamnat P.S.L., care prin apărător a învederat faptul că a

exercitat această cale de atac pentru a propune,. în apărarea sa, audierea unui

martor, respectiv a numitului O.F.J.

Revizuientul condamnat, prin apărător,

a mai susținut că, în urma audierii acestei persoane ca martor, s-ar elucida

multe aspecte, legate de inițiala condamnare a sa, respectiv ar dovedi faptul

că nu a comis infracțiunea de omor calificat, ci o infracțiune mult mai ușoară,

pentru că el nu a suprimat viața victimei, cu care era simplă cunoștință.

S-a solicitat ca, în urma admiterii

căii de atac, astfel promovate și a reformării integrale a sentinței penale

criticate, admițându-se, în fond, cererea de revizuire formulată, să se

procedeze la reanchetarea cauzei sale, deoarece există indicii și fapte noi

care nu au fost cunoscute, de către instanța de judecată, la soluționarea, pe

fond, a cauzei sale.

Prin Decizia penală nr. 27/A din 07

iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către

condamnatul revizuent P.S.L., în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș)

împotriva sentinței penale nr. 41 din 15 martie 2013 a Tribunalului Mureș.

A fost obligat apelantul să achite

statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 400 lei, din care suma de 200

lei cu titlu de onorar pentru avocatul desemnat din oficiu pe seama

condamnatului se va avansa Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel

Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Revizuentul condamnat a înțeles să

recurgă la apărări în baza cărora, în mod constant, a învederat faptul că nu se

face vinovat de comiterea faptelor, pentru care a fost deferit justiției și că

numiții V.M.S., respectiv O.F.J., pe care solicită a-i fi încuviințați ca

martori, prin audierea lor, pot demonstra apărările sale.

Cu ocazia soluționării cauzei sale, în

ciclu ordinar, verificând aceste apărări și procedând la audierea persoanelor,

indicate de inculpat, ca fiind persoane care dețin informații ce vor contribui

la justa soluționare a speței, instanțele, au concluzionat că, aspectele relatate

de aceste persoane nu doar că nu vin să confirme apărările acestuia, dar au

confirmat actul de investire al instanței.

Prin urmare, instanța de apel a

constatat că instanța de fond, investită cu noua cerere de revizuire formulată

de condamnat (revizuentul a formulat o cerere similară și în cursul anului

2012, cerere având același temei legal) a realizat, în urma atentei analizări a

acestei noi căi extraordinare de atac, o corectă aplicare a prevederilor art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece, în mod logic, a concluzionat că

apărările expuse de către condamnat în noua cerere de revizuire, nu au caracter

de noutate, ele tind la dilatarea probatoriului, deja epuizat în cauză, nu

conduc la demonstrarea faptului că hotărârea judecătorească de condamnare a sa

are caracter netemeinic.

Evaluându-se conținutul sentinței

penale nr. 41/C/2013 a Tribunalului Mureș, s-a constatat că instanța de fond a

făcut o temeinică analiză și a celorlalte motive de revizuire reglementate de

lit. b) și d) ale art. 394 C. proc. pen., reținând, în mod expres, că

persoanele indicate ca martori de către condamnat au fost audiate, în cadrul

ciclului ordinar al speței, de către instanța de fond; procurorul care a

instrumentat, în mod direct, speța în faza urmăririi penale nu a fost și nu

este cercetat, pentru că ar fi comis vreo presupusă infracțiune, cu privire la

ancheta desfășurată împotriva lui P.S.L.

S-a mai reținut, de asemeni că, având

în vedere Decizia nr. 60 din 2007 a secțiilor unite, ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească, la

adăpost de orice critică, hotărâre care, caracterizându-se prin legalitate și

temeinicie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs revizuientul condamnat P.S.L., solicitând admiterea căii de atac

exercitate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, admiterea în

principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei pentru soluționare la

instanța de fond, îh vederea reaudierii martorilor V.M.S., respectiv O.F.J.,

care ar elucida multe aspecte, legate de inițiala sa condamnare, respectiv ar

dovedi că nu a comis infracțiunea de omor calificat, nu el a fost persoana care

a suprimat viața victimei, nefiind autorul faptei.

Înalta Curte, examinând recursul în

raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că este nefundat, pentru

considerentele ce s vor arătat în continuare:

Potrivit art. 393 C. proc. pen.,

hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la

latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Din prevederile art. 394 C. proc. pen.

rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei:

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din conținutul prevederilor menționate

rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea

căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță

a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea

și adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de față.

Din examinarea actelor dosarului se

reține că la judecarea pe fond a cauzei în care s-a dispus condamnarea

revizuientului, acesta a arătat în mod constant că nu el a suprimat viața

victimei Varga Bârna Andras, autorul faptei fiind martorul V.M.S.

Aceste susțineri au fost verificate cu

multă atenție de instanța de fond, instanța de apel și instanța de recurs, însă

nu au fost confirmate de materialul probator administrat în cauză.

De altfel, pe tot parcursul

desfășurării procesului penal, condamnatul revizuient, a încercat să acrediteze

faptul că prietenul său, martorul ocular V.M.S. ar fi lovit cu cuțitul victima,

sens în care expertiza A.D.N. ar fi reținut că de sub unghiile și de pe brațul

victimei nu s-au prelevat profilele sale genetice, sau că agresorul ar fi fost

stângaci, în condițiile în care el este dreptaci.

Materialul probator amplu și judicios

administrat în cauză a stabilit cu certitudine că P.S.L. a lovit cu un cuțit,

în zona cervicală anterioară, în linia mediană, cu .-secționarea traheei și a

trunchiului brahiocefalic, victima V.B.A., cauzându-i leziuni în urma cărora

aceasta a decedat, premeditând comiterea faptei cu circa 3 ore anterior

consumării acesteia.

Înalta Curte, constată că faptele sau

împrejurările invocate de condamnat în cererea de revizuire nu sunt noi sau

necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, împrejurările săvârșirii faptei

fiind evaluate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control

judiciar .

În realitate, acestea sunt apărările

susținute de condamnat în faza de judecată, încercând de fapt să redrninistreze

materialul probator specific fazei de judecată pentru a-și completa aprărările.

Cum în cauză condamnatul revizuient nu

a putut dovedi existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data

judecării cauzei în căile ordinare de atac, iar prin fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei nu se înțelege și

administrarea de probe, întrucât ar însemna că revizuirea s-ar transforma

într-o nouă cale ordinară de atac, cu posibilitatea de prelungire a etapei

procedurale a adrainistrării de probe, în mod corect au apreciat instanța de

fond și instanța de apel că cererea de revizuire este inadmisibilă în

principiu, constatând că motivele invocate nu se regăsesc între cazurile

limitativ și expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen. și, pe cale de

consecință a respins ca inadmisibilă cererea, faptele invocate nefiind noi, în

sensul cerut de de procedura extraordinară a revizuirii.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul

P.S.L. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 07 iunie 2013 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul P.S.L. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 07 iunie

2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26

noiembrie 2013.