ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3694/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3694/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 august 2010 pe rolul
acestei instanțe, SC B. SRL - a solicitat în contradictoriu cu Municipiul
Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și
Primăria Municipiului Timișoara – să se dispună completarea
dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 10073/1/2009.
Petenta susține că a
solicitat obligarea intimaților la plata sumei de 4.165 lei, reprezentând
onorariu de avocat și a sumei de 1.428 lei cheltuieli de judecată,
iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora din urmă,
acordându-i doar suma de 2.000 lei.
Se mai arată că
instanța nu a motivat neacordarea în întregime a cheltuielilor de
judecată și nici nu se menționează dacă instanța
a redus onorariul de avocat.
În drept, petenta a invocat
prevederile art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele și
lucrările de la dosar, instanța constată că prin decizia nr.
2045 din 2 iunie 2010 s-a respins ca nefondat recursul declarat de
reclamanții Municipiul Timișoara, Consiliul Local al Municipiului
Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva
deciziei nr. 157 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția
comercială.
Prin aceeași decizie s-a admis
în parte cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de
judecată către SC B. SRL, acordându-se cu acest titlu suma de 2.000
lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la acest aspect, în
considerentele deciziei ce face obiectul prezentei cereri s-au expus motivele
pentru care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.
(3) C. proc. civ., privind reducerea cuantumului onorariului de avocat de la
4.165 lei la 2.000 lei, precum și motivele pentru care – celelalte
cheltuieli cu deplasarea, cazarea și masa (susținut a fi fost
efectuate) – nu au fost acordate.
De asemenea, instanța mai
constată că anterior prezentului demers judiciar petenta a mai formulat
o cerere de îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ. ce a
vizat aceeași decizie, cerere respinsă de instanță prin
încheierea de ședință din 3 noiembrie 2010.
Având în vedere considerentele
expuse, faptul că din cuprinsul deciziei pronunțate de instanța
de recurs rezultă în mod indubitabil că susținerile petentei
sunt nefundamentate întrucât instanța s-a pronunțat asupra
cheltuielilor de judecată solicitate, argumentându-și soluția
dată.
Pe de altă parte,
dispozițiile art. 281
2
și următoarele C. proc. civ.,
privind posibilitatea acordată de legiuitor de a se cere completarea
hotărârii nu au incidență în cauză câtă vreme
hotărârea ce face obiectul unei asemenea cereri este irevocabilă, iar
textul prevede că cererea de completare se poate face în același
termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva
acelei hotărâri.
Pe cale de consecință,
Înalta Curte va respinge cererea de completare a completare a dispozitivului
deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, în dosarul nr. 10073/1/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a
dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
în dosarul nr. 10073/1/2009, formulată de petenta SC B. SRL
Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.