ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3694/2010

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 august 2010 pe rolul acestei instanțe, SC B. SRL - a solicitat în contradictoriu cu Municipiul Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara – să se dispună completarea dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 10073/1/2009. Petenta susține că a solicitat obligarea intimaților la plata sumei de 4.165 lei, reprezentând onorariu de avocat și a sumei de 1.428 lei cheltuieli de judecată, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora din urmă, acordându-i doar suma de 2.000 lei.

Se mai arată că instanța nu a motivat neacordarea în întregime a cheltuielilor de judecată și nici nu se menționează dacă instanța a redus onorariul de avocat. În drept, petenta a invocat prevederile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța constată că prin decizia nr. 2045 din 2 iunie 2010 s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții Municipiul Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 157 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Prin aceeași decizie s-a admis în parte cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată către SC B. SRL, acordându-se cu acest titlu suma de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat.

Cu privire la acest aspect, în considerentele deciziei ce face obiectul prezentei cereri s-au expus motivele pentru care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., privind reducerea cuantumului onorariului de avocat de la 4.165 lei la 2.000 lei, precum și motivele pentru care – celelalte cheltuieli cu deplasarea, cazarea și masa (susținut a fi fost efectuate) – nu au fost acordate. De asemenea, instanța mai constată că anterior prezentului demers judiciar petenta a mai formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ. ce a vizat aceeași decizie, cerere respinsă de instanță prin încheierea de ședință din 3 noiembrie 2010. Având în vedere considerentele expuse, faptul că din cuprinsul deciziei pronunțate de instanța de recurs rezultă în mod indubitabil că susținerile petentei sunt nefundamentate întrucât instanța s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate, argumentându-și soluția dată.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 281 2 și următoarele C. proc. civ., privind posibilitatea acordată de legiuitor de a se cere completarea hotărârii nu au incidență în cauză câtă vreme hotărârea ce face obiectul unei asemenea cereri este irevocabilă, iar textul prevede că cererea de completare se poate face în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge cererea de completare a completare a dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 10073/1/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2045 din 2 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 10073/1/2009, formulată de petenta SC B. SRL Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.