ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/

MF din 19 iunie 2007 a Tribunalului Argeș, secția penală, s-a schimbat

încadrarea juridică din infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată în infracțiunile prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) și art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpatul V.I.C,

în prezent aflat în P.C., la câte:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., părți vătămate fiind

I.O.C. și B.G.M., și autoritate tutelară S.P.V. și R.S. de pe lângă Tribunalul

Argeș.

În temeiul dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pedeapsa se va executa prin

privare de libertate în condițiile prevăzută de art. 57 C. pen. In temeiul

dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării

pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

In temeiul dispozițiilor

art. 350 C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive luată față de inculpat, pe care a menținut-o în continuare.

In temeiul dispozițiilor

art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore și

perioada executată în arest preventiv începând cu 29 iulie 2006 și până la data

pronunțării.

A respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă B.G.

A obligat pe inculpat la

1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu de avocat

din oficiu.

S-a reținut că, în luna

iunie a anului 2005, partea vătămată minoră I.O.C., a plecat spre Danemarca,

împreună cu numitul V.A.D., cu scopul de a obține venituri din practicarea

cerșetoriei.

Atât partea vătămată, cât și

V.A.C., susțin că poliția de frontieră nu le-a permis să părăsească țara, fiind

minori, motiv pentru care au telefonat părinților, iar aceștia, la data de 22

iunie 2005, au mers la notar și au dat procuri în sensul că sunt de acord ca fiii

lor să plece în străinătate.

Când au ajuns în Danemarca,

partea vătămată împreună cu V.A.C., s-au întâlnit cu inculpatul V.I.C., plecând

toți trei la cerșit.

Timp de 3 zile, cei trei au

practicat cerșetoria, iar noaptea dormeau în mașina inculpatului V.I.C., după

care din a patra zi, I.O.C. și V.A.D. și-au cumpărat un cort în care înnoptau.

Partea vătămată îi dădea

numitului V.A.D. banii obținuți din practicarea cerșetoriei, iar după ce V.A.D.

a fost trimis în România, partea vătămată îi trimitea banii în țară prin

intermediul inculpatului, iar după data de 01 august 2005, a trimis banii prin

W.U.

La jumătatea lunii august a

anului 2005, inculpatul V.I.C. a revenit în Danemarca,  împreună cu partea

vătămată B.G. și cu martorii P.M. și I.E.

Martorul I.E. a început să

cerșească, dând inculpatului suma de 100 euro cu care rămăsese dator pentru

plata transportului, precum și sumele de bani necesare pentru achitarea

chiriei.

Partea vătămată B.G. și

martora P.M. deși plecaseră din România cu inculpatul, acesta din urmă

promițându-le că le va asigura loc de muncă, au fost determinate să se

prostitueze în favoarea inculpatului, acesta spunându-le odată ajunși acolo, că

nu le poate găsi loc de muncă și că trebuie să se prostitueze pentru a obține

venituri.

Sumele de bani obținute din

practicarea prostituției erau luate de către inculpat, această situație durând

o perioadă de timp care nu a putut fi determinată cu exactitate, după care

părțile vătămate B.G. și I.O.C., au fugit fiind prinși după 3 zile de către

inculpat, care i-a lovit și a luat-o cu el pe B.G., întorcându-se împreună în

țară.

Cu aceeași ocazie, i-a luat

pașaportul părții vătămate I.O.C., acesta din urmă susținând că în final i-a

fost restituit.

Partea vătămată I.O.C. a

fost returnată în România în luna noiembrie a anului 2005.

Tribunalul mai reține că, în

luna decembrie 2004, partea vătămată B.G. l-a cunoscut pe inculpatul V.I.C.,

care s-a oferit să o ajute să plece în Suedia, unde să lucreze la un restaurant

și să spele vase, inculpatul cunoscând că partea vătămată este minoră și că

tocmai ieșise dintr-o relație de concubinaj.

În acest sens, a ajutat-o să

obțină pașaportul, taxele fiind achitate de inculpat.

În Suedia, inculpatul i-a

spus că pentru a face rost de bani trebuie să cerșească, explicându-i părții

vătămate cum poate să facă această muncă, respectiv să împartă în vagoanele de

tren sau metrou cartoane pe care erau diferite înscrisuri, după care aduna

aceleași cartoane pe care erau depuse diferite sume de bani.

Inculpatul îi dădea apoi

întâlnire părții vătămate după 3 stații, unde îi lua toți banii.

Așa cum rezultă  din cele

reținute anterior,  inculpatul V.I.C. a recrutat-o și transportat-o pe minora B.G.

în Suedia, unde a obligat-o să cerșească în scopul obținerii de foloase

materiale, deși în România îi promisese că are asigurat un loc de muncă în

Suedia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, inculpatul a

primit pe partea vătămată minoră I.O.C., învățându-l cum să cerșească, cu

scopul de a-l exploata, faptă ce întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere că aceste

două fapte au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale a

inculpatului, urmează a se reține dispozițiile prevăzute de art. 41 alin. (2)

C. pen. și nu dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului care a

recrutat și transportat în Danemarca pe B.G. și P.M., ambele majore, și pe care

le-a constrâns să practice prostituția, în scopul obținerii de foloase

materiale ilicite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 12 alin. (l )din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 4l

alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește fapta

inculpatului de „a primi” timp de 3 zile pe partea vătămată I.O.C. în scopul

exploatării acestuia, tribunalul apreciază că, întrucât această faptă s-a

consumat în momentul „primirii” iar fapta lui V.A.D. s-a consumat în momentul

„transportului”, ambele în scopul exploatării, nu sunt aplicabile în cauză

dispozițiile alin. (3). ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, cele două fapte

nefiind săvârșite de cei doi frați împreună.

În ceea ce privește fapta

săvârșită față de martorul I.E., tribunalul apreciază că nu se poate reține

aplicarea față de inculpat a dispozițiilor prevăzută de alin. (2)

lit. a) din art. 12 al Legii nr. 678/2001, întrucât pe de o parte, fratele

inculpatului, respectiv V.A.D., nu a avut nici o implicație în săvârșirea

acestei fapte, iar pe de altă parte, fapta săvârșită de inculpat nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12

alin. (l) din Legea nr. 678/2001.

Așa cum rezultă din

declarația pe care martorul, I.E. a dat-o în faza de urmărire penală, acesta a

cunoscut încă din România faptul că în Danemarca urmează să cerșească, rugându-l

pe inculpat să-l transporte în acest scop, astfel încât nu există elementul de

constrângere cerut de lege pentru persoanele majore.

Acest martor a mers în

Danemarca, cu scopul de practica cerșetoria, plătindu-i inculpatului pentru

transport 400 euro în țară și 100 euro în Danemarca.

Din probele administrate nu

rezultă faptul că inculpatul l-ar fi instigat pe martor la practicarea

cerșetoriei, i-ar fi înlesnit sau l-ar fi ajutat în acest sens, ci doar faptul

că l-a transportat în Danemarca.

Este știut faptul că

infracțiunea de cerșetorie este o infracțiune de obicei, astfel încât și

activitatea unui eventual complice trebuie să fie repetată și să constea în

activități concrete de ajutor la săvârșirea infracțiunii și nu în activități

adiacente, iar pe de altă parte, trebuie să existe și persoana vinovată de

săvârșirea infracțiunii de cerșetorie, situație ce nu se regăsește în cauza de

față.

De asemenea, tribunalul

apreciază că fapta inculpatului care a recrutat și a transportat în Danemarca

pe partea vătămată B.G. și pe martora P.M., pe care le-a constrâns să practice

prostituția în scopul obținerii de foloase materiale ilicite, întrunește doar

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12

alin. (l) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și nu și ale art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere pe de o parte faptul că

Legea nr. 678/2001 este o lege specială, față de Codul penal, iar pe de altă

parte, faptul că nu este posibilă condamnarea unei persoane de două ori pentru

aceeași faptă.

În consecință, având în

vedere cele arătate mai sus, în temeiul dispozițiile art. 334

C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracțiunile pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată în infracțiunile prevăzută de art. 13 alin.

(1) și (2) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul V.I.C.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Argeș critică sentința pentru că în mod greșit s-a schimbat

încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu din infracțiunile

prevăzute de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (l) și (2) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicabilă

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12

alin. (l) din Legea nr. 67/2001 cu aplicabilă art. 41 alin.

(2) C. pen., și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) și (2)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C.

pen.

Totodată, sentința este

criticată pentru faptul că prima instanță nu a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 7.390 de euro.

Inculpatul critică sentința

pentru faptul că în mod greșit prima instanță nu a aplicat legea penală mai

favorabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 13

C. pen., având în vedere că din momentul comiterii infracțiunilor și până la

soluționarea cauzei, s-au succedat mai multe legi penale aplicabile în această

materie.

Examinând sentința supusă

apelului, în raport cu motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile

art. 371 C. proc. pen., curtea constată următoarele:

Situația de fapt, vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică au fost corect stabilite de către prima

instanță.

Inculpatul a fost de către

instanța de apel. Din declarația sa, rezultă, în esență, că acesta nu

recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care prima instanță l-a condamnat.

Apărările formulate de

inculpat urmează a fi înlăturate, ca nesincere, având în vedere probele

administrate în cauză.

În acest sens, sunt

relevante declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în această

cauză.

În ceea ce privește

încadrarea juridică, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că

fapta inculpatului de a recruta și a transporta în Danemarca pe partea vătămată

B.G. și pe martora P.M., pe care le-a constrâns să practice prostituția în

scopul obținerii de foloase materiale ilicite, întrunește doar elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (l) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Nu sunt întrunite și

elementele

constitutive

ale

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2)

C. pen.

De menționat că Legea nr.

678/2001 este o lege specială față de Codul penal și totodată, nu este posibilă

condamnarea unei persoane de două ori pentru aceeași faptă.

Este adevărat că de la data

săvârșirii infracțiunilor și până în momentul soluționării cauzei, s-au

succedat mai multe acte normative referitor la reglementările Legii nr.

678/2001.

Cu toate acestea, prima

instanță a aplicat legea penală cea mai favorabilă inculpatului, având în

vedere că infracțiunile săvârșite de acesta sunt în concurs și ca urmare a

aplicării regulilor concursului de infracțiuni, încadrarea juridică conferită

de prima instanță faptelor săvârșite de inculpat este cea mai favorabilă, sub

aspectul stabilirii pedepsei rezultante.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, au fost

respectate criteriile prevăzute de art. 172 C. pen. În acest sens, instanța a

avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de

acesta, împrejurările în care infracțiunile au fost săvârșite, atitudinea

nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și împrejurarea că

acesta nu are antecedente penale.

Pedepsele aplicate

inculpatului respectă principiul proporționalității întrucât sunt adecvate

situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Apelul declarat de către

parchet este însă întemeiat, deoarece prima instanță nu a dispus și confiscarea

sumei de bani obținută de către inculpat din săvârșirea infracțiunilor.

Din probele administrate în

cauză, respectiv din declarațiile părților vătămate B.G. și I.O.C. a rezultat

că inculpatul a obținut de pe urma exploatării părților vătămate sume de bani

în cuantum total de 7.390 de euro.

In conformitate cu dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 678/2001, modificată, raportat la art. 118

lit. d) C. pen., aceste sume de bani trebuiau confiscate de către prima

instanță.

In consecință, în baza dispozițiile

art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a desființat în parte sentința

atacată.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 7.390 de euro prin obligarea la plata către stat.

S-au menținut în rest

dispozițiile sentinței apelate.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 7/ A/MF din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 8/ MF din 19 iunie

2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 5.995/109/2006.

S-a desființat în parte

sentința

atacată.

În baza art. 19 din Legea

nr. 678/2001 modificată raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 7.390 euro, prin obligarea la plata către

stat.

S-au menținut în rest

dispozițiile sentinței penale.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus la zi prevenția.

S-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul V.I.C, deținut în P.C., pe care l-a obligat la

600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul V.I.C. criticând-o ca nelegală prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen. (nedezvoltat)

și ca netemeinică, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10

lit. a) C. proc. pen., și respectiv în baza cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și reducerea pedepsei

stabilite.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate

și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare, constată că recursul declarat de inculpatul V.I.C.

se privește, ca nefondat, și urmează a fi respins, ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

susținerea incidenței cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

10 teza III C. proc. pen., întrucât în mod contrar instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale pentru recurentul inculpat V.I.C.,

de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului

penal pornit, motivând în mod amplu și convingător argumente ce privează de

substanță criticile în apelul promovat de acesta.

fondată nici critica relativă la pretinsa gravă eroare de fapt ce a determinat

pronunțarea soluției de condamnare a aceluiași recurent inculpat.

Cu titlu de premisă se reține

că aceasta este incidentă în ipoteza existenței unei contradicții esențiale,

intrinseci și necontroversate (așadar manifestă și indubitabilă) între ceea ce

spune dosarul prin actele, lucrările și probele administrate și soluția de

condamnare, deja expusă; ceea ce nu este cazul în speța de față.

Din acest punct de vedere

depozițiile recurentului inculpat de nerecunoaștere a faptelor imputate (corect

înfrânte prin examenul materialului probator de către instanța de fond și

însușite de către instanța de apel) reflectă doar exclusiva sa poziție

partizană și interesată pentru exonerarea sa de răspunderea penală necesar

angajată în cauză și sunt indubitabil infirmate de celelalte mijloace de probă

administrate în cauză.

a) Astfel, în esență, în

plângerea și declarațiile date partea vătămată I.O.C. a relatat că recurentul

inculpat l-a determinat prin constrângere să cerșească în Danemarca și Suedia,

veniturile obținute fiind luate de acesta.

Se reține că,

în luna noiembrie 2005, partea vătămată a fost

returnată în România, iar acasă a fost

amenințată

atât de inculpat cât și de membrii familiei sale, cu scopul de a nu formula

plângere

penală și abia după amenințările acestora, mama sa a sesizat

poliția.

Declarația părții vătămate I.O.C.

a fost confirmată prin verificările

efectuate

la M.A.I. din care rezultă că, la data de 1 august 2005, V.I.C. a intrat în

țară

și a ieșit, la data de 16 august 2005, împreună cu B.G. și P.M., că

învinuitul minor V.A.D. a ieșit din țară

împreună cu partea vătămată la data de

24 iunie 2005, că la data de 07

august 2005, prin W.U., V.I.C. a expediat 110 euro către V.A.D., că acesta din

urmă a fost returnat în țară la data de 26 iulie 2005.

Depozițiile acestei victime

se coroborează cu depoziția martorei I.T., mama sa care confirmă faptul că,

fiul său, V.I.C. a fost

exploatat de către

inculpat, că acesta a sunat-o din Danemarca și i-a spus că inculpatul i-a

luat pașaportul și nu se mai întoarce în țară,

iar în noiembrie 2005, când a fost trimis în țară de

poliție, fiul său i-a relatat că a fost pus la

cerșit de către inculpat; de asemenea, declară

martora, și celălalt fiu al său, I.E., i-a spus că a cerșit pentru

inculpat în Danemarca, că a fost sechestrat și apoi abandonat pe autobanda

dintre Danemarca și Norvegia pentru a-l pedepsi

întrucât fratele său V.I.C. fugise cu B.G., ambii fugari fiind cei care

produceau bani

pentru inculpat. La data de 26 iulie 2006, susține

martora, inculpatul i-a amenințat pe toți membrii familiei I.

Semnificativ este și

aspectul că la

percheziția domiciliară efectuată

la inculpat, în baza autorizației emise de Tribunalul

Argeș,

în dosarul 1848/2006, a fost identificat un geamantan în care, printre actele

personale ale inculpatului, s-au găsit un număr de 56 înscrisuri în limba

daneză sau suedeză, înscrisuri ce au fost ridicate. Din traducerea acestor

înscrisuri de către traducător autorizat în

limba suedeză rezultă că inculpatul, atât personal cât și prin cei care

îi folosea la cerșit, în

mod

mincinos, apela la mila publică pentru diferite nevoi „ sunt din Timișoara și

inundațiile mi-

au luat casa, suntem

4 frați și nu avem unde locui, am 2 copii, unul din ei este bolnav și

orb,

el trebuie operat dar în țara mea este imposibil”.

b) Pe de altă parte, în

plângerea și depozițiile date partea vătămată B.G. a relatat că, în

decembrie

2004, l-a cunoscut pe inc. V.I.C., care s-a oferit să o ajute să plece

în Suedia la

un restaurant să spele

vase. Inculpatul cunoștea că partea vătămată este minoră și că tocmai

ieșise dintr-o relație de concubinaj, împrejurări

de care a profitat. În acest sens, a ajutat-o să

obțină pașaportul, taxele fiind achitate de inculpat.

În

Suedia, inculpatul i-a spus că pentru a face rost de bani trebuie să cerșească,

explicându-i părții vătămate cum poate să facă această muncă: să împartă

în vagoanele de

tren sau metrou cartoane pe care erau diferite

înscrisuri, după care aduna aceleași cartoane

pe care erau

depuse diferite sume de bani. Inculpatul îi dădea apoi întâlnire părții

vătămate

după 3

stații, unde îi lua toți banii. Aduna zilnic 200 - 300 coroane. După 2 luni de

cerșit,

inculpatul a cumpărat un autoturism

Nissan Primera, însă pe numele fratelui său minor, înv.

V.A.D.

În

aceeași perioadă, declară partea vătămată, au cerșit pentru inculpat B.F., fiul

c

oncubinei sale, S.R., V.A.D. În această perioadă de 2 luni, a vorbit la

telefon cu mama sa numai în prezența inculpatului, care nu-i permitea să

vorbească orice. A

fost

adusă în țară de inculpat fără nici un ban.

După circa 5 - 6 luni,

inculpatul a venit din nou la partea vătămată și i-a propus să

meargă cu el de data aceasta în Danemarca, însă în

mod sigur la spălat vase, propunere cu

care

partea vătămată a fost de acord. De data aceasta partea vătămată era majoră și

a plecat

împreună cu inculpatul pe

15 august 2005 și cu P.M. Abia pe drum spre

Danemarca, inculpatul i-a spus că amândouă vor merge la „produs”. Partea

vătămată i-a reproșat inculpatului că nu astfel a fost înțelegerea dintre ei,

însă inculpatul i-a replicat că nu

are

ce să-i facă deoarece în Danemarca „prostituția este liberă”, ea nu știe limba

daneză și nu

poate cere astfel

protecția poliției. După ce au ajuns în Danemarca le-a cazat pe amândouă,

le-a cumpărat haine corespunzătoare și le-a spus

să ceară 750 coroane la un raport sexual normal, sumă care era echivalentul la

100 euro. pe noapte, declară partea vătămată, câștiga intre 2000 - 2500

coroane, bani pe care inculpatul îi recupera în camera unde era cazată. După o

săptămână de practicat prostituția, partea vătămată a acceptat propunerea lui I.O.C.

de a fugi cu acesta, care îi spusese între timp

că inculpatul intenționează să o vândă

la

alt proxenet. După 3 zile, inculpatul i-a găsit pe cei doi, i-a lovit pe

amândoi cu o bară

metalică, iar

partea vătămată a fost adusă în România. În Pitești, inculpatul i-a dat suma de

200.000 lei pentru taxi până în

comuna Vlădești, aceasta fiind singura sumă de bani primită

de la inculpat. La scurt timp a fost vizitată de

inculpat și amenințată cu moartea atât ea cât și

mama ei „vă tai în bucăți dacă anunțați poliția”. Partea vătămată s-a

mutat apoi la fostul c

oncubin, C.I.,

unde inculpatul și rudele sale au continuat să o amenințe și datorită

amenințărilor, la data de 31 mai 2006, aceasta a sesizat prin 112 poliția. La

aceeași dată s-a încheiat un proces verbal de către lucrătorii Postului de Poliție

Vlădești, din care rezultă că în

fața

porții

lui C.I. s-a găsit staționat un autoturism în care se aflau 3 persoane,

respectiv

V.A.D., V.M. și J.O.C.

B.G. apreciază

că din cerșit a câștigat pentru inculpat câte 300 coroane pe zi

timp de 2 luni, respectiv

18.000 coroane, adică 3000 euro, iar a doua oară, timp de o

săptămână, câte 2500 coroane pe zi din practicarea

prostituției, respectiv 17.500 coroane, adică

2500 euro.

Susținerile

victimei B.G. sunt în totalitate confirmate de martora B.T. și numiții C. T.I.

care declara „după circa o săptămână după Paștele din 2006 am ieșit la poartă,

iar acel bărbat care s-a recomandat I. i-a spus că dacă nu o scot pe G. mă bagă

în portbagaj” și C.I. (concubinul din anul 2002 al victimei) care a relatat „G.

mi-a arătat că era vânătă pe tot corpul și întrebând-o ce s-a întâmplat, mi-a

spus că a fugit de la V.I. care o obliga într-o țară străină să practice

prostituția, acesta a prins-o și a bătut-o cu o bară metalică”.

sfârșit, este lipsită de fundament critica prin care se tinde la reducerea

pedepsei aplicate într-un cuantum de 7 ani închisoare prin efectul reținerii de

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) si c) C. pen., întrucât

aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile definite prin dispozițiile

art. 52 C. pen. (respectiv să constituie o reală normă de constrângere și

reeducare a recurentului inculpat cât și să prevină săvârșirea de noi

infracțiuni).

Aceeași

pedeapsă este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare

judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul

social generic și concret sporit al faptelor comise, limitele de pedeapsă ale

textelor de lege sancționatorii, multitudinea de victime transportate în

străinătate și obligate să cerșească în scopul obținerii de foloase materiale

ilicite sau să practice prostituția în același scop; dar și față de datele care

circumstanțiază persoana recurentului inculpat (fără antecedente penale, fără

ocupație, necăsătorit, are doi copii minori, conduită constant manifest

sinceră).

Față

de toate cele mai sus expuse se apreciază lipsa de temeinicie a cererii

atragerii incidenței unor circumstanțe judiciare atenuante și pe cale de

consecință pentru reducerea pedepsei stabilite.

Urmează

ca în baza art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381

al.(1) C. proc. pen., să se compute prevenția pentru recurentul inculpat V.I.C.

de la 28 iulie 2006 la zi.

Văzând

și dispozițiile art. 192 al.(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva deciziei penale nr. 7/ A/MF

din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, complet specializat pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2006 la 23

aprilie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 23 aprilie 2008.