ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8/ MF din 19 iunie 2007 a Tribunalului Argeș, secția penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracțiunile prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. A condamnat pe inculpatul V.I.C, în prezent aflat în P.C., la câte: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., părți vătămate fiind I.O.C. și B.G.M., și autoritate tutelară S.P.V. și R.S. de pe lângă Tribunalul Argeș. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pedeapsa se va executa prin privare de libertate în condițiile prevăzută de art. 57 C. pen. In temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

In temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, pe care a menținut-o în continuare. In temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore și perioada executată în arest preventiv începând cu 29 iulie 2006 și până la data pronunțării. A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B.G. A obligat pe inculpat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu de avocat din oficiu. S-a reținut că, în luna iunie a anului 2005, partea vătămată minoră I.O.C., a plecat spre Danemarca, împreună cu numitul V.A.D., cu scopul de a obține venituri din practicarea cerșetoriei.

Atât partea vătămată, cât și V.A.C., susțin că poliția de frontieră nu le-a permis să părăsească țara, fiind minori, motiv pentru care au telefonat părinților, iar aceștia, la data de 22 iunie 2005, au mers la notar și au dat procuri în sensul că sunt de acord ca fiii lor să plece în străinătate. Când au ajuns în Danemarca, partea vătămată împreună cu V.A.C., s-au întâlnit cu inculpatul V.I.C., plecând toți trei la cerșit. Timp de 3 zile, cei trei au practicat cerșetoria, iar noaptea dormeau în mașina inculpatului V.I.C., după care din a patra zi, I.O.C. și V.A.D. și-au cumpărat un cort în care înnoptau. Partea vătămată îi dădea numitului V.A.D. banii obținuți din practicarea cerșetoriei, iar după ce V.A.D.

a fost trimis în România, partea vătămată îi trimitea banii în țară prin intermediul inculpatului, iar după data de 01 august 2005, a trimis banii prin W.U. La jumătatea lunii august a anului 2005, inculpatul V.I.C. a revenit în Danemarca, împreună cu partea vătămată B.G. și cu martorii P.M. și I.E. Martorul I.E. a început să cerșească, dând inculpatului suma de 100 euro cu care rămăsese dator pentru plata transportului, precum și sumele de bani necesare pentru achitarea chiriei. Partea vătămată B.G. și martora P.M. deși plecaseră din România cu inculpatul, acesta din urmă promițându-le că le va asigura loc de muncă, au fost determinate să se prostitueze în favoarea inculpatului, acesta spunându-le odată ajunși acolo, că nu le poate găsi loc de muncă și că trebuie să se prostitueze pentru a obține venituri.

Sumele de bani obținute din practicarea prostituției erau luate de către inculpat, această situație durând o perioadă de timp care nu a putut fi determinată cu exactitate, după care părțile vătămate B.G. și I.O.C., au fugit fiind prinși după 3 zile de către inculpat, care i-a lovit și a luat-o cu el pe B.G., întorcându-se împreună în țară. Cu aceeași ocazie, i-a luat pașaportul părții vătămate I.O.C., acesta din urmă susținând că în final i-a fost restituit. Partea vătămată I.O.C. a fost returnată în România în luna noiembrie a anului 2005. Tribunalul mai reține că, în luna decembrie 2004, partea vătămată B.G. l-a cunoscut pe inculpatul V.I.C., care s-a oferit să o ajute să plece în Suedia, unde să lucreze la un restaurant și să spele vase, inculpatul cunoscând că partea vătămată este minoră și că tocmai ieșise dintr-o relație de concubinaj.

În acest sens, a ajutat-o să obțină pașaportul, taxele fiind achitate de inculpat. În Suedia, inculpatul i-a spus că pentru a face rost de bani trebuie să cerșească, explicându-i părții vătămate cum poate să facă această muncă, respectiv să împartă în vagoanele de tren sau metrou cartoane pe care erau diferite înscrisuri, după care aduna aceleași cartoane pe care erau depuse diferite sume de bani. Inculpatul îi dădea apoi întâlnire părții vătămate după 3 stații, unde îi lua toți banii. Așa cum rezultă din cele reținute anterior, inculpatul V.I.C. a recrutat-o și transportat-o pe minora B.G. în Suedia, unde a obligat-o să cerșească în scopul obținerii de foloase materiale, deși în România îi promisese că are asigurat un loc de muncă în Suedia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, inculpatul a primit pe partea vătămată minoră I.O.C., învățându-l cum să cerșească, cu scopul de a-l exploata, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (l) din Legea nr. 678/2001. Având în vedere că aceste două fapte au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale a inculpatului, urmează a se reține dispozițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. și nu dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. Fapta inculpatului care a recrutat și transportat în Danemarca pe B.G. și P.M., ambele majore, și pe care le-a constrâns să practice prostituția, în scopul obținerii de foloase materiale ilicite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (l )din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 4l alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului de „a primi” timp de 3 zile pe partea vătămată I.O.C. în scopul exploatării acestuia, tribunalul apreciază că, întrucât această faptă s-a consumat în momentul „primirii” iar fapta lui V.A.D. s-a consumat în momentul „transportului”, ambele în scopul exploatării, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile alin. (3). ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, cele două fapte nefiind săvârșite de cei doi frați împreună. În ceea ce privește fapta săvârșită față de martorul I.E., tribunalul apreciază că nu se poate reține aplicarea față de inculpat a dispozițiilor prevăzută de alin. (2) lit. a) din art. 12 al Legii nr. 678/2001, întrucât pe de o parte, fratele inculpatului, respectiv V.A.D., nu a avut nici o implicație în săvârșirea acestei fapte, iar pe de altă parte, fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001.

Așa cum rezultă din declarația pe care martorul, I.E. a dat-o în faza de urmărire penală, acesta a cunoscut încă din România faptul că în Danemarca urmează să cerșească, rugându-l pe inculpat să-l transporte în acest scop, astfel încât nu există elementul de constrângere cerut de lege pentru persoanele majore. Acest martor a mers în Danemarca, cu scopul de practica cerșetoria, plătindu-i inculpatului pentru transport 400 euro în țară și 100 euro în Danemarca. Din probele administrate nu rezultă faptul că inculpatul l-ar fi instigat pe martor la practicarea cerșetoriei, i-ar fi înlesnit sau l-ar fi ajutat în acest sens, ci doar faptul că l-a transportat în Danemarca.

Este știut faptul că infracțiunea de cerșetorie este o infracțiune de obicei, astfel încât și activitatea unui eventual complice trebuie să fie repetată și să constea în activități concrete de ajutor la săvârșirea infracțiunii și nu în activități adiacente, iar pe de altă parte, trebuie să existe și persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii de cerșetorie, situație ce nu se regăsește în cauza de față. De asemenea, tribunalul apreciază că fapta inculpatului care a recrutat și a transportat în Danemarca pe partea vătămată B.G.

și pe martora P.M., pe care le-a constrâns să practice prostituția în scopul obținerii de foloase materiale ilicite, întrunește doar elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și nu și ale art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere pe de o parte faptul că Legea nr. 678/2001 este o lege specială, față de Codul penal, iar pe de altă parte, faptul că nu este posibilă condamnarea unei persoane de două ori pentru aceeași faptă. În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul dispozițiile art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracțiunile prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul V.I.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș critică sentința pentru că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 67/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță nu a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.390 de euro. Inculpatul critică sentința pentru faptul că în mod greșit prima instanță nu a aplicat legea penală mai favorabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. pen., având în vedere că din momentul comiterii infracțiunilor și până la soluționarea cauzei, s-au succedat mai multe legi penale aplicabile în această materie. Examinând sentința supusă apelului, în raport cu motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., curtea constată următoarele: Situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică au fost corect stabilite de către prima instanță.

Inculpatul a fost de către instanța de apel. Din declarația sa, rezultă, în esență, că acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care prima instanță l-a condamnat. Apărările formulate de inculpat urmează a fi înlăturate, ca nesincere, având în vedere probele administrate în cauză. În acest sens, sunt relevante declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în această cauză. În ceea ce privește încadrarea juridică, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că fapta inculpatului de a recruta și a transporta în Danemarca pe partea vătămată B.G. și pe martora P.M., pe care le-a constrâns să practice prostituția în scopul obținerii de foloase materiale ilicite, întrunește doar elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Nu sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De menționat că Legea nr. 678/2001 este o lege specială față de Codul penal și totodată, nu este posibilă condamnarea unei persoane de două ori pentru aceeași faptă. Este adevărat că de la data săvârșirii infracțiunilor și până în momentul soluționării cauzei, s-au succedat mai multe acte normative referitor la reglementările Legii nr. 678/2001. Cu toate acestea, prima instanță a aplicat legea penală cea mai favorabilă inculpatului, având în vedere că infracțiunile săvârșite de acesta sunt în concurs și ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni, încadrarea juridică conferită de prima instanță faptelor săvârșite de inculpat este cea mai favorabilă, sub aspectul stabilirii pedepsei rezultante.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 172 C. pen. În acest sens, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de acesta, împrejurările în care infracțiunile au fost săvârșite, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și împrejurarea că acesta nu are antecedente penale. Pedepsele aplicate inculpatului respectă principiul proporționalității întrucât sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. Apelul declarat de către parchet este însă întemeiat, deoarece prima instanță nu a dispus și confiscarea sumei de bani obținută de către inculpat din săvârșirea infracțiunilor.

Din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile părților vătămate B.G. și I.O.C. a rezultat că inculpatul a obținut de pe urma exploatării părților vătămate sume de bani în cuantum total de 7.390 de euro. In conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, modificată, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., aceste sume de bani trebuiau confiscate de către prima instanță. In consecință, în baza dispozițiile art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a desființat în parte sentința atacată. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.390 de euro prin obligarea la plata către stat. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 7/ A/MF din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 8/ MF din 19 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 5.995/109/2006. S-a desființat în parte sentința atacată. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 modificată raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 7.390 euro, prin obligarea la plata către stat. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi prevenția. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.I.C, deținut în P.C., pe care l-a obligat la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.I.C. criticând-o ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen. (nedezvoltat) și ca netemeinică, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., și respectiv în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și reducerea pedepsei stabilite. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, constată că recursul declarat de inculpatul V.I.C.

se privește, ca nefondat, și urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 1. Astfel nu este fondată susținerea incidenței cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 teza III C. proc. pen., întrucât în mod contrar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale pentru recurentul inculpat V.I.C., de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului penal pornit, motivând în mod amplu și convingător argumente ce privează de substanță criticile în apelul promovat de acesta. 2. Concomitent nu este fondată nici critica relativă la pretinsa gravă eroare de fapt ce a determinat pronunțarea soluției de condamnare a aceluiași recurent inculpat.

Cu titlu de premisă se reține că aceasta este incidentă în ipoteza existenței unei contradicții esențiale, intrinseci și necontroversate (așadar manifestă și indubitabilă) între ceea ce spune dosarul prin actele, lucrările și probele administrate și soluția de condamnare, deja expusă; ceea ce nu este cazul în speța de față. Din acest punct de vedere depozițiile recurentului inculpat de nerecunoaștere a faptelor imputate (corect înfrânte prin examenul materialului probator de către instanța de fond și însușite de către instanța de apel) reflectă doar exclusiva sa poziție partizană și interesată pentru exonerarea sa de răspunderea penală necesar angajată în cauză și sunt indubitabil infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

a) Astfel, în esență, în plângerea și declarațiile date partea vătămată I.O.C. a relatat că recurentul inculpat l-a determinat prin constrângere să cerșească în Danemarca și Suedia, veniturile obținute fiind luate de acesta. Se reține că, în luna noiembrie 2005, partea vătămată a fost returnată în România, iar acasă a fost amenințată atât de inculpat cât și de membrii familiei sale, cu scopul de a nu formula plângere penală și abia după amenințările acestora, mama sa a sesizat poliția. Declarația părții vătămate I.O.C. a fost confirmată prin verificările efectuate la M.A.I. din care rezultă că, la data de 1 august 2005, V.I.C. a intrat în țară și a ieșit, la data de 16 august 2005, împreună cu B.G.

și P.M., că învinuitul minor V.A.D. a ieșit din țară împreună cu partea vătămată la data de 24 iunie 2005, că la data de 07 august 2005, prin W.U., V.I.C. a expediat 110 euro către V.A.D., că acesta din urmă a fost returnat în țară la data de 26 iulie 2005. Depozițiile acestei victime se coroborează cu depoziția martorei I.T., mama sa care confirmă faptul că, fiul său, V.I.C. a fost exploatat de către inculpat, că acesta a sunat-o din Danemarca și i-a spus că inculpatul i-a luat pașaportul și nu se mai întoarce în țară, iar în noiembrie 2005, când a fost trimis în țară de poliție, fiul său i-a relatat că a fost pus la cerșit de către inculpat; de asemenea, declară martora, și celălalt fiu al său, I.E., i-a spus că a cerșit pentru inculpat în Danemarca, că a fost sechestrat și apoi abandonat pe autobanda dintre Danemarca și Norvegia pentru a-l pedepsi întrucât fratele său V.I.C.

fugise cu B.G., ambii fugari fiind cei care produceau bani pentru inculpat. La data de 26 iulie 2006, susține martora, inculpatul i-a amenințat pe toți membrii familiei I. Semnificativ este și aspectul că la percheziția domiciliară efectuată la inculpat, în baza autorizației emise de Tribunalul Argeș, în dosarul 1848/2006, a fost identificat un geamantan în care, printre actele personale ale inculpatului, s-au găsit un număr de 56 înscrisuri în limba daneză sau suedeză, înscrisuri ce au fost ridicate. Din traducerea acestor înscrisuri de către traducător autorizat în limba suedeză rezultă că inculpatul, atât personal cât și prin cei care îi folosea la cerșit, în mod mincinos, apela la mila publică pentru diferite nevoi „ sunt din Timișoara și inundațiile mi- au luat casa, suntem 4 frați și nu avem unde locui, am 2 copii, unul din ei este bolnav și orb, el trebuie operat dar în țara mea este imposibil”.

b) Pe de altă parte, în plângerea și depozițiile date partea vătămată B.G. a relatat că, în decembrie 2004, l-a cunoscut pe inc. V.I.C., care s-a oferit să o ajute să plece în Suedia la un restaurant să spele vase. Inculpatul cunoștea că partea vătămată este minoră și că tocmai ieșise dintr-o relație de concubinaj, împrejurări de care a profitat. În acest sens, a ajutat-o să obțină pașaportul, taxele fiind achitate de inculpat. În Suedia, inculpatul i-a spus că pentru a face rost de bani trebuie să cerșească, explicându-i părții vătămate cum poate să facă această muncă: să împartă în vagoanele de tren sau metrou cartoane pe care erau diferite înscrisuri, după care aduna aceleași cartoane pe care erau depuse diferite sume de bani.

Inculpatul îi dădea apoi întâlnire părții vătămate după 3 stații, unde îi lua toți banii. Aduna zilnic 200 - 300 coroane. După 2 luni de cerșit, inculpatul a cumpărat un autoturism Nissan Primera, însă pe numele fratelui său minor, înv. V.A.D. În aceeași perioadă, declară partea vătămată, au cerșit pentru inculpat B.F., fiul c oncubinei sale, S.R., V.A.D. În această perioadă de 2 luni, a vorbit la telefon cu mama sa numai în prezența inculpatului, care nu-i permitea să vorbească orice. A fost adusă în țară de inculpat fără nici un ban. După circa 5 - 6 luni, inculpatul a venit din nou la partea vătămată și i-a propus să meargă cu el de data aceasta în Danemarca, însă în mod sigur la spălat vase, propunere cu care partea vătămată a fost de acord.

De data aceasta partea vătămată era majoră și a plecat împreună cu inculpatul pe 15 august 2005 și cu P.M. Abia pe drum spre Danemarca, inculpatul i-a spus că amândouă vor merge la „produs”. Partea vătămată i-a reproșat inculpatului că nu astfel a fost înțelegerea dintre ei, însă inculpatul i-a replicat că nu are ce să-i facă deoarece în Danemarca „prostituția este liberă”, ea nu știe limba daneză și nu poate cere astfel protecția poliției. După ce au ajuns în Danemarca le-a cazat pe amândouă, le-a cumpărat haine corespunzătoare și le-a spus să ceară 750 coroane la un raport sexual normal, sumă care era echivalentul la 100 euro. pe noapte, declară partea vătămată, câștiga intre 2000 - 2500 coroane, bani pe care inculpatul îi recupera în camera unde era cazată.

După o săptămână de practicat prostituția, partea vătămată a acceptat propunerea lui I.O.C. de a fugi cu acesta, care îi spusese între timp că inculpatul intenționează să o vândă la alt proxenet. După 3 zile, inculpatul i-a găsit pe cei doi, i-a lovit pe amândoi cu o bară metalică, iar partea vătămată a fost adusă în România. În Pitești, inculpatul i-a dat suma de 200.000 lei pentru taxi până în comuna Vlădești, aceasta fiind singura sumă de bani primită de la inculpat. La scurt timp a fost vizitată de inculpat și amenințată cu moartea atât ea cât și mama ei „vă tai în bucăți dacă anunțați poliția”. Partea vătămată s-a mutat apoi la fostul c oncubin, C.I., unde inculpatul și rudele sale au continuat să o amenințe și datorită amenințărilor, la data de 31 mai 2006, aceasta a sesizat prin 112 poliția.

La aceeași dată s-a încheiat un proces verbal de către lucrătorii Postului de Poliție Vlădești, din care rezultă că în fața porții lui C.I. s-a găsit staționat un autoturism în care se aflau 3 persoane, respectiv V.A.D., V.M. și J.O.C. B.G. apreciază că din cerșit a câștigat pentru inculpat câte 300 coroane pe zi timp de 2 luni, respectiv 18.000 coroane, adică 3000 euro, iar a doua oară, timp de o săptămână, câte 2500 coroane pe zi din practicarea prostituției, respectiv 17.500 coroane, adică 2500 euro. Susținerile victimei B.G. sunt în totalitate confirmate de martora B.T. și numiții C. T.I. care declara „după circa o săptămână după Paștele din 2006 am ieșit la poartă, iar acel bărbat care s-a recomandat I. i-a spus că dacă nu o scot pe G. mă bagă în portbagaj” și C.I.

(concubinul din anul 2002 al victimei) care a relatat „G. mi-a arătat că era vânătă pe tot corpul și întrebând-o ce s-a întâmplat, mi-a spus că a fugit de la V.I. care o obliga într-o țară străină să practice prostituția, acesta a prins-o și a bătut-o cu o bară metalică”. 3. În sfârșit, este lipsită de fundament critica prin care se tinde la reducerea pedepsei aplicate într-un cuantum de 7 ani închisoare prin efectul reținerii de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) si c) C. pen., întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen. (respectiv să constituie o reală normă de constrângere și reeducare a recurentului inculpat cât și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni).

Aceeași pedeapsă este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret sporit al faptelor comise, limitele de pedeapsă ale textelor de lege sancționatorii, multitudinea de victime transportate în străinătate și obligate să cerșească în scopul obținerii de foloase materiale ilicite sau să practice prostituția în același scop; dar și față de datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat (fără antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, are doi copii minori, conduită constant manifest sinceră). Față de toate cele mai sus expuse se apreciază lipsa de temeinicie a cererii atragerii incidenței unor circumstanțe judiciare atenuante și pe cale de consecință pentru reducerea pedepsei stabilite.

Urmează ca în baza art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 al.(1) C. proc. pen., să se compute prevenția pentru recurentul inculpat V.I.C. de la 28 iulie 2006 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 al.(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva deciziei penale nr. 7/ A/MF din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, complet specializat pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2006 la 23 aprilie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2008.