ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2007

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor constată următoarele Prin sentința penală nr. 219 din 4 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 4001/2005, a fost condamnat inculpatul D.C. la următoarele pedepse: - 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficial liberării condiționate pentru restul de 660 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 3452 din 26 iunie 2001 a Judecătorie Iași, definitivă prin Decizia nr. 586 din 20 august 2001 a Curții de Apel Iași, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința de față. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) pe o perioadă de 6 ani. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost condamnat inculpatul D.V. la următoarele pedepse: - 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) pe o perioadă de 4 ani. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. A fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d C. proc. pen., au fost achitate inculpatele B.A. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 26, raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și D.A. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În perioada mai - iulie 2004, inculpații D.C. și D.V. au recrutat și găzduit în apartamentul mamei lor (inculpata D.A.) pe minorele B.A.O., M.A. și C.R. și B.M.V., înlesnind practicarea prostituție de primele două.

Ulterior, prin violență și amenințare, inculpații le-au constrâns pe minorele sus menționat să practice prostituția, trăgând foloase materiale de pe urma acestor activități. În sarcina inculpatului D.V. s-a reținut și faptul că a întreținut relații sexuale cu minora C.R., mai înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 15 ani, cunoscând vârsta reală a acesteia. În sarcina inculpatului A.C., s-a reținut că, în perioada mai - iulie 2004, a înlesnit exploatarea sexuală a minorelor, prin asigurarea pazei și însoțirea acestora în vederea întreținerii de relații sexuale cu diverși clienți, la domiciliul acestora, obținând foloase materiale de pe urma desfășurării acestei activități. Situația de fapt reținută a fost demonstrată de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.

La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaților, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, atitudinea necooperantă a inculpaților, pe de o parte, dar și circumstanțele personale ale inculpaților. Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal apel inculpații D.C., D.V. și A.C., care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt, a greșitei individualizări a pedepsei aplicate, precum și pentru greșita condamnare a acestora. Prin decizia penală nr. 87 din 8 decembrie 2006 a curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații D.V., D.C.

și A.C., împotriva sentinței penale sus arătate, sentință care a fost desființată. În rejudecarea cauzei, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților D.V. și D.C. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul D.C. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.V., în infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și respectiv lit. b) C. pen.

Au fost condamnați inculpații: D.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a). D.V., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b). Au fost înlăturate, față de inculpatul A.C., dispozițiile privind înlăturarea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, instanța de fond, în mod temeinic și judicios argumentat a stabilit vinovăția inculpaților în raport de infracțiunile săvârșite, astfel încât aceste critici au fost apreciate ca fiind nefondate și respinse ca atare. Totodată, Curtea de apel a reținut cu sunt fondate motivele de apel formulate de inculpații D.V., D.C. privitoare la greșita încadrare juridică prin reținerea greșită a alineatului 2 al art. 13 din Legea nr. 678/2001 și al omisiunii aplicării dispozițiilor art. 13 C. pen. Cu privire la apelul declarat de inculpatul A.C., Curtea de apel a reținut că sunt nefondate criticile privind nevinovăția sa, în cauză existând probe certe de vinovăție.

Totodată, s-a apreciat că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Verificând din oficiu conținutul hotărârii atacate instanța de apel a reținut că în mod greșit s-a dispus, în cadrul aplicării pedepsei accesorii interzicerea față de inculpat a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Prin urmare, numai sub acest din urmă aspect, apelul inculpatului A.C. a fost admis. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.C., care a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. Astfel, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, criticată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări, precum și pentru considerentul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel invocate în cauză. Concluziile apărătorului inculpatului în susținerea recursului declarat de inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de recurentul inculpat A.C.

este fondat pentru considerentele care urmează. Conform art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată, să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate. În cazul în care motivele de apel asupra cărora instanța nu s-a pronunțat constituie cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului, decizia este supusă casării în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Astfel, Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că inculpatul A.C., a criticat sentința penală pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt, a greșitei condamnări a acestuia, precum și pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Din examinarea expunerii deciziei atacate se constată însă, că instanța de control judiciar nici măcar nu a menționat complet motivele de apel invocate de inculpat, care în încheierea de ședință din 29 iunie 2006 a precizat faptul că: „criticile sale vizează aspectele invocate de ceilalți doi coinculpați” iar în încheierea de ședință din 23 noiembrie 2006 a arătat că „solicită desființarea sentinței, și pronunțarea unei hotărâri care să rețină că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu există” și cu atât mai mult nu a examinat, în concret, temeiurile de fapt și de drept care se justifice aplicarea art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Examinarea sumară și la modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate și netemeinicie invocate în concret de inculpatul apelant, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecințele anterior arătate.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva deciziei penale nr. 87/MF din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția minori și de familie, și va trimite cauza la Curtea de Apel Iași, spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 219 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Iași În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva. deciziei penale nr. 87/ MF din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția minori și de familie. Casează decizia penală atacată. Trimite cauza la Curtea de Apel Iași, spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 219 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Iași. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 4 mai 2007.