ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și

lucrărilor constată următoarele

Prin sentința penală nr. 219

din 4 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 4001/2005, a

fost condamnat inculpatul D.C. la următoarele pedepse:

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen.;

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca, în final,

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

fost revocat beneficial liberării condiționate pentru restul de 660 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin

Sentința penală nr. 3452 din 26 iunie 2001 a Judecătorie Iași, definitivă prin

Decizia nr. 586 din 20 august 2001 a Curții de Apel Iași, care a fost contopit

cu pedeapsa aplicată prin sentința de față.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe

perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) pe o perioadă de 6 ani.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost condamnat inculpatul D.V.

la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen.;

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca, în final,

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe

perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost condamnat inculpatul A.C.,

la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art.

71 C. pen.

A fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d C. proc. pen., au fost achitate

inculpatele B.A. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 26, raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și D.A. cercetată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada mai - iulie

2004, inculpații D.C. și D.V. au recrutat și găzduit în apartamentul mamei lor

(inculpata D.A.) pe minorele B.A.O., M.A. și C.R. și B.M.V., înlesnind

practicarea prostituție de primele două.

Ulterior, prin violență și

amenințare, inculpații le-au constrâns pe minorele sus menționat să practice prostituția,

trăgând foloase materiale de pe urma acestor activități.

În sarcina inculpatului D.V.

s-a reținut și faptul că a întreținut relații sexuale cu minora C.R., mai

înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 15 ani, cunoscând vârsta reală a

acesteia.

În sarcina inculpatului A.C.,

s-a reținut că, în perioada mai - iulie 2004, a înlesnit exploatarea sexuală a

minorelor, prin asigurarea pazei și însoțirea acestora în vederea întreținerii

de relații sexuale cu diverși clienți, la domiciliul acestora, obținând foloase

materiale de pe urma desfășurării acestei activități.

Situația de fapt reținută a

fost demonstrată de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile

părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum

și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.

La individualizarea

judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaților, au fost avute în

vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, atitudinea

necooperantă a inculpaților, pe de o parte, dar și circumstanțele personale ale

inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat, în termen legal apel inculpații D.C., D.V. și A.C., care au

criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a

situației de fapt, a greșitei individualizări a pedepsei aplicate, precum și

pentru greșita condamnare a acestora.

Prin decizia penală nr. 87

din 8 decembrie 2006 a curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie, au

fost admise apelurile declarate de inculpații D.V., D.C. și A.C., împotriva

sentinței penale sus arătate, sentință care a fost desființată.

În rejudecarea cauzei, au

fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților D.V. și

D.C.

În baza art. 334 C. proc.

pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de minori

prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul D.C. și art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.V., în infracțiunea de trafic de

minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și respectiv lit. b) C. pen.

Au fost condamnați

inculpații:

D.C., la pedeapsa de 8 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a).

D.V., la pedeapsa de 6 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b).

Au fost înlăturate, față de

inculpatul A.C., dispozițiile privind înlăturarea exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut că, instanța de fond, în mod temeinic și

judicios argumentat a stabilit vinovăția inculpaților în raport de

infracțiunile săvârșite, astfel încât aceste critici au fost apreciate ca fiind

nefondate și respinse ca atare.

Totodată, Curtea de apel a

reținut cu sunt fondate motivele de apel formulate de inculpații D.V., D.C.

privitoare la greșita încadrare juridică prin reținerea greșită a alineatului 2

al art. 13 din Legea nr. 678/2001 și al omisiunii aplicării dispozițiilor art. 13

C. pen.

Cu privire la apelul

declarat de inculpatul A.C., Curtea de apel a reținut că sunt nefondate

criticile privind nevinovăția sa, în cauză existând probe certe de vinovăție.

Totodată, s-a apreciat că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate

inculpatului, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Verificând din oficiu

conținutul hotărârii atacate instanța de apel a reținut că în mod greșit s-a

dispus, în cadrul aplicării pedepsei accesorii interzicerea față de inculpat a

tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Prin urmare, numai sub acest

din urmă aspect, apelul inculpatului A.C. a fost admis.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul A.C., care a criticat hotărârile pronunțate în cauză

pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul, prin

apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei atacate, criticată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul

greșitei condamnări, precum și pentru considerentul că instanța de apel nu s-a

pronunțat cu privire la toate motivele de apel invocate în cauză.

Concluziile apărătorului

inculpatului în susținerea recursului declarat de inculpat, ale

reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în detaliu în partea

introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în

conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., a constat că

recursul declarat de recurentul inculpat A.C. este fondat pentru considerentele

care urmează.

Conform art. 378 alin. (3) C.

proc. pen., instanța de apel este obligată, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor de apel invocate.

În cazul în care motivele de

apel asupra cărora instanța nu s-a pronunțat constituie cereri esențiale, de

natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului,

decizia este supusă casării în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 10

C. proc. pen., cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Astfel, Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, constată că inculpatul A.C., a

criticat sentința penală pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul

greșitei rețineri a situației de fapt, a greșitei condamnări a acestuia, precum

și pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Din examinarea expunerii

deciziei atacate se constată însă, că instanța de control judiciar nici măcar

nu a menționat complet motivele de apel invocate de inculpat, care în

încheierea de ședință din 29 iunie 2006 a precizat faptul că: „criticile sale

vizează aspectele invocate de ceilalți doi coinculpați” iar în încheierea de ședință

din 23 noiembrie 2006 a arătat că „solicită desființarea sentinței, și

pronunțarea unei hotărâri care să rețină că fapta pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată nu există” și cu atât mai mult nu a examinat, în concret,

temeiurile de fapt și de drept care se justifice aplicarea art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Examinarea sumară și la

modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de

nelegalitate și netemeinicie invocate în concret de inculpatul apelant, echivalează

în realitate cu o nemotivare, cu consecințele anterior arătate.

În raport cu aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva

deciziei penale nr. 87/MF din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția

minori și de familie, și va trimite cauza la Curtea de Apel Iași, spre

rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 219

din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Iași

În temeiul art. 192 alin. (3)

C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat A.C. împotriva. deciziei penale nr. 87/ MF din 8 decembrie

2006 a Curții de Apel Iași, secția minori și de familie.

Casează decizia penală

atacată.

Trimite cauza la Curtea de

Apel Iași, spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței

penale nr. 219 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Iași.

Onorariul apărătorului din

oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 4 mai 2007.