ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 646/2009

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 932 din 15

august 2008, a Tribunalului București, secția

I

penală,

pronunțată în dosarul nr. 9003/3/2008 a fost schimbată încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpatului D.N. din infracțiunile prev. de art.

2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și prev. de art. 239

alin. (2) C. pen.

cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. și prev. de art.

239 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C.

pen. condamnă inculpatul D.N. - zis M., la 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen. a revocat

beneficiul liberării condiționate cu privire la restul neexecutat de 1020 zile

din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1840 din 20

iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 București definitivă prin decizia penală

nr. 64 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, s

ecția

I

penală, rest pe

care îl contopește cu pedeapsa de 3 ani și 6

luni

închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și

6 luni închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 239 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2)

C. pen. a condamnat inculpatul D.N. la 5 luni închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen. a revocat

beneficiul liberării condiționate cu privire la restul neexecutat de 1020 zile

din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1840 din 20

iunie 2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală

nr. 64 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția

I

penală, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 5 luni închisoare

aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 1020 zile

închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art.

34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și

respectiv 1020 zile închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință,

astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani si 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. a

aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 06 februarie

2008 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului.

A dispus restituirea către inculpatul

D.N. a telefonului mobil marca SAGEM model MOVISTAR MY C2-3 m seria IMEI

359084000009986252237793 depus la camera de corpuri delicte a Poliției

sectorului 1 București.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.

obligă inculpatul la

750 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul avocatului din

oficiu va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției

Pentru a dispune astfel, prima instanță

a reținut în esență că la data de 5 februarie 2008 în jurul orelor 15.40 în

timp ce se afla în București, inculpatul D.N. zis „M." a vândut unei martore

denunțătoare o doză de heroină contra sumei de 120 lei, bani înseriați din care

au fost recuperați 70 lei și s-a opus imobilizării lovindu-l pe unul dintre

polițiștii din echipa de prindere în flagrant în zona pectorală, după ce acesta

îl somase „Stai! Poliția."

Împotriva sentinței penale pronunțată

de prima instanță a declarat apel inculpatul solicitând o reducere a pedepsei

ca urmare a acordării unei eficiente mai mari circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea sa.

Instanța de apel a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat apreciind că prima instanță a reținut în mod corect

situația de fapt în concordanță cu probatoriul administrat iar pedeapsa

aplicată a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei comise și

de circumstanțele personale ale inculpatului constatând că o reducere a

cuantumului pedepselor ar conduce la înfrângerea exigențelor ce țin de

prevenția generală dar și de cea specială.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunțate reiterând în

esență criticile invocate în apel și invocând cazurile de casare

prev.

de

art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., a

solicitat casarea hotărârilor

atacate și

achitarea sa în temeiul

art.

11

pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. pen. rap.

la art. 18

1

C. pen., deoarece în opinia sa faptele comise nu

prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

În subsidiar recurentul inculpat a

solicitat acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante reținute

în favoarea sa și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat

de inculpat este nefondat.

Apărarea sa în sensul că faptele comise

nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni nu poate fi primită.

În conformitate cu dispozițiile art. 18

1

C. pen. „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni".

În alin. (2) al aceluiași articol se

precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține

seama de modul și mijloacele de săvârșite a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut

produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Examinând

cauza Înalta Curte constată că faptele săvârșite de

inculpatul

recurent prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Vânzarea unei cantități de heroină

martorei denunțătoare contra sumei de 120 lei și opunerea la imobilizare prin

lovirea cu intenție a polițistului care și-a declinat competența, somându-l pe

inculpat să se oprească, constituie fapte ce pot avea urmări dintre cele mai

grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ceea

ce le conferă un caracter grav.

La aprecierea gradului de pericol

social nu se poate face abstracție de persoana și conduita inculpatului, care

inițial nu a recunoscut faptele, iar în cursul cercetării judecătorești a

manifestat un comportament relativ sincer.

Ca urmare, cererea de achitare în

temeiul

art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. pen. coroborat cu art. 18

1

C. pen. formulată de recurentul inculpat nu poate fi primită, ca de altfel nici

critica acestuia referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Reținând în favoarea inculpatului

circumstanțe atenuante cărora Ie-a acordat eficiență, instanțele au dat deja

dovadă de clemență față de acesta, orientându-se spre pedepse situate sub

minimul special prevăzut de textul incriminator.

O redozare a pedepselor aplicate nu se

justifică, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în

regim de detenție fiind în măsură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

referitor la scopurile sancțiunii penale.

Pentru aceste

considerente recursul declarat de inculpat apare ca nefondat astfel că urmează

a fi respins ca atare, potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Conform

art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată

timpul

reținerii și arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 219/A din 6 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția

II

penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 februarie 2008

la 24 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

februarie 2009.