ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 646/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 932 din 15 august 2008, a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 9003/3/2008 a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.N. din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și prev. de art. 239 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. și prev. de art. 239 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul D.N. - zis M., la 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul neexecutat de 1020 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1840 din 20 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr. 64 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, s ecția I penală, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 239 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul D.N. la 5 luni închisoare. În temeiul art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul neexecutat de 1020 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1840 din 20 iunie 2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr. 64 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 1020 zile închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și respectiv 1020 zile închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani si 6 luni închisoare. În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 06 februarie 2008 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. A dispus restituirea către inculpatul D.N. a telefonului mobil marca SAGEM model MOVISTAR MY C2-3 m seria IMEI 359084000009986252237793 depus la camera de corpuri delicte a Poliției sectorului 1 București. În temeiul art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență că la data de 5 februarie 2008 în jurul orelor 15.40 în timp ce se afla în București, inculpatul D.N. zis „M." a vândut unei martore denunțătoare o doză de heroină contra sumei de 120 lei, bani înseriați din care au fost recuperați 70 lei și s-a opus imobilizării lovindu-l pe unul dintre polițiștii din echipa de prindere în flagrant în zona pectorală, după ce acesta îl somase „Stai!

Poliția." Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul solicitând o reducere a pedepsei ca urmare a acordării unei eficiente mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat apreciind că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt în concordanță cu probatoriul administrat iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei comise și de circumstanțele personale ale inculpatului constatând că o reducere a cuantumului pedepselor ar conduce la înfrângerea exigențelor ce țin de prevenția generală dar și de cea specială. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunțate reiterând în esență criticile invocate în apel și invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., a solicitat casarea hotărârilor atacate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. pen. rap. la art. 18 1 C. pen., deoarece în opinia sa faptele comise nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. În subsidiar recurentul inculpat a solicitat acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Apărarea sa în sensul că faptele comise nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni nu poate fi primită. În conformitate cu dispozițiile art. 18 1 C. pen.

„Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni". În alin. (2) al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșite a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului. Examinând cauza Înalta Curte constată că faptele săvârșite de inculpatul recurent prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Vânzarea unei cantități de heroină martorei denunțătoare contra sumei de 120 lei și opunerea la imobilizare prin lovirea cu intenție a polițistului care și-a declinat competența, somându-l pe inculpat să se oprească, constituie fapte ce pot avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ceea ce le conferă un caracter grav. La aprecierea gradului de pericol social nu se poate face abstracție de persoana și conduita inculpatului, care inițial nu a recunoscut faptele, iar în cursul cercetării judecătorești a manifestat un comportament relativ sincer. Ca urmare, cererea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. pen.

coroborat cu art. 18 1 C. pen. formulată de recurentul inculpat nu poate fi primită, ca de altfel nici critica acestuia referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante cărora Ie-a acordat eficiență, instanțele au dat deja dovadă de clemență față de acesta, orientându-se spre pedepse situate sub minimul special prevăzut de textul incriminator. O redozare a pedepselor aplicate nu se justifică, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție fiind în măsură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen. referitor la scopurile sancțiunii penale. Pentru aceste considerente recursul declarat de inculpat apare ca nefondat astfel că urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 219/A din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 februarie 2008 la 24 februarie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 februarie 2009.