ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3073/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 103 din 26 mai 2006, Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC E.T. SA Târgu – Jiu împotriva pârâtei SC C.P.C. SRL Motru. Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în anularea facturii din 25 august 2004, în valoare de 31.594,50 lei. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite dispozițiile art. 948 C. civ. necesare pentru valabilitatea convenției, iar evoluția relațiilor comerciale dintre părți demonstrează buna – credință a părților, în executarea convenției. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 227 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Pentru a se pronunțat astfel, instanța a reținut că reclamanta a solicitat anularea actului prin care s-a materializat convenția prealabilă a părților, respectiv a facturii emise de pârâtă la 25 august 2004, susținând, în esență, că acest înscris este fals pentru că persoana ce apare ca fiind primitorul și semnatarul actului nu l-a semnat, iar lucrările înscrise în cuprinsul actului nu au fost executate. Instanța apelului a avut în vedere faptul că factura a fost folosită în ziua următoare emiterii ei, când s-a încheiat procesul – verbal de compensare din 26 august 2004, semnat și parafat de reclamantă. În atare situație s-a considerat că înscrisul a produs efecte juridice acceptate de ambele părți, inclusiv încasarea T.V.A.–ului de către reclamantă.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține următoarele: - Instanța apelului a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 948 C. civ. ce reglementează condițiile de validitate ale convențiilor, prevederi ce au constituit temeiul de drept al acțiunii. - Cele două instanțe anterioare nu au dispus verificarea de scripte și s-a ignorat faptul că factura nu a fost comunicată și înregistrată în contabilitatea societății reclamante, ignorându-se rolul activ. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Este adevărat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 948 C. civ., privind condițiile de valabilitate ale convențiilor însă nu a arătat care dintre aceste condiții au fost nesocotite, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților, necesitatea existenței unui obiect determinat ori a cauzei ilicite. Pe bună dreptate s-a reținut de către instanța anterioară că este lipsită de relevanță susținerea reclamantei potrivit căreia semnătura de pe înscris nu ar aparține persoanei menționate în act, câtă vreme factura ce face obiectul analizei a fost folosită în compensarea datoriilor reciproce dintre părți, concretizată în procesul – verbal de compensare din 26 august 2004, semnat fără obiecțiuni de către reclamantă.

Mai mult, procesul – verbal de compensare a fost contestat în instanță de către aceeași reclamantă, stabilindu-se în mod irevocabil – prin decizia nr. 646 din 3 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială – valabilitatea acestuia. În atare situație, reclamanta nu poate susține că nu a avut cunoștință de existența facturii contestate, că aceasta nu și-a produs efectele și că nu a fost evidențiată în contabilitate, fără a-și invoca propria culpă. De asemenea, nu se poate reține nici pretinsa lipsă de rol activ a instanței de apel în contextul în care, în considerentele deciziei atacate s-a argumentat motivul pentru care instanța a considerat că nu este necesară verificarea de scripte.

Concluzionând, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală motiv pentru care o va menține prin respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.T. SA Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 227 din 9 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova ,secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.